Valencia – Real Sociedad – Mereu au tintit cat mai sus, despre gruparile spaniole Valencia si Real Sociedad vorbim, de aici si numarul impresionant de sezoane petrecute in cea mai puternica divizie a tarii, La Liga. Aceasta goana continua de a nu iesi din lumina reflectoarelor a facut ca pana in prezent aceasta rivalitate sa se dispune in exclusivitate doar in La Liga, pana acum fiind inregistrate 138 de episoade.
Fondate cu peste un secol in urma (Sociedad – 1909; Valencia – 1919), cele doua grupari spaniole de fotbal nu au palmaresul gigantilor Real Madrid, Barcelona sau Atletico Madrid, insa sunt foarte respectate. Si rivalitatea lor este una ce s-a jucat pana in acest moment doar pe prima scena, una care a debutat in anul 1931. La data primei dispute directe, una jucata in perioada Sarbatorilor de iarna, 27 decembrie, denumirea bascilor era inca Donostia FC.
Intrucat in acel moment La Liga era fondata de putin timp (1929), doar 10 formatii aveau privilegiul de a juca in acest esalon, astfel ca o victorie in dubla mansa ar fi putut conta foarte mult in lupta pentru o pozitie de top. Acea stagiune avea sa fie una ciudata, deoarece rezultatele directe nu aveau nimic in comun. Dupa ce in turul de acasa formatia din San Sebastian se impunea scor 7-1 (cea mai mare victorie impotriva oponentilor pana azi), in returul de la Valencia, acestia se inclinau cu un neverosimil 4-0.
Atat Valencia, cat si Real Sociedad au dominat fotbalul spaniol la un moment, insa la distante foarte diferite una de cealalta. Primii care au punctat din acest punct de vedere au fost liliecii, asta si datorita faptului ca l-au avut in acea perioada pe cel mai bun marcator all-time al clubului, atacantul Edmundo Suarez. Venit in anul 1939 la echipa, Suarez a petrecut 11 ani in orasul din estul Spaniei, perioada in care pe plan individual a reusit 238 goluri, in timp ce pe plan colectiv a adunat 6 trofee (3 titluri in campionat, doua titluri in cupa si unul in supercupa).
Poate ca unii dintre voi ne vor contrazice si vor spune ca prima parte a anilor 2000 a fost cea mai buna perioada din istorie, cu doua titluri in campionat, un titlu in Cupa Uefa si doua prezente in finala Champions League, insa in anii ’40 aceste competitiile europene de renume nu se infiintasera.
La polul opus, Real Sociedad a reusit sa isi castige popularitatea mult timp dupa, mai exact la inceputul anilor ’80. Satrustegui, Ufarte, Arconada sau Zamora fac si astazi parte din categoria celor mai iubiti jucatori ai echipei din Tara Bascilor, in urma celor doua titluri obtinute in Liga. Au fost doua titluri consecutive pentru Sociedad (1981, 1982), rezultate ce le-au asigurat acestora resursele necesare pentru a fi un club competitiv si in viitor.
Per-total, acest duel clasic din La Liga nu a fost niciodata unul de care sa depinda soarta titlului, insa raman, totusi, apreciate pentru ca au produs jucatori valorosi si au reusit si cateva performante notabile in afara granitelor. In ciuda faptului ca nu s-a desfasurat chiar an de an, ambele retrogrand la un moment dat in liga secunda, este o confruntare care te intereseaza atunci cand vezi o vezi in calendarul etapei. Din anul 2011, atunci cand bascii se intorceau inapoi in prima divizie, Sociedad-Valencia s-a jucat in mod regulat, motiv pentru care in sezonul care tocmai va urma vom celebra un deceniu de confruntari succesive. Revenind la intervale de timp, in ultimul deceniu, s-au jucat cateva dueluri foarte tari intre cele doua formatii, ultimele doua fiind exemple destul de bune.
Cu loturi cotate valoric foarte puternic, drept dovada si in acest sezon cand sunt in Top 6 din acest punct de vedere (Sociedad – locul 4 : 327 milioane de euro ; Valencia – locul 6 : 288 milioane de euro), cele doua grupari aveau obiective marete inainte de startul campaniei 2019/2020. Chiar in prima runda, Mestalla gazduia poate cel mai important meci al etapei, unul la care peste 40.000 de spectatori venisera sa-l urmareasca pe viu.
De spectatol total aveam parte in acea dupa-amiaza pe unul dintre cele mai frumoase arene ale tarii si doar cei doi goalkeeperi au facut ca scorul primei reprize sa nu ia proportii. Pe rand, Cillesen si Moya au avut interventii din pozitii foarte dificile, motiv pentru care la pauza se intra la egalitate, rezultat nul.
Ritmul alert impus de catre cele doua formatii, caci ambele aveau jucatori care doar in cateva fractiuni de secunda puteau face diferenta, a facut ca, in cele din urma, tabela sa fie deblocata. Din fericire pentru cei care venisera sa-si sustina favoritii locali, acestia erau cei care inscriau. O faza colectiva care a destabilizat cu totul apararea bascilor a fost finalizata de catre francezul Kevin Gameiro, atacant ce trecuse inainte si pe la alte rivale ale liliecilor, Sevilla si Atletico Madrid.
Gazdele putea debuta cu toate cele 3 puncte in aceasta campanie, insa sansa nu avea sa fie de partea lui Goncalo Guedes in acest duel. Ocazia mare din minutul 69 a portughezului, a treia de acest gen pentru el in acest meci, avea din nou sa fie parata de Moya, cel care ii mai tinea in calcule pe oaspeti pentru ultima parte.
Desi facuse o partida foarte buna pana in acel moment, fiind luat in calcule pentru distinctia de omul meciului, portarul spaniol al vizitatorilor avea sa o comita grav la o actiune petrecuta la doar cateva zeci de secunde distanta de la acea parada. Iesirea acestuia din poarta a fost una calculata gresit, ceea ce i-a dat sansa lui Rodrigo sa puncteze cu poarta goala, insa sutul acestuia lovea doar stalpul din stanga al portii.
Dominati la capitolul ocazii in acest meci, oaspetii pareau sa fie cu gandul catre a doua etapa in ultimele minute, dar un hent al lui Coquelin, din al 10-lea minut de prelungire, a facut ca Oyarzabal sa fie 1 la 1 cu Cillesen. Jucator angrenat in lotul nationalei iberice, decarul lui Sociedad a punctat cu mult calm, aducand astfel un rezultat pozitiv nesperat.
Dupa ce in partida de pe Mestalla aveau sa fie presati in propria jumatate, returul de pe Reale Seguros Stadium avea sa aiba o cu totul alta desfasurare. In fata propriilor suporteri, baietii lui Imanol se simteau ca pestele-n apa in aceasta editie, acolo unde dupa doar 12 minute treceau in avantaj. O centare expediata de catre Zaldua exact pe fruntea lui Merino avea sa fie doar o formalitate pentru inchizatorul gazdelor, un gol ce ii urca pe podium.
Primul act se poate rezuma ca un duel intre Cillesen, portarul oaspetilor, si Sociedad, unul pe care olandezul chiar nu putea sa-l castige. Desi ii blocase foarte bine pe cei mai tehnici jucatori ai bascilor, Odegaard si Oyarzabal, acesta avea sa fie infrant tot de un om fara prea multe veleitati ofensive. Din doar cativa metri, fostul jucator al tunarilor, Monreal, spunea multumesc si nu rata din doar cativa metri, in urma unei lovituri de colt (min. 45+1).
Nici dupa iesirea de la cabine gazdele nu erau mai prejos, in minutul 48 tabela aratand un categoric, 3-0. De aceasta data aveam parte de o executie de toata frumusetea, din partea belgianului Januzaj, cel care inscria la coltul lung cu un sut de la aproximativ 25 metri. Era mult prea mult pentru trupa lui Celades, drept dovada si lipsa lor de reactie. Singurele momente in care acestia demonstrau ca isi doreau sa ajunga intr-o cupa europeana erau chiar in ultimele minute, insa goalkeeperul Romero era la post. Dupa aproximativ 3 ani Valencia se preda din nou pe acest stadion care creeaza o atmosfera de prima liga, insa durerea si mai mare era ca pierdusera la cea mai mare diferenta din acest secol.
Poate ca la prima vedere aceasta infrangere a Valencia la acest scor parea una surprinzatoare, insa daca ne uitam la cifre acestea spun altceva. Desi au pierdut doar un singur meci pe teren propriu in editia respectiva, jucatorii imbracati imbracati in alb-negru (teren propriu), respectiv portocaliu (deplasare) aveau sa termine pe locul al 9-lea, evident, din alte cauze. Cu 12 infrangeri pe teren advers, echipa a trebuit sa accepte faptul ca dupa doua sezoane de competitii europene va absenta. De partea cealalta, nici Sociedad nu a rupt gura targului in deplasare, avand un raport negativ (7 victorii-8 infrangeri), insa au fost suficiente pentru a bifa treapta a 6-a, una ce le-a asigurat calificarea in grupele Europa League.
In cele 138 meciuri derulate pana in prezent cele doua formatii au avut ocazia de a observa plusurile si minusurile celeilate, iar rezultatul il putem observa, succint, in raportul urmator: Valencia (58 victorii) – Egal (34 meciuri) – Sociedad (46 victorii). Avansul destul de satisfacator al liliecilor se datoreaza si veniturilor mult superioare pe care le-au castigat de-a lungul timpului din competitiile interne si externe, insa si investitiile au fost la un nivel inalt. Vom vedea daca tanara echipa talentata a bascilor va mai reduce din aceasta diferenta in editia viitoare de La Liga, una pe care nu aveti nici o scuza in a o rata.