Tottenham – Crystal Palace – O rivalitate londoneza la origini, insa fara un impact asa de mare cum il au Arsenal vs Chelsea sau alte exemple, este confruntarea dintre Tottenham Hotspur si Crystal Palace. Interesul mai scazut al acestei confruntari din Premier League se datoreaza si nivelului mai putin profesionist pe care formatia din suburbiile Londrei l-a practic timp de multe decenii.
Fondate cu mai bine de un secol in urma (Tottenham – 1882; Crystal Palace – 1905) aceste doua echipe britanice au avut un parcurs diferit in primele decenii ale activitatii lor in acest sport. In timp ce Tottenham a mai cochehat cu nivelul primei ligi in repetate randuri, prima prezenta fiind consemnata in anul 1909, in prima jumatate a secolului anterior, Crystal Palace nu a reusit sa atinga acest nivel, ba chiar mai mult, a jucat majoritatea timpului in cel de-al treilea esalon valoric al tarii.
Iesirea din anonimat a Vulturilor s-a inregistrat la sfarsitul anilor ’60, atunci cand sub comanda englezului Bret Head debutau, in premiera, in primul esalon al fotbalului englezesc. Onoarea de a juca pe o scena atat de mare a insemnat, implicit, dueluri cu Hotspur, o formatie care in cea de-a doua perioada a secolului trecut avea sa inregistreze primele si singurele, pana in acest moment, titluri din istorie (1951, 1961).
In momentul aparitiei celor de la Palace in prima divizie, Tottenham era o formatie care se clasa numai in prima jumatate a clasamentului, cu 5 clasari pe podium in acest esalon valoric, performante destul de similiare cu perioada in care ne aflam astazi. Aceste rezultate le-au adus celor porecliti The Lilywhites o reputatie foarte buna, fiind, de asemenea, cu mult peste valoric fata de o promovata precum Crystal Palace.
Vizitati si clasament Spania sau clasament Anglia!
Dupa ce au reusit ”minunea” de a atinge apogeul, Palace au avut un inceput sovaitor de campionat, iar in runda cu numarul 5 primeau vizita celor de la Tottenham. Fara prea multe atuuri de partea lor, jucatorii lui Head nu au putut face fata adversarilor, londonezii afisand in distributie nume foarte sonore, precum Martin Chivers, Allan Mullery sau Phil Beal. Nu a fost o zi fericita pentru suporterii de pe Selhurst Park, favoritii lor incheiand partida fara vreun punct din aceasta intalnire, un esec sec, scor 0-2.
Daca in tur, cu tot avantajul terenului propriu, formatia din Selhurst nu le-a ridicat adversarilor prea multe semne de intrebare, nici confruntarea de pe White Hart Lane (vechea arena a celor de la Tottenham) nu avea cum sa le aduca o magie peste noapte. Un nou insucces cu 2-0 pentru Vulturi, insa aspectul pozitiv al acelui sezon l-a reprezentat mentinerea printre cele mai puternice formatii ale Angliei.
Fara mari valori individuale in lot, dar cu un lot sarguincios si capabil sa invete cat mai multe de la etapa la etapa, Crystal Palace a reusit sa faca fata presiunii exercitate asupra lor timp de 3 sezoane, insa au clacat in editia 1973/1974. In tot acest interval de timp, Spurs si-au mai trecut in palmares inca doua League Cup, iar in duelurile directe au dominat de la un capat la altul, singura infrangere survenita in fata celor de la Palace fiind inregistrata nu in campionat, ci in FA Cup (1-0 / 1970).
Revenind la formatia afectata in acea perioada, adica la Crystal Palace, acestia au pornit din nou la drum din divizia secunda, in anul 1973, sub comanda lui Malcolm Alisson, de aceasta data, insa de aceasta Vulturii nu aveau sa dea semne de revenire si chiar au facut si un mic popas printr-o alta liga inferioara, a treia.
Confruntarile Tottenham Crystal Palace au intrat in atentia publicului, din nou, incepand cu anii ’80, insa a fost inca o perioada foarte scurta, deoarece ritmul primei ligi a fost unul prea dificil, inca o data pe Palace. In duelurile directe, Vulturii nu au reusit sa obtina vreo victorie, insa macar au oferit meciuri spectaculoase in compania celor de la Spurs (Crystal Palace – Tottenham 3-4 – 1980 ; Tottenham – Crystal Palace – 4-2 -1981).
In timp ce Tottenham infrunta Arsenal, Chelsea, Fulham si alte rivale din Londra, Vulturii au traversat un deceniu foarte negru, doar cu infruntari cu echipe mai putin sonore pentru publicul larg. Asa cum ne obisnuisera deja, adrenalina primei divizii o provoca sa isi depaseasca nivelul actual, iar dupa o campanie foarte buna in Championship (1989/1990) acestia aveau sansa de a evolua contra celor mai tari echipe ale tarii.
Anii ’90 au reprezentat cea mai longeviva perioada in care Palace a activat in primul esalon al fotbalului britanic din secolul trecut, bifand chiar si doua podiumuri in editiile 1992/1993 si 19951/995, fiind singurele sezoane din istorie in care Vulturii s-au clasat deasupra celor de la Spurs. Aceasta rocada a fost posibila decat in doua editii de Premier League pana in prezent, deoarece Palace retrograda, inca o data, in anul 1998.
Continuand si cu acest secol, aceste oscilatii ale celor de la Crystal Palace au aparut si in primii ani ai acestuia, drept exemplu promovarea din 2004, insa dupa doar 38 etape isi luau ramas bun inca o data de la Premier League. Din fericire pentru echipa patronata de Steve Parish, Joshua Harris si David Blitzer, s-a realizat o continuitate din anul 2013 (anul promovarii in PL), iar editia actuala a reprezentat al 7-lea sezon consecutiv de fotbal la cea mai inalta dimensiune.
Daca acest deceniu a reprezentat o performanta pozitiva din partea celor de la Crystal Palace, nici cei de la Tottenham nu au fost mai prejos. Numit la trupa londoneza in anul 2014, argentinianul Maurizio Pochettino a reusit sa insufle echipei un aer de campioni, iar in ultimul an de mandat, Tottenham a reusit sa bifeze o performanta istorica, finala Ligii Campionilor. Nu a fost sa fie primul titlu in aceasta competitie pentru Kane, Alli si compania, insa progresul i-a ajutat sa aduna cat mai multi fani in intreaga lume. De partea cealalta, Zaha, Ayew si compania continua sa faca o treaba foarte buna la mica formatie londoneza, tocmai de aceea v-am pregatit in continuare o serie de dueluri intre cele doua echipe de la promovarea Vulturilor si pana in prezent.
Din 2013 si pana in prezent s-au inregistrat cateva partide foarte disputate intre cele doua echipe, tocmai de aceea am ales un Top 3 al acestor intalniri, cu scopul de a rememora frumusetea acestora.
Intr-un sezon in care cele doua formatii nu au performat la cel mai inalt nivel, dar nici nu si-au dezamagit fanii (Palace – locul 10 ; Spurs – locul 5), cele doua formatii se infruntau in etapa cu numarul 21 al editiei 2015/2016. Fara aspiratii de cupe europene, precum echipa vizitatoare, Vulturii incercau in acest duel de pe teren propriu sa mai adauge inca 3 puncte pentru a sta cat mai linista in privinta evitarii retrogradarii, insa aveau in fata o echipa dornica de a nu pierde contactul cu Top 4.
Primul act al confruntarii de pe Selhurst Park a fost unul in care formatiile nu au dorit sa riste prea mult prea cartea ofensiva, ocaziile de poarta fiind foarte rar prezente. Cea mai periculoasa actiune a reprizei i-a apartinut danezului Eriksen, in minutul 22, insa sutul acestuia s-a dus cu putin peste bara transversala. Fara gol pe tabela, dar cu un egal care nu avantaja nici o formatie in mod special, actul secund trebuia, la prima vedere, sa fie unul in care echipele londoneze sa forteze victoria.
Zis si facut, iar la 4 minute de la reluarea confruntarii, atacantul oaspetilor, Harry Kane, reusea sa puncteze pentru 1-0, cu un sut ce l-a lasat doar spectator pe portarul Speroni. Dupa primirea golului, Palace s-a napustit in atac, s-a lovit de un stalp numit Hugo Lloris, insa in minutul 69 goalkeeperul francez se vedea pentru prima oara neputincios in acest duel. Strambouli a avut o intrare neglijenta asupra lui Ledley in interiorul, iar Gayle nu a stat prea mult pe ganduri, finalizand cu un sut in coltul dreapta.
Reusita de 1-1 le-a dat incredere gazdelor ca pot spera la mai mult pe acest final electrizant de meci, riscurile asumate fiind rasplatite dupa alte zece minute de joc. Cel mai tehnic jucator al gazdelor, ivorianul Zaha, a reusit cu un ultim efort sa ii paseze lui Puncheon, executia mijlocasului defensiv fiind exact la radacina barei. In ultimele minute ale intalnirii, echipa lui Pardew s-a baricadat in aparare, o tactica care le-a adus toate punctele in acest duel. Succesul a fost cu atat mai frumos cu cat Palace obtineau prima victorie contra lui Spurs dupa 10 ani, ultima fiind obtinuta la data de 22 ianuarie, 2005.
Spre deosebire de partida prezentata anterior, aceasta se desfasura cu doua etape mai tarziu, runda cu numarul 23, insa situatia se modifica putin. Daca in editia 2014/2015 cei de la Palace nu au inregistrat probleme in privinta retrogradarii, aceasta era una mai problematica pentru acestia. Per total, Vulturii nu erau vazuti cu mari sanse impotriva celor de la Spurs, tinand cont ca trupa lui Pochettino se clasau pe podium si aveau obiectiv fix: titlul (dupa o pauza de peste jumatate de secol).
In ciuda jocului prestat in primul act, a opiniilor specialistilor si a cotelor de la pariuri, Crystal Palace avea sa traga un semnal de alarma chiar la sfarsitul primei jumatati de ora. Omul care se ocupa cu majoritatea actiunilor de atac la aceasta formatie, Zaha, era cel care se dovedea inca o data providential pentru gazde, autogolul inscris de Vertonghen fiind si pe fondul unei centrari foarte bine trimise de catre ivorian.
Scorul primei reprize, 1-0 pentru Crystal Palace, era unul nedrept tinand cont ca raportul suturilor pe poarta era de 4-0 pentru echipa vizitatoare, insa jucatorii lui Pochettino nu pareau deloc descumpaniti, o grija in minus pentru tehnician.
Doar 18 minute a mai rezistat defensiva celor de la Palace in aceasta confruntare, asta si din pricina valorii individuale regasita in cadrul echipei oaspete. Dupa o ”lumanare” trimisa in centrul careului de catre belgianul Chadli, partenerul sau din linia ofesiva, varful Kane, castiga un duel cu Delaney, executia acestuia fiind una prea puternica pentru ca Hennessey sa poata interveni.
Atunci cand toata lumea se astepta ca oaspetii sa preia fraiele acestei confruntari, cea mai mare ocazie a reprizei le-a apartinut gazdelor. Sutul din unghi al lui Souare din minutul 72 putea fi in orice alt meci unul care conta pe tabela de marcaj, insa de aceasta data valoarea lui Lloris se interpunea.
A fost chiar un asalt de cateva minute la poarta francezului, insa valoarea individuala si-a spus din nou cuvantul. Executia lui Alli din minutul 84 este, fara doar si poate, una dintre cele mai marcante din activitatea jucatorului, fiind una care ar trebui inclusa in orice top al celor mai frumoase reusite ale deceniului trecut.
Dupa reusita internationalului englez, tot elanul gazdelor s-a diminuat vizibil, iar lovitura de gratie a aplicat-o pasatorul primului gol, Nasser Chadli, in chiar ultimul minut de joc. Ca o scurta analiza, desi Tottenham a fost echipa mai superioara in acest duel, tot valorile individuale au fost cele care le-au salvat pielea in acest duel, fiind executii pe care nu le intalnesti in fiecare zi.
Intrucat partidele cele mai apropiate de prezent ne interseaza cel mai mult, ultimul duel pe care vi-l prezentam s-a jucat chiar in editia actuala, 2019/2020. Era un meci foarte asteptat, cel din runda cu numarul 5, intrucat cei de la Palace puteau sa dea o replica foarte buna, ultimele doua victorii din Premier League fiind argumentele cu care trupa lui Hodgson se prezentau pe noua arena a lui Spurs.
Fara prea multe schimbari in primul 11, argentinianul Pochettino trimitea o echipa standard, daca am putea spune asa, iar in minutul 10 relatiile de joc din linia ofensiva dadeau roade inca o data. Anii petrecuti impreuna la Spurs au fost inca o data providentiali in minutul 10, atunci cand Alderweireld il lansa cu o diagonala in adancime pe Son. Chiar daca se afla mai mult pe cont propriu la acea faza, sud-coreeanul nu a dat semne de imprudenta, ajungand sa isi crezee spatiu pentru sut si chiar reusind sa puncteze.
Chiar daca venea cu un moral foarte bun inaintea acestui duel, cei de la Palace se vedeau deziluzionati dupa inca zece minute de joc, din privina autogolului olandezului Patrick van Aanholt. Era o diferenta pe care foarte greu o intorceai contra unei echipe de Top 6, insa din acest moment Vulturii chiar nu mai aveau ceva de pierdut.
Dupa primirea golului de 2-0 au inaintat linia defensiva, insa aceasta tactica nu avea sa fie una tocmai de succes. Au fost prinsi din nou descoperiti pe flancuri, prilej pentru Aurier de a-si lua timpul necesar pentru a centra, un avantaj pe care nu-l primesti foarte des in Premier League, datorita ritmului de joc. Centrarea acestuia a fost directionata direct pe voleul aceluiasi Son, care din cativa metri l-a invins, fara speranta, pe goalkeeperul Guaita.
Pentru ca dezastrul sa fie complet, cu trei minute inaintea pauzei, Crystal Palace se vedea condusa de gazde cu un neverosimil 4-0, dupa ce Lamela relua si el in plasa o pasa de la golgheterul echipei, Harry Kane.
Dupa iesirea de la cabine urmau alte 45 minute in care singurele dorinte ale formatiei vizitatoare era de a inscrie macar golul de onoare si de a nu pierde mai rau decat o arata scorul. Au fost mai incisivi in aceasta repriza cei de la Palace, insa in nici un moment Lloris nu a fost amenintat serios. Au fost multe faze irosite de Vulturi in ultimii metri, in timp ce Spurs s-a multumit in aceasta repriza doar cu mentinerea posesiei, o tactica ce le-a asigurat o victorie foarte categorica, una obtinuta chiar din finalul primul act, 4-0.
Desi nu a fost o confruntare regulata din Premier League, Tottenham vs Crystal Palace s-a jucat pana in acest moment de 49 ori, iar raportul este urmatorul:
Chiar daca raportul este unul clar in favoarea celor de la Spurs, Vulturii au oferit cateva suprize de-a lungul timpului si, cu precadere, in ultimii ani, astfel ca aceasta confruntare poate da mai multe semne de egalitate daca cei de la Crystal Palace continua sa se afle mai mult timp in primul esalon al fotbalului din Regat.