Sevilla – Valladolid – Tur – Retur

Sevilla – Valladolid – Cele doua formatii ale primei ligi de fotbal spaniole, denumita La Liga, nu au o rivalitate care ar fura prima pagina a vreunui cotidian natal, asta si din cauza nivelului mediocru inregistrat, fara sa suparam vreun sustinator al echipei patronate in prezent de marea legenda braziliana Ronaldo, in decursul istoriei. Daca despre Sevilla s-a vorbit mai mult ca niciodata in ultimii ani, asta si datorita succesului rasunator din Europa League (5 trofee in acest secol), iar la capitolul de trofee nu sta rau deloc, ei bine, acestia se situeaza la un capitol in spatele celor de Valladolid.

Sevilla – Valladolid – Impreuna au toate trofeele granzilor

Fondata in anul 1890, cea mai de succes trupa a regiunii Andaluzia, a adus trofee locale in primii ani ai activitatiile sale in acest sport, iar incepand cu anul 1928 a fost inscrisa in liga secunda a sistemului competitional din Spania. Anul in care Sevilla facea pasul pentru prima data intr-o liga profesionista de fotbal are o dubla semnificatie pentru acest articol, deoarece in regiunea Castilla si Leon o noua echipa lua fiinta, pe numele ei complet : Real Valladolid Club de Futbol.

Spre deosebire de Sevilla, care isi dorea sa aspire catre performante cat mai notabile inca din primii ani ai sistemului actual, Alb-Violetii nu aveau sa iasa prea curand in evidenta. Progresul formatiei din Valladolid avea sa fie unul treptat, insa in sezonul 1948/1949 aveau ocazia de a se enumara, in premiera, printre cele mai valoroase echipe ale tarii.

Am ajuns, asadar, la momentul care ne intreseaza destul de mult, cel al primei intalniri dintre Sevilla si Valladolid. Daca despre formatia promovata inca din esalonul al treilea de catre antrenorul Barrios cunosteau pe unde se perindasera in ultimii ani, Sevilla inca se lauda cu un titlu foarte recent. Vorbim despre sezonul 1945/1946, unul in care Campos, Arza si ceilalti componenti ai echipei andaluze aveau sa termine campionatul cu un punct in fata unui titan al fotbalului spaniol, FC Barcelona.

Revenind la rivalitatea noastra, aceasta s-a jucat, in premiera, la data de 26 septembrie 1948, iar rezultatul a fost unul, la prima vedere, socant. Pe Estadio Nuevo José Zorrilla, in fata unui public ce cuprindea peste 20.000 spectatori, echipa locala, Valladolid, invingea in runda a 4-a mult mai galonata Sevilla, o formatie in care erau prezenti cativa jucatori de echipa nationala.

Valladolid, de la extaz la agonie

Impedimentul de a nu avea jucatori asa de valorosi si consacrati nu i-a impedicat pe cei de la Valladolid sa obtina rezultate bune in meciurile contra celor de la Sevilla in sezoanele de debut ale acestora, insa incepand cu finalul anilor ’50 a inceput sa se observe diferenta care persista si in prezent. Acele reprezentatii foarte bune ale Alb-Violetilor in primii ani din La Liga, cu clasari in partea de mijloc a clasamentului, aveau sa fie rapid uitate de suporerii fotbalului spaniol, pentru ca pana la inceputul anilor ’80 se intorceau inapoi in mediocritate.

Sa nu credeti ca cei de la Sevilla au fost intodeauna la un nivel atat de ridicat, precum cel din prezent, ba chiar dimpotriva, la inceputul anilor ’70 acestia se duelau de la egal la egal cu cei de la Valladolid pentru promovarea inapoi in prima liga. Daca exista vreun dubiu din acest punct de vedere, al formatiei care reusea sa scape din acel nivel mai putin urmarit publicului larg, ei bine, Los Nervionenses aveau sa fie cei care veneau inapoi sa isi repare imaginea, una vizibil afectata.

Trofeul care lipseste din CV-ul multor formatii de top

Poate ca titlul de mai sus vi se pare unul pompos, insa chiar are o bucata mare de adevar la mijloc. Daca cei de la Sevilla au reusit pana in acest moment sa castige aproximativ toate trofeele interne, Valladolid este formatia ce o completeaza din acest punct de vedere. Singurul titlu ce le lipseste din visterie jucatorilor imbracati in rosu si alb este o competitie pe care doar putini dintre voi ati prins-o. Competitia despre care facem aluzie se numeste Copa de la Liga si s-a desfasurat timp de 4 sezoane, la mijlocul anilor ’80, iar singurele formatii care au reusit sa se impuna au fost Barcelona, Real Madrid si Valladolid.

Daca am clarificat capitolul de trofee castigate, sa ne intoarcem atentia putin si asupra rivalitatii dintre acestea. Desi s-a ajuns sa se dispute in acest moment de aproximativ 100 ori (94 n.r.), nu este o confruntare clasica a primei ligi spaniole de fotbal, asta si din cauza inconstantei celor de la Valladolid. Este adevarat ca la sfarsitul anilor ’90 andaluzii dadeau cateva semne de slabiciune, insa si-au revenit treptat, spre deosebire de Alb-Violeti, care de mai bine de 15 ani fac tranzitia in mod regulat intre prima si a doua divizie a tarii.

Sevilla – Valladolid – Partide actuale

Intrucat numai in acest secol Pucelle, porecla cu care se identifica clubul Valladolid, a facut de 5 ori tranzitia liga secunda-liga principala, nu am putut rata ocazia de a va prezenta felul in care s-a desfasurat aceasta rivalitate intr-un moment cat mai apropiat de actualitate, sezonul 2019/2020 de La Liga. Desi le vom vedea la lucru pe ambele formatii si in sezonul viitor de La Liga, nu este rau sa avem cat mai multe detalii despre acestea, unele pe care le vom observa din duelurile recente.

Valladolid Sevilla 0-1 / La Liga (2019)

In editia 2019/2020 din La Liga, Valladolid vs Sevilla se desfasura, prima oara, in runda cu numarul 14 pe stadionul Estadio José Zorrilla. Inaintea acestui dispute aveam doua formatii in grafic, gazdele pe locul 13, in timp ce oaspetii se aflau pe locul 4.. Aveam o favorita clara si la casele de pariuri, formatia andaluza, insa trioul Plano-Ramirez-Guardiola facea o treaba buna in prima parte a sezonului, deci Lopetegui, fostul selectionar al Spaniei, avea motive serioase de ingrijorare.

Din dorinta foarte mare de a urca pe ultima treapta a podiumului, in cazul unui succes, formatia vizitatoare a inceput in forta duelul, iar in minutul al 13-lea aveau sansa de a trece in avantaj. Dupa un fault in careu comis asupra lui Nolito, decarul Banega era cel care isi asuma responsabilitatea executarii loviturii de departajare. Desi experimentatul jucator argentinian a ratat in prima faza, fiind anticipat perfect de catre Masip, lovitura s-a repetat deoarece goalkeeperul nu se afla cu macar un picior pe linia portii. Repetarea loviturii nu a mai adus discutii intre central si jucatori pentru ca Banega o plasa direct in vinclul din stanga al portii aparate de Masip.

Cateodata e bine sa joci la rezultat

Asa cum v-am precizat initial, gazdele se desurcau destul de bine pe faza ofensiva, insa norocul se parea ca nu era de partea lor in aceasta partida. Gratie unei pivotari ce l-a derutat pe Jesus Navas, atacantul trecut si pe la Barcelona, Sandro Ramirez, a avut o fractiune de secunda timp sa suteze la poarta, insa executia din voleu a zguduit transversala portii aparate de Vaclik. S-a intrat cu avantaj minim la cabine pentru oaspeti, unul care parea suficient in acel moment.

Cu un 1-0 multumitor, Sevilla nu a mai fortat in actul secund, s-a axat pe mentinerea scorului si faze de contraatac, iar acest lucru a functionat deoarece singurul sut pe poarta al reprizei i-a apartinut lui Plano, dintr-o lovitura libera, de la mare distanta, una pe care goalkeeperul ceh al oaspetilor a boxat-o mai mult la siguranta. A fost o partida in care oaspetii au jucat la rezultat, insa care avea sa-i propulseze peste cei de la Atletico Madrid la finalul rundei.

Sevilla Valladolid 1-1 / La Liga (2020)

Dupa ce in partida din tur venisera doar cu gandul la locul al treilea, obiectivul elevilor antrenati de Lopetegui nu se schimbase absolut deloc. La polul opus, Valladolid se deplasa pe Ramon Sanchez Pizjuan din postura de echipa aproape salvata de grijile retrogradarii, insa aceasta stare mai putin competitiva nu trebuia sa-si puna accent si asupra jocului lor caci aveau in fata un oponent foarte valoros.

Cu Getafe care le aminta pozitia de Champions League la ora partidei, andaluzii nu au dorit sa faca niciun pas gresit in aceasta runda, iar primul care tragea un semnal de alarma asupra portii aparate de Masip era argentinianul Ocampos. Fostul jucator ofensiv al celor de la OM se incadrase foarte bine in filosofia de joc din La Liga, iar in minutul 15 voia sa il multumeasca inca o data pe antrenorul sau. Din pacate pentru acesta, incercarea sa trimisa in forta s-a dus la o palma de buturile adversarilor.

Pe o asemenea arena trebuie sa profiti de orice sansa ivita

Treziti rapid la realitate, cu toate atmosfera electrizanta facuta de suporterii gazdelor in fiecare runda era absenta de aceasta data din cauza pandemiei de coronavirus, Alb-Violetii au punctat intr-un moment in care andaluzii erau pe val. Reusita avea sa vina pe fondul unei faze fixe, una pe care fundasul Olivas o directiona cu capul direct la coltul lung al portii lui Vaclik.

Desi nu demonstrasera mare fotbal in prima repriza, oaspetii erau in avantaj si chiar puteau sa izbuteasca cele 3 puncte pe aceasta arena. A fost o repriza dominata cap-coada de catre jucatorii Sevillei, insa nu au putut sa se multumeasca decat cu un rezultat de egalitate, si acesta venit foarte tarziu. Cu doar 7 minute inaintea expirarii timpului regulamentar, arbitrul Pizzaro le dadea o mana de ajutor gazdelor: o lovitura de pedeapsa. Tot un jucator din Tara Soarelui Rasare avea sa execute penalty-ul, insa Ocampos avea sa fie mult mai sigur decat omologul sau, Banega. S-a terminat in cele din urma egal, insa Sevilla putea iesi mult mai sifonata daca incercarea lui Alacaraz, din cativa metri, nu era respinsa in corner de catre Vaclik.

Desi ne asteptam si pe viitor ca cei de la Sevilla sa domine duelurile cu cei de la Valladolid, deoarece au resurse mult mai puternice, ati observat cu totii ca formatia din nord-vestul tarii nu isi vine prea ieftin pielea.