Milan – Torino – Nu este o confruntare cu Juventus, rivala ambelor echipe din acest articol, insa nu va ganditi ca Milanul a avut viata usoara cu cealalta formatie a orasului din care face face cea cea mai titrata echipa a Italiei, FC Torino. Este o disputa ce a inceput cu mai bine de un secol, tocmai de aceea face parte din categoria marilor rivalitati ale fotbalului italian.
Dorim sa discutam, in paralel, activitatea celor doua cluburi din momentul infiintarii pentru a observa parcursul acestora atat cu rezultate bune, cat si cu rezultate mai putin nefaste. Si din acest punct de vedere chiar putem face o analiza foarte detaliata, caci cluburile au o istorie foarte bogata in spate.
Prima echipa care s-a format dintre acestea a fost formatia din Milano, care se fonda in ultimul an al secolului XIX, mai exact anul 1899. AC Milan a fost un club de succes inca de la inceputurile activitatii fotbalistice in Italia, caci pana in momentul fondarii clubului, FC Torino, in decembrie 1906, Milan deja se impunea de doua ori in campionatul Italiei (editiile 1901 si 1906). De altfel, partidele directe dintre cele doua cluburi au inceput din anul 1909, deci un istoric foarte bogat in urma.
Desi au plecat cu dezavantaj in ceea ce priveste trofeele castigate deoarece s-au infiintat putin mai tarziu, cei de la Torino au intors balanta in favoarea lor, caci pana la jumatatea secolului XX, era deasura milanezilor la acest capitol. Primul titlu al torinezilor a fost castigat in editia 1927-1928, dar epoca de aur a acestei echipe avea sa urmeze cateva sezoane mai tarziu.
Denumita Grande Torino, acea formatie a avut un succes incredibil in anii ’40, reusind 5 titluri la rand in intervalul 1943-1949, singurele anii in care nu au triumfat au fost 1944 si 1945, dar nici nu aveau cum sa o faca caci in acea perioada campionatul a fost suspendat din cauza celui de-al doilea razboi mondial. Echipa condusa din teren de Guglielmo Gabetto a reusit eventul in 1943, dar marele merit il are alinierea unui sistem foarte bizar zilelor nostre, dar care atunci a prins extraordinar pentru Il Toro: 3-2-2-3.
Facand o gluma, am putea spune ca aceste echipe si-au predat pe rand stafeta, din punct de vedere al dominatiei fotbalului italian, caci in deceniul urmator, AC Milan a fost echipa care a cucerit cele mai multe Scudetto (denumirea titlului in Italia) castigate, 4 la numar: 1951, 1955, 1957 si 1959.
Rossonerii au avut foarte mult succes in acea perioada deoarece au avut o putere ofensiva invidiata de orice echipa a campionatului italian, drept dovada si pozitia de golgheter all-time la clubului inregistrata de Gunnar Nordahl, cu 221 reusite intr-un interval foarte scurt la echipa comparativ cu goluri marcate, 7 sezoane.
Dupa doua decenii de glorie pentru fiecare club in parte, incepand cu anii ’60 se facea diferenta la toate capitolele din prezent intre cele doua echipe. Sa nu credeti ca Torino a lasat armele jos, ba dimpotriva, echipa a avut o perioada cu care fanii se mandresc, o pozitionare pe locul 3 in Serie A (editia 1964/1965) si 3 finale de Cupa Italiei, dintre care doar una castigata (1967), un succes chiar in dauna rivalei din acest articol.
Rezultate destul de ok pentru torinezi, dupa cum am observat, insa Milan a apasat turatia pe plan european, acestia reusind sa castige cel mai important trofeu de pe batranul continent de doua ori la rand, editiile 1963 si 1969. Impactul primului trofeu, cel din 1963, a fost unul urias pentru fotbalul din aceasta tara, caci pana in acea editie nici o formatie din Italia nu reusise sa se impuna in aceasta competitie.
Dupa cativa ani in care Torino nu a mai contat in lupta pentru trofeele interne, anii ’70 aveau sa fie de bun augur pentru acestia, dar si pentru milanezi care nu cedau deloc initiativa. In timp ce cu Milan v-ati obisnuit sa o vedeti pe treapta intai, reusind titluri de 3 ori in aceasta perioada (1972, 1972 si 1977), dorim sa evidentiem parcursul rivalilor din oras ai celor de la Juve in editia 1975/1976 de Serie A.
Doar 3 infrangeri pentru Francesco Graziani si compania la ultimul titlu in Serie A castigat de Torino, insa a fost un succes care a contat foarte mult, fiind castigat dupa o lupta dusa pana in ultima etapa chiar cu Bianconerii, de aceasta data fanii Il Toro fiind cei care sarbatoreau pe strazile orasului Torino.
Sfaristul secolului a lasat putin gust amar in tabara torinezilor, singura alinare fiind castigarea Cupei Italiei din editia 1992/1993, dupa un succes in finala contra celor de la Roma, la capatul a doua manse spectaculoase (5-5 la general, avantaj Torino pentru ca a marcat in deplasare). Daca una dintre echipele acestui articol nu dispunea de niste rezultate extraordinare, nu putem spune acest lucru si despre cealalta formatie componenta.
Campionatul italian a fost, de departe, cel mai puternic in ultimul deceniu al anilor ’90, iar la aceasta performanta a ajutat din plin si prestatiile celor de la AC Milan. Diavolii au castigat 3 Ligi ale Campionilor pe final de secol (1988, 1989, 1994) dar nici in Italia nu statea mai prejos, trofeele venind pe banda rulanta. Aceste rezultate au fost inregistrate datorita unor jucatori fantastici, precum Baresi, Van Basten, Gullit, Maldini, Rijkaard, Tassotti si multi altii, jucatori ce au contibuit din plin la prestanta la care se ridica acest club si in prezent.
Anii de dupa schimbarea secolului aveau sa destabilizeze aceasta rivalitate si mai mult. Torino a avut parte de un deceniu de cosmar cu destul de multe aparitii in Serie B, in timp ce Milanul a fost ghidata ca la carte de catre Carlo Ancelotti. Cu antrenorul italian la carma, au aparut alti jucatori care au castigat orice trofeu pus la bataie, precum Kaka, Seedorf, Gattuso, Nesta, Ambrosini, Pirlo, Shevchenko, dar si nelipsitul Maldini, jucator ce detine in prezent titlul de cele mai multe prezente in tricoul Rossoneri.
Din pacate pentru fanii acestei echipe titrate ale Italiei, AC Milan, deceniul proaspat incheiat le-a umbrit putin din faima pe care au acumulat-o multe decenii in trecut. De la ultimul titlu, cel din 2011, echipa a decazut din ce in ce mai mult, iar in ultimele 6 editii echipa nu a reusit sa termine mai sus in clasament de locul 5. De partea cealalta, Torino putem spune ca lucrurile au evoluat in bine, caci din 2012 echipa evolueaza constant in prima liga de fotbal italian, insa trofeele de altdata par acum doar un miraj pentru acestia, doar locul 7 in editia 2018/2019 fiind rezultatul cu care clubul se remarca cel mai mult.
Intrucat v-am amintit, pe scurt, un parcurs al celor doua echipe de la infiintare si pana in prezent, noi dorim sa va prezentam si un mic rezumat al unor partide foarte disputate, pe final.
Inaintea duelului din runda cu numarul 16, ambele echipe stateau destul de prost in clasament: Torino, locul 14, iar Milan, locul 7. Era o sansa destul de buna pentru echipa nou promovata sa profite de forma slaba a milanezilor, dar in acelasi timp si oaspetii vedeau o sansa buna de a adauga cateva puncte in clasament.
Partida de pe Stadio Olimpico Grade Torino, arena gazdelor, a inceputat cu favoritii in atac, insa sutul lui Santana s-a dus la mare distanta de poarta.
Milan a replicat si ea prin El Shaarawy, insa tabela nu avea sa fie deblocata nici de executia acestuia.
Nimic nu anunta primul gol, cel din minutul 28, doar ca mijlocasul oaspetilor, Nocerino, a pasat fara sa se uite inapoi, mingea lasandu-l pe Santana liber cu Amelia. Sud-americanul l-a driblat pe goalkeeperul milanezilor si a dechis scorul sprea marea bucurie a suporterilor.
La pauza nu avea cum sa se termine cu avantaj in favoarea gazdelor, caci si rossonerii aveau un sud-american cel putin la fel de bun. Robinho l-a driblat numai din fenta pe Di Cesare si a punctat cu un sut sub bara transversala in minutul 40. Asadar, 1-1 la pauza.
In repriza secunda, ambele echipe au venit increzatoare de la cabine, insa cei care punctau erau tot oaspetii. Dupa o respingere neinspirata a portarului Gillet, Nocerino a avut sansa de a-si rascumpara greseala la gol. 1-2, minutul 53.
Capitanul gazdelor, Bianchi, a ratat dintr-o pozitie foarte buna cateva minute mai tarziu, dar nu putem spune acest lucru si despre Pazzini, care dintr-un unghi mult mai greu puncta pentru 3-1 la capatul unei ore de joc.
Tot portarul belgian al torinezilor a comis-o si la golul cu numarul 4 reusit de El Shaarawy, dar inainte de aceasta reusita Diavolii lovisera bara de doua ori intr-un interval foarte scurt, deci rezultatul era meritat.
Golul cu numarul 6 al intalnirii a fost reusit cu o lovitura de cap de catre Bianchi, insa reusita italianului din minutul 80 nu mai putea indrepta erorile facute de echipa sa pe parcursul acestui meci.
In continuare va prezentam tot un duel cu cei de la Torino gazda, meci care se juca in etapa cu numarul 20 a Seriei A. Partida avea loc intre doua formatii din prima jumatate a clasamentului, Torino, locul 8, iar Milanul, locul 5.
Partida a inceput in atac cu torinezii, capitanul si unul dintre cei mai buni jucatori ai acestei echipe, Belotti, nereusind sa il invinga pe Donnarumma dintr-o pozitie buna de sut.
Parada italianului nu a facut decat sa amane reusita atacantului taurilor, caci in minutul 21 asistam la deschiderea scorului. Iago Falque s-a distrat cu flancul stanga al Milanului, a pasat in centru la Ljajic, dar executia sa defectuoasa avea sa fie cu noroc, caci s-a indreptat exact la Belotti, care l-a invins gratie unei executii cu latul pe goalkeeperul oaspetilor.
Dupa alte 5 minute de joc, oaspetii erau nevoiti din nou sa scoata mingea din poarta. Un atac prelungit al gazdelor, iar Benassi a inscris cu calcaiul unul dintre cele mai frumoase goluri ale carierei sale. 2-0 dupa 26 minute, iar rossonerii erau la pamant.
Abate comitea un fault in careu, iar in minutul 32 puteam asista la un scor de neprezentare. Ljajic a sutat pe centru, Donnarumma a anticipat executia, iar echipa lui Montella putea sa mai spere la ceva. 2-0 a fost rezultatul pauzei, un rezultat conform realitatii.
Milan a forat, asa cum era normal, din startul actului secund, dar si Torino avea un goalkeeper in mare forma in acea zi. Hart a respins spectaculos executia lui Suso de la mare distanta.
Cu toate acestea, oaspetii intra in joc in minutul 55. Sutul lui Bertolacci din cativa metri a trecut putin de linia portii, motiv pentru care brigada de arbitrii a validat golul. Reusita le-a dat incredere jucatorilor lui AC Milan, dar Hart avea inca o interventie pe cinste la lovitura de cap a lui Paletta.
O eroare in defensiva gazdelor le-a dat sansa rivalilor din acest duel sa egaleze la 2 dintr-o lovitura de pedeapsa. Bacca a fost mult mai precis decat Ljajic si dupa o ora de joc situatia era egala. Ultima mare ocazie a partidei a avut-o Belotti, dar executia sa din minutul 74 s-a dus la cativa centri de stalpul portii Diavolilor. Scor final, 2-2, un rezultat pe care torinezii erau frustrati ca nu au stiut sa il gestioneze.
Doream sa va oferim si un duel actual pentru a observa cum evoleaza echipele in ultima perioada, iar duelul din sferturile Cupei Italiei din 28 ianuarie 2020 este exemplul perfect. Cu atat mai bine, caci partida s-a disputat pe San Siro, si chiar nu voiam sa incheiam articolul fara un duel pe titrata arena a milanezilor.
Partida a debutat excelent in arena ce gazduieste peste 80.000 spectatori, iar in minutul 12 gazdele deschideau scorul. O centrare din flancul stang de atac l-a gasit liber pe mijlocasul Bonaventura, care a punctat cu poarta goala.
Torino nu dorea sa faca doar act de prezenta in aceasta faza, tocmai de aceea un parcurs pana aici insemna o sansa buna la trofeu. Zis si facut, iar in minutul 34 asistam la restabilirea egalitatii pe tabela de marcaj. Combinatii care au destabilizat apararea gazdelor, iar Bremer a punctat pentru 1-1 cu un sut pe sub goalkeeperul gazdelor.
Desi Milanul a fost mai prezenta in atac la acest duel, gazdele punctau pentru 2-1 in actul secund si erau la doar 20 minute de o calificare in careul cu asi ai Cupei. Tot fundasul Bremer aducea fericirea in randul suporterilor care se deplasau tocmai de la Torino.
Doar patru minute ii desparteau de o eliminare dureroasa pe milanezi, dar executia lui Calhanoglu de la mare distanta a fost mult prea puternica incat o simpla deviere a facut ca partida sa mearga in reprizele de prelungiri.
Rossonerii au dominat, categoric, si in ultimele 30 minute ale intalnirii, iar munca a fost concretizata pe tabela. Cu toate eforturile lui Sirigiu de a mentine egalitatea pe tabela, acesta s-a vazut invins de doua ori in prelungiri. Primul care a punctat a fost Calhanoglu, in minutul 106, tot cu un sut in forta, urmand ca doua minute mai tarziu Ibrahimovic, un alt jucator care a facut peformanta in trecut in tricoul echipei, sa puncteze pentru 4-2.
Noi speram ca v-a placut rememorarea, pe scurt, a duelului dintre Milan si Torino, iar daca doriti sa mai aflati informatii, dar si ponturi pentru alte partide puternice ale acestui sport minunat, echipa Pariul Zilei va sta la dispozitie oricand.