Liverpool – Arsenal – Intrucat fotbalul s-a format in Regat, nu ar trebui sa mire pe nimeni ca rivalitatea dintre Liverpool si Arsenal dateaza de mai bine de un secol, mai exact din anul 1895. Foarte multe cluburi galonate din prezent nu erau nici macar fondate in acea perioada, iar aceste doua echipe ale fotbalului britanic incepeau sa isi dispute suprematia.
Infiintate inca din secolul XIX, Arsenal (1886) si Liverpool (1892) au inceput sa practice acest sport in competitii regionale, pentru ca apoi sa isi dea intalnire pentru prima data in liga secunda, in sezonul 1893/1894.
La data acelei intalniri, 28 octombrie 1893, Woolwich Arsenal, denumirea londonezilor vremea respectiva stabilita de muncitorii din aceasta regiune care au fondat clubul, era o echipa cu rezultate foarte bune in trecut, in competitiile din Londra, insa echipa preluata de John Houlding avea planuri marete, drept dovada si victoria din deplasare cu 5-0, o infrangere greu de suferit pentru fanii echipei din nordul capitalei. La finalul acelei editii, caci si pe Anfield tot cormoranii s-au impus, scor 2-0, Liverpool avea sa faca pasul spre primul esalon valoric al tarii, in timp ce Tunarii se multumeau cu inca un sezon de liga secunda (pozitia a 9-a).
Avea sa fie un inceput foarte bun de activitate pentru cei de la Liverpool sfarsitul acestui secol, caci in afara de sezonul 1895/1896, atunci cand retrogradau, aveau sa-si dispute toate partidele numai in prima divizie de fotbal a Angliei.
Am dorit sa precizam acea retrogradare, deoarece acel sezon a fost ultimul din acest secol in care cele doua echipe aveau sa se mai intalneasca. Londonezii nu puteau sa depaseasca, momentan, acest statut de echipa de liga secunda, desi au avut clasari in prima parte a clasamentului, astfel ca echipa din nord-vestul tarii era cu un pas inaintea sa. Asa cum va inchipuiti, cele doua dueluri au fost castigate tot de Liverpool, fara ca macar sa primeasca un gol, victorii ce le asigurau clasarea pe primul loc in campionat.
Inca din primii ani ai secolului XX, Liverpool si Arsenal au inceput sa isi construiasca imaginea si popularitatea din prezent. Dupa cativa ani in care s-au obisnuit cu fotbalul primei ligi, gruparea antrenata de Tom Watson a reusit sa castige primul titlu din istorie in anul 1901. O performanta extraordinara pentru un club fondat de mai putin de un deceniu, iar jucatorii lui Arsenal trebuiau sa raspunda. Dupa cateva promovari ratate la mustata, acestia paseau pentru prima data in prima in editia 1904/1905.
Primul derby din acest sezon avea sa se joace in editia 1905/1906 deoarece Liverpool retrograda exact in anul in care Arsenal reusea promovarea. Daca pana atunci, doar o echipa contase in aceasta confruntare, lucrurile s-au schimbat incepand cu noul secol. Pe teren propriu, Arsenal a castigat prima confruntare din istorie, cu scorul de 3-1, la data de 2 septembrie 1905, chiar etapa inaugrala a primei divizii. Aceasta infrangere se pare ca i-a suparat pe cormorani, care au castigat in retur cu scorul de 3-0. Ambele echipe au avut de castigat in acel deceniu, Liverpool inca un titlu (1906), iar Arsenal prezente continue in prima divizie de fotbal. Raport victorii: 4-2 Liverpool
Daca confruntarile din prima divizie devenisera unele clasice in acest interval, cu victorii de ambele parti, ceea ce putem remarca pe parcursul acestui deceniu este primul duel Arsenal vs Liverpool din FA Cup. Partida s-a disputat in luna februarie a anul 1913, meci ce conta pentru calificarea in turul 3 al competitiei. Avea sa fie ultima partida pe arena din acea vreme a londonezilor, caci din toamna acelui an se mutatu pe Highbury, un stadion pe care au evoluat pana in anul 2006. Liverpool nu a avansat mult in respectivul turneu, doar turul 3, dar victoria cu 4-1 din deplasare i-a mai spalat din rusinea eliminarii din competitie. Din punct de vedere al palmaresului, cele doua cluburi nu au obtinut nici un trofeu. Raport victorii: Raport victorii: 3-3
Din pacate pentru fanii Tunarilor, acest deceniu este unul in care, desi au evoluat din punct de vedere al rezultatelor, nu au reusit sa se impuna in nici o competie. Cel mai aproape au fost in anul 1927, atunci cand pierdeau finala de FA Cup, contra celor de la Cardiff, scor 1-0, chiar la Londra. De partea cealalta, cu un Harry Chambers la locul potrivit timp de 4 sezoane (golgheterul echipei), Liverpool isi mai adaugau doua medalii de campioni in anii 1922 si 1923. Raport victorii: 9-7 Arsenal
Dupa decenii in care cei de la Liverpool au reusit sa aiba performante mai notabile fata de cei de la Arsenal, anii ’30 au constituit prima perioada de glorie din istoria clubului londonez. Pe langa faptul ca The Reds nu au reusit sa obtina nici un trofeu in tot acest timp, Tunarii au reusit performanta de a fi cel mai valoros club al tarii. Ted Drake, Pat Basley, George Male si ceilalti componenti ai echipei din capitala au reusit sa aduna in visteria clubului 12 trofee: 5 titluri in campionat, 5 titluri in supercupa si doua titluri in cupa. Fara doar si poate, aceasta perioada a simbolizat pentru Arsenal trecerea la statul de echipa valoroasa a acestei tari. Raport victorii : 12-6 Arsenal
Din pacate pentru fotbalul britanic si inclusiv pentru aceasta rivalitate, izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a oprit orice activitate sportiva pana in anul 1945. Cu toate acestea, acest impediment nu le-a oprit nici pe Liverpool si nici pe Arsenal in calea lor spre noi trofee. Desi s-au finalizat doar 4 editii in acest interval de timp, ambele echipe paraseau acest deceniu cu cate un titlu de campioana (Liverpool 1947, Arsenal 1948). Raport victorii : 4-2 Liverpool.
Dupa o perioada trista din istoria umanitatii, bucuria acestui sport revenea atat pe teren, cat si in tribune. In acest deceniu se deschideau portile celei mai prestigioase competitii din fotbalul european, Cupa Campionilor Europeni (actuala Champions League) insa niciuna dintre formatii nu avea sa debuteze in acest deceniu in aceasta competitie. Daca cei de la Arsenal au obtinut, totusi, un titlu de campioana in anul 1953, dupa o lupta teribila cu Preston North End, rivalii imbracati in rosu au aveau parte de cea mai neagra perioada din istorie. Au jucat sezoane consecutive in liga secunda, incepand cu anul 1954, astfel ca aceasta confruntare nu s-a mai bucurat de asa de multe dueluri directe. Raport victorii: 6-2 Arsenal.
Sub conducerea lui Bill Shankly, numit pe banca formatiei din Liverpool din anul 1959 si continuand pe tot parcursul acestui deceniu, lucrurile au luat o intorsatura favorabila. Din 1962 au revenit in prima engleza de fotbal, reusind pana sa isi adjudece 6 titluri interne pana la sfarsitul acelor ani: doua campionate, o cupa si trei supercupe. Cu o aparare sovaielnica si fara un atacant de clasa lui Roger Hunt, golgeterul lui Liverpool din acel deceniu, londonezii au intampinat multe probleme in acel deceniu. Putem spune ca au imprumutat de la rivalii din acest articol acea perioada nefasta, dar macar au reusit sa joace editie de editie in cea mai valoroasa divizie din tinut. De adus aminte in discutie este si intalnirea din anul 1969 din Cupa Ligii, prima din istorie in aceasta competitie, finalizata cu victoria londonezilor, 2-1. Raport victorii: 7-2 Liverpool.
Daca pentru Arsenal putem caracteriza acest deceniu ca fiind unul bun, cu un event in 1971 (primul din istorie) si o cupa castigata in anul 1978, cei de la Liverpool sunt clasati pe o scara valorica superioara. Pe langa cele 8 trofee interne castigate: patru titluri, o cupa si trei supercupe, cormoranii au dat lovitura acolo unde Arsenal si celelalte rivale din campionat isi doreau cel mai mult, dar nu reusisera, cu exceptia lui Manchester United, adica in cupele europene. Kevin Keegan, Ian Callaghan, Emlyn Hughes, Ray Clemens sau Kenny Dalglish i-au facut pe fanii lui Liverpool sa cante, mai fericiti ca niciodata, ”You’ll never walk alone” pe arenele din Europa, gratie succeselor din Cupa Uefa (1973, 1976) si Cupa Campionilor Europeni (1977, 1978). In ceea ce priveste rivalitatea dintre cele doua cluburi, raportul victoriilor este urmatorul: 10-8 Arsenal
Foamea de trofee a celor din Liverpool nu a incetat sa dispara nici in anii ’80, si contrar tuturor speculatiilor, acea perioada era una si mai bogata din punct de vedere al trofeelor castigate. S-au impus din nou in toate competitile aminite mai sus, fapte ce nu le-au cazut prea bine rivalilor din campionat.
Odata cu popularitatea de care se bucurau, au creat o presiune suplimentara pe umerii formatiilor care doreau sa le mai taie din elan, insa titlul din 1989 castigat de Arsenal, la egalitate de puncte cu Liverpool, parca nu a fost atat de mult sarbatorit de suporteri pe cat se astepta conducerea clubului. Echipele englezesti au fost retrase din competitiile europene din 1985 si pana in 1991, iar imaginea lui Liverpool de cea mai buna formatie din Anglia nu a putut fi uitata atat de usor la acel succes din ultimul an al acelui deceniu. Raport victorii: 15-7 Liverpool.
Dupa doua decenii glorioase, cei de la Liverpool au trecut printr-o reconstructie a lotului, astfel ca rezultatele nu au mai fost cele cu care deja ii obisnuisera pe suporteri. Ce-i drept, au castigat toate trofeele interne o singura data, dar aceasta mica criza era pedepsita de catre rivali. Cei de la Arsenal au renascut in acest ultim deceniu, jucatori precum Ian Wright, Tony Adams, Martin Keown, Dennis Bergkamp sau Ray Parlour fiind doar cativa dintre cei care le-au adus suporterilor doua campionate, doua cupe ale Angliei, o cupa a Ligii, o supercupa, dar si primul trofeu european, Cup Winners Cup (1994), dupa o victorie contra celor de la Parma, 1-0. Raport victorii: 12-5 Liverpool
Dupa un secol foarte incarcat de dispute interne intre Liverpool si Arsenal, anii 2000 aduceau si primele confruntari din istorie intre cele doua formatii in Liga Campionilor. Incepand cu acest deceniu, incepea sa se vada si mai mult diferenta valorica intre campionatele puternice ale Europei, printre care si Premier League, si alte campionate, din motive financiare. Cei de la UEFA au tinut cont de dorintele publicului de a dori cat mai multe infruntari intre cele mai puternice echipe ale lumii astfel ca Champions League genera un numar mai mare de locuri pentru echipele englezesti si nu numai.
A fost un deceniu in care echipele din Anglia au dominat fotbalul european, de aici si rivalitatile din afara granitelor. Nu puteau lipsi Liverpool si Arsenal, doua formatii care se clasau in permanenta in Top 4 si castigau trofee interne. Ca tot vorbim despre Arsenal, acestia au castigat campionatul din 2004 fara nici o infrangere, record pentru secolul XXI in Premier League, si au reusit si o finala de Liga Campionilor in 2006, pierduta contra Barcelonei. De cealalta parte, Liverpool nu a mai castigat titlul national, insa le-a oferit suporterilor o finala memorabila la Istanbul in 2005, cand au reusit un nou trofeu Champions League. Confruntarile dintre aceste echipe au fost mai multe ca niciodata, astfel ca raportul victoriilor este urmatorul: 13-7 Arsenal.
Deceniul proaspat incheiat ne-a pus la dispozitie foarte multe dueluri intre cele doua formatii, in toate competitiile interne, dar din punct de vedere al popularitatii, spunem noi, asumandu-ne subiectivitatea, acesta este in favoarea celor de la Liverpool.
Este drept ca Arsenal a castigat mai multe cupe in acest interval (niciuna campionatul), insa ultimii ani au demonstrat o noua perioada in care Liverpool se enumera printre cele mai puternice formatii ale lumii.Au avut un inceput de deceniu de cosmar, dar finalele de Champions League (2018,2019), dintre care una castigata (2019 vs Tottenham) au contat mai mult in opiniile microbistilor. Un alt aspect ce conteaza in aceasta diferentiere este despartirea lui Wenger de Arsenal, dupa 22 sezoane in care i-a pregatit pe tunari (1996-2018), iar aceasta inlaturare a sa de la carma clubului nu putea fi efectuata daca conducerea si suporterii inca mai erau multumiti de serviciile sale. Raport victorii: 8-6 Liverpool
Inainte de a va aduce aminte cateva dintre cele mai tari confruntari din ultimii ani intre Liverpool si Arsenal, este cazul sa stabilim si o statistica intre aceste formatii, intrucat duelurile H2H va intereseaza foarte mult cand faceti o comparatie.
Asadar, din anul 1895 si pana in prezent, statistica meciurilor Liverpool vs Arsenal se prezinta in felul urmator:
Din punct de vedere al celor mai mari diferente de scor intre cele doua formatii, situatia este urmatoarea:
De-a lungul timpului, aceasta confruntare a generat audiente record nu numai in Regat, ci si in celelalte colturi ale lumii, motivul fiind nivelul de joc practicat de cele doua formatii, unul la cel mai inalt standard. Cifrele de audienta cu care fotbalul britanic s-au prezentat in acest secol ii claseaza in topuri, un factor important de dezvoltare avand-ul si tehnologia, tocmai de aceea, din dorinta de a ne aduce aduce aminte de cateva meciuri memorabile Liverpool vs Arsenal ai ultimilor ani, am ales o lista dedicata acestui eveniment.
Primul duel spre care ne indreptam atentia se petrecea in etapa cu numarul 32 a editiei de Premier League 2003/2004. Asa cum il stie toata lumea, acel sezon era cel in care Arsenal lua campionatul, insa cei de la Liverpool aveau un test foarte dificil pe Highbury, caci in cazul unei infrangeri picau de pe ultimul loc de Champions League, in dauna celor de la Newcastle.
Desi infruntau echipa invincila a campionatului, si in deplasare, Liverpool nu a stat prea mult pe ganduri, iar in minutul 5 reuseau sa marcheze prin fundasul Sami Hyypia, dupa o lovitura de colt exersata la antrenamente.
Dupa inscrierea primului gol, cei de la Liverpool au stiut sa gestioneze golul marcat, insa era imposibil sa plece de pe terenul gazdelor fara sa primeasca un gol. Din pacate pentru echipa lui Gerard Houllier, primile spatii libere din aparare erau taxate de Henry, golgheterul lui Arsenal din ultimii ani si ai acelui sezon de Premier League.
Chiar daca nu scapasera de ceea ce se temeau, jucatorii lui Liverpool aveau si ei in curte un atacant veritabil, in prezenta Balonului de Aur din anul 2001, Michael Owen, englezul inscriind din pasa colegului si compatriotului Steven Gerrard, cu 3 minute inaintea pauzei.
Cei de la Arsenal erau la 45 minute de prima infrangere din campionat, iar acest lucru i-a motivat serios pe baietii lui Wenger dupa iesirea de la cabine. Pasator la primul gol, francezul Pires a fost el servit de aceasta data, si din cativa metri suta puternic, fara ca Dudek sa poata interveni. 2-2, minutul 49.
Reusita mijlocasului francez i-a trezit la viata pe tunari, iar reusita altui francez, Henry, avea sa creeze o atmosfera incendiara pe vechea arena a echipei. Golul a fost unul cu atat mai impresionant cu cat Titi a reusit sa dribleze tot ce a avut in cale de la 40 metri de careul advers.
Pentru ca dezastrul sa fie complet pentru oaspeti, cu 12 minute inaintea finalului partidei, Henry era servit cu o diagonala ca la carte de catre partenerul din atac, Bergkamp. Polonezul din poarta celor de la Liverpool a scos prima incercare a atacantului, insa mingea a ricosat exact pe fruntea acestuia, iar mingea s-a scurt intr-o fractiune de secunda in poarta adversa. Scor final, 4-2, o adevarata lectie de motivatie predata de Arsenal in repriza secunda.
Sferturile Cupei Ligii Angliei propunea un duel ce oricand putea fi o finala, Liverpool – Arsenal, la data de 9 ianuarie 2007. Desi nu era principala competitie ca obiectiv, nici o formatie nu dorea sa fie eliminata de rivala in aceasta faza a competitiei.
Cei doi antrenori, Arsene Wenger si Rafa Benitez, nu au trimis in teren toti titularii deci ne puteam astepta la un rezultat impredictibil. Asa a si fost, iar in minutul 27 atacantul Jeremie Aliadiere il invingea primul pe Almunia, demonstrandu-i antrenorului ca merita mai multe minute in teren.
Gazdele nu erau de acord sa fie condusi de tunari chiar pe teren propriu, iar in minutul 33 galezul Craig Belamy puncta cu calcaiul din pasa lui Luis Garcia.
Trebuia sa fie o reusita care sa le ridice moralul colegilor, dar dupa alte 7 minute tot Arsenal puncta, lovitura libera de la aproximativ 25 metri executat de Gilberto Silva fiind deviata nefericit de catre unul dintre jucatorii din zid.
Chiar daca nu le convenea situatia de pe tabela, cei de la Liverpool isi doreau sa intre cu acest scor la cabine, caci in ultimul minut regulamentar de joc, oaspetii aveau o lovitura de colt. Degringolada in defensiva gazdelor, iar de aceste erori a profitat mijlocasul Song, camerunezul punctand si el in poarta lui Dudek.
A fost un final de repriza de cosmar pentru cormorani, caci in prelungirile acestui act, Julio Baptista puncta pentru 4-1, asigurand de la pauza echipa calificata in semifinalele competiei.
Eroul finalei din 2005, de la Istanbul, Dudek ii para un penalty in startul reprizei secunde brazilianului, insa aceasta faza nu avea sa-i umbreasca seara acestuia. Asta pentru ca dupa o ora de joc, tot Baptista puncta pentru 5-1 cu un sut din afara careului.
Capitanul Gerrard, cu unul dintre cele mai frumoase goluri ale carierei, si stoperul finlandez Hyypya au punctat si ei in acea repriza pentru a mai diminua din proportie scorului, insa ultimul gol al intalnirii avea sa fie inscris de cine credeti? Daca ati spus Baptista, chiar asa este, caci jucatorul imprumutat de la Real Madrid dadea de pamant cu apararea echipei de pe Anfield.
Runda cu numarul 33 din editia de Premier League 2008/2009 gazduia doua formatii care, in mare masura, reusisera calificarea pentru sezonul viitor de Champions League. Gruparea de pe Anfield inca mai avea sanse matematice pentru titlul de campioana, astfel ca trebuiau sa castige neaparat acest duel.
Desi au inceput conform asteptarilor managerului Rafa Benitez, cu multe ocazii la poarta lui Fabianksi, majoritatea ratate de Torres, primul gol al partidei avea sa fie inscris de catre oaspeti.
Servit in marginea careului si cu mult timp la dispozitie, capitanul Cesc Fabregas a decis si el sa paseze mai departe, in centrul careului, acolo de unde rusul Arshavin inscria pentru 0-1, in minutul 36. Acesta a fost, de altfel, si scorul pauzei, desi Liverpool a fost echipa mai periculoasa.
Nedreptatiti de rezultatul primul act, cormoranii nu s-au lasat descumpaniti, si fara alte planuri, au decis sa atace, in permanenta, poarta goalkeeperului polonez.
Tot efortul le-a fost recompensat in minutul 49, atunci cand Torres se inalta pestea apararea tunarilor si puncta pentru 1-1.
Cu un altfel de moral si sprijiniti puternic de catre suporterii fanatici, The Reds preluau conducerea in minutul 56, dupa ce executia cu capul a lui Benayoun a trecut de putin linia portii adverse.
Fara o miza speciala si intorsi dupa doar 10 minute, se parea ca soarta celor 3 puncte era decisa, insa in minutul 66, rusul din ofensiva tunarilor le mai dadea inca o data peste nas contestatarilor, cu un sut in forta din afara careului.
Cu 20 minute inaintea finalului partidei, Anfield se cutremura, dupa ce jucatorul venit de la Zenit reusea hattrickul, dupa un cadou primit de la slovacul Skrtel.
Doar doua minute a fost echipa adversa in avantaj, caci in mintul 72 Torres puncta din intoarcere pentru 3-3.
Presiunea timpului ramas si-a spus cuvantul in finalul partidei, iar dupa un contraatac purtat pe filiera Walcott-Arshavin, jucatorul cu numarul 33 reusea cel de-al patrulea gol personal, la capatul caruia le afisa un gest memorabil suporterilor gazdelor.
Desi in acea etapa Liverpool pierdea definitiv orice sansa la titlu, un esec cu Arsenal era prea mult, astfel ca in minutul 90+3 Benayoun reusea si el dubla pentru un 4-4 ca la teatru.
Ce putea fi mai frumos decat un duel Arsenal – Liverpool in etapa inaugurala de Premier League. Aveam parte de un spectacol garantat pe Emirates, iar echipele au facut tot ce le-a stat in putinta sa nu ne dezamageasca.
Cele doua grupari britanice aveau o pofta mare de joc, mai ales dupa un cantonament foarte greu de indurat fizic si psihic, astfel ca startul meciului a fost unul in mare viteza, cu ocazii de ambele parti.
Primii care au gresit in acest duel au fost oaspetii, insa greseala facuta de Alberto Moreno a fost anulata, imediat, de catre Mignolet, belgianul aparand penalty-ul executat de Walcott din minutul 30.
Totusi, dupa doar cateva secunde de joc, felul in care a decurs actiunea i-a dat sansa englezului de a-l invinge, dintr-o pozitie mult mai grea de aceasta data, pe portarul cormoranilor. Se pare ca misiunile dificile erau cele preferate de aripa lui Arsenal, caci din acel unghi nu a mai ratat.
Atunci cand toti suporterii gazdelor se asteptau ca echipa lor sa intre cu avantaj la cabine, brazilianul Coutinho executa magistral o lovitura libera de la mare distanta la ultima faza, pentru 1-1.
Reusita mijlocasului lui Liverpool parca i-a bagat intr-o stare de transa pe aparatorii lui Arsenal, caci la 4 minute de la reluare, Lallana se infiltra foarte rapid in careu si puncta pentru 2-1.
In minutul 56, scorul de pe tabela era unul si mai greu de surmontat pentru trupa lui Wenger, dupa ce acelasi Coutinho relua necrutator o centrare de la Clyne in poarta lui Cech.
Chiar daca incepuse sa fie o dupa amiaza de cosmar, Sadio Mane nu tinea cont de suferinta tunarilor si, dupa o actiune pe cont propriu, finaliza in vinclul portii fostului portar al lui Chelsea.
Nici cel mai optimist suporter al lui Liverpool nu visa la pauza la asemenea rezultat intr-un astfel de interval, dar mai aveau de asteptat pana la a sarbatori, caci in minutul 63 Oxlade Chamberlain puncta si el, cu multa sansa, pentru 2-4.
Cu un sfert de ora inaintea fluierului final, distanta se micsora la un gol dupa ce Chambers relua o centrare a lui Ozil in poarta cormoranilor.
Gazdele au atacat din toti rarunchi in ultimele minute, insa apararea lui Klopp s-a tinut bine si isi adjudecau primele 3 puncte din acest sezon.
Multe dueluri directe ar fi putut face parte din aceasta lista, caci am avut, dupa cum vedeti si voi dueluri incredibile in ultimii ani, insa ultimul duel ales de catre noi este chiar ultima partida jucata, o intalnire din optimile Carabao Cup 2019/2020.
Ambii antrenori au ales jucatori ce nu au beneficiat de prea multe minute in acest sezon, astfel ca era inca un duel in care specialistii nu puteau beneficia de atat de multe date pe cat inregistrau altadata.
Dupa doar 6 minute de joc tabela era deja deblocata, dupa ce un jucator cu experienta in tricoul tunarilor, Mustafi, isi introducea balonul in proprie poarta, in incercarea de a opri o centrare din flancul drept.
Doua echipe ofensive, o competitie in care nu au o presiune asa de mare pe umeri, iar in mintul 19 Torreira restabilea egalitatea cu poarta goala, desi Kelleher avusese cateva interventii pe cinste la acea faza.
Varful din aceasta partida a lui Emery, brazilianul Martinelli, isi aducea coechiperii in avantaj, pentru prima oara, dupa o alta respingere in fata portii, din lipsa de solutii, a portarului debutant al gazdelor.
Tanara speranta venita de la Ituano voia sa ii demonstreze managerului spaniol ca poate fi o certitudine, iar in minutul 35 reusea sa stabileasca dubla, dupa pasa lui Saka.
Arsenal putea intra cu un avantaj confortant la cabine, insa Martinelli comitea si pacate in acest meci. Specialistul lui Liverpool, Milner, i-a tinut in meci pe acestia.
Daca prima repriza aducea 5 goluri pe tabela, actul secund nu era nici el unul mai prejos. In minutul 54 tocmai Milner gafa, iar Maitland Niles puncta si el in acest duel.
Dupa alte 4 minute, asistam la golul meciului dupa ce Oxlade Chamberlain puncta in vinclu din afara careului. Era o reusita de moral, caci dupa o ora de joc Origi restabilea egalitatea, 4-4.
Alt pusti al academiei lui Arsenal, Willock, reusea si el o bijuterie de gol, insa mai aveam inca 20 minute de joc in care orice era posibil se putea intampla.
Atunci cand, in sfarsit, aceasta partida se parea ca decidea echipa calificata, Origi le dadea motiv de sarbatoare suporterilor pentru a 5-a oara in acest meci din cupa.
Reprizele suplimentare au fost jucate la un nivel la fel de ridicat, insa soarta partidei avea sa fie decisa la loviturile de departajare. Cei doi antrenori au selectat jucatori care si-au pastrat nervii tari pe acest final solicitant, insa doar Dani Ceballos a fost cel care a fost anticipat la aceste executii.
Desi nu a fost o confruntare cu un trofeu pe masa, aceasta confruntare a demonstrat inca o data de ce Liverpool – Arsenal va fi intotdeauna o partida abordata de ambele echipe cu mult profesionalism.