Monaco – Lille – Tur – Retur

Monaco – Lille – Nimeni nu se compara in acest moment cu echipa din capitala, PSG, si asta e un lucru evident, insa cateva formatii ale tarii au reusit sa isi treaca in palmares un titlu intern in deceniul incheiat recent, iar astfel de exemple sunt Monaco si Lille, echipe despre care vom discuta cateva lucruri in cadrul acestui articol.

Monaco – Lille – Spirit de campioane

Formate pe parcursul secolului trecut (Monaco  – 1924 ; Lille – 1944), cele doua formatii care activeaza in acest moment in prima liga a Frantei, denumita Ligue 1, sunt destul de populare in prezent in randul microbistilor, insa acest statut a venit la pachet si cu momente mai putin fericite.

Daca despre AS Monaco cu totii cunoastem faptul ca este una dintre cele mai de succes echipe ale tarii, avand la activ nu mai putin de 8 titluri interne (locul 4), ei bine, primii ani nu anuntau vreun succes notabil. Fondati in 1924, dupa cum va spuneam, monegascii au debutat la un nivel profesionist de-abia in anul 1933, atunci cand primeau o invitatie de participare din partea Federatiei Franceze de Fotbal.

Nici acest demers al Federatiei nu avea sa schimbe prea mult felul in care lucrurile decurgeau la formatia de pe Coasta de Azur, astfel ca dupa doar un sezon se intorcea la nivel anterior, cel de amatori.

In timp ce formatia monegasca nu reusea sa depaseasca acel prag, la Lille, in anul 1944, fortate de efectele economice cauzate de cel de-al doilea razboi mondial, Olympique Lillois si SC Fives isi uneau fortele pentru ca fotbalul sa continue in acel oras, noua formatie fiind denumita Lille Olympique Sporting Club.

Alianta dintre cele doua cluburi ale orasului situat in regiunea Hauts-de-France a avut un efect benefic, caci la doar 2 ani de la infiintare, Bihel, Baratte, Carre si compania aduceau primul titlu din istorie pentru LOSC.

Debutul acestei confruntari pe prima scena

Intrucat articolul se axeaza pe echipele Monaco si Lille, ne oprim putin din parcursul individual al celor doua formatii pentru a nota un aspect important, momentul primei confruntari directe. Daca despre Lille am observat ca a pasit cu dreptul in prima divizie a fotbalului francez, cei de la Monaco s-au intors si ei, in cele din urma, la un nivel profesionist in anul 1948. Fara mari aspiratii si de aceasta data, Ros-Albii si-au desfasurat activitatea cateva sezoane in esalonul secund, mai exact pana in sezonul 1952/1953, atunci cand reuseau sa promoveze, in premiera, in prima liga a tarii.

Printre formatiile puternice pe care trebuiau sa le infrunte cei de la Monaco se enumerau Nice, Bordeaux, Reims si, inclusiv, Lille. Primul meci direct dintre Monaco si Lille avea sa se dispute la data de 1 noiembrie 1953, pe Stade Louis II (stadionul din prezent al celor de la Monaco), iar castigatori aveau sa iasa oaspetii, scor 1-0. In returul de pe Stade Henri-Jooris (fosta arena a celor de la Lille), cei de la Monaco au reusit sa le fure un punct adversarilor, scor 0-0, si chiar le putea fi fatal gazdelor in batalia pentru titlu, acestia impunandu-se cu doar un punct peste ocupanta locului secund, Stade de Reims.

Monegascii ies la atac!

Daca la inceputul anilor ’50 cei de la Lille erau superiori la toate capitolele in fata celor de la AS, rocada se face in foarte scurt timp. Din cauza problemelor financiare, LOSC era nevoita sa iasa din lupta pentru suprematie, locul acestora fiind preluat, direct sau indirect, de catre cei de la Monaco. Sub comanda antrenorului francez Lucien Leduc (1958-1963), clubul din Principat a inceput sa creasca din ce in ce mai mult in joc, iar in anul 1960 cucerea primul trofeu din istorie, Cupa Frantei (4-2 in finala vs St Etienne).

Acel trofeu le-a starnit pofta de performanta monegascilor, acestia reusind sa-si adjudece inca doua titluri interne( Ligue 1) intr-un interval foarte scurt (1961-1963), distinctii la care Lucien Cossou, Armand Forcherio sau Yvon Douis au contribuit enorm.

Perioada de deziluzii

Succesul foarte rapid nu avea sa le fie benefica nici monegascilor, deoarece nici acestia nu stiau sa gestioneze foarte bine succesul aparut intr-un interval foarte scurt timp. Daca cei de la Lille inca se luptau pentru a se reorganiza, iesind foarte mult timp din peisaj, Monaco a traversat si ea 15 ani la un nivel mediocru. Prezentele multiple pentru ambele formatii din Hexagon in liga secunda pareau sa le umbreasca performantele anterioare pentru o buna bucata de timp, insa salvarea venea in cele din urma, chiar daca in momente diferite.

Relansarea in prim plan

Clubul mai potent financiar, AS Monaco, a inceput reconstructia din 1975, atunci cand noul presedinte Jean-Louis Campora il reinstala pe banca tehnica pe Leduc, cel care avea sa le aduca promovarea si titlul in Ligue 1 intr-un interval foarte rapid. Relansarea in fotbalul francez, prin inlaturarea problemelor financiare, a celor de la AS Monaco in ultimele decenii ale secolului trecut le-au oferit suporterilor sansa de a se bucura de alte 7 trofee interne (3 titluri in Ligue 1, 3 tiluri in Cupa Frantei si unul in Supercupa), dar si de a urmari, in acelasi timp, si jucatori de exceptie precum Youri Djorkaeff, Emmanuel Petit, Thierry Henry sau George Weah.

Din pacate pentru clubul Lille, regresul a persistat mai mult timp in comparatie cu trupa din Monaco, primele semne pozitive fiind insemnate in ultimii ani ai secolului trecut, atunci cand bosniacul Vahid Halilhodzic, fosta legenda a clubului Nantes, reusea sa transforme fata acestei echipe.

Doua dintre cele mai tari formatii ale acestui secol!

Ultimii 20 ani au fost generosi pentru ambele formatii, daca am putea spune asa, caci atat Monaco, cat si Lille au reusit sa atinga performante de care se pot mandri. Au inceput cu dreptul in noul secol (Monaco – campioana, 2000 ; Lille – clasare pe podium, 2001) si tot asa au si continuat pe viitor. Desi monegascii au mai facut inca o data tranzitia intre prima liga si cea secunda (2011-2013), un lucru obisnuit, totusi, caci sunt etichetati ca una dintre cele mai inconstante echipe ale tarii, cei de la Lille s-au descurcat nesperat de bine.

Daca la monegasci putem remarca, in mod special, in ultimele doua decenii finala Ligii Campionilor din 2004 si castigarea titlului din 2017, de partea cealalta, la Lille, nu puteam trece cu vederea cele 7 clasari pe podium, din care una pe prima treapta a podiumului, in 2011, dupa cum stiti deja.

Cum stau lucrurile in prezent?

S-au adunat peste 100 de confruntari pana in acest moment intre Lille si Monaco (102, numar exact) si intrucat nu putem sa le reamintim pe toate, ne vom axa pe ultima confruntare directa, una disputata in editia 2019/2020.

Pandemia de coronavirus a intrerupt campionatul Frantei si inclusiv partida din retur dintre cele doua formatii, astfel ca Monaco si Lille si-au dat intalnire o singura data, la data de 21 decembrie 2019. Confruntarea era programata in ultima runda a turul, a 19-a, si aveam fata in fata o echipa cu fluctuatii de forma, echipa gazda (Monaco), si o echipa destul de constanta, vicecampioana (Lille).

Monaco vs Lille 5-1

Pe Stade Louis II nu aveam o favorita anume, caci aveam fata in fata doua formatii echilibrate valoric (Monaco – 288 milioane de euro ; Lille – 235 milioane de euro), in concluzie o partida ce urma sa fie savurata de catre orice microbist al fotbalului francez.

Doua dintre cele mai valoroase cluburi pe partea ofensiva nu puteau juca un fotbal inchis si mai putin bogat in ocazii, drept dovada in minutul al 13-lea tabela de joc era deblocata. Din pacate pentru cei peste 5.000 de spectatori care au asistat la meci nu avea sa fie un gol al favoritilor, ci reusita celui mai valoros jucator al lui Lille, Victor Osmihen. Servit pe pozitie viitoare de catre colegul din atac, Ikone, jucatorul cu origini nigeriene salta mingea suficient peste Lecomte pentru a puncta.

Doar zece minute s-au bucurat oaspetii de prima reusita a partidei, caci Gelson Martins isi punea si el calitatea vitezei in aplicare, motiv pentru care Maignan era pur si simplu spectator la ”racheta” acestuia, una trimisa direct in vinclu. Nu avea sa fie ultima reusita a reprizei, caci pe fondul acestui joc deschis Monaco simtea ca mai poate profita, iar in minutul 29 actionau inca o data in acest sens. Servit cu o centrare in centrul careului, ivoritanul Balde a trimis o lovitura de cap prea puternica pentru francezul din poarta lui Lille.

Monegascii au luat cu asalt poarta adversa

Daca exista cineva in acest moment care poate sa se bata de la egal la egal cu tandemul Neymar-Mbappe al celor de la PSG in cursa pentru cel mai bun marcator al Ligue 1 este doar Ben Yedder, iar in actul secund atacantul francez trecea si el la actiune. Se juca in continuare fara a se pune accent prea mult timp pe partea defensiva, un aspect de care varful trecut si pe la Sevilla avea sa profite in foarte putin timp.

Primele semne prin care Ben Yedder demonstra ca este in forma si in aceasta runda erau in minutul 53, atunci cand marca din doar cativa metri, in urma unei respingeri in fata a portarului Maignan la lovitura de cap a aceluiasi Balde. Dupa doar 12 minute situatia acestei partide era definitiva, dupa ce Wissam reusea dubla. Servit ideal in centrul careului de catre Aguilar, internationalul francez nu a ezitat in a puncta pentru 4-1.

Balul a fost inchis in ultimul minut regulamentar, atunci cand capitanul Glik reusea si el sa puncteze in urma unei faze fixe. Avea sa fie un rezultat foarte aspru tinand cont de statisticile oficiale, insa victoria monegascilor nu poate fi in niciun fel contestata.

Statistica Lille vs Monaco

Lille are ocazia de a-si lua revansa in fata monegascilor in editia urmatoare, 2020/2021 de Ligue 1, insa pana la a ajunge pana in acel moment noi va lasam cu o statistica oficiala a intalnirilor dintre cele doua echipe din 1953 si pana in prezent.

In cele 102 de partide oficiale dintre Lille si Monaco, raportul arata urmatoarele cifre:

• Ligue 1 (97 meciuri) : Lille (24 victorii) – Egal (35 meciuri) – Monaco (38 victorii)
• Cupa Frantei (3 meciuri) : Egal (un meci) – Monaco (doua victorii)
• Cupa Ligii Frantei (doua meciuri) : Lille (o victorie) – Monaco (o victorie)
• Total : Lille (25 victorii) – Egal (36 meciuri) – Monaco (41 victorii)