Roma – Napoli – Campionatul italian de fotbal se lauda cu multe derby-uri pe care traditia le impune, iar unul dintre acestea se desfasoara intre doua formatii care au un cuvant greu de spus in fiecare editie, mai exact AS Roma si Napoli. Derby del Sole, asa cum este poreclit duelul Roma vs Napoli dateaza din 1928, ceea ce inseamna ca in cativa ani vom celebra un secol de la aparitia sa. Dar pentru a putea aniversa aceasta confruntare, trebuie sa urmarim in linii mari cum si-au desfasurat cele doua cluburi rivalitatea, atat directa (meciurile directe), cat si indirecta (duelul de la distanta in competitiile din care au facut parte).
Este important atunci cand dorim sa vorbim despre o confruntare sa stim de unde a plecat aceasta, tocmai de aceea ne propunem sa urmarim, in primul rand, rivalitatea indirecta, deoarece vom observa felul in care formatiile s-au dezvoltat si capatat gloria din prezent pe parcursul timpului. Bineinteles ca si duelul direct este important, dar nu doar dintr-un derby poti observa traseul unor echipe in istorie.
De asemenea, avem avantajul de a putea face si o comparatie intre cele doua formatii italiene la finalul articolului deoarece au aparut intr-o perioada similara: Napoli in anul 1926, iar AS Roma in anul 1927.
Daca inceputul in fotbalul italian a fost unul greu pentru Napoli, cu doar un punct acumulat in editia 1926/1927, nu putem spune acest lucru si despre echipa din capitala, care dupa o alianta cu cateva formatii din oras, cu scopul de a le oferi competitie formatiiilor din nord, se claseaza deasupra liniei de retrogradare in editia 1927-1928, locul 8 cu 18 puncte.
Va spuneam initial ca prima confruntare intre aceste doua cluburi s-a petrecut in 1928 si tocmai atunci deoarece prima liga italiana era impartita in doua serii, formatiile fiind alocate in grupe diferite. Seria A s-a fondat in anul 1929, tocmai de aceea singura sansa de a se intalni era doar Cupa CONI. Sortii le-au pus impreuna in aceasta competitie, iar primul duel Roma vs Napoli i-a oferit castigatori pe Giallorossi (4-1 victorie acasa, 2-0 infrangere in deplasare). Romanii au avut un parcurs de succes, castigand primul trofeu din vitrina la finalul acestei editii, dupa un succes cu 2-1 in meciul decisiv contra celor de la Modena.
Mai petrecem putin timp in aceasta perioada pentru a va prezenta si primul sezon de Serie A din istorie al celor doua formatii. Daca in meciurile directe, echipele nu au putut fi departajate sub nici o forma (2-2 la Napoli, 1-1 la Roma), nici in campionat diferenta nu a fost foarte mare. Doar un punct le-au separat in clasament, Napoli terminand pe pozitia a 5-a cu 37 puncte si Roma pe pozitia a 6-a cu 36 puncte.
Anii ’30 au fost destul de buni pentru ambele formatii, cu clasari in prima jumatate a clasamentului, dar nici una nu a izbutit sa castige Scudetto. De aceasta performanta s-a apropiat cel mai mult AS Roma, cu doua clasari pe locul secund (1930/1931, 1935/1936), in timp ce Gli Azzurri au punctat si ei cu doua clasari pe podium, locul al treilea (1932/1933, 1933/1934).
Prima jumatate a secolului XX nu a fost foarte bogata din punct de vedere al trofeelor castigate pentru aceste grupari, singura echipa care a izbutit sa isi treaca ceva in visterie fiind tot formatia din capitala. Vorbim despre editia 1941/1942 de Serie A, atunci cand trupa antrenata de ungurul Alfred Schaffer s-a impus pe baza unei aparari solide, dar si a unui atacant de mare calitate, Amadeo Amadei, jucator care a facut istorie in tricoul ambelor echipa din cadrul acestui articol: 9 sezoane la AS Roma (1939-1948), 6 sezoane la Napoli (1950-1956).
Nu a urmat prea curand o perioaza roz pentru aceste grupari, caci inceputul anilor ’50 le regasea pe rand in cel de-al doilea esalon valoric al Italiei, Serie B: Napoli (editia 1949/1950), Roma (1951/1952). Asa cum era normal, au promovat rapid in prima divizie, insa la capitolul titluri interne nu puteau emite pretentii caci erau inferiori valoric tridentului care dominat acel deceniu in fotbalul italian: AC Milan-Inter-Juventus.
Fotbalul de calitate pe care il practicau cele doua formatii nu le ajutau prea mult pentru a avea putea castiga si cateva titluri, iar acest lucru trebuia sa se schimbe. Este drept ca nici in anii ’60 Roma si Napoli nu au rupt gura targului in Serie A, insa si-au luat revansa in fata suporterilor in Cupa Italiei.
Prima care a dat lovitura a fost Napoli, in editia 1961-1962, acesta fiind de altfel si primul trofeu din istoria clubului din sudul Italiei. Golul de 2-1 a lui Ronzon din finala cu SPAL le asigura napoletanilor o victorie pe care nu o vor uita foarte usor nici in viitorul apropiat.
La capatul celalalt, Roma, cu jucatori talentati in curte precum Giacomo Losi, Fabio Capello sau Juan Alberto Schiaffino au reusit sa castige si ea cupa de doua ori in acest deceniu. Mai intai s-au impus in editia 1963-1964, dupa o dubla foarte disputata cu cei de la Torino, singurul gol al acelei manse fiind reusit de Nicole in minutul 85 al deplasarii.
In ultima editie incheiata in acel deceniu, Roma a jucat perfect in grupa decisiva pentru trofeu, grupa din care mai faceau parte alte 3 formatii: Foggia, Torino si Cagliari. 3 victorii din 3 cu spaniolul Joaquin Peiro in mare forma pentru romani.
In Serie A, marea castigatoare a acestui deceniu dintre cele doua cluburi a fost Napoli, dar nici ea nu a putut castiga vreun titlu in acest deceniu. Spre deosebire de Roma, care a obtinut cea mai buna clasare doar un loc 5 (de 3 ori succesiv), Napoli a avut 3 clasari in Top 4 (locul 3 – editia 1965/1966; locul 4 – editia 1966/1967; locul 2 – editia 1967/1968). Aceste rezultate care au facut din aceasta echipa una dintre cele mai puternice ale campionatului la finalul anilor ’60 se datoreaza si urmatorilor jucatori: Dino Zoff, Antonio Juliano sau Jose Altafini.
Desi precendentul deceniu nu a fost unul rau pentru ambele formatii chiar daca nu se impusesera in Serie A, anii ’70 au consemnat o perioada destul de cenusie pentru istoria echipelor noastre. Juventus avea o formatie senzationala in acest deceniu, cu multi jucatori experimentati si talentati precum: Pietro Anastasi, Antonello Cuccureddu, Giuseppe Furino sau Roberto Bettega.
Nu mai putin de 5 titluri pentru Bianconerii in acea perioada, suprematia campionatului fiind acontata. Singura problema pusa problema pusa contra torinezilor a venit din partea napoletanilor in editia 1974/1975, atunci cand Juventus s-a impus la o distanta de doar 2 puncte in fata acestora.
Roma a avut si ea clasari in prima parte a clasamentului, cea mai importanta fiind consemnata chiar in editia in care Juventus si Napoli s-au duelat pana in in ultima etapa, 1975/1975.
Totusi, una dintre aceste formatii nu a plecat cu mana goala dupa acest deceniu, Napoli invingand in editia 1975/1976 de Cupa Italiei, dupa un succes categoric in finala, 4-0 cu Hellas Verona.
Poate ca Roma si Napoli n-ar fi fost in acest moment una dintre cele mai titrate formatii ale fotbalului italian daca nu traversau deceniul de vis 1980-1990. Au fost ani de care suporterii ambelor echipe isi aduc aminte cu drag si, totodata, propulsarea pe o noua scara a valoric.
Balul l-a deschis AS Roma, echipa antrenata de Nils Liedholm reusind sa castige Cupa Italiei in editia 1979/1980. Dupa acest succes, echipa din capitala a mai reusit pe parcursul acelui deceniu inca trei cupe nationale, dar si al doilea titlu din palmares. Campionatul l-au castigat in editia 1982-1983, reusind astfel sa opreasca hegemonia celor de la Juventus. Roberto Pruzzo si compania au pierdut doar de 3 ori in acea editie, rezultate ce le-au asigurat un avans de 4 puncte fata de torinezi.
Nu doar romanii au reusit performante notabile in acest deceniu, caci si Napoli s-a transformat intr-o formatie care atrage foarte multi jucatori valorosi ai Europei in acest moment.
Eroul, daca il putem numi asa, a fost fara doar si poate, Diego Armando Maradona. Jucatorul ofensiv argentian a pasit pentru prima oara la echipa napoletana in anul 1984, la capatul unei editii mediocre din partea formatiei italiene, doar locul 11. Nimeni nu le-ar fi dat vreo sansa in anii viitori in lupta pentru trofeul de campioana, dar omul care a adus titlul de campioana mondiala Argentinei, in 1986, a facut o performanta incredibila si in sezonul 1986/1987 de Serie A.
Tot jocul echipei s-a invartit in jurul lui Maradona, iar rezultatele au venit de la sine. Cu 42 puncte acumulate, Napoli s-a incoronat pentru prima oara campioana a Italiei, in fata unor formatii care aveau loturi mult mai consacrate la startul editiei, precum: Juventus, Inter sau AC Milan.
Orice suporter al fotbalului ajuns in etate cunoaste faptul ca Italia a fost cel mai puternic campionat al lumii la sfarsitul secolului trecut. Echipele italiene au dominat competitiile din afara granitelor, precum Cupa Campionilor Europeni/Champions League sau Cupa Uefa/Europa League, majoritatea trofeelor fiind adjudecate de catre acestea. Nu mai putin de 7 finale de Champions League au avut in componenta minim o formatie italiana, iar recordul a fost stabilit in Cupa Uefa, acolo unde acestea au ajuns in 9 finale din cele 10 disponibile.
Deschizatori de drum au fost si cei de la Napoli, care in editia 1988/1989 au bifat primul titlu european, Cupa Uefa, dupa o victorie in finala contra nemtilor de la Stuttgart, scor 5-4 la general. Maradona a fost un jucator exponential la aceasta formatie si pentru acest trofeu, drept dovada si retragerea numarului 10 de la acest club, in momentul plecarii acestuia de la Napoli in anul 1991.
Spre deosebire de napoletani, Roma nu s-a putut baza pe un jucator cu calitati tehnice atat bine conturate sau de un trio precum al celor de la Milan format din Rijkaard, Gullit si Van Basten, dar acest lucru nu i-a impiedicat sa lupte. Efortul depus de Franco Tancredi, Giuseppe Giannini Sebino Nela si restul jucatorilor Giallorosilor a completat lipsa unor valori individuale, iar acest aspect i-a recompensat in editia 1990/1991 de Coppa Italia, dupa un succes in finala contra celor de la Sampdoria cu 4-2 la general.
Dupa o scurta calatorie in veacul anterior este cazul sa urmarim si performantele acestor cluburi in ultimele doua decenii, incepand chiar cu prima editie integrala a acestuia, 2000/2001. A fost un sezon in care cele doua grupari au trecut prin niste stari diferite.
AS Roma, condusa pentru al doilea sezon consecutiv de Fabio Capello, a reusit un campionat perfect, cu doar 3 infrangeri survenite (Fiorentina,Milan si Inter), iar prestatiile excelente de pe Stadio Olimpico (arena Romei) i-au ajutat sa acumuleze un total de 75 puncte, cu doua puncte peste vicecampioana, Juventus. Batistuta, Montella si Totti au facut un trio pe cinste in fata, cu 46 goluri marcate, in timp ce faza defensiva a fost sustinuta de alti fotbalisti legendari ai romanilor precum Cafu, Samuel si altii.
Spre deosebire de echipa din capitala, care reusea al 3-lea titlu din istorie, Napoli avea parte de un sezon de trista amintire, doar locul al 17-lea ocupat, cu 36 puncte, rezultat sinonim cu retrogradarea in Serie B, exact la primul sezon dupa intoarcerea pe prima scena a fotbalului italian.
Lucrurile s-au dezvoltat diferit pentru aceste echipe in primul deceniu al acestui secol. In timp ce Roma continua sa se bata la egal la egal cu cele mai puternice formatii ale campionatului, castigand o Supercupa (2001, 3-0 vs Fiorentina) si terminand de 5 ori pe locul secund, Napoli devenea o echipa de nerecunoscut. Clubul din sudul Italiei a jucat in intervalul 2004-2006 in cel de-al treilea esalon al fotbalului italian, dar acest lucru nu i-a doborat.
In ultimul deceniu, Napoli a recuperat teren fata de mult mai titratele adversare si a reusit sa castige 2 Cupe ale Italiei (2012, 2014), o Supecupa a Italiei (2015), plus alte 7 clasari pe podium. Nici ea nu a fost mai norocoasa din punct de vedere al titlurilor de campioana, cele 4 clasari pe locul secund fiind puse si pe fondul foarte bun de joc al campioanei Juventus, echipa ce a castigat Scudetto in intervalul 2012-2019.
Daca situatia titlului de campioana a fost stabilita deja in ultimul deceniu, ne intrebam asadar ce rezultate au obtinut romanii pentru a putea face parte din elita fotbalului italian. Ei bine, acestia nu au castigat nici un trofeu in competitiile la care au luat parte, insa au bifat 6 sezoane in Top 3, un lucru de care trebuie sa fie mandri. Rezultatele au atras atentia unor jucatori din campionate puternice, drept dovada si venirea lui Dzeko la Roma in 2015, iar in editia 2016/2017 a iesit golgeterul Serie A, cu 29 goluri marcate.
Cele doua formatii le-au pus probleme foarte mari torinezilor in deceniul trecut si suntem convinsi ca vor incerca acest lucru si in acest deceniu, rezultatele acestora eclipsand in ultimii ani formatii mult mai consacrate ale Italiei precum AC Milan sau Inter.
Asa cum v-am promis la inceputul articolului, vom tine cont si de duelurile directe dintre cele formatii deoarece au fost multe partide ce merita amintite, dar pe care nu le putem include in totalitate, tocmai de aceea v-am pregatit unele foarte spectaculoase din ultimii ani. Cifrele conteaza inaintea prezentarii unui derby, tocmai de aceea trebuie sa va spunem ca acest duel s-a disputat de 165 ori pana in acest moment, raportul fiind in felul urmator: Roma – 63 victorii, Egal – 53 ori, Napoli – 49 victorii.
Primul duel pe care dorim sa vi-l prezentam, pe scurt, este duelul din etapa cu numarul 8, program la data de 20 octombrie 2007. Partida se juca pe Stadio Olimpico (Roma). Aveam in fata doua echipe in forma, gazdele se clasau pe locul 3, in timp ce oaspetii pe locul 9.
Partida a debutat perfect pentru Napoli, iar din minutul 2 acestia se aflau in avantaj. Dupa o faza fixa in careul romanilor, mingea a ajuns la Lavezzi, iar din unghi argentinianul a trimis in forta sub bara transversala.
Romanii, ocupanti ai unei pozitii pe podium inaintea acestui duel, s-au vazut nevoiti sa atace, iar in minutul 30 aveau o sansa uriasa de a restabili egalitatea. Pizzaro a fost faultat in careu, iar cel mai titrat jucator din istoria Giallorosilor, Totti, nu l-a iertat pe portarul advers, 1-1.
Egalitatea nu a persitat pana la pauza, caci in minutul 42 Roma prelua conducerea pe tabela. Un sut al aceluiasi Totti i-a creat probleme lui Iezzo, goalkeeperul a respins in fata, iar de acolo Perrotta a punctat dintr-o pozitie favorabila pentru 2-1.
Rezultatul nu i-a descurajat pe napoletani si replica acestora nu a intarziat sa apara. In primul minut al reprizei secunde, Hamsik a sutat si el din interiorul careului fara sansa pentru Curci.
Acelasi mijlocas slovac a fost cat pe sa ii puna in avantaj pe oaspeti, insa cel care a punctat a fost un alt jucator legendar al Romei, De Rossi, cu un sut de la mare distanta. Executia italianului i-a dat idei lui Gargano si aveam parte de o noua executie finalizata cu succes de la distanta in minutul 64.
In minutul 80, s-a dezlantuit fiesta in tribune, dupa ce sutul din lovitura libera a lui Pizzaro a fost deviat atat cat a fost nevoie pentru ca Roma sa treaca in avantaj, 4-3.
Putini se mai asteptau ca cei de la Napoli sa mai salveze ceva din acest duel, insa in minutul 84, Zalayeta beneficiaza de detenta uriasa cu care a fost inzestrat si s-a inaltat perfect punctand pentru un incredibil, 4-4. Rezultatul a fost unul meritat de catre oaspeti, intrucat defensiva romanilor a scartait de multe ori in acest duel.
Urmatoarea partida care ne-a atras atentia s-a disputat la un deceniu distanta, si vorbim de confruntarea de pe stadionul San Paolo (arena napoletanilor) din etapa cu numarul 27. Partida a fost programata pe 3 martie 2018, iar inaintea acelui duel aveam fata in fata liderul campionatului, Napoli, si ocupanta locului 5, AS Roma. Cu o victorie, Roma urca pe podium, insa misiunea nu era una facila.
Aveau sa cunoasca acest aspect inca din minutul 6 de joc, dupa ce Insigne debloca tabela de joc. O pasa din flancul stang l-a gasit liber in careu pe atacantul italienilor, iar din cativa metri un jucator cu valoarea sa nu a putut rata.
Totusi, acest gol nu i-a speriat pe romani si gratie unei reusite foarte norocoase reveneau pe tabela prin turcul Under. 1-1, din minutul 7.
Aveam parte de o partida foarte deschisa, asa cum le placeau ambelor cluburi, iar Alisson avea o interventie exceptionala la sutul lui Insigne din minutul 16.
Echilibrul nu s-a pastrat nici el foarte mult pe tabela, caci in minutul 26, Dzeko isi aducea echipa pentru prima oara in avantaj gratie unei lovituri cu capul din centrarea lui Florenzi. Acesta a fost, de altfel, si scorul pauzei.
In actul secund, posesia si atacurile periculoase le-au avut tot gazdele, insa nu beneficiau de foarte multa sansa. Daca Napoli nu puteau sa finalizeze actiunile, nu putem spune acest lucru si despre Dzeko, atacantul bosniac finalizand la coltul lung o actiune facuta pe cont propriu, in minutul 73.
Inca o reusita a Giallorosilor a contat mult in felul de a se motiva elevii lui Sarri, iar dupa alte 6 minute defensiva gazdelor ceda din nou. Perotti s-a trezit cu o minge respinsa chiar in fata sa, iar din cativa metri Reina a fost invins pentru a 4-a oara.
Gazdele au reusit in cele din urma golul 2, dar doar in minutul 92, reusita lui Mertens fiind mult prea putin pentru a castiga punct sau puncte din acest duel.
Ultimul meci pe care l-am ales in acesta lista s-a desfasurat si el in partea a doua a campionatului, mai exact etapa cu numarul 29. Inaintea acestei runde, Roma se situa pe locul 5, in timp ce Napoli pe locul secund. Stadio Olimpico astepta o victorie a favoritilor pentru a se apropia cat mai mult de locurile de Champions League, in timp ce oaspetii veneau in capitala doar pentru a mai prelungi suspansul din punct de vedere al titlului de campioana.
Combinatie pe cinste intre Verdi si Milik, iar atacantul polonez s-a rasucit atat cat a trebuit pentru a plasa mingea in vinclul lui Olsen. 0-1 inca din minutul 2.
Cand toata lumea astepta fluierul finalului primei reprize, portarul napoletanilor, Meret, comite un penalty pe care-l putea evita cu usurinta. Perotti l-a trimis in coltul opus din doar cateva miscari, iar la pauza aveam un rezultat de egalitate.
A fost un rezultat corect, din punct de vederea al jocului oferit, dar situatia s-a schimbat in repriza a doua. Callejon a gasit perfect spatiul pentru a-i oferi lui Mertens ocazia de a puncta cu poarta goala. 2-1 Napoli din minutul 50.
A fost randul gazdelor sa forteze pe atac, iar acest lucru i-a costat in cele din urma. Un contraatac desfasurat ca la carte pe ruta Koulibaly-Ruiz-Verdi a fost finalizata de atacantul italian cu sange rece la coltul portarului suedez. 1-3, minutul 55.
Desi au continuat atacurile la poarta oaspetilor, lovitura de gratie a fost aplicata a fost aplicata in minutul 81 de catre neamtul Younes. Dupa ce Olsen a respins in prima instanta, mingea s-a intors la omul ofensiv al oaspetilor si acesta nu a iertat a doua oara. A fost un scor mult prea aspru pentru ce s-a jucat, insa s-au inversat rolulurile de aceasta data.
Ei bine, va spuneam la inceputul articoluli ca cele doua echipe trebuie comparate, insa este foarte greu sa gasim o castigatoare clara. Putem spune ca Roma a avut o perioada mai buna decat Napoli de-a lungul istoriei, dar ambele au avut perioade cat au fost superioare una contra celeilate, asa cum este normal. Rezultatele ultimilor ani ne confirma ca cele doua echipe fac parte din elita fotbalului italian si daca continua pe acest fir le pot produce mari probleme din punct de vedere al sustinerii echipelor orasului Milano si nu numai.