Porto – Benfica – Denumit O Clássico, derby-ul dintre gruparile FC Porto si Benfica Lisabona este cel mai sonor al fotbalului portughez. Gratie celor 66 titluri adunate impreuna (Benfica – 37; Porto – 29) in Liga NOS (denumirea din acest moment a primei ligi de fotbal din Portugalia), cele doua grupari se bucura si de o sustinere enorma din partea microbistilor, atat pe plan intern, cat si extern. Rivalitatea a adunat pana in acest moment nu mai putin de 244 episoade, avand in spate o istorie veche de peste 100 de ani, una pe care vom incerca sa o subliniem, in linii mari, in cadrul acestui articol.
António Nicolau de Almeida, un comerciant de vinuri (o afacere prospera in orasul Porto) si mare iubitor al sportului avea sa puna bazele, in urma unei vizite in Anglia, unui club de fotbal local ce avea sa faca furori peste ani, cunoscut in prezent sub numele de FC Porto. Asta se intampla in anul 1893, cu unsprezece ani mai devreme de momentul in care Vulturii, porecla celor de la Benfica Lisabona, paseau in aceasta lume ce uneste oamenii din intreaga lume in fiecare sezon. La 28 februarie 1904, grupul Catataus și membrii Associação do Bem s-au întâlnit pentru a discuta infiintarea unui club de fotbal social si cultural, lucru pe care l-au si realizat datorita, in mare parte, si lui Cosme Damiao, o figura importanta a clubului denumit initial Sport Lisboa.
Clasicul s-a jucat pentru prima data in istorie pe data de 28 aprilie 1912, acum mai bine de un secol, o partida fara o insemnatate anume, amicala. Avea sa fie una dintre putinele sanse in care fanii acelor vremuri aveau ocazia sa le vada la treaba impreuna, asta si pentru ca regulile erau diferite fata de acest moment. Mai exact, pana in anul 1934, cand s-a facut trecerea la nivel profesionist, Porto si Benfica au jucat in campionatele regionale, fiind si in acest competitii doua echipe de top. Revenind la duelul direct din acea primavara, caci acela este cel care primeaza, trupa din capitala avea sa se impuna cu un neverosimil 8-2, un scor intalnit, totusi, mult mai des in acele vremuri.
Porto vs Benfica devenise o confrunatare aparuta in fazele finale ale Campeonato da Liga (o competitie de tip knock-out infiintata in 1922 ce a devenit ulterior Cupa Portugaliei) in ultimii ani, astfel ca debutul acestea in Liga NOS era asteptata cu mult interes. Lupta pentru titlu in editia inaugurala s-a dat si atunci intre Sporting, Benfica si Porto, echipele care conduc si in prezent fotbalul portughez, astfel ca meciurile directe intre acestea puteau fi decisive. Nu a fost cazul in O Classico, acolo unde fiecare s-a impus pe teren propriu (Benfica cu 2-1, Porto cu 3-0), titlul fiind acontat intr-un final de Dragoni (avans de doua puncte fata de Sporting si trei fata de Benfica).
Adoptarea competitiei Taça de Portugal de catre federatie a fost benefica, asta pentru ca, spre deosebire de Campeonato da Liga, toate cluburile din ligile valorice profesioniste, nu doar campioanele, aveau dreptul de a participa. O competitie cu mult mai multe formatii angrenate la start, insa asta nu le-a impiedicat pe Porto si Benfica sa ajunga pana in fazele finale. Prezente in careul cu asi, cele doua formatii au trebuit sa dea piept una cu cealalta, pentru un loc in marea finala contra celor de la Academica de Coimbra. Prima mansa a acestei semifinale a oferit un rezultat covarsitor, 6-1 pentru Porto, insa calificarea nu avea sa fie decisa in cele din urma. 6-0 pentru Vulturi in retur, o calificare ce la pauza parea o utopie (1-0).
Am realizat o selecție cu cele mai bune case de pariuri pentru tine, apasă aici pentru a accesa pagina!
La putin timp de la acele dueluri spectaculoase din Cupa Portugaliei, audienta primea inca un regal fotbalistic. Meciul despre care amintim s-a disputat in editia 1942/1943, o campanie in care titlul de campioana s-a jucat pana in ultima etapa intre cele doua formatii din Lisabona, Benfica si Sporting. Fara sa aibe puterea de a candida la titlu in aceasta editie, Dragonii se deplasau in turul de pe Da Luz nu cu foarte multe sperante, iar asta s-a vazut pe teren. Pe 7 februarie 1943 se scria povestea celei mai mari diferente de scor intre cele doua cluburi pana in prezent: Benfica 12-2 Porto .
Anii ’60 au reprezentat perioada de glorie din istoria clubului Benfica Lisabona, o perioada cu 8 titluri in prima divizie, dar nu in ultimul rand, doua titluri in Cupa Campionilor Europeni, cea mai titrata competitie a lumii. Popularitatea Vulturilor a atins apogeul in acele vremuri, forma de pe urma careia Porto a avut de suferit. Pe langa faptul ca nu a bifat nici macar un titlu in campionat in acel deceniu, de neimaginat in prezent, acestia aveau sa sufere si in cupa nationala. Clasicul se disputa in finala editiei 1963/1964, competitie decisa la Oeiras. Desi nu beneficiau de atmosfera electrizanta de pe teren propriu, alb-rosii aveau sa defileze in partida cu Porto, scor 6-2, o partida in care si marele Eusebio puncta o data.
In ciuda faptului ca jucau de la egal la egal cu cei de la Benfica in majoritatea confruntarilor, castigand destule partide (invincibilitatea din intervalul 1977-1981), trupa din Porto era vazuta ca a doua echipa valorica a tarii din cauza infrangerilor venite in meciuri cheie. Si faptul ca Benfica reusise sa se impuna in afara granitelor conta foarte mult in opinia fanaticilor, dar cu Pedroto la carma clubul incepea sa prinda contur.
Desi acesta a parasit echipa in 1980, laolata cu alti jucatori experimentati (campioni in 1978 si 1979), precum Fernando Gomes, Octavio Machado sau Joaquim Torres, in urma a ramas spiritul de invingatori. Supercupa Portugaliei din 1981, prima editie jucata, a fost ocazia oportuna pentru Dragoni de a se razbuna pe campioana en-titre, Benfica. Desi au pierdut cu 2-0 primul act din deplasare, pe Estádio das Antas (arena celor de la Porto pana in anul 2004) alb-albastrii s-au impus cu 4-1 (hattrick Jacques), un rezultat ce le-a dat dreptul sa fie prima campioana a acestei competitii.
Cea mai palpitanta batalie intre Porto si Benfica s-a dat tot la sfarsitul secolului trecut, tot in supercupa nationala. De peste un deceniu titlul intern era decis doar intre cele doua formatii, astfel ca trofeul din anul 1993 era inca un motiv de disputa pe cinste. In acel moment, castigatoarea trebuia sa-si adjudece doua partide (sistem doua din trei), iar dupa primele doua partide situatia era egala (1-0 victorie pentru fiecare pe teren propriu). S-a ajuns la partida decisiva, una disputata la Coimbra, iar la sfarsitul timpului regulamentar afisa scorul 2-2. S-a ajuns la loviturile de departajare, la fel ca in urma cu doi ani, iar campioana a iesit, si de aceasta data, echipa din Porto (4-3 la loteria loviturilor de departajare).
Nu doar Benfica are recorduri foarte impresionante in acest derby, Dragonii punctand si ei Supercupa Portugaliei. Chiar din acel an amintit mai sus a inceput o serie care se mentine si in prezent. Mai precis, in ultimele 9 partide directe in aceasta competitie (ultima intalnire in anul 2010), Porto nu a mai pierdut, cumuland 6 victorii si 3 rezultate de egalitate. Cel mai rasunator succes dintre acestea s-a jucat chiar pe arena rivalilor, in returul editiei din 1996, o partida inaintea careia trupa oaspete avea avantaj de un gol. Cu noul antrenor instalat pe banca tehnica, Antonio Oliveira, Porto avea sa se impuna cu 5-0 (Edmilson, Artur, Costa, Wetl, Drulovic).
Porto a echivalat foarte mult din punct de vedere al palmaresului in acest secol, gratie, in special, titlului venit in Liga Campionilor (2004). Era punctul sensibil al acestei formatii, unul obtinut cu Jose Mourinho pe banca tehnica. Dar pana a sarbatori victoria din ultimul act contra celor de la Monaco, scor 3-0, de pe 24 mai, Dragonii au trebuit sa depaseasca un moment destul de critic. Pe 16 mai, cu opt zile inaintea finalei din Champions League, Benfica si Porto se intalneau in finala Cupei Portugaliei, o competitie in care cele doua incheiau la egalitate la capatul celor 90 minute regulamentare, scor 1-1 (Fyssas ’58/ Derlei ’45). Nu s-a mai ajuns la clasicile, deja, lovituri de departajare, asta datorita golului marcat de Simao (Benfica) in minutul 104.
Cu foarte putin timp in urma s-a mai incheiat un deceniu, unul prielnic atat pentru Benfica, cat si pentru Porto. Pe langa faptul ca au reusit doar ele sa se impuna in Liga NOS (5 titluri pentru fiecare), acestea au facut performanta si pe plan extern. Un titlu Europa League pentru Porto (2011) si doua finale ale aceleiasi competitii pentru Benfica (2013, 2014) sunt rezultatele cu care cele doua se lauda, insa si derby-urile au fost la acelasi nivel ridicat. Au fost foarte multe meciuri de gala intre cele si, cum nu putem sa le prezentam pe toate, am decis sa facem un Top, cu riscul de a fi subiectivi.
Deschidem topul cu un O Clássico disputat chiar in primul an al deceniului anterior. Pe data de 7 august 2010, campioana (Benfica) si castigatoarea cupei (Porto) isi dadeau intalnire pentru un nou trofeu, intr-o atmosfera electrizanta pe stadionul municipal din Aveiro, unul plin cu aproximativ 30.000 de suporteri. Si confruntarea dintre cei doi tehnicieni, Andre Villas-Boas (Porto) si Jorge Jesus (Benfica) era una la fel de asteptata, astfel ca scena era pregatita.
Finala debuta fulminant, cu gol Porto inca din minutul 3. In urma unei centrari de la coltul terenului, mingea ajungea la fundasul central Rolando, cel care trimitea o lovitura puternica de cap din doar cativa metri, una ce l-a obligat pe goalkeeperul Roberto sa o scoata din plasa.
Replica Vulturilor venea cateva minute mai tarziu, prin mijlocasul Carlos Martins, insa sutul acestuia de la mare distanta era scos de la radacina barii de goalkeeperul Dragonilor. Partida s-a jucat pe contre spre deliciul fanilor si pana la pauza cei de la Porto erau foarte aproape de a-si dubla avantajul pe tabela. Centarea brazilianului Hulk a fost respinsa de goalkeeperul Benficai intr-o zona periculoasa, insa sutul lui Belluschi era respins de pe linia portii de capitanul oaspetilor, Luisao.
Tot Porto era gruparea ce detinea controlul pe parcursul actului secund, insa columbianul Falcao, varful de lance al celor de la Porto, nu reusea sa devieze pe spatiul portii sutul extremei Varela. Destul de tacuta in aceasta finala, campioana rata o sansa uriasa tot la inceputul actului secund, dar Saviola suta defectuos din doar cativa metri. Avea sa fie o ocazie pe care alb-rosii o regretau, asta pentru ca in minutul 67 golgheterul Dragonilor isi trecea numele pe lista marcatorilor. Avea sa fie lovitura decisiva in acest duel, fanii Dragonilor celebrand la finalul partidei a 17-a Supercupa a Portugaliei din palmares.
Cu foarte putin timp in urma, 1 august 2020, s-a jucat o alta partide pe cinste intre cele doua formatii, chiar in ultimul act al Cupei Portugaliei. Finala de la Coimbra a fost a 10-a intre cele doua echipe, una in care istoria o dadea favorita pe echipa din Lisabona (8-1 raportul victoriilor). Din pacate, derby-ul se disputa fara spectatori in tribune, insa in fata televizoarelor atmosfera era, cu siguranta, una tensionanta.
Ambele cautau sa-si adauge acest trofeu prestigios in palmares, mai ales ca Sporting se impusese in editia anterioara, dar pentru asta trebuiau sa joace la capacitate maxima. Finalista in urma cu un an, o finala pierduta la loviturile de departajare, Porto nu dorea sa mai repete experienta, astfel ca incepea in forta duelul, dar sutul lui Corona la coltul scurt, din minutul 4, nu avea suficienta putere pentru a-l invinge pe goalkeeperul Vlachodimos.
Tot flancul stang era punctul nevralgic al vulturilor pe parcusul primului act, insa din cativa metri atacanul Marega relua defectuos (min.30), o sansa pe care rar o ai la un asemenea nivel. In ciuda faptului ca nu a pus mari probleme pe faza de atac, baietii pregatiti de Jorge Jesus plecau cu prima sansa in actul secund. Acest avantaj se datora intrarii imprudente a septarului Luis Diaz, una care-i aducea cel de-al doilea cartonas galben in minutul 38.
Multi ar fi pariat pe cei de la Benfica la pauza, insa repriza secunda ne aducea un start furtunos. Cu toate ca a iesit destul de bine din poarta la lovitura libera a oaspetilor din minutul 47, grecul Vlachodimos respingea pana pe fruntea lui Mbemba, o ocazie de care fundasul oaspetilor a profitat. 1-0 pentru Porto, insa mai era destul de mult timp pana la fluierul final.
Dupa alte zece minute de joc, antrenorul trupei din capitala ramanea de-a dreptul uluit. Tot o faza fixa, tot Mbemba la finalizare, o reusita ce il transforma in erou pe jucatorul cu origini congoleze. Poarta Dragonilor a fost asediata in ultima jumatate de ora, insa imprudenta de la finalizare a adversarilor a facut diferenta. Doar Carlos Vinicius, golgheterul Vulturilor, a punctat in minutul 84, din penalty, insa avea sa fie doar o replica palida, trofeul fiind directionat spre Porto.
Ramanem tot in Cupa Portugaliei pentru un duel ce s-a decis in doua manse de aceasta data. Sansele de calificare in finala ale celor doua formatii erau relativ egale pe Da Luz. Porto avea avantajul scorului din tur, victorie 1-0 (Jackson Martinez), dar gazdele compensau cu o atmosfera de mare meci (peste 45.000 de oameni au asistat la partida cu scopul de a vedea o revenire pe tabela a favoritilor). Cea mai valoroasa reprezentanta a fotbalului portughez in acea campanie europeana (finala EL), Benfica, reusea sa surmonteze diferenta din tur dupa doar 17 minute. ”Vinovat” Salvio, autor al unui gol cu capul, o abilitate pe care rar a folosit-o de-a lungul carierei.
Golul egalizator le-a oferit multa determinare elevilor lui Jesus, poate chiar pentru multa, caci in minutul 28 fundasul Siqueira avea sa fie eliminat de catre centralul Pedro Proenca. Porto a avut chiar sansa restabilitarii egalitatii pe tabela, dar Mangala relua defectuos (min.36), astfel ca totul se decidea in partea secunda.
Totul parea sa se destrame pentru alb-rosii in minutul 52, moment in care Varela puncta pentru 1-1, la capatul unei actiuni in care se distra cu defensiva adversa. Om in minus si obligatie de a marca doua goluri fara a primi parea un scenariu aproape imposibil pentru elevii din capitala, dar ultima jumatate de ora a fost una cu adevarat fantastica. Golul sperantei a fost reusit de un alt argentinian, Enzo Perez (penalty – minutul 60), dar mai era mult pana departe. Stadionul a explodat in minutul 80, atunci cand, din preluare, mijlocasul Andre Gomes isi depasea adversarul direct, o miscare urmata de un sut la coltul scurt ce nu i-a dat nici o sansa goalkeeperului Fabiano. Oaspetii pierdeau, pe langa omul in plus (Quaresma – eliminat in min.88) si calificarea, o frustrare greu de explicat in cuvinte.
Acum 8 ani, campioana Europa League avea ingrata misiune de a obtine un rezultat pozitiv contra Benficai, chiar pe Da Luz. Este o arena pe care formatiile adverse se impun foarte greu, o traditie ce dateaza de multe decenii, iar situatia din campionat era una la fel de echilibrata. Ambele aveau 49 puncte inaintea confruntarii din runda cu numarul 21, iar problema castigatoarei putea fi cu greu rezolvata, intrucat pe Dragao remizasera, scor 2-2.
Gheata avea sa fie sparta inca din minutul 7, la capatul unei faze in care jucatorii Benficai nu-si puteau reprosa absolut nimic. O torpila din marginea careului expediata direct in vinclu de Hulk, jucator iubit foarte mult in Porto, avea sa le ofere oaspetilor un avantaj ideal pentru restul partidei.
Ocaziile de ambele porti, ceea ce doreau toti cei care decideau sa urmareasca acest duel, iar cu 4 minute inaintea pauzei plasa era din nou scuturata. Ofensiva gazdelor nu putea fi redusa la nesafarsit la tacere, paraguayanul Cardozo fiind cel care il invingea pe Helton, gratie unui sut imparabil. 1-1 afisa scorul in momentul in care centralul punea capat primei reprize, una ce a depasit cu mult media din Liga NOS.
Cel mai bun marcator sud-american din istoria celor de la Benfica (si singurul din Top 10 ce nu este de origine portugheza), Oscar Cardozo, era cel care gasea inca o data calea spre gol si in debutul celei de-a doua reprize. De aceasta data paraguayanul puncta cu capul, o executie ce l-a lasat spectator pe portarul celor de la Porto.
Avea sa fie seara ”bijuteriilor”, continuarea fiind purtata de catre alt jucator sud-american popular, James Rodriguez. Cel mai bun jucator, in opinia multora, al Campionatului Mondial din 2014 puncta cu piciorul de baza, stanga, sub bara transversala, in minutul 64, o finalizare ce lasa loc unui final apoteotic.
Gazdele au fost nevoite sa se apere in finalul partidei, Emerson fiind eliminat in minutul 77, dar in cele din urma aveau sa cedeze. Lovitura libera batuta in gura portii de acelasi Rodriguez avea sa fie reluata, pe spate, cu capul de fundasul Maicon, Vitor Pereira bifand cu aceasta ocazie una dintre cele mai mari victorii din cariera de antrenor.
Prima treapta a listei putea fi ocupata de oricare alta, insa cea aleasa de noi este chiar cea din returul editiei anterioare. Avans de un punct pentru gazda Porto inaintea derby-ului din runda cu numarul 20, dar asta nu conta prea mult, ba dimpotriva, oaspetii chiar aveau un imbold cu aceasta ocazie. Aproximativ 50.000 de oameni asteptau pe Dragao capul de afis al saptamanii, iar cele doua formatii nu au dezamagit nici de aceasta data.
Meciul ce putea decide un titlu de campionat debuta direct cu gol pe tabela. Fericirea era si mai mare in trupa gazdelor, cu cat marcatorul Sergio Oliveira (min.10) era un produs crescut in pepiniera clubului. Era un inceput de vis pentru Sergio Conceicao si compania, dar in fata aveau un adversar foarte periculos si ei erau constienti de acest lucru.
Tot de pe flancul drept de atac pleca si primul gol al celor de la Benfica din aceasta deplasare. Mai exact, in minutul 17, portarul Marchesin respingea cu mare efort lovitura de cap trimisa de Chiquinho, dar la panda statea varful Vinicius. Obiectiv prea usor pentru brazilian, soarta celor 3 puncte fiind din nou deschisa.
Ultimele minute ale primei reprize aveau sa strice toata munca depusa de catre cei de la Benfica. Daca in minutul 38, Porto trecea in avantaj, in urma unui penalty comis de fundasul Ferro si transformat de Telles, in penultimul minut regulamentar Ruben Dias introducea balonul in propria poarta. Era o executie impardonabila pentru un fotbalist ce pleca cateva luni mai tarziu in Anglia pe o suma incredibila (68 milioane de euro la Manchester City). 3-1 pentru Porto la pauza, rezultat ce le oferea mult confort pentru cele 45 minute ramase.
Fortati de imprejurari sa atace cu toate resursele posibile, Vulturii au abordat aceasta tactica si chiar le-a reusit in startul actului secund. Din intoarcere Vincius stabilea dubla in minutul 50, spre multumirea fanilor ce s-au deplasat tocmai din capitala.
Desi au mai amenintat poarta lui Marchesin in timpul ramas, mare ocazie Chiquinho in minutul 73, cei de la Benfica au trebuit sa accepte gustul amar al infrangerii, unul ce se doreste razbunat in campania actuala.
Suntem siguri ca si in editia actuala (2020/2021) cei 22 jucatori trimisi in teren din primul minut de catre antrenorii celor doua formatii vor dori sa faca impresie in O Classico, insa pana atunci, trebuie sa le dam credit celor care au facut-o deja. In acest sens, va lasam afisat in finalul acestui articol o lista de jucatori cu recorduri, dar si nu, in ultimul rand, raportul direct al confruntarii.
Top 10 aparitii
2. Coluna si Ferreira – 28
4. Mendes – 27
5.Baia, Barrigana, Coelho, Eusebio, Pinto, Veloso – 26
Top 5 marcatori
Cifrele rivalitatii Porto vs Benfica