Sevilla – Villarreal – Multi dintre voi considera confruntarea dintre Sevilla si Villarreal ca una dintre cele mai emblematice ale campionatului Spaniei, insa performantele din acest secol ale acestora sunt departe de ceea ce afisau inaintea acestei perioade. Intr-adevar, este greu de crezut ca aceasta rivalitate dintre doua formatii iberice care au bifat de cel putin trei ori semifinala unei mari competitii in ultimii 20 ani, Europa League, nu s-a desfasurat pana in anul 1997, insa acesta este firul istoric.
Fondate in urma cu multe decenii (Sevilla – 1890 ; Villarreal – 1923), cele doua formatii arhicunoscute ale primei ligi de fotbal spaniole, intitulata La Liga, si-au dat intalnire pentru prima data in sezonul 1997/1998. Este foarte posibil ca acest duel sa nu se fi desfasurat nici pana in prezent daca la carma lui Villarreal nu venea chiar in anul 1997 investitorul Fernando Ruig. Daca la formatia poreclita de toata lumea Submarinul Galben liga a doua nu era chiar o contra-performanta, caci niciodata in istorie nu reusisera sa ajunga in cea mai buna liga a tarii, ce ne mira este prezenta Sevillei in Segunda Division la acel moment.
Cea mai titrata formatie a Andaluziei, Sevilla Futbol Club, pe numele complet, nu se compara din nici un punct de vedere cu gigantii Real Madrid, Barcelona sau Atletico Madrid, insa campioana tarii in editia 1945/1946 trebuia sa fie mult mai sus decat se aflau in acel moment. Aceasta lipsa acuta de rezultate a formatiei antrenate de Miera, respectiv Juan Carlos, s-a resimtit in toate departamentele, de aici si meciurile dezamagitoare inregistrate in compania celor de la Villarreal, scor 0-0, respectiv 0-3. Cu toate ca au plecat in pole-position in lupta pentru promovare, Sevilla a ratat in acel sezon reintoarcerea in Primera Division, spre deosebire de rivalii sai din acest articol care reuseau acest lucru in premiera.
Din pacate pentru oamenii antrenati de catre Irulegui impactul cu cea mai buna divizie a tarii, avea sa fie unul cu urmari foarte dure pentru acestia, terminand doar pe pozitia a 18-a, acolo unde Sevilla nu avea sa ii mai astepte deoarece promovasera.
Intrucat au fost doar patru confrunari intre cele doua formatii inainte de anul 2000, caci la cele doua deja amintite s-au mai regasit inca doua din Cupa Spaniei (turul 4), felul in care au ajuns sa fie vazute in prezent se datoreaza duelurilor din ultimele doua decenii. Cu toate ca inca nu au reusit sa castige vreun campionat in La Liga pana in acest moment, desi au fost aproape in cateva randuri (Sevilla – locul 3 in 2007 ; Villarreal – locul 2 in 2008), cele doua formatii au oferit multe partide foarte spectaculoase in aceasta divizie, prilej pentru care am alcatuit un Top 3 al acestora.
Primul popas pe care il facem in aceasta retrospectiva il reprezinta confruntarea de pe Ramon Sanchez Pizjuan (stadionul Sevillei) din runda cu numarul 33. Chiar daca ambele formatii erau in lupta pentru o prezenta in cupele europene (Villareal – Champions League ; Sevilla – Europa League), cei care aveau ca obiectiv doar victoria erau andaluzii, intrucat cei de la Atletico Madrid le suflau tare in ceafa pentru pozitia a 6-a, ultima care asigura acea calificare despre care vorbeam.
Obligati si de clasament, dar si de cei peste 35.000 de suporteri care le faceau o galerie fantastica, la victorie, baietii antrenati de catre ibericul Gregorio Manzano au inceput fulminant partida, iar in minutul 9 deja se aflau in avantaj. Unul dintre cei mai buni jucatori ai echipei, ajuns capitan ulterior, croatul Ivan Rakitic, a executat magistral o lovitura libera de la aproximativ 20 metri, una care il lasa pe goalkeeperul Lopez doar spectator.
La interval de 5 minute distanta, arena gazdelor fierbea in adevaratul sens al cuvantului, dupa ce ”bestia” Negredo dubla avantajul gazdelor, cu un lob, de asemenea, executat ca la carte. Era 2-0 dupa doar un sfert de ora si fanii Los Nervionenses se puteau gandi deja la sarbatoare. Nici executia brazilianului Nilmar nu a mai putut modifica tabela de joc in primul act, astfel ca doar 45 minute ne mai desparteau de o victorie foarte importanta a Sevillei.
Nu te puteai clasa pe podium, in spatele Barcelonei si al Realului, daca nu practicai un fotbal de mare calitate, unul uitat de baietii lui Garrido in primul act, insa in cel de-al doilea am avut un Villarreal la capacitate maxima. Direct de pe culoarul de la cabine, Submarinul galben a avut ca misiune sa atace in permanenta, si chiar asta faceau, insa Varas le bloca prima incercare. Sutul violent al lui Wakaso putea fi, fara doar si poate, unul dintre golurile etapei, insa a fost in cele din urma doar parada etapei. Desi se loveau, initial, de un zid, oaspetii nu abandonau planul, nici nu aveau incotro, si golul venea in cele din urma in minutul 57, unul semnat chiar de catre fundasul Marchena.
Toata aceasta fuga catre egalare avea sa fie si taxata, caci spatiile din defensiva erau din ce in ce mai mari, iar cel care ii linistea de aceasta data pe suporterii gazdelor era ivorianul Romaric, dupa ce puncta printre picioarele lui Lopez. Nu a fost un final chiar asa de relaxat cum isi inchipuiau cei care o vedeau pe Sevilla castigatoare, caci cea mai mare speranta a fotbalului american, Giuseppe Rossi, puncta pentru 2-3 (min.73). Nu a mai venit, in cele din urma, si golul egalizator, astfel ca Villarreal trebuia sa accepte suprematia gazdelor in aceasta confruntare.
Fotbalul acela spectaculos care le-a oferit atat de multe satisfactii pe plan european nu a fost uitat o data cu trecerea timpului, iar cel mai bun exemplu il reprezinta partida foarte recenta, din editia 2019/2020, una care se disputa de aceasta data pe El Madrigal (stadionul lui Villarreal).
In ciuda faptului ca asistam la o partida fara spectatori, din cauza pandemiei de coronavirus, Villarreal-Sevilla era urmarita cu mult interes din fata televizoarelor, asta si pentru ca erau, din nou, doua formatii care se aflau in partea din fata a clasamentului La Liga. Cu toate ca Submarinul galben fusese si prin liga secunda, intre timp, acestia revenisera cu un lot mult mai puternic, iar in acest an chiar putea spera la un loc de cupa europeana. De partea cealalta, Sevilla ataca un loc de Champions League, iar deplasarea din runda cu numarul 31 ii putea ajuta in acest sens.
Se pare ca formatia care are nevoie mai disperata de puncte in acest duel chiar pleaca mai motivata, caci in minutul 18, ocupanta locului 6 (Villarreal) era cea care trecea in avantaj. Unul dintre cele mai rasunatoare transferuri ale acelui sezon din La Liga, varful Paco Alcacer, venit de la formatia nemteasca Borussia Dortmund, se afla la locul potrivit pentru a-l putea invinge cu un sut cu latul pe portarul Vaclik.
Putea fi si rezultatul primei reprize, caci nu s-au inregistrat ocazii prea mari de gol, insa fundasul lateral Escudero nu a fost de acord cu faptul ca Los Nervionenses erau condusi si a luat masuri in acest caz. Torpila sa, directionata din afara careului, s-a dus la coltul lung al portii lui Asenjo, o executie pe care goalkeeperul nu a putut-o anticipa.
Nici acel sut de zile mari al fundasului spaniol nu i-a putut, in cele din urma, pe Villarreal sa treaca in avantaj, caci chiar la ultima faza de joc fundasul Pau Torres puncta cu o lovitura de cap din centrarea celui mai experimentat jucator al acestora, Santi Cazorla. 2-1 la cabine pentru gazde, un rezultat care nu ii spera foarte tari pe andaluzi, caci erau a doua cea mai buna formatie din La Liga pe teren advers.
Tocmai si pe aceasta premisa, echipa antrenata de Lopetegui a plecat in actul secund cu un moral destul de ridicat, iar ocaziile au inceput sa tot apara la poarta lui Asenjo. Chiar daca erau foarte aproape de golul egalizator la incercarea cu capul a lui Joan Jordan, oaspetii au dat in cele din urma lovitura in minutul 63. Cel care aducea sperante pentru un rezultat pozitiv era fostul atacant al celor de la Barcelona, spaniolul Munir, cel care marca si el un gol de generic din pozitie lateral-stanga. Ultima jumatate de ora a fost controlata tot de catre formatia vizitatoare, insa Asenjo se remarca inca o data la lovitura de cap a lui de Jong, o parada contribuia decisiv la punctul castigat de ai sai.
Cea mai spectaculoasa partida pe care noi o incadram in acest top este Sevilla-Villarreal din editia de campionat 2015/2016. Capul de afis al rundei cu numarul 29 l-a reprezentat confruntarea dintre Sevilla si Villarreal, caci era lupta directa pentru ultimul loc ce asigura o prezenta in preliminariile Champions League : locul al patrulea.
La 5 puncte in spatele oaspetilor, jucatorii antrenati de Unai Emery, cel mai de succes antrenor al Sevillei din ultimul deceniu, aveau o sansa foarte buna de a se apropia de acestia, caci in mandatul spaniolului, Ramon Sanchez Pizjuan era o adevarata fortareata. Favoriti la casele de pariuri, desi se aflau cu un loc in spatele adversarilor, jucatorii imbracati in alb si rosu au inceput partida asa cum trebuie, iar in minutul 23 capitanul Iborra deschidea scorul, la capatul unei actiuni construite in pana in momentul finalizarii de varful Gameiro.
Victoriosi in partida din tur, oamenii lui Marcelino nu s-au lasat intimidati de aceasta reusita si de forta gazdelor pe aceasta arena, Bakambu fiind cel care echilibra balanta la doar 6 minute distanta. Lovitura de gratie a primei reprize a oferit-o acelasi Bakambu, care dupa o pasa de magician trimisa de partenerul din atac, Adrian, avea sa il invinga cu un sut din voleu pe Sergio Rico.
Nu degeaba au reusit sa castige 3 Europa League consecutive cei de la Sevilla, caci in repriza secunda valoarea acestora era demonstrata inca o data. Desi erau intorsi intr-un interval atat de brusc, gazdele au sters cu buretele primul act si in minutul 52 egalau din nou situatia, gratie autogolului lui Ruiz.
Din pacate pentru fanii lui Villarreal, totul avea sa se incheie in minutul 65, atunci cand ucraineanul Konoplyanka marca unul dintre cele mai frumoase goluri ale sale in tricoul acestei formatii. Desi reusisera sa ii intoarca o data in acest duel, nu a mai fost cazul in finalul de meci, iar ultimul gol al partidei avea sa fie inscris tot in poarta lui Asenjo. Cel care ii mai entuziasma inca o data pe fanii Sevillei in acest meci era legendarul Jose Antonio Reyes, cel care marca ultimul gol al sau in tricoul acestei formatii din aceasta cariera, una care, din pacate, nu a mai continuat si in afara gazonului.
Acestea au fost doar trei dintr-un total de 46 partidele Sevilla-Villarreal (20-12 in favoarea andaluzilor la numarul de victorii), unele spectaculoase, spunem noi, si daca doriti sa urmariti si altele destul de curand nu ezitati, caci loturile celor doua formatii sunt estimate la peste 400 de milioane de euro (Sevilla – 262 milioane euro ; Villarreal – 186 milioane de euro).