PSV – Twente – Perioada de aur a clubului Twente Enschede a apus de cativa ani, insa asta nu le ia dreptul de a incerca pe cat mai mult posibil sa aspire la calificari in cupele europene si, inclusiv, la victorii contra celor mai consacrate formatii ale tarii, aici unde o enumeram pe rivala acestora din acest articol, PSV Eindhoven.
Era anul 1965, iar in orasul Enschede o noua formatie isi facea aparitia, sub denumirea de Twente, una care se forma prin fuziunea cluburilor locale Sportclub Enschede si Enschedese Boys. In acea perioada campionatul olandez de fotbal (Eredivisie) era condus de catre Ajax si Feyenoord si inclusiv, PSV.
Cvadrupla campioana a tarii din acel moment, formatia din Eindhoven beneficia de un lot foarte competitiv, unul din care nu lipseau nume precum Willy van der Kuijlen, Fons van Wissen sau Peter Kemper. Intrucat preluau locul celor de la Sportclub Enschede, cei de la Twente au avut ocazia sa joace impotriva Fermierilor, porecla celor de la PSV, pentru prima oara, la data de 30 ianuarie 1966. Cu multi jucatori din lotul celor doua formatii locale, formatia antrenata de austriacul Friedrich Donenfeld s-a descurs foarte bine pe celebra arena Philips Stadion, remizand scor 2-2.
Diferenta intre o echipa care aspira catre marea performanta si una care o reusea in mod constant avea sa se simta in returul de pe Diekman, atunci cand pe mica arena a celor de la Twente din acea perioada, experienta si valoarea oaspetilor aveau sa-si spuna cuvantul, acestia castigand categoric, scor 7-1.
Dupa o prima editie in care au reusit sa se familiarizeze cu fotbalul din Eredivisie, Twente a reusit sa managerieze cat mai bine aceste infrangeri foarte severe, iar rezultatele aveau sa vina poate mai rapid decat se gandea conducerea. Mai precis, la finalul anilor ’60, pe langa victoriile contra celor de la PSV, daca tot suntem in aceasta sfera, trupa in care jucau Jan Jeuring, Renee Nothen si compania aveau sa se claseze pe cea mai bun loc din istoria lor din acest secol, locul 3 (1969).
Clasarile foarte bune ale formatiei ce se prezinta pe teren propriu de mai bine de 5 decenii numai in rosu aveau sa se mentina doar pana la jumatatea anilor ’70, atunci cand discrepanta dintre PSV si Twente erau una din ce in ce mai evidenta. In timp ce PSV s-a luptat in continuare, an de an, pentru a obtine trofee cele le-ar aduce un numar cat mai mari de suporteri si de a fi vazuta ca cea mai buna echipa a tarii la sfaristul secolului trecut (14 titluri pentru PSV in secolul XX), Twente s-a multumit doar cu clasari in prima parte a clasamentului. Cu toate acestea, nu-i putem invinui pe cei de la Twente de aceste rezultate sub cele ale tridentului arhicunoscut, caci nu a fost vorba in niciun moment de vreo egalitate din punct de vedere financiar si al altor caracteristici intre aceasta formatie si pluton.
Daca tot am mentionat despre capitolul financiar, in anul 2002 formatia din Enschede era foarte aproape de faliment, iar acest lucru a influentat, automat, si felul in care echipa a evoluat in primii ani ai acestui secol, spre deosebire de formatia din Eindhoven care a castigat nu mai putin de 7 titluri nationale in intervalul 2000-2008.
Acea hegemonie a formatiei din Eindhoven din prima parte de dupa 2000, una in care Affelay, Farfan, Bouma si ceilalti jucatori pregatiti in mare parte de catre Guus Hiddink avea sa fie stopata, paradoxal, de doua formatii care nu se aflau pe aceeasi rampa a popularitatii. Daca succesul lui AZ Alkmaar nu este cazul sa il reamintim in cadrul acestui articol, pe cel al lui Twente, singurul de altfel, nu putem sa il omitem.
Fara nume sonore in lotul echipei din regiunea Overijssel, britanicul Steve McClaren, instalat pe banca echipei in anul 2008, a reusit intr-un interval de timp atat de scurt sa incropeasca un lot destul de puternic, unul din care au facut parte si cativa jucatori veniti la insistentele antrenorului precum Rajkovic, Elja sau Tiote. Cu 86 puncte inregistate in sezonul 2009/2010, Twente a reusit sa-si adjudece titlul, avand cu un punct peste urmaritoarea locului 2, Ajax, dar cu toate acestea, rezultatele de egalitate contra celor de la PSV din acel sezon, ambele incheiate cu scorul de 1-1, ii puteau fi daunatoare.
Intrucat la gruparea din Eindhoven nu au survenit mari modificari in ultimul deceniu, fiind in continuare o formatie care se afla in permanenta in goana dupa trofee si performanta, ne vom canaliza, putin, atentia asupra celor din Enschede. Desi au inceput acest deceniu din postura de campioana a tarii, lucrurile s-au schimbat putin pe la aceasta formatie. O noua criza financiara s-a abatut asupra clubului Twente la inceputul anului 2014, una care avea din nou sa le creeze probleme si pe terenul de joc. S-a ajuns pana la punctul de a face parte din esalonul al doilea valoric al acestei tari in sezonul 2018-2019.
Doar un an avea sa stea formatia din Enschede in Eerste Divisie, astfel ca ne-am putu bucura de doua noi episoade PSV-Twente in editia proaspat incheiata, 2019/2020.
Calendarul avea sa fie unul foarte dornic pentru cei care doreau sa revada aceasta rivalitate in prim-plan, caci partida de pe De Grolsh Veste se organiza chiar in prima runda a campionatului. Fara a avea un lot la nivelul oaspetilor era foarte clar pentru toti cei peste 27.000 de sustinatori ai celor de la Twente ca si un punct era un rezultat mai mult decat meritoriu pentru acestia.
Vazuti clar out-sideri in acest duel, Rosii au dorit sa profite foarte rapid de numarul foarte mic al partidelor oficiale al adversarilor, insa lovitura de cap a grecului Aitor (min.4) se ducea cu mult pe langa stalpul din dreapta al portii aparate de Zoet. In ciuda acelei ratari dintr-o pozitie favorabila, Twente avea sa sparga gheata cinci minute mai tarziu, gratie unei actiuni individuale finalizate la coltul lung de catre atacantul Nakamura.
Condusi categoric la toate capitolele, vicecampionii ofereau prima replica serioasa in minutul 28, prin capitanul Dumfries, dar incercarea cu capul a internationalului olandez avea sa se duca pe deasupra portii aparate de Drommel. In ultimul sfert de ora al primei reprize s-au inregistrat multe atacuri prelungite ale formatiei din Eindhoven, insa rezultatul de la pauza era unul ce uimea intreaga audienta iubitoare a fotbalului din Eredivisie.
Pe fondul unui rezultat negativ ce ar fi fost foarte taxat de catre suporterii care au asteptat foarte multe zile sa-si revada favoritii inapoi in Eredivisie, oaspetii au inceput actul secund direct pe calea atacului, cu Bergwijn varf de lance. Daca cel mai bine vandut produs al celor de la PSV al ultimilor ani (plecat in iarna la Tottenham) nu reusea sa strapunga plasa lui Drommel, cel care o facea era fundasul care semnase cea mai mare ocazie a primului act, Dumfries. Pe langa faptul ca are o viteza foarte buna, motiv pentru care joaca pe acel post, fundasul olandez in varsta de 24 ani are si o inaltime de 1.88 m, una care il ajuta, de asemenea, sa aibe o detenta excelenta la faza golului.
Desi a fost doar o singura formatie pe teren in actul secund, rezultatul era unul destul de echitabil, spunem noi, deoarece in primul act PSV nu demonstrase ca era o formatie cotata la peste 100 milioane de euro (140 n.r.)
Intr-un sezon in care Ajax si Alkmaar s-au duelat de la inceput pana la final, unul provocat de pandemia de coronavirus, PSV a trebuit sa lupte doar pentru o clasare ce le asigura prezenta intr-o cupa europeana. Nici cei de la Twente nu veneau prea relaxati inaintea partidei din runda cu numarul 20, asta si din cauza unei pozitii foarte apropiate de locurile retrogradabile, astfel ca aveam un duel intre doua formatii destul de motivate.
Obligati de blazon si de cei peste 30.000 de suporteri care venisera pe Philips Stadion sa celebreze o victorie, formatia pregatita de Ernest Faber a fost cea care a luat prima initiativa, iar in minutul 10 pustiul de doar 17 ani, Ihattaren, era foarte aproape de a-si mai creste putin cota de piata, dar incercarea lui s-a dus alaturi.
Daca in partida din tur aveam doua formatii care dominau pe rand, de aceasta data