Tottenham – Southampton – Orice iubitor al Premier League (prima liga de fotbal din Anglia), competitie fondata in anul 1992, s-a obisnuit in tot acest interval de timp cu un sir de formatii care evolueaza constant in aceasta divizie, unele dintre acestea fiind Tottenham si Southampton, echipele despre care vom discuta in cadrul acestui articol, insa istoria nu a fost intotdeauna una la fel de fericita pentru acestia, fiind chiar ostila pe alocuri.
Fondate la sfaristul secolului al XIX-lea (Tottenham – 1882 ; Southampton – 1885), precum multe alte rivale din actuala editie de Premier League, cele doua formatii din sudul Angliei aveau sa se intalneasca foarte rapid una contra celeilalte, mai exact in sezonul 1896/1897. Tocmai pentru ca faceau parte din aceeasi regiune a tarii au evoluat amandoua in primii ani ai activitatii lor in acest sport in Southern League, insa primele doua partide nu au putut face nici o departajare, fiind incheiate la egalitate, scor 1-1 (Southampton – gazda), respectiv 2-2 (Tottenham – gazda).
Aceasta egalitate valorica care persista intre cele doua formatii inca din primele dueluri directe s-a raspandit si intr-o alta competitie de renume a fotbalului britanic, FA Cup. Daca in campionat cele doua echipe isi castigau pe rand partidele, fiind greu de separat, dupa cum spuneam, in primul tur al prestigioasei competitii din sezonul 1901/1902 doar una putea avansa mai departe. Ei bine, daca v-ati fi asteptat cumva ca acea calificare sa fie decisa din primul meci, cel de pe White Hart Lane (arena lui Spurs in intervalul 1899-2017), nici vorba de acest lucru.
Nu numai ca nu s-a decis castigatoarea, insa a fost nevoie de 3 partide pentru a se cunoaste echipa ce mergea mai departe, pe numele ei Southampton Football Club, invingatori pe The Dell (arena Sfintilor in intervalul 1898-2001) tot la limita, scor 2-1. Succesul a fost unul cu atat mai rasunator pentru trupa pregatita de Ernest Arnfield, intrucat la acea vreme Tottenham era detinatoarea acestui trofeu.
Evolutia fotbalului in aceasta tara si in lume, in general, le-a ”obligat” pe cluburile engleze sa paraseasca, treptat, nivelul mai putin profesionist cu care era privit fotbalul la inceputul secolului trecut, iar primii care au facut pasul catre performanta au fost cei de la Spurs. Dupa ce reusisera sa castige Cupa Angliei in 1901, fiind prima echipa din afara primei divizii care reusea acest lucru, acestia visau, automat, sa faca si ei cat mai curand parte din elita fotbalului britanic. Au reusit, in cele din urma, in anul 1909, primul contact din istoria clubului cu echipele la moda de atunci, precum Aston Villa, Sunderland sau Newcastle. iar acest nivel se parea ca le venea manusa.
In timp ce Lilywhites, o alta porecla a echipei din capitala mai putin cunoscuta in randul fanaticilor din intreaga lume, reusea sa se integreze in cel mai bun campionat al tarii si le punea probleme echipelor mentionate mai sus, Southampton nu avea sa depaseasca foarte curand acel nivel semi-profesionist. Mai exact, a fost nevoie tot de o evolutie sub asteptari a celor de la Tottenham, retrogradarea din prima divizie in sezonul 1927/1928, pentru ca cele doua formatii sa se intalneasca din nou.
Aflate din nou impreuna intr-o divizie inferioara a fotbalului britanic, confruntarile Tottenham-Southampton aveau sa se desfasoare mai mult timp decat ar fi preconizat specialisti. Daca despre echipa din regiunea Hampshire nu erau foarte multe sperante de promovare, caci erau in permanenta o formatie de mijlocul clasamentului, ceea ce a surprins mai mult a fost prezenta destul de indelungata a lui Spurs in liga secunda. Este adevarat ca nici in prima divizie nu rupsese gura targului, nereusind in cele aproximativ doua decenii de activitate sa obtina macar un trofeu, insa doar intervalul 1933-1936, cel care reusisera sa evadeze din acel nivel mai putin discutat de catre pasionatii acestui sport, nu avea sa le spele imaginea cu care erau catalogati in acele decenii.
Dupa o perioada foarte lunga in care au suferit din punct de vedere al rezultatelor, avea sa iasa, in sfarsit, soarele si pe strada formatiilor noastre. Asa cum ne obisnuisera in deceniile anterioare, formatia londoneza avea sa fie prima care scotea capul la lumina, insa intr-un stil pe care nu l-am mai vazut in ultimele 7 decenii. Poate vi se pare ca exageram putin cu aceasta remarca, insa performanta reusita in mandatul lui Arthur Rowe nu o vedem realizabila in viitor de catre o alta formatie din aceasta tara. Pentru a nu ne mai lungi prea mult, Sonny Walters, Ron Burgess, Len Duquemin si ceilati jucatori care au imbracat tricoul lui Spurs in sezonul 1950/1951 au reusit sa castige un titlu intern exact in primul sezon de la intoarcerea in cea mai buna liga a tarii.
In ciuda faptului ca au mai reusit clasari pe podum in acel deceniu, Tottenham nu avea sa mai izbuteasca o astfel de performanta, desi aveau unele dintre cele mai bune loturi din tara, Cu toate ca fanii au trecut de la o extrema la alta, caci favoritii lor au avut in foarte multe sezoane fluctuatii de forma, iar cel de-al doilea titlu nu parea sa mai vina curand, Spurs mai avea pregatita o surpriza de acest gen in secolul anterior.
In timp ce jucatorii imbracati in alb si bleumarin celebrau cel de-al doilea titlu din istorie in sezonul 1960/1961, amenintand, totodata, suprematia lui Manchester United, in mod special, se vedea un progres semnificativ si in tabara celor de la Soton, caci incepand cu anii ’60 se intorceau inapoi in cel de-al doilea esalon valoric al tarii.
Nici in acest deceniu Hotspur nu a reusit sa mai ridice deasupra capului prestigiosul trofeu al tarii, fiind per-total sub rezultatele obtinute in Manchester de catre celebrul manager scotian, Bob Paisley, insa spre deosebire de alte decenii puteau pretinde ca traiesc cea mai glorioasa epoca din istoria clubului. Acum, la peste jumatate de secol, desi au una dintre cele mai tari formatii ale lumii, rezultatele obtinute in era lui Bob Nicholson sunt cele care primeaza.
Daca tot am laudat rezultatele lui Spurs din startul celei de-a doua jumatati a secolului trecut, nu putem trece cu vederea o alta performanta importanta petrecuta in acele vremuri, de aceasta data cu Southampton in rol principal, debutul acestora, in premiera, in cea mai buna liga a Angliei, unul care se petrecea in editia 1966/1967.
Se intalnesc in prezent aproape in fiecare editie de Premier League, dar uite ca istoria a facut ca Tottenham-Southampton sa se joaca pentru prima oara in aceasta divizie la un interval destul de mare de timp de la infiintarea acestora, 7 decenii, insa asteptarea a meritat fara doar si poate. Pe langa faptul ca bifau o asemenea premiera, acestea nu se mai intalnisera de peste 15 ani in nici o competitie, si se pare ca le-a fost dor sa se atace una pe cealalta.
Cu toate ca s-au infruntat de peste 100 ori pana in prezent, prima infruntare oficiala din prima divize a tarii era sa stabileasca cel mai mare numar de goluri marcate dintre cele doua formatii. Partida de pe White Hart Lane avea sa se incheie cu scorul de 5-3 in favoarea formatiei care avea sa-si mai treaca o Cupa a Angliei in palmares in acel sezon(Tottenham), fiind la doar un gol de recordul all time : Tottenham – Southampton 7-2 (2000).
Desi nu aveau un lot cu multe valori individuale la acea vreme, Soton a reusit sa reziste in cel mai bun esalon al tarii timp de 7 sezoane, timp in care le-a administrat cateva infrangeri greu de gestionat jucatorilor condusi din teren de scotianul Steve Archibald. Tragand linie la rezultate directe din campionat dintre cele doua formatii britanice din acest interval, s-a inregistat un scor mai echilibrat decat se asteptau si cei mai optimisti fani ai ros-albilor : 7-4 pentru Hotspur.
Din fericire pentru cei care au apreciat inca din cele timpuri si pana in prezent performantele reusite de Matthew Le Tissier, Phil Boyer, Mick Chanon, Rickie Lambert si multi alti jucatori in tricoul lui Soton, aceasta formatie a devenit din anul 1978 o formatie de simbol a primei ligi profesioniste de fotbal din Albion, chiar daca in intervalul 2005-2012 au facut parte din afara acestui fenomen. Facand pentru ultima oara in acest articol o paralale cu performantele Sfintilor, Tottenham nu a mai reusit pana in prezent, dupa cum v-am spus, vreun titlu in PL, insa este o formatie care in ultimele 7 decenii le-a adus minim un trofeu/deceniu suporterilor.
Daca tot am discutat despre performantele si trofeele celor doua formatii pana in acest punct al articolului, noi dorim sa il incheiem cu doua confruntari recente dintre cele doua formatii, pentru a observa si felul cum stau lucrurile in prezent intre cele doua.
Daca in campionat si-au impartit victoriile pe rand, pe teren propriu, Southampton si Tottenham aveau sansa de a-si demonstra suprematia una importiva celeilate in sezonul competitional 2019/2020 intr-o competitie ce i-a pus fata in fata, pentru prima oara, acum mai bine de o suta de ani, Cupa Angliei. Tragerea la sorti a stabilit ca teren de disputa arena celor de la Southampton, St Mary’s Stadium, una construita in locul celebrei The Dell, in anul 2001.
Nu au trecut mai mult de 8 minute de la startul partidei, caci formatia antrenata de catre portughezul Jose Mourinho era foarte aproape de a deschide scorul. Servit ideal in marginea careului de catre Alli, sud-coreeanul Son a avut destul de mult timp sa-si faca pasii, insa incercarea sa s-a dus la o palma de stalpul portii din stanga al portarului Gunn.
Tot in primul act al acestei confruntari, Spurs era foarte aproape sa deblocheze tabela, mai ales la golul anulat lui Lo Celso din cauza unei pozitii de off-side la Son, insa dintr-o pozitie regulamentara Lucas isi batea si el joc de un nou adevarat ”assist” trimis de catre acelasi mijlocas ofensiv englez.
Daca oamenii ofensive trimise de catre dublul castigator Uefa Champions League trimiteau in afara cadrului portii niste sanse cu adevarat imense, nu era cazul si in tabara gazdelor, acolo de unde dintr-o faza fixa Ings se debara de fundasul advers, insa executia sa era scoasa de pe linia portii de catre Tanganga.
In ciuda faptului ca am avut 3 oportunitati foarte bune de gol in prima repriza, s-a intrat la cabine cu scol alb, 0-0, insa nu acesta putea fi deznodamantul in ritmul in care se juca. Tot cu Tottenham in atac au inceput si cele 45 minute care ne desparteau de fluierul final, cu Lucas in rolul de agresor al lui Gunn, dar reusita avea sa fie semnata de catre altcineva. Pe fondul unui contraatac in mare viteza (min.58), Son era servit in interiorul careului de aceasta data de catre argentinianul Lamela, iar sutul la coltul lung nu avea sa fie unul in afara tintei. 1-0 pentru formatia vizitatoare si puteam asista la golul decisiv din aceasta mansa.
In timp ce Son si Ings, in mod special, au ratat cu senitate sanse bune de a marca in ultima jumatate de ora a duelului de pe arena Sfintilor, al doilea gol avea sa fie reusit de catre mijlocasul ofensiv, Boufal. Gratie unei pase destabilizatoare trimisa de golgheterul lui Soton din acest sezon, marocanul avea sa trimisa de putin din interiorul careului o executie fix in vinclul portii lui Lloris (min.87), trimitand astfel soarta calificarii in retur.
Dupa un 1-1 in deplasare, londonezii erau favoriti incontestabili pe Tottenham Hotspur Stadium in retur, dar trebuiau sa demonstreze asta si pe terenul de joc.
Ei bine, acest avantaj al valorii lotului si al terenului propriu avea sa se reflecte in prima parte a partidei, atunci cand mijlocasul defensiv venit de la OL, Ndombele, trimitea un sut din afara careului pe spatiul portii lui Gunn, o executie ce avea sa fie deviata in proprie poarta de fundasul Stephens.
Condusi pe o arena atat de impunatoare, desi nu are o traditie mare in spate (construita in 2017), Sfintii nu dadeau semne ca ar fi intimidati de locul unde se disputa partida sau de scorul afisat pe tabela, Ings fiind la fel ca si in tur, omul care se decotorosea usor de fundasii adversi, dar care rata atunci cand le era lumea mai draga baietilor lui Hansenhuttl.
Multitudinea de ocazii la poarta lui Lloris aveau in cele din urma un rezultat pozitiv, caci la cabine se intra din nou la egalitate, dupa ce partenerul lui Ings din atac, Long, puncta cu poarta goala in minutul 34.
Cu o aparare destul de visatoare in aceasta partida, fortata sa fie si mai avansata din cauza scorului inregistrat, Tottenham avea sa plateasca inca o data cu doar 18 minute inaintea finalului de partida. La capatul unui contraatac purtat in mare viteza de catre Nathan Redmond, mingea avea sa ajunga in cele din urma la capat, adica la Ings, iar la acea actiune britanicul facea ce voia dintr-o defensiva antrenata de The Special One. Dribling in exterior pe langa Tanganga, iar sutul sau la coltul lung facea ca plonjonul lui Lloris sa fie in zadar.
Desi se vedeau condusi cu putin timp inaintea finalului de joc, Spurs nu a predat armele, iar in minutul 78 Lucas puncta printr-un procedeu asemanator reusitei fostului jucator al celor de la Liverpool. Intrucat prelungirile se voiau excluse de catre ambele echipe, s-a jucat cu garda jos, iar cei care au platit au fost oaspetii. Faultat in careu in minutul 87 de catre goalkeeperul lui Soton, acelasi Son si-a asumat responsabilitatea loviturii de la 11 metri, una care avea sa o trimita pe Tottenham in optimile competitiei.
Intrucat ati observat nivelul spectaculos al partidelor dintre cele doua din ultima perioada, iar cele 127 de partide desfasurate la nivel inalt (Premier League, Championship, FA Cup, League Cup), unele care ii ofera un avantaj destul de linistitor lui Spurs (53-39), demonstreaza profesionalism, nu ramane decat sa urmariti si pe viitor o confruntare Tottenham-Southampton pe o sursa de livestream sau pe un post de televiziune, deoarece spectacolul e la el acasa in fotbalul britanic.