Wimbledon – in mod sigur una dintre cele mai prestigioase competitii de tenis din lume. Cucerirea Wimbledonului a devenit deopotriva un deziderat al fiecarui jucator de tenis, dar si o emblema a performantei si elegantei in sport. Turneul de la Wimbledon, este de asemena, cel mai nobil dintre cele desfasurate. In spatele unei competitii in care isi dau intalnirea cei mai buni, se ascund si o serie de traditii si reguli ce stau in picioare de cateva zeci de ani.
Vom analiza acest turneu din mai multe perspective, pornind de la cea istorica. Sa nu uitam ca acest turneu este cel mai vechi din lumea tenisului. Alaturi de Australian Open, French Open si US Open, face parte din cele 4 competitii de Grand Slam ale tensiului mondial.
Puteti accesa si biletul zilei sau ponturi pariuri!
Wimbledonul, dupa cum este mentionat si anterior, este cel mai vechi turneu de tenis din lume si, putem indrazni sa spunem ca este si cel care beneficiaza de cea mai mare notorietate la nivel international. De altfel, Wimbledonul are o istore mai indelungata chiar si decat Jocurile Olimpice asa cum au fost traduse in era moderna, tinand cont de faptul ca abia in 1894 a fost infiintat Comitetul International Olimpc. De la primul turneu din 1877, competitiile au fost gazduite de All England Lawn Tennis and Croquet Club in Wimbledon, Londra. Perioada de desfasurarea acestora este de doua saptamani ce au ca data de inceput prima zi de luni din iunie.
Dintre cele patru turnee majore anuale de tenis cunoscute sub numele de „Grand Slams”, Wimbledon este singurul care inca mai este jucat pe iarba. Gazonul este, de asemenea, suprafata care ofera cel mai rapid joc de tenis. Sa nu uitam ca celelalte trei competitii de Grand Slam, Australian Open si US Open sunt jucate pe terenuri dure. Openul Francez se joaca pe zgura.
Vizitati si pariuri sportive sau case de pariuri!
Wimbledonul de astazi se afla intr-un contrast puternic cu ce era la inceput. Primul Campionat Wimbledon a fost lipsit de fastul competitiei de astazi. Se va intelege si de ce. All England Club a prins contur in 1869, la initiativa directorului principal si redactorului sef ai revistei britanice The Field si inca de atunci se ocupa de Turneul de la Wimbledon.
La momentul fondarii acestui club, intentia era aceea de a promova crochetul, un alt sport de camp. Chiar si asa se pare ca crochetul nu a captat pentru o perioada indelungata atentia jucatorilor si a spectatorilor. De altfel, in legendele din jurul acestui campionat, se perinda si informatia conform careia tenisul de camp a aparut tocmai ca alternativa. Motivul evident era acela ca oamenii isi pierdusera interesul pentru crochet.
Accesati si Betano pariuri sportive sau 888 pariuri sportive.
In iunie 1877, clubul a decis sa organizeze un turneu de tenis pentru a putea face rost de banii necesari ingrijirii gazonului. A fost intocmit, in acest sens, un set de reguli pentru turneul de tenis, ce a avut la baza primele reguli de tenis emise de Marylebone Cricket Club in mai 1875.
Campionatul din 1877 era dedicat barbatilor. Competitia se desfasura la individual. De altfel, primul anunt al turneului de tenis de la Wimbledon publicat in revista The Field suna cam in felul urmator: “All England Croquet și Lawn, Wimbledon, propune sa organizeze luni, 9 iulie, si zilele urmatoare o intalnire pe camp deschisa tuturor amatorilor. Taxa de participare, 1 pound, un shilling. Numele si adresele concurentilor trebuie transmise catre A.E.C. L.T.C, inainte de sambata, 7 iulie, sau in acea zi inainte de ora 2:15 p.m. la terenul clubului, Wimbledon. Vor fi acordate doua premii: aurul pentru castigator si argintul pentru jucatorul de pe locul 2, Valoarea premiilor va depinde de numarul celor inscrisi si va fi anuntata inainte de tragerea la sorti; dar in niciun caz nu va fi mai mica decat taxa de inscriere […]” – Henry Jones, domnul secretar al subcomitetului de tenis de camp.
Vizitati Sportingbet bonus sau Casa pariurilor biletul zilei.
Chiar daca la acel moment competita nu era printre cele mai fastuoase, au fost impuse o serie de conditii pe care nu numai participantii, ci si spectatorii, erau obligati sa le repecte. Astfel, jucatoriicătorii au fost anuntati sa isi procure propriile rachete si sa poarte pantofi fara toc. De asemenea, in anuntul din The Field era mentionat si faptul ca va fi pus la dispozitie in scurt timp un program cu detalii suplimentare. Erau incluse aici si regulile competitiei ce urma sa aibe loc. Au fost transmise invitatii potentialilor partcipanti. De asemenea, au fost date indicatii clare potentialilor vizitatori care vizau zonele de acces in functie de mijlocul de transport pe care il alegeau in drumul spre teren.
Totodata, un bonus oferit participantilor, a fost acela de a le permite sa exerseze pe unul dintre terenuri. Asta dupa ce acestia plateau taxa de insriere. Echipele de crochet aveau prioritate, totusi in alegerea terenului, in perioada in care jucatorii de tenis inscrisi exersau. Mingile, asemanatoare cu cele utilizate pe parcursul turnelui, erau comercializate catre jucatori la un pret de 12 silings pe fiecare duzina de mingi.
Un aspect deosebit de important a constat in interventia lui John H. Walsh. In calitatea sa de redactor la The Field si-a convins angajatorul sa doneze o cupa pentru cel ce avea sa castige acest campionat. Cupa a fost realizata din argint sterlin si avea inscriptia: All England Lawn Challenge Cup – Presented by the Proprietors of The Field – For competition by Amateurs – Wimbledon July 1877. Inclusiv The Times a scris despre prima editie a Wimbledonului, chiar cu 3 zile inainte de a inceperea acestuia. In respectiva publicatie erau oferite date despre locul si momentul inceperii turneului.
Click pe Netbet pariuri sportive si Winmaster bonus.
22 de barbati s-au inscris in acest campionat. Fiecare dintre ei a platit cate o guinee pentru a participa. Turneul a inceput, dupa cum se anuntase, la 9 iulie 1877, iar finala – intarziata cu trei zile din cauza ploii – s-a jucat pe 19 iulie in fata a 200 de oameni care platisera o taxa in valoare de un siling. Castigatorul a primit un premiu in valoare de 12 guinee in bani si o cupa de argint evaluata la 25 de guinee. Cupa de argint a fost o forma de sponsorizare a reviste The Field.
Spencer Gore, un jucator in varsta de 27 de ani de la Wandsworth, a devenit primul campion de la Wimbledon invingandu-l pe William Marshall, un jucator de tenis de 28 de ani. Finala a durat 48 de minute. Cele trei seturi s-au terminat cu 6-1, 6-2 si 6-4. Turneul a adus un profit de 10 GBP. Dupa o analiza ulterioara acestui prim turneu, au fost aduse modificari ale regulilor in ceea ce primeste dmensiunile terenului.
In 1878, Gore a revenit pe terenul de la Wimbledon pentru a-si apara titlul de campion. Cu toate acestea a pierdut finala in fata lui Frank Hadow si aceea a fost, de altfel, si ultima sa aparitie pe gazonul din Wimbledon. Frank Hadow, in schimb, a reusit ca in acea a doua editie a turneului, sa inventeze lobul, lovitura care l-a pus in imposibilitatea de a ajunge la minge de mai multe ori pe Gore.
Cu totii stim ca istoria a fost destul de dura cu femeile. Tarziu acestea au beneficiat de aceleasi drepturi si libertati precum barbatii, iar asta nu se intampla numai in spatiul politic, ci si in societatea de zi cu zi. Cele mai multe sporturi au debutat in scopul de a relaxa si distra sexul masculin si abia mai tarziu s-a deschis si catre femei. Iata ca si in tenis s-a intamplat cam acelasi lucru. Primii ani ai competitiei, acesta s-a orientat eminamente catre barbati. Pana in 1884 aparuse deja tenisul de camp jucat la dublu precum si alte cateva variatiuni pe care Wimbledonul de astazi le are. Chiar si asa, femeilor inca le era blocat accesul la a participa la acest sport.
Abia in 1884, All England Club a acceptat sa deschida Turneele de la Wimbledon pentru ambele sexe. Lottie Dodd, din Cheshire, si-a pus amprenta in cel mai frumos mod posibil pe Wimbledon cativa ani mai tarziu. Vom vedea si de ce. In prima editie a Wimbledonului in care au putut concura si femei, s-au inscris 13 participante. Competitia inca nu se deschisese si pentru jocul la dublu dedicat celor de sex feminin. Intr-un campionat extrem de elegant si apreciat ulterior, editia din 1884 a adus si o situatie usor inedita.
Printre cele 13 participante se numarau si doua surori, Maud si Lilian Watson. Abilitatile sportive ale celor doua pare ca au avut si o explicatie genetica pentru ca finala campionatului s-a dat exact intre cele doua surori. Spectacolul a fost cu atat mai incitant cu cat se cunostea aceasta legatura de sange intre cele doua finaliste.
In cele din urma, dupa un set castigat de Lilian, Maud Watson a reusit sa castige urmatoarele doua seturi. Astfel, a reusit sa devina prima castigatoare din istoria Wimbledonului. In 1885, ea a reusit sa isi pazeasca titlul de campioana la Wimbledon. Un an mai tarziu a ajuns pana in finala aceleiasi competitii, insa fara sa castige turneul.
William Renshaw a starnit o crestere a interesului public catre aceasta competitie in 1889, anul in care a reusit sa obtina prima sa victorie din sirul celor 7 victorii consecutive de la Wimbledon. Turneul devenea tot mai popular,
Pana in anii 1900, Campionatele de la Wimbledon capatasera un renume international, cu atat mai mult cu cat in 1905, May Sutton din Statele Unite a devenit prima campiona de peste ocean care a castigat titlul Wimbledon Ladies Singles. In 1908, Wimbledon a gazduit turneul olimpic de tenis de la baza sa sportiva din Worple Road, iar din 1922, Campionatele s-au mutat in actuala locatie, in Church Road.
Printre modificarile aparute de-a lungul timpului la Wimbledon se numara si cea in care femeilor le-a fost permis sa concureze. Competitiile la dublu feminin si dublu femei/barbati au fost adaugate in grila competitiilor de la Wimbledon abia din 1913.
De asemenea, pana in 1922, Campionul de la Wimbledon din anul precedent nu mai trecea prin toata competitia in anul in curs, ci juca doar in finala, impotriva celui care a invins toti ceilalti participanti din respectivul an si a reusit sa il provoace. La fel ca in celelalte trei Grand Slamuri din tensiul mondial, Wimbledon a fost dedicat jucatorilor amatori de rang inalt, iar jucatorilor profesionisti le era interzisa participarea.
In mod cert britanicii, iubitorii sportului de pretutindeni, si inclusiv jucatorii de tenis, in mod cert considera Wimbledonul un fel de patrimoniu cultural. Si are si de ce sa se intample asta. Daca stam sa ne gandim, sunt 143 de ani care au contribuit la sedimentarea unor noi reguli si abordari sportive, dar care nu ai reusit sa neutralizeze unele traditii de care se tine cont si in prezent si cu siguranta se va tine cont mult timp de acum inainte. Este realmente, o emblema a tenisului mondial.
Este binecunoscut faptul ca Wimbledonul este cel mai riguros turneu de tenis de mare slem in ceea ce priveste traditia si respectarea acesteia. Vom trece prin cateva traditii ce s-au perpetuat de-a lungul celor 143 de ani, dar pe care timpul nu le-a uzat, ci doar le-a adugat valoare.
Wimbledon este singurul eveniment de Grand Slam in care se joaca pe suprafata sa initiala, adica gazonul. La inceputul lor, toate cele 4 evenimente de Grand Slam au fost jucate pe iarba (de aici si denumirea de „tenis de camp”), dar pe rand Australian Open si US Open s-au mutat acum pe terenurile dure, iar Openul francez la zgura. Wimbledon este singurul care pastreaza viu tenisul de camp in competitiile de mare slem.
Incheind o traditie indelungata, arbitrii nu vor mai folosi prefixul individual sau conjugal atunci cand declara ca o femeie a castigat un joc, un set sau un meci pentru a stabili o diferenta intre sexe incepand din 2019.Problema a fost adusa in centrul atentiei anul trecutde cattre Serena Williams. Noua regula mentioneaza faptul ca atunci cand arbitrul se va adresa jucatorului, nu o va mai face folosind vreun apelativ, si spunandu-le pe numele de familie. Aceasta traditie a rezistat la Wimbledon timp de 142 de ani.
„Trebuie sa tinem pasul cu vremurile”, a spus la acel moment Alexandra Willis, sefa departamentului de comunicare al All England Club. „Trebuie sa respectam dorintele jucatorilor. Presupun că provocarea noastra consta in cat de mult putem rescrie istoria? ”
Wimbledon are cel mai strict cod vestimentar al tuturor evenimentelor majore de tenis de Grand Slam. Jucatorii trebuie sa poarte numai culoarea alb pe toata perioada turneului. Clubul All-England ia aceasta regula foarte in serios, iar de-a lungul anilor aceasta strictete s-a tot intensificat. De altfel, in 2014, clubul a emis un „decret” din 10 parti inclus în ghidul concurentului pe care toti jucătorii trebuie sa-l urmeze. Decretul includea noi reguli privind purtarea albului, inclusiv prevederi precum:
Aceasta regula a codului vestimentar alb se practica inca de la inceput, de la primul campionat din 1877, iar organizatorii sunt extrem de vigilenti in ceea ce ii priveste pe cei care incalca acest dress code. De altfel, a fost o situatie in care chiar lui Roger Federe i s-a atras atentia ca incalcat acest cod vestimentar, iar cauza, in viziunea jucatorului, a fost una exagerata. Mai exact, i s-a cerut sa isi schimbe incaltamintea dupa primul meci, deoarece aceasta avea talpa rosie.
Toti oficialii (inclusiv antrenorii) se imbracau in verde pana in 2006. Ulterior, codul vestimentar s-a schimbat pentru prima data, cand clubul s-a apropiat de stilul designerul american Ralph Lauren si a adoptat tinute compuse din albastru bleumarin si crem.
Spectatorilor si jucatorilor li se ofera capsuni si smantana. Aceasta este o traditie foarte importanta de la Wimbledon. Unii spun ca acest obicei de a servi capsuni a inceput in 1953, iar smantana a fost adaugata in 1970. Alte voci spun, totusi ca servirea capsunilor la Wimbledon a existat inca de la prima editie din 1877. Asocierea dintre capsuni si tenis semnala venirea verii. La Wimbledonsunt preparate zilnic aproape 9000 de portii.
Capsunile sunt aduse din Kent si sunt de cea mai buna calitate. Totodata, acestea sunt culese cu o zi inainte de a fi servite si ajung la Wimbledon in jurul orei 5:30, unde sunt inspectate mai intai. In fiecare an, la Wimbledon, se consuma in jur de 28.000 kg de capsuni alaturi de aproximativ 7.000 de litri de smantana.
La Wimbledon, baietii si fetele care aduc mingiile sunt cunoscuti ca BBG-uri si joaca un rol crucial in buna functionare a turneului. De altfel intr-o scurta precizare se mentioneaza faptul ca un BBG bun „nu trebuie vazut. Ar trebui sa se contopeasca cu fundalul si totul sa decurga in liniste. ” BBG-urile lucreaza in echipe de 6, dintre care 4 activeaza la colturi, iar acestia stau o ora pe teren si o ora in afara acestuia pe perioada desfasurarii unui meci.
In fiecare an, 250 de baieti si fete sunt angajati sa lucreze la Wimbledon. In medie, au 15 ani si castiga aproximativ 150 de lire sterline pentru cele doua saptamani in care lucreaza.
Wimbledonul este singurul eveniment de Grand Slem patronat de o familie regala. De altfel, Familia Regala este o sustinatoare infocata ai Turneului si s-au prezentat de nenumărate ori la aceasta competitie. Regina Marii Britanii este sponsorul clubului All England si viziteaza deseori Wimbledon sau se intalneste chiar cu participantii la turneu. Chiar faimoasa printesa Diana, nainte de moartea ei, a fost un spectator frecvent la Wimbledon.
Exista o traditie in ceea ce priveste prezenta familiei regale la Wimbledon. Jucatorii trebuie sa se supuna unor protocoale de curtoazie si sa salute membrii familiei. Ducele de Kent, care este presedintele clubului All England, a intrerupt aceasta traditie din 2003. Acum, numai daca monarhul sau printul de Wales sunt prezenti, se va pune in aplicare acest protocol de curtoazie.
Wimbledonul nu permite incarcarea terenului de joc cu foarte multe reclame publicitare. Majoritatea turneelor au astfel de reclame chiar pe terenurile de joc. Sponsorii se lupta pentru a fi cat mai vizibili in astfel de competitii. Evident ca si costurile materiale pentru astfel de reclame sunt pe masura importantei turneelor. Ei bine, Wimbledonul, chiar daca este sponsorizat de diverse branduri, nu le acorda acestora posibilitatea de a se expune pe teren. Clubul a cautat dintotdeauna sa conserve imaginea turneului asa cum a fost inca din 1877.
In 1907 Printul George si Printesa Maria de Wales – mai tarziu incoronati ca Regele George V si Regina Maria – au devenit primii membri ai monarhiei care s-au alaturat multimilor la Campionatele de tenis de la Wimbledon. Printului i-a placut atat de mult jocul de tenis incat in acelasi an a devenit presedintele clubului.
Traditia conform careia jucatorii saluta Familia Regala are ca punct de pornire exact acest moment. Jucatorii de pe vremea Regelui George erau atat de familiarizati cu prezenta familiei regale, incat treptat s-a instituit aceasta traditie. Chiar daca treptat a fost eliminata, ori de cate ori jucatorii de la Wimbledon saluta familia regala obtin in mod cert un plus de apreciere din parte spectatorilor.
Din 1922, Familiei Regale i s-a oferit o loja speciala in care sa stea si sa vizioneze meciurile de la Wimbledon. Rareori a fost lasata goala – cu exceptia Jocurilor Olimpice de la Lonndra din 2012, cand William si Kate au ales sa stea cu publicul. Ducesa de Cambridge si-a menifestat in nenumarate randuri aprecierea fata de jocul de tenis. De altfel, a participat la turneu aproape in fiecare an de cand face parte din Familia Regala. Regina, sesizand pasiunea Ducesei de Cambridge pentru Wimbledon, i-a cedat patronatul acestui club in 2016.
Insa pana in vremurile actuale, nu trebuie sa uitam ca in 1926, printul Albert – care avea sa devina regele George al VI-lea – a jucat in turneul de dublu masculin, la doar cateva luni dupa ce fiica sa, si viitoarea regina a Angliei, Elizabeth s-a nascut. Cu siguranta toti acesti factori, cumulati, au contribuit la crearea unei imagini nobile si distinse ale competitiei.
In cei peste 100 de ani de existenta, Wimbledonul a fost gazda multor evenimente, care mai de care mai inedite, emotionale si menite sa ramana pe retina colectiva pentru totodeauna. Astfel de momente merita rememorate ori de cate ori este posibil. In acest fel oferim identitate competitiilor si sportului. Vor fi amintite cateva dintre momentele impresionante de la Wimbledon –Open Era.
Campionii ar trebui sa iasa cu capul ridicat de pe terenul de tenis. Tocmai de aceea este de inteles de ce uneori poate fi destul de impresionant atunci cand campionul pleaca suparat.
Pete Sampras a castigat sapte titluri la Wimbledon si nu a pierdut niciodata o finala de la Wimbledon. El si Roger Federer sunt regii incontestabili ai All England Club din era deschisa. Sampras a castigat patru titluri Wimbledon consecutiv din 1997 pana inn 2000.
Dar meciul final al lui Sampras la All England Club a fost o aventură tristă. Meciul sau din a doua runda de la Wimbledon din 2002 a avut loc pe un stadion inghesuit care se numeste „Cimitirul Campionilor”.
Sampras, in varsta de 30 de ani, numarul 6 mondial si cu un palmares atat de incarcat de reusite pe gazon, parea ca nu va avea nicio problema in meciul cu numarul 145 ATP, Bastl. Bastl nu era pe o poziitie care sa ii permita calificarea la Wimbledon. De aceea a jucat si in rundele de calificare. Foarte greu a ajuns sa faca parte dintre cei care joaca pe terenul de la Wimbledon, in competitia oficiala. Lui Sampras, un astfel de jucator, ar fi trebuit sa nu ii dea foarte mari batai de cap.
Ei bine, Bastl a castigat primele doua seturi. Sampras parea ca va mai adauga inca o revenire uimitoare la Wimbledon, in stilul lui caracteristic. Cu totii au fost uimiti cand au vazut ca Sampras a renuntat la joc si ca in final a fost invins de numarul 145 mondial. In timp ce Bastl se arunca bratele multimii, Sampras si-a luat cateva momente in care s-a asezat pe iarba de la Wimbledon. probabil fiind stupefiat de jocul extrem de slab pe care il avusese. Iesirea de pe teren a atras empatia multora dintre sustinatorii sai.
De altfel, dupa ce a pierdut in fata lui Bastl la Wimbledon, Sampras a insistat ca va reveni anul urmator. A castigat mai tarziu Openul din SUA, al 14-lea si ultimul sau titlu de single de Grand Slam. Trebuie mentionat si ca nu a mai fost vazut niciodata pe terenul de la Wimbledon.
Personalitati antagonice, talent si dedicare la care se adauga o rivalitate precedenta acestui moment. In felul asta putem obtine reteta finalei de Wimbledon perfecta: Bjorn Borg, clasat pe locul 1 – suedezul cool si stoic, cu lovituri uimitoare – a jucat impotriva lui John McEnroe, clasat pe locul 2 mondial- puternic, combativ si foarte bun la servit.
In 1980, McEnroe a ajuns pentru prima data in finala de simplu la barbati de la Wimbledon. Aici s-a confruntat cu Borg, care urmarea un record, si anume, obtinerea celui de al 5-lea trofeu Wimbledon consecutiv. La inceputul finalei, McEnroe a fost huiduit de multime cand a intrat in Center Court. Asta pentru ca in semifinala cu Jimmy Connors avusese cateva discutii in contradictoriu cu oficialii competitiei.
Intr-un al patrulea set de egalitate care a durat 20 de minute, McEnroe a salvat cinci puncte de meci (sapte in total in acel set) si in cele din urma a castigat 18-16. Cu toate acestea, nu a reusit sa rupa serviciul lui Borg in setul al cincilea, iar Borg a castigat. Acest meci este considerat de majoritatea unul dintre cele mai bune meciuri de tenis jucate vreodata. McEnroe l-a invins pe Borg la finala US Open din acelasi an. Nu a fost la fel de spectaculos precum la Wimbledon.
Adesea numit cel mai mare meci de tenis din istorie, victoria lui Rafael Nadal in finala de la Wimbledon din 2008 contra lui Roger Federer a fost presarata cu elemente dramatice. Sa nu uitam de cele doua intarzieri din cauza ploii si un final de meci acoperit de intuneric.
ESPN a proclamat aceasta partida ca fiind cea mai mare finala de la Wimbledon din era deschisa. De asemenea, L. Jon Wertheim a scris o carte despre aceasta finala intitulata „Strokes of Genius: Federer, Nadal si cel mai mare meci care s-a jucat vreodata”.
Drama din jurul meciului din 2008 avea in spate doi ani in care rivalitatea dintre cei doi atinsese cote paroxistice. Federer l-a invins pe Nadal in patru seturi in finala de la Wimbledon din 2006 si l-a depasit din nou in momentul culminant al All England Club din 2007.
In momentul in care a ajuns in finala din 2008, Federer nu pierduse niciun meci la All England Club din 2002. Mai exact, lupta pentru cel de-al saptelea trofeu de la Wimbledon. Nadal, cunoscut deja ca regele zgurei, devenea din ce in ce mai bun pe gazon. De la an la an capata mai multa incredere ca il va invinge pe cel care a condus tenisul pe iarba cativa ani buni.
Tenisul jucat de cei doi a fost la cel mai inalt nivel. Atat numarul 1 mondial cat si numarul 2 au incercat sa se impuna pe terenul de la Wimbledon cu stiluril de joc contrastante. Federer parea ca detine totusi mai multe sanse de castig. Cu toate acestea, in final Nadal a fost cel care a castigat finala de la Wimbledon si a adaugat in palmaresul sau primul titlu de la Wimbledon
Meciul a durat patru ore si 48 de minute. A fost cea mai lunga finala a single-urilor din istoria Wimbledonului si s-a incheiat la ora 21:16, ora locala. Se lasase intunericul deja peste Central Court-ul de la Wimbledon. Luminile nu au facut fata pentru ceremonia de premiere, insa a fost cu siguranta o finala care, chiar daca a fost supusa ploii si intunericului, nu se va sterge prea rapid din istoria Wimbledonului.
Dupa cum bine stim, competitiile de Grand Slam nu vin numai cu notorietate si foarte multi bani. Acestea aduc puncte multe ce se adauga jucatorilor si contribuie la reorganizarea clasamentelor WTA si ATP. Astfel, la Wimbledon, grila de puncte oferite arata in felul urmator:
Istoria recenta a Wimbledonului la feminin single ne aduce o lista destul de lunga cu campioane pe nume Williams. Fie ca este vorba de revelatia contemporana a tenisului feminin, Serena Williams, fie ca este vorba despre sora ei, Venus Williams, cele doua sunt deja castigatoare veterane ale acestui turneu. In multe dintre finalele de Wimbledon de dupa 2000 cele doua surori au jucat una impotriva celeilalte si au migrat de la an la an, cand pe pozitie de castigatoare, cand pe cea de finalista.
Serena Williams, dupa cum bine stim, este una dintre cele mai bune jucatoare din lume, daca nu este chiar cea mai buna. Detine cele mai multe titluri in palamers si cele mai multe recorduri detinute in WTA. Pentru o scurta perioada a lipsit de pe scena tenisului pentru a da nastere copilului ei. In momentul revenirii a fost ca si cand nu ar fi lipsit nicio clipa.
De altfel, din 2017 dominatia Williams instituita la Wimbledon a inceput sa fie sucombata. In 2017 Gabrine Muguruza castiga Wimbledonul in fata lui Venus Williams. In 2018 Angelique Kerber reuseste sa o infranga pe Serena Williams proaspat intoarsa din perioada de maternitate.
Anul 2019 este, totusi special si asta se datoreaza performantei pe care Simona Halep a reusit sa o dovedeasca pe iarba de la Wimbledon. Cu o dedicare extraordinara si o dorinta formidabila de a castiga, Simona Halep si-a atins visul si a castigat la Wimbledon cel de-al doilea Grand Slam din cariera ei, dupa cel de la Roland Garros.
Trebuie mentionat si faptul ca romanca, in cel de-al doilea tur al campionatului, a intalnit-o pe Mihaela Buzarnescu. Sa nu uitam ca a fost un meci destul de tensionat. Scorul a fost 6-3, 4-6, 6-2. Simona a reusit abia in ultimul set sa se impuna in fata conationalei sale.
In sferturile de finala Halep a jucat impotriva chinezoaicei Zhang Shuai intr-un meci destul de relaxat pentru Halep. Abia din semifinale s-a simtit in jocul Simonei presiunea competitiei si nivelul ridicat la care ajunsese jocul. In semifinale Halep a jucat cu Elina Svitolina si a obtinut 6-1, 6-3. In paralel, semifinalele le-au adus fata in fata pe Serena Williams si Barbora Strycova. Cele doua meciuri din semifinale au semanat foarte mult. Mai ales la sfarsit cand Serena William a reusit sa o elimine pe Strycova din competitie cu 6-1, 6-2.
Asadar, finala WTA Wimbledon 2019 a fost disputata intre Serena Williams si Simona Halep. Desigur ca, privind palmaresul americancei si comparandu-l cu cel al Simonei Halep, sansele romancei erau destul de mici. Sa nu mai vorbim si de notorietatea pe care Serena o avea la Williams. Cei mai multi dintre comentatorii competitiei aminteau de faptul ca Wimbledonul, pentru Serena, este un fel de a doua casa.
In mod cert, intr-o competitie de asemenea importanta, a fi familiar cu tot ceea ce tine de finala acestui turneu, reprezinta un avantaj. Chiar si lipsita de aceasta experienta si, cu siguranta intimidata de forta Serenei Williams, Halep a reusit sa dea dovada de o mobilizare mentala si fizica nemaintalnite si sa lupte pana in ultima secunda pentru titlul de Campioana a Wimbledonului.
Meciul dintre cele doua nu a fost lipsit de incidente. Serena Williams a fost de cateva ori deranjata de arbitru si nu a intarziat sa isi manifeste nemultumirea aceasta. Simona Halep a ramas imuna la furia americancei. Si-a urmarit telul, oferindu-le astfel tuturor romanilor un motiv de mandrie, dar si un eveniment nou in istoria tenisului romanesc. Nimeni pana la Simona Halep nu a reusit sa cucereasca Wimbledonul.
Din 2000 si pana acum lumea tenisului masculin pare ca se invarte in jurul acestui tringhi greu de destramat: Nadal, Federe, Djokovic. In mod cert, daca le analizam titlurile din palmares, este greu sa nu-l alegi pe Roger Federer drept cel mai mare jucator din toate timpurile. Recordul sau de 20 de titluri de Grand Slam vorbeste de la sine. Ba chiar mai mult de atat, la cei 38 de ani, el inca joaca si castiga la cele mai inalte niveluri ale tenisului. Cele 310 saptamani in care s-a clasat pe locul 1 mondial l-au ajutat sa stabileasca un nou record in tenisul din open era.
In Statisticile Wimbledon all time, Roger Federer detine recordul pentru cele mai multe titluri castigate pe iarba de la Wimbledon all time. Elvetianul are in palmares 8 astfel de titluri, pe ultimul castigandu-l in 2017. In 2018 si 2019 trofeul s-a dus catre Djokovic. La Turneul de la Wimbledon din 2019, Federer a fost foarte aproape de a castiga cel de-al noualea titlu pe gazonul de la Wimbledon. Djokovic a fost cu numai un pas inaintea lui Federer, iar asta a condus la acest rezultat.
Chiar si asa, daca vorbim despre Wimbledon, nu avem cum sa trecem peste el pentru ca, momentan, titanul ATP Wimbledon poarte numele de Roger Federer.
Asadar, trecand prin cele mai relevante evenimente din istoria Wimbledonului, putem intelege de ce tenisul de camp s-a nascut, a crescut si s-a pastrat asa cum Gore l-a jucat prima data. Wimbledonul este etalonul elegantei si poarta cu sine emblema performantei. Pentru orice jucator de tenis Wimbledonul este un vis devenit realitate.
De altfel, se poate spune ca Wimbledonul este liga exclusivista a tenisului mondial. Cele mai importante nume din acest sport i-au trecut pragul. Asocierea acestei competitii cu imaginea Familiei Regale aduce un plus de noblete unei competitii care exact pe aceste criterii s-a constituit. Un sport al celor eleganti, in care traditia este la fel de importanta ca si competitia. Una fara de cealalta nu ar avea sens.