Porto – Sporting – Primul trofeu major pus in joc in fotbalul portughez, eveniment produs acum aproximativ un secol (1922), s-a disputat intre FC Porto si Sporting Lisabona. Desi a trecut atata timp de la momentul respectiv, si in zilele de astazi cele doua continua sa se lupte pentru prestigioasele titluri nationale. Rivalitatea in sine face parte din categoria celor mai spectaculoase din Liga NOS (denumirea din prezent a primei ligi de fotbal), una urmarita si de foarte multi microbisti din afara granitelor.
Asa cum precizam si anterior, confruntarea dintre cele doua echipe portugheze s-a derulat pentru prima oara in anul 1922. Campeonato de Portugal (actuala Taça de Portugal), competitia in care urmau sa se infrunte cele doua grupari, se organizase in premiera in acel moment. Formatul era unul inovativ deoarece Federatia le dadea sansa campioanelor din fiecare regiune a tarii sa se intalneasca.
Intrucat la acea vreme putine cluburi activau in fotbalul portughez (Porto – fondata in 1896; Sporting – fondata in 1906), doar patru echipe au avut sansa sa ridice trofeul deasupra capului. Campioanele din regiunile Algarve si Madeira s-au retras, astfel ca finala s-a jucat intre Sporting si Porto. Pe sistemul cel mai bun din 3 meciuri, scorul la capatul primelor doua jocuri era egal, 1-1. Cu toate ca au reusit sa castige meciul al doilea, scor 2-1, dupa ce fusesera invinsi initial cu 3-1, formatia din capitala s-a recunoscut in cele din urma invinsa. Tot cu 3-1 avea sa se impuna ”dragonii” in ultima partida, dar de aceasta data la capatul a 120 de minute de joc.
Cea mai cunoscuta divizie a fotbalului portughez avea sa se fondeze in anul 1934, una de la care cele doua formatii din acest articol nu puteau lipsi. Succesul lor local trebuia sa se extinda si pe plan national, iar editia 1934/1935 putea fi un moment oportun.
Opt formatii au luat startul la editia inaugurala a primei divizii, batalia fiind, la fel ca si astazi, data intre cele 3 formatii importante ale tarii: Porto, Benfica si Sporting. Prima campioana oficiala a fotbalului portughez a fost, paradoxal, tot FC Porto. Debut excelent si in aceasta competitie pentru cei de la Porto, insa lupta cu echipa de pe locul secund, Sporting Lisabona, a fost una destul de apriga: doar doua puncte avans la finalul celor 14 runde pentru acestia. Un mare rol in acest succes l-au avut si meciurile directe cu ”leii”, in special cel de la Porto, unul in care formatia gazda s-a impus cu 4-2 (Pinga – hattrick), returul fiind incheiat la egalitate, scor 2-2.
Fotbalul s-a dezvoltat mult in ultimele decenii, diferentele foarte mari de rezultate intre echipe fiind inregistrate mult mai rar in acest moment. Dorim sa trecem in revista si cele mai mari victorii ale fiecarei formatii in acest derby al Portugaliei, iar pentru asta trebuie sa ne oprim la jumatatea anilor ’30. Ne raportam la editiile 1935-1936, respectiv 1936-1937, unele in care pe prima treapta s-a clasat rivala acestora, Benfica. Cu toate acestea, Porto si Sporting si-au administrat niste infrangeri severe una alteia, cum ar fi: Porto 10-1 Sporting in 1936 (cea mai mare victorie din derby a celor de la Porto), respectiv Sporting 9-1 Porto in 1937 (cea mai mare victorie din derby a celor de la Sporting).
Am realizat o selecție cu cele mai bune case de pariuri pentru tine, apasă aici pentru a accesa pagina!
Cu toate ca in anul 1938 Federatia schimba denumirea Cupei Portugaliei (din Campeonato de Portugal in Taca de Portugal), dar si a formatului (echipele amatoare aveau si ele drept sa joace, nu doar cele din prima liga), o regula tot nu s-a schimbat. Porto vs Sporting se jucase de trei ori in faza finala a acestei competitii pana in momentul rebranduirii, toate acestea fiind castigate de Porto, iar in anul 1944 (debutul acestei rivalitati in Taca de Portugal), situatia era una destul de asemanatoare. Cu toate ca partida nu se mai juca in ultimul act al competitiei, aceasta fiind singura diferenta, tot Porto avea sa se impuna in fata rivalilor din capitala in aceasta competitie, scor 2-0.
Poate ca in acest secol, cel putin pana in acest moment, FC Porto este cea mai puternica formatie a Portugaliei (cele 11 titluri din cele 20 editii jucate vorbesc de la sine), insa au fost si momente in care aceasta formatie a avut multe de suferit. De pilda, anii ’60 au fost unii de o trista amintire pentru suporterii dragonilor, acestia nereusind sa-si adjudece nici macar un trofeu de campioana nationala.
Pe langa faptul ca Benfica traversa cea mai buna perioada din istorie, castigand si doua trofee in Cupa Campionilor Europeni (1961,1962), si rivalii din oras ai acestora, Sporting o duceau destul de bine. Timp de 17 ani (1960-1977) titlurile s-au impartit intre Benfica si Sporting, dar sa incercam sa ramanem axati pe rivalitatea ce ne intereseaza. Ei bine, timp de un deceniu (1967-1977), Sporting si Porto s-au intalnit de 20 ori in campionat, un interval de timp in care echipa din nord-vestul tarii a adunat doar doua victorii.
FC Porto este specialista Supercupei Portugaliei, avand in acest moment nu mai putin de 21 de titluri (cu 13 mai multe decat rivalele din Lisabona), in ciuda faptului ca aceasta competitie a fost infiintata abia in 1979. Doua grupari cu foame de perfomanta, Sporting si Porto nu se puteau evita la nesfarsit, astfel ca in anul 1995 inevitabilul se petrecea. Cu toate ca avea si ea in palmares doua titluri pana atunci, formatia din Lisabona dadea piept cu echipa castigatoare a ultimelor doua editii, adica exact cat cumulase Sporting in 16 sezoane.
0-0 in prima partida de pe fostul Estadio Alvalade, astfel ca emotiile s-au mutat la retur. Nici pe Estadio das Antas (arena celor de la Porto din 1952 pana in 2004) nu s-a facut mai multa lumina, scor 2-2, motiv pentru care mansa decisiva s-a mutat in afara granitelor, in Franta. Pe Parc des Princes, casa celor de la PSG, Sporting avea sa faca spectacol, scor final 3-0 (marcatori:Sa Pinto – dubla, Xavier).
Cea mai noua competitie a Portugaliei, Taça da Liga, formata in anul 2007, este singura pe care ”gigantul” din Porto nu a reusit sa si-o adjudece pana in prezent. Au fost la un pas de a o castiga in foarte multe randuri (cel mai recent chiar in acest an), o campanie de genul fiind cea 2008/2009. In campania respectiva, Sporting si Porto jucau pentru un loc in finala, una in care ii astepta o alta trupa puternica, Benfica.
Pentru Sporting prima campanie jucata (2007/2008) avea sa se incheie trist, infrangere in finala la loviturile de departajare contra celor de la Vitoria de Setubal, astfel ca revansa trebuia luata cu orice pret. O veste buna si una rea aveau sa primeasca fanii alb-verzilor la finalul acestei editii. Cea buna era ca ai lor ii spulberasera pe cei de la Porto in semifinale (scor 4-1), insa cedau din nou la loviturile de pedeapsa, de aceasta data contra vulturilor.
Nu cu mult timp in urma s-a mai incheiat un deceniu al rivalitatii Porto-Sporting, unul in care cele doua au oferit foarte multe meciuri spectaculoase. Desi in continuare echipa din Lisabona cauta primul titlu din anul 2003 incoace, meciurile cu Porto din intervalul 2010-2019 au fost traite de catre suporteri la o intensitate ridicata, ceea ce ne-a determinat in partea a doua a acestui articol sa le rememoram impreuna.
Deschidem lista cu un duel care a incantat audienta fara doar si poate. Acest derby a fost programat in sferturile de finala ale Cupei Portugaliei (editia 2009/2010), pe arena Dragao din Porto. La data partidei, Porto detinea un record demn de invidiat (campioana ultimelor 4 editii in prima liga), astfel ca misiunea alb-verzilor era cu atat mai complicata.
Gasca nebuna pregatita de Jesualdo Ferreira (antrenor Porto in intervalul 2006-2010) incepea in forta si aceasta partida, astfel ca primul gol al partidei venea in poarta aparata de tanarul, la acea vreme, Rui Patricio. Reusita nu avea sa fie semnata de vreunul dintre super-jucatorii ofensivi ai celor de la Porto, ci de unul fara mari veleitati in acest sens. Vorbim de Rolando, un stalp al apararii celor de la Porto timp de multe sezoane (2008-2015), portughezul finalizand cu latul la coltul scurt, scor 1-0 (min.18).
Avantajul echipei sustinute din tribuna de peste 40.000 de suporteri avea sa reziste pe tabela doar patru minute, asta pentru ca Sporting puncta prin mijlocasul Izmailov. Rusul, trecut prin curtea ambelor formatii din acest articol, a prins un sut splendid de la o distanta de aproximativ 30 metri direct in vinclu.
Desi parea sa fie un gol ce ii conecta si mai bine in partida pe cei de la Sporting, ei bine, valoarea individuala avea sa faca diferenta in aceasta partida. Radamel Falcao, atacant ce a reusit pana in acest moment al carierei peste 200 de goluri in tricoul unor formatii precum Atletico Madrid, Chelsea, Monaco, Manchester United si implicit Porto, avea sa fie eroul primului act al sfertului de finala. Doua goluri la interval scurt de timp (min.34 si 42) ale columbianului aveau sa complice extrem de mult misiunea leilor pentru actul secund.
Desi mai erau ceva sperante pentru Sporting ca ar putea sa duca partida macar pana in prelungiri, avand ceva jucatori de calitate precum Joao Moutinho, Liedson sau Miguel Veloso, campioana en-titre a tarii continua sa produca un fotbal total. 5-1 pentru Porto, atat indica tabela in minutul 57, un rezultat pentru Carlos Calvalhal&compania.
Liedson, cel mai mare marcator din istoria lui Sporting din acest secol, a reusit sa marcheze ultimul gol din acest meci (min.90), insa resemnarea inlocuise de ceva timp starea de spirit a oaspetilor.
Porto vs Sporting a fost batalia pentru titlul de campioana in primul deceniu al secolului actual. De fiecare data a iesit acelasi castigator, dupa cum am spus si anterior, Porto, cea mai antipatica echipa pentru Sporting din acea perioada, chiar si peste Benfica.
Tot cu gandul la marele trofeu a plecat Sporting si in campania 2010/2011, insa pana la ora partidei de pe Dragao (etapa a 27-a) visurile erau deja spulberate. Oponentii din acest articol au fost incredibili in acel an, nici macar o infrangere in campionat, performanta venita la pachet cu castigarea Europa League.
Toate calculele hartiei au dat-o pe Porto favorita, aspect pe care oaspetii au vrut sa-l contrazica inca din startul partidei. Sutul mijocasului Andre Santos avea sa fie deviat suficient pentru ca portarul Helton sa fie invins in minutul 11 al partidei.
Gazdele raspundeau foarte rapid prin neobositul Falcao, blocat in doua randuri de goalkeeperul oaspetilor, dar deznodamantul tot avea sa se produca. Centrarea din flancul stang expediata de coechipierul din nationala, Guarin, avea sa fie reluata de Radamel cu capul fara vreo speranta de aceasta data pentru Patricio.
Presata in marea majoritatea a primei reprize, echipa pregatita pregatita de Paulo Sergio a fost foarte aproape de a intra in avantaj la cabine in urma loviturii de cap trimise de Liedson (min.37), dar aceasta s-a dus putin peste bara transversala.
Echilibrul de pe tabela de marcaj avea sa fie rapid indepartat de acelasi Falcao, omul de gol al celor de la Porto punctand tot cu o lovitura de cap (min.50) la coltul scurt, dar de aceasta data una trimisa de coordonatorul de joc Joao Moutinho.
Cu 20 de minute inaintea finalului de partida, chilianul Valdes rata o ocazie monumentala pentru Sporting, una ce avea sa fie penalizata pana la finalul partidei.
In ciuda faptului ca scapau de atacantul columbian, schimbat in minutul 79, ”lei” aveau sa fie condusi la doua goluri diferenta cu trei minute inaintea expirarii timpului regulamentar. ”Vinovat” Walter, chiar inlocuitorul columbianului, cel care puncta din interiorul careului la coltul lung.
Balul a fost inchis un minut mai tarziu de Matias Fernandez, dar a fost o reusita in zadar, caci golul egalizator nu a mai aparut pe tabela de marcaj.
Ultimul duel al listei noastre din Liga NOS s-a disputat in finalul campaniei 2015/2016. Lupta la titlu s-a disputat pe tot parcursul sezonului intre Benfica si Sporting, hopul cel mai mare pentru ambele il reprezinta, asa cum era normal, FC Porto. Pentru Sporting, etapa a 32-a (data duelului nostru) era una care nu era vazuta cu ochi atat de buni. De 9 ani de zile (din 2007), clubul din capitala nu mai reusise sa castige pe Dragao, dar era cumva obligata, caci puteau iesi decisiv din lupta pentru prima pozitie (ecart de 2 puncte avans pentru Benfica inaintea rundei).
Fanaticii suporteri ai celor de la Sporting se deplasasera in numar mare la acest meci pentru a-si sprijini favoritii pe un teren atat de ostil. Nici acestia nu erau mai prejos, iar in minutul 26 al partidei preluau initiativa pe tabela. Cine altul putea sa le ridice moralul colegilor daca nu Slimani, golgheterul echipei? Finalizare de varf adevarat din gura portii, 1-0 Sporting.
O formatie redutabila pe teren propriu, Porto nu avea de gand sa cedeze initiativa atat de rapid, astfel ca peste alte 8 minute tabela avea sa se modifice din nou. Penalty acordat de arbitrul Dias ”dragonilor”, o sansa de care Herrera nu a profitat. Sut pe centrul portii, 1-1.
Un rezultat de egalitate n-ar fi fost chiar asa de rau pentru Sporting, insa in conditiile date cu siguranta ar fi creat ceva crispare. Nu a fost cazul deoarece acelasi Slimani, cu o lovitura de cap din apropierea punctului cu var, o aducea pe formatia vizitatoare in avantaj chiar in penultimul minut regulamentar.
Actul secund al meciului a fost unul cu adevarat spectaculos, un meci pe contre, dar care le-a priit intr-un final mai mult oaspetilor. Nu a mai punctat atacantul algerian, cel indepartat cu o atata usurinta de catre Leicester, ci nou-intratul Bruno Cesar. Greseala si din partea experimentarului Casillas la acea faza din minutul 85, dar tot ce conta pentru oaspeti era faptul ca reuseau in sfarsit sa castige pe terenul ”dragonilor”.
Dupa ce in partida din tur cei de la Porto castigasera la limita, scor 1-0 (gol T.Soares), totul urma sa se decida pe un Jose Alvalade pregatit de un meci cu adevarat mare. Ambele formatii isi doreau locul in finala de la Oeiras, una in care castigatoarea pleca cu prima sansa, caci adversala din finala era mult mai modesta Aves.
Prima sansa uriasa a duelului din capitala le apartinea oaspetilor, insa din marginea careului trimis de mijlocasul Otavio se ducea doar in plasa laterala (min.18).
In ciuda faptului ca au dominat copios la toate capitolele, inclusiv al suturilor pe cadrul portii (5-0), cei de la Sporting erau eliminati la pauza meciului, situatia fiind una egala, scor 0-0.
Tot trupa din capitala avea sa fie formatia care domina ostilitatile pe parcursul celei de-a doua repriza, dar la un moment dat totul parea sa fie in zadar. Salvarea a venit tocmai de la cine nu se astepta nimeni, de la un fundas, Coates, uruguayanul punctand in urma unei respingeri total eronate a defensivei oaspetilor. 1-1 pe tabela din minutul 84, asadar fanii aveau sanse foarte mari sa mai urmareasca inca 30 de minute de fotbal intens.
Cea mai mare ocazie a reprizelor suplimentare i-a apartinut celui mai in forma jucator al celor de la Sporting din acel interval, Gelson Martins, insa fotbalistul portughez a trimis defectuos din pozitie de 1 la 1 cu portarul Casillas.
Dramatismul s-a intins catre loviturile de departajare, acolo unde formatia cu nervii mai tari avea sa fie trupa pregatita de Jorge Jesus (victorie cu 5-4), chiar daca faptului ca portarul iberic al oaspetilor era un specialist al acestora.
Un an mai tarziu, aceiasi protagonisti. De aceasta data cele doua cluburi aveau sa se intalneasca in finala, o tensiune mai mare pe umerii jucatorilor. Partida de pe Estadio Nacional avea toate ingrendientele pe care un microbist le poate dori de la un meci de fotbal: Sporting voia sa razbune esecul de anul trecut din finala (2-1), iar Porto dorea sa faca uitata cat mai rapid partida de pe Jose Alvalade.
Partida debuta fulminant, cu o ocazie a celor de la Porto inca din minutul al 5-lea. Nu avea sa fie, totusi, golul ce debloca tabela de joc, asta pentru ca reflexul lui Ribeiro la sutul lui din Tiquinho din centrul careului avea sa fie unul de zile mari.
Oaspetii ieseau si ei in evidenta in ulteime treime gratie geniului lui Bruno Fernandes, inca nici mijlocasul portughez nu avea mai multa sansa la finalizare.
Acest act incantator, cu un fotbal deschis, nu avea cum sa se incheie doar un amarat de 0-0, ultimele cinci minute fiind cu adevarat speciale.
Primii care dadeau lovitura in aceasta finala din Taca de Portugal erau cei de la Porto, prin brazilianul Tiquinho Soares (min.40). Complet demarcat in marginea careului mic, atacantul a avut timpul necesar pentru a-si pregati detenta, una pusa foarte bine in valoarea si de centararea lui Herrera.
Era un avantaj mai mult decat bine-venit pentru ”dragoni”, insa metronomul din jocul celor de la Sporting isi facea din nou datoria. Sut la coltul lung din marginea careului expediat de Bruno Fernandes, si putin deviat de un jucator advers, iar situatia devenea din nou egala la capatul primelor 45 minute.
Repriza secunda nu a produs golul victoriei, cu toate ca Porto a fost si in aceasta repriza echipa mai solida.
Dominata in primele 90 minute ale finalei, Sporting a avut puterea de a forta si pe faza de atac, motiv pentru care in minutul 101 treceau pentru prima oara la conducere. Varful olandez Bas Dost avea sa fie cel care se afla la finalizare, trofeul fiind mult mai aproape de Lisabona.
Niciodata in istoria sa Porto nu reusise sa se impuna in aceasta competitie, iar desfasurarea acestei partide parea sa fie una cu acelasi scenariu. Cu toate acestea, elevii pregatiti de Conceicao au marcat golul egalizator chiar in ultimul minut de joc (120+1), prin fundasul Felipe, astfel ca suspanul s-a indreptat catre loviturile de departajare.
Nu mai putin de 12 serii au fost executate, iar castig de cauza au avut cei de la Sporting, scor 5-4, un succes pe care fanii il sarbatoreau cum se cuvine.
Aceasta batalie a fotbalului portughez, una dintre cele mai speciale, dupa cum ati observat si voi, s-a desfasurat pana in acest moment de peste 200 ori. Mai exact, Porto – Sporting s-a jucat in 225 randuri (partide oficiale), iar raportul este urmatorul: