Porto – Santa Clara – Nu fiecare confruntare este una de top, caci in fiecare campionat exista si formatii care au alte prioritati in afara titlurilor. In cazul de fata, cea care ce nu poate in acest moment sa emita pretentii dintre cele doua este trupa din insulele Azore, pe numele sau complet Clube Desportivo Santa Clara. Pe de o parte este normal deoarece acestia au doar 5 prezente in cel mai bun esalon al tarii, comparativ cu colosul din Porto, detinator a 29 titluri numai in Liga NOS si unul in Champions League.
Fondate cu multe decenii in urma (Porto – 1893 ; Santa Clara – 1927), cele doua grupari au avut sansa sa se intalneasca pentru prima data in sezonul 1999/2000. Din pacate pentru Santa Clara, liga portugheza nu a fost asa de permisiva cu echipele insulare, acesta fiind, in mare parte, si motivul pentru care acestia au debutat atat de tarziu. Pana la momentul cu pricina, Dragonii, asa cum sunt porecliti cei de la Porto, aveau reusisera sa adune in palmares 18 titluri nationale. Dintre aceste 18 titluri, 5 erau castigate in ultimele 5 campanii, astfel ca Jardel, Baia, Aloisio si compania erau vazuti ca si castigatori in ambele dueluri. Singura problema pusa a fost asupra diferentei de goluri, si, surprinzator, cei de la Santa Clara s-au descurcat destul de bine, pierzand cu 1-0 (deplasare), respectiv 2-0 (acasa).
Nivelul primei ligi a fost unul peste puterile celor de la Santa Clara, acestia retrogradand chiar in sezonul de debut. Cu toate acestea, s-au montat destul de rapid si erau prezenti la startul campaniei 2001/2002, una ce ramane chiar si acum, la distanta de aproape doua decenii, una de referinta pentru aceasta confruntare. Primul duel dintre campania respectiva s-a jucat pe mica arena a celor de la Santa Clara, Sao Miguel, una construita inca din 1930 si pe care echipa locala isi desfasoara si in prezent meciurile de pe teren propriu, acolo unde gratie dublei lui Tonito, gazdele se impuneau cu 2-1 in fata marelui Porto.
Aceasta infrangere suferita de Porto a fost doar unul dintre motivele pentru care conducerea l-a demis Octavio Machado si l-a numit pe banca tehnica pe nimeni altul decat Jose Mourinho. Cu The Special One la comanda, trupa din nord-vestul tarii si-a recapatat ambitia de a lupta pana la epuizare, o atitudine ce s-a vazut si in returul cu Santa Clara. Nu mai aveau cum sa castige titlul, acesta fiind castigat de rivalii de la Sporting, dar macar bifau un succes de zile mari cu rivala din Azore, scor 5-3 (McCarthy – hattrick, Deco – dubla / Tonito, Mayer, Vener).
Pana sa ajunga in fotbalul mare, la trupe precum Chelsea, Inter, Real Madrid, Manchester United sau acum Tottenham, antrenorul portughez si-a demonstrat abilitatile pe Dragao. In mandatul acestuia s-a obtinut si cel mai important trofeu din istoria clubului, insa nu la acesta vom face referire acum, ci la titlul din campania 2002/2003. Cu multi jucatori bataiosi si din interiorul zonei de unde apartine clubul, managerul a reusit sa triumfe in 2003, cu un punctaj impresionat, 86 puncte.
La polul opus, trupa din Santa Clara trecea printr-o perioada mai putin fericita din istoria sa, retrogradand la finalul campaniei. Noua campioana a tarii, avans de 11 puncte fata de ocupanta locului secund, Benfica, si-a exprimat valoarea pe teren, in special in partida de pe teren propriu, una in care au reusit sa se impuna contra celor de la Santa Clara, scor 5-0, aceasta fiind cea mai categorica diferenta de scor pana in acest moment.
Revansa celor de la Santa Clara nu a mai fost posibila prea curand, caci vulturii aveau sa retrogradeze chiar la capatul editiei 2002/2003. Intoarcerea in prima divizie nu s-a realizat foarte rapid, ba chiar acestia au trebuit sa traga timp de 15 ani (pana in 2018) pentru a lua parte la noi dueluri cu mult mai titratele Benfica, Sporting, Braga si, inclusiv, Porto.
Dragonii nu au batut pasul pe loc in acest interval in care trupa din Azore a intampinat probleme, ba mai mult a ajuns la un nou statut. Mult timp in umbra trupei din capitala, la Benfica facem referire, alb-albastrii au reusit sa le ia fata acestora in acest secol. 11 titluri si un trofeu european (Europa League – 2011) le-a permis celor de la Porto sa fie considerata cea mai buna echipa a Portugaliei in aceste doua decenii. Revenind la duelul direct dintre Santa Clara si Porto, ei bine, in sezonul 2018/2019 Dragonii au reusit sa adune punctajul maxim dupa un 2-1 in deplasare (Marega, Soares / Ze Manuel) si un 1-0 acasa (Marega).
Intrucat foarte curand cele doua formatii se vor intalni in actuala campanie de Liga NOS, 28 noiembrie 2020 (Santa Clara – Porto; etapa a VIII-a), respectiv 3 aprilie 2021 (Porto – Santa Clara; etapa a XXV-a), haideti sa facem o scurta retrospectiva si a duelurilor din Liga NOS ale editiei anterioare, 2019/2020.
Intr-o noua campanie cu destinatia titlul de campioana, Porto gazduia in runda cu numarul 6 o echipa destul de in forma. Doar o infrangere pentru trupa pregatita de Joao Henriques in acel start de campionat, astfel ca o partida pe Dragao nu mai parea asa de infricosatoare, desi istoria spunea altceva.
In ciuda faptului ca prindeau o echipa destul de periculoasa pe contraatac, Dragonii incepeau partida ca din pusca, iar in minutul 4 columbianul Luis Diaz il testa serios pe goalkeeperul advers. La interval de timp foarte scurta de la ocazia septarului lui Porto, sase minute mai exact, gazdele mai amenintau inca o data periculos poarta aparata de Rocha, insa cu noroc mingea ajungea, in cele din urma, in bratele acestuia.
Presiunea constanta pusa de baietii lui Conceicao aveau, in sfarsit, efect pozitiv pe tabela de marcaj, la capatul primului sfert de ora, autorul golului fiind atacantul Ze Luis. Lovitura sa de cap, din pasa lui Danilo, il surprindea total pe goalkeeperul insularilor, acesta neschitand nici macar un gest.
Startul de partida fulminant al gazdelor se prelungea pe tot parcursul primei reprize, acestia luand o optiune serioasa la victorie in minutul 40. De aceasta data, mingea intra in poarta celor de la Santa Clara in urma unei respingeri eronate a fundasului Cesar, astfel ca misiunea oaspetilor devenea una extrem de complicata.
Am fi putut avea o repriza secunda mult mai interesanta decat parea la prima vedere, dar sutul bomba din unghi trimis de extrema stanga Carlos avea sa fie respins cu un reflex pe cinste de catre goalkeeperul Marchesin, o ocazie survenita chiar in primul minut de joc. De altfel, aceasta avea sa fie si cea mai mare ocazie a celor de la Santa Clara din actul secund, o repriza dominata din toate punctele de vedere de gazde, cele care ratau golul al treilea pe rand, prin Ze Luis si Nakajima.
Aflata la un punct in spatele liderului Benfica, formatia din Porto era obligata la victorie pe terenul celor de la Santa Clara inaintea partidei din runda cu numarul 23. Dupa ce in tur obtinusera fara mari probleme cele 3 puncte, oaspetii intalneau o formatie incomoda, aflata in prima parte a clasamentului (locul 8 pentru gazde).
Fara pretentii de clasare pe loc ce le asigura prezenta in cupele europene, fiind la o distanta destul de considerabila de Rio Ave, alb-rosii veneau cumva mai demotivati inaintea acestui duel, unul in care erau cat pe ce sa fie condusi inca din minutul 2. Scenariul partidei din tur era cat pe ce sa fie repetat, dar goalkeeperul Rochar era pe faza la lovitura de cap trimisa de colegul Cardoso.
Desi a mentinut posesia, asa cum face de obicei cu majoritatea gruparilor din campionat, Porto era foarte aproape de a fi condusa pe tabela in minutul 33. O lovitura libera de la marginea careului a fost executa aproape de perfectiune de catre mijlocasul gazdelor, Costinha, si spunem aproape caci mingea s-a dus direct in bara transversala.
Gruparea vizitatoare nu a fost miscata deloc de ocazia elevilor lui Henriques, iar la distanta de cateva zeci de secunde debloca, in sfarsit, tabela de joc. O pasa filtranta il lasa in pozitie de 1 la 1 pe fundasul lateral Manafa, cel care inscria ca un varf veritabil, cu putina sansa, caci mingea ricosa din bara in plasa, insa cu mult sange rece. A fost, de altfel, si singura reusita a primului act, ceea ce insemna ca Porto era in grafic.
Fara a putea deschide apararea oaspetilor in vreun fel, cei de la Santa Clara continuau sa-si puna sperantele in fazele fixe, mai exact in loviturile libere. Una dintre acestea, inregistrata in minutul 53, era cat pe ce sa-l invinga pe Marchesin, insa stalpul din stanga portii se opunea la incercarea lui Anderson Carvalho (min.53).
Aflati intr-o situatie nu tocmai placuta, Dragonii primeau si ceva ajutor din partea centralului Xistra, cel care le acorda o lovitura de pedeapsa in minutul 71. Specialistul acestor faze in tabara celor de la Porto era Alex Telles, jucator plecat intre timp la Manchester United, cel care trimitea in bara din stanga, spre disperarea antrenorului sau.
Aceasta ratare le putea ridica foarte mult moralul gazdelor, dar nu a fost cazul, fundasul Marcano fiind la locul potrivit pentru a-l invinge pe Rocha, la capatul centrarii lui Oliveira (min.76). Pe langa faptul ca a bifat cele trei puncte, la capatul acestei runde Porto se instala pe prima pozitie, beneficiind de egalul Benficai, pozitie pe care avea sa o pastreze pana la finalul campionatului.
Cele doua grupari portugheze s-au intalnit pana in acest moment de 13 ori, putine la numar ce-i drept, insa speram ca acest numar se va majora de-a lungul anilor. Pana atunci, noi suntem datori sa va prezentam raportul direct al acestei rivalitati, unul care indica in acest moment urmatoarele cifre: