Sevilla – Valencia – Tur – Retur

 

Sevilla Valencia-Sevilla FC și Valencia CF sunt echipe originare din Spania care ocupă în momentul de față (mai 2020) următoarele poziții în clasamentul La Liga spaniole, locul 3 respectiv locul 7.

 

 

Sevilla Valencia Aspecte generale

 

1. Sevilla FC

 

Sevilla Fútbol Club, denumit în mod obișnuit Sevilla, este un club de fotbal spaniol cu sediul în Sevilla, fiind reședința și cel mai mare oraș al comunității autonome Andaluzia, Spania. Echipa joacă în clasamentul de top al fotbalului spaniol, La Liga. Este cel mai vechi club sportiv din Spania dedicat exclusiv fotbalului. Clubul a fost format la 25 ianuarie 1890, datorită scoțianului Edward Farquharson Johnston, acesta fiind primul președinte al clubului. La 14 octombrie 1905, actele de asociere ale clubului au fost înregistrate în guvernul civil din Sevilla sub președinția lui José Luis Gallegos Arnosa, din Jerez.

2. Valencia CF

 

Valencia Club de Futbol, denumit în mod obișnuit Valencia CF sau pur și simplu Valencia, este un club de fotbal spaniol cu sediul în Valencia. Ei joacă în La Liga. Valencia a câștigat șase titluri La Liga, opt titluri de Copa del Rey, o Supercopa de España și o Copă Eva Duarte. În competițiile europene, a câștigat două Cupe Inter-Cities Fairs  (predecesorul Cupei UEFA), o Cupă UEFA, o Cupă UEFA Winners, două Super Cupe UEFA și o Cupă UEFA Intertoto. De asemenea, au ajuns la două finale de UEFA Champions League la rând, pierzând în fața rivalilor din La Liga, Real Madrid în 2000 și a clubului german Bayern Munchen, la penalty-uri, după o remiză de 1-1 în 2001. Valencia au fost, de asemenea, membrii grupului G-14 al liderilor europeni de cluburi de fotbal și la sfârșitul său în asociație, a devenit unul din membrii originali ai Asociației Cluburilor Europene. În total, Valencia a ajuns la șapte finale finale europene, câștigând patru dintre ele.

Sevilla Valencia Istoric

 

Începutul anilor 2000

 

1. Sevilla FC

În mai 2002, Roberto Alés și-a dat demisia din funcția de președinte, iar avocatul sevillan José María del Nido și-a asumat președinția. Una dintre primele sale decizii a fost confirmarea lui Caparrós ca antrenor și Monchi ca director sportiv.

La 6 octombrie 2002, înaintea unui derby Sevilla împotriva lui Betis la Sánchez Pizjuán, patru fani din Sevilla, inclusiv un minor, au agresat un agent de pază. Atacul a pedepsit Sevilla fiind forțată să joace următoarele patru meciuri de acasă cu ușiler închise, cel mai lung termen acordat vreodată unei echipe din La Liga. Clubul a terminat în pozițiile UEFA Europa Cup atât în ​​sezoanele 2003-2004, cât și în 2004-2005 înainte de a-și marca centenarul de la sfârșitul anului 2005. Astfel, acesta a fost primul triumf european al Sevilliei, în finala Cupei UEFA din 2006 la Philips Stadion din Eindhoven pe 10 Mai 2006. Clubul a învins clubul englez Middlesbrough, cu 4–0 sub conducerea noului manager Juande Ramos,  scorul a fost deschis de atacantul brazilian Luís Fabiano. În repriza a doua, înlocuitorul Enzo Maresca a marcat de două ori pentru a fi numit Omul meciului, iar atacantul Frédéric Kanouté a terminat scorul meciului.

Sevilla a deschis sezonul 2006-2007 după ce câștigat Supercupa UEFA 2006 la 25 august 2006, cu o victorie de 3-0 asupra câștigătorilor Ligii Campionilor și compatrioților  de la Barcelona, la Stade Louis II  din Monaco. Golurile au fost marcate de Renato, Kanouté și un penalty întârziat înscris de Maresca. Sezonul s-a încheiat cu a doua victorie consecutivă a Cupei UEFA, doar că de această dată împotriva clubului Espanyol la Hampden Park, Glasgow. Meciul a continuat cu penalty-uri după ce prelungirile s-au terminat cu 2–2 , portarul de la Sevilla, Andrés Palop, a apărat trei penalizări ale lui Espanyol. Pe 12 noiembrie 2006, Sevilla a jucat meciul cu numărul 2.000 în La Liga. În plus, Sevilla a învins Getafe în finala Copa del Rey din 2007, Kanouté marcând singurul gol în minutul 11 ​​al jocului. Sevilla a terminat pe locul trei în La Liga din acel sezon pentru a se califica în Liga Campionilor 2007–08. În urma acestor reușite, Sevilla a fost votată ca IFFHS Team of the Year pentru al doilea sezon consecutiv, devenind primul club care a reușit acest lucru.

Sevilla a câștigat Supercopa de España din 2007 împotriva campionilor La Liga, Real Madrid. Totuși, sezonul a început să deraeze, după ce fundașul Antonio Puerta a suferit un atac de cord în primul joc al sezonului și a murit trei zile mai târziu, pe 28 august. La trei zile de la moartea sa, Sevilla a pierdut apoi cu 3–1 în fața Milanului în Supercopa UEFA din 2007 în Monaco. Juande Ramos, responsabilul pentru succesele recente ale Sevilla, și-a dat demisia din funcția de manager la 27 octombrie pentru a ocupa postul de la Tottenham Hotspur; el a fost înlocuit de managerul Sevilla Atlético, Manolo Jiménez. În ciuda problemelor de personal, Sevilla a avansat totuși pe primul loc în grupa sa din Liga Campionilor, în fața Arsenalului, înainte de a fi eliminată în runda 16, prin penalty-uri de către Fenerbahçe din Turcia.

În vara anului 2008, înaintea sezonului de debut al lui Jiménez în funcția de manager al primei echipe, Dani Alves și Seydou Keita au fost vânduți la Barcelona, ​​în timp ce Christian Poulsen a plecat la Juventus. Sevilla a terminat pe locul trei în La Liga cu un record de club, egalând 21 de victorii și cu un număr record de victorii în deplasare.

Sezonul 2009-2010 a înregistrat o a treia clasificare consecutivă în Liga Campionilor. La 19 mai 2010, Sevilla a învins pe Atlético Madrid cu 2–0 în finala Copa del Rey din 2010 la Camp Nou, cu golurile lui Diego Capel și Jesús Navas. Navas a fost ulterior câștigător al Cupei Mondiale cu echipa națională a Spaniei în iulie din acel an. Înainte de începerea sezonului 2010–11, Sevilla a pierdut în fața Barcelonei cu 5–3  în Supercopa și au fost eliminate în playoff-ul Ligii Campionilor de către Braga din Portugalia.

 

2. Valencia FC

 

Valencia a început sezonul 1999–2000 prin câștigarea unui alt titlu, Supercupa Spaniei, învingând FC Barcelona. Valencia a terminat pe locul trei în ligă, la patru puncte în spatele campionilor Deportivo de La Coruña și la același nivel de puncte cu Barça clasat pe locul doi. Dar cel mai mare succes a fost în UEFA Champions League; pentru prima dată în istoria sa, Valencia a ajuns în finala Cupei Europene. Cu toate acestea, în finala de la la Paris la 24 mai 2000, Real Madrid a învins Valencia cu 3-0.

De asemenea, Claudio López și-a luat adio de la club, întrucât a fost de acord să semneze pentru Lazio, de asemenea ,Farinós a plecat  la Internazionale și Gerard la Barcelona. Transferurile importante din acea vară au fost John Carew, Rubén Baraja, Roberto Ayala, Vicente Rodríguez și brazilianul Fábio Aurélio. De asemenea, în acel sezon , Pablo Aimar a fost achiziționat în ianuarie. Baraja, Aimar, Vicente și Ayala vor deveni în curând un element fundamental al dominanței Valencia pentru începutul anilor 2000 în La Liga.

Valencia a început campionatul pe piciorul drept și a fost în fruntea ligii după 10 partide. Totuși, după vacanța de Crăciun, Valencia a început să se antreneze din greu pentru cea mai mare competiție, mai exact Liga Campionilor. După ce a trecut de cele două faze de mini-ligă, echipa lui Héctor Cúper a eliminat-o pe Arsenal în sferturile de finală și Leeds United în semifinale și s-a pregătit să înfrunte Bayern Munchen în marea finală; Valencia a jucat două finale ale Cupei Europene la rând. De această dată, finala urma să se joace la Milano la San Siro pe 23 mai. Gaizka Mendieta a adus un avantaj Valenciei după ce a marcat un penalty chiar la începutul meciului. Portarul Santiago Cañizares a oprit apoi un penalty de la Mehmet Scholl, dar Ștefan Effenberg a egalat după pauză, grație unui alt penalty. După prelungiri, meciul a trecut la penalty-uri, unde o ratare a lui Mauricio Pellegrino i-a oferit lui Bayern gloria Champions League și a plasat Valencia pe locul doi. Valencia a trecut pe locul cinci în La Liga. FInala sezonului a însemnat pentru Valencia că  avea nevoie decât de o remiză la Camp Nou împotriva celor de la Barcelona pentru calificarea Ligii Campionilor. Los Che a pierdut cu 3–2 la Barcelona la Nou Camp, cu un gol din ultima clipă dat de către Rivaldo, ceea ce a determinat Barcelona să se califice pentru Liga Campionilor, în timp ce Valencia a ratat șansa.

Sezonul 2002–03 a fost unul dezamăgitor pentru Valencia, întrucât nu au reușit să-și păstreze titlul La Liga și au ajuns în afara locurilor din Liga Campionilor, mai exact pe locul cinci, în spatele Celtei Vigo. De asemenea, aceștia au fost eliminați în sferturile de finală ale Ligii Campionilor de Internazionale pentru goluri din deplasare. În sezonul 2003-2004, Valencia i-a învins pe cei de la Real Madrid. În februarie, după 26 de partide jucate, Real Madrid aveau un avantaj de opt puncte. Cu  toate acestea, forma lor a scăzut la sfârșitul sezonului și au pierdut ultimele cinci partide ale campaniei, permițându-i Valenciei să îi depășească și să câștige titlul. Clubul a adăugat Cupa UEFA la acest succes. Valencia câștigase acum titlul La Liga de două ori în trei sezoane.

În vara anului 2004, antrenorul Rafael Benítez a decis să părăsească clubul, după ce a afirmat că a avut probleme cu președintele clubului; avea să devină în curând managerul lui Liverpool. El a fost înlocuit de fostul antrenor din Valencia, Claudio Ranieri, care fusese recent demis de Chelsea. A doua sa domnie la club a fost însă o dezamăgire, întrucât Valencia a avut speranțe realiste de a-și păstra titlul La Liga, dar, până în februarie, s-au regăsit pe locul șapte. De asemenea, Valencia a fost eliminată din faza grupelor Ligii Campionilor, Ranieri fiind concediat imediat în februarie. Sezonul 2004-2005 s-a încheiat cu Valencia în afara locurilor din Cupa UEFA.