Milan – Sampdoria – Rivalitatea dintre AC Milan si Sampdoria a inceput putin mai tarziu fata de altele din Serie A, insa din 1946, anul in care formatia din Genova s-a infiintat, si pana in prezent, cele doua cluburi au oferit partide la un nivel foarte ridicat, drept dovada istoria acestor doua cluburi pe care o s-o povestim simultan.
Inainte de a incepe sa prezentam aceasta rivalitate sa oferim cateva date despre clubul AC Milan, caci acesta s-a infiintat cu mult mai devreme, mai exact in anul 1899. Din acel an si pana cand Blucheriati aveau sa se infiinteze, formatia din Milano avea sa isi formeze un nume in Italia. Succesul se datoreaza celor 3 titluri castigate in primul deceniul al secolului XX (1901, 1906, 1907), primul dintre acestea oprind hegemonia de 3 titluri la rand a marilor rivali din oras ai celor de Sampdoria, Genoa. Din acel deceniu si pana la infiintarea Sampdoriei, Rossonerii nu s-au mai laudat cu mari performante, prilej pentru Doria de a se apropia de acestia la numarul de trofee.
Din pacat diferenta de valoare dintre cele doua cluburi avea sa fie evidenta inca de la inceputuri, caci in anii ’50, la putin timp dupa infiintarea clubului din nordul Italiei, balanta se inclina spre tabara milanezilor categoric. Daca ceai mai buna performanta a Sampdoriei in Serie A in acel deceniu a fost locul 5 (editia 1958-1959), Milanul a fost cea mai puternica echipa a Italiei, cu 4 titluri de campioana (editiile 1950-1951, 1954-1955, 1956-1957, 1958-1959).
Spre deosebire de Milan care a mai adunat cateva trofee interne, precum campionatul (1961-1962, 1967-1968, 1978-1979) si cupa (1966-1967, 1971-1972, 1972-1973, 1976-1977) plus cel mai important trofeu al continentului, Cupa Campionilor Europeni (1962-1963, 1968-1969), cele doua echipe nu au putut juca de la egal la egal pana la mijlocul anilor ’80. In tot acest timp cat Milanul devenea un brand nationa, Sampdoria se multumea cu pozitii la mijlocul clasamentului in Serie A, ba chiar a jucat si ceva sezoane in Serie B, cel mai cunoscut fiind intervalul 1977-1982.
Ei bine, aceasta batalie care se desfasoara si in prezent in Seria A a inflorit, dupa cum va spuneam, de la mijlocul anilor ’80, atunci cand Sampdoria, condusa din teren de legendarul jucator si antrenor, Roberto Mancini, incepea sa-si faca un renume in tara si in lume.
In timp ce Milanul isi preagatea formatia puternica ce avea sa domine Europa la sfarsitul anilor ’80, formatia din Genoa ajunsese la maturitate din punct de vedere al experientei si timp de 5 sezoane (intevalul 1985-1989) acestia au jucat 4 finale de Cupa Italiei.
Primul trofeu din visteria clubului Sampdoria s-a produs exact in finala Cupei din 1985, ultimul act fiind castigat chiar in detrimentul celor de la AC Milan, dupa un 3-1 la general (finala se juca in dubla mansa), perechea din atacul acesora, Mancini-Vialli, fiind decisiva si in aceasta si in viitoarele finale.
Trei Cupe ale Italiei pentru Sampdoria din cele 4 finale, dar Milanul puncta si ea acolo unde era mai important: campionatul (editia 1987/1988) si Cupa Campionilor Europeni (editiile 1988/1989, 1989/1990).
Desi au un singur Scudetto in vitrina (titlu de campioana al Italiei), acel succes al Sampdoriei din editia 1990-1991 face mai mult decat atat, deoarece victoria venea tocmai contra Milanului, stapana Europei 2 ani consecutivi.
Titlul de campioana nu i-a multumit pe elevii lui Vujadin Boskov si, daca fotbalul italian tot conducea Europa in acea perioada, acestia aveau o sansa destul de buna sa castige si cel mai important trofeu european, Cupa Campionilor Europeni, actuala Uefa Champions League.
In timp ce Milanul dadea de pamant cu rivalele din campionatul Italiei din editia 1991/1992, castigand campionatul fara nici o infrangere, Sampdoria s-a axat in acea editie pe trofeul european. A fost un parcurs excelent si chiar puteau sa il castige, doar ca in finala Barcelonei pierdeau dramatic cu 0-1, dupa golul lui Koeman din lovitura libera in reprizele de prelungiri (minutul 112).
Era frumoasa a Sampdoriei s-a incheiat in anul 1994, atunci cand reuseau inca o cupa a Italiei, dupa victoria la scor, 6-1 la general, contra formatiei Ancona.
Spre deosebire de Doria, Milanul nu a cedat motoarele nici in anii ’90, atunci cand au inregistrat cea mai bogata perioada din istoria clubului cu 13 trofee castigate, printre care 5 titluri (1992, 1993, 1994, 1996, 1996) si 2 Champions League (1990, 1994).
Anii 2000 au reprezentat o perioada in care Sampdoria nu a mai gasit un grup care sa aduca marea performanta, in timp ce echipa pregatita de Carlo Ancelotti (mandat 2001-2009) avea sa fie una dintre cele mai sustinute formatii ale Europei, dupa ce castigau toate trofeele posibile, printre care si doua Ligi ale Campionilor (editiile 2003 si 2007), titluri care o situeaza in prezent ca cea mai buna formatie italiana in fotbalul european. Singura performanta a albastrilor a reprezentat-o finala de Cupa Italiei, in 2008, pierduta la loviturile de departajare contra celor de la Lazio.
Inceputul de deceniu proaspat incheiat a debutat destul de bine pentru ambele formatii, cu Sampdoria, un loc 4 in prima editie, si cu Milan, campioana in editia 2010/2011. Doar ca aceste performante aveau sa fie usor uitate in sezoanele urmatoare.
Dupa acel sezon, nu doar Sampdoria, ci si Milan a intrat intr-o pasa neagra pe care nu o depaseste nici in prezent. Evolutii mult prea modeste pentru un club ca Milan in care in ultimii 6 ani cea mai buna performanta a fost un loc 5 si doua finale de Cupa Italiei, ambele pierdute, in timp ce Sampdoria se lauda doar cu un loc 7 obtinut in editia 2014-2015.
Intrucat v-am prezentat, pe scurt, parcursul celor doua formatii in fotbalul mare, este cazul sa va oferim si cateva partide, sub forma de rezumat, care pe noi ne-au impresionat in ultimii ani.
Prima partida la care ne indreptam atentia este un duel ce s-a petrecut in ultima etapa a editiei 2009/2010. A fost in joc, practic, un loc de Champions League, caci in cazul unei victorii, Sampdoria bifa pozitia a 4-a, orice alt rezultat reprezentand un esec pentru aceasta formatie.
Partida de pe stadionul Luigi Ferraris, arena Sampdoriei, era plina pana la refuz in aceasta ultima etapa, motiv pentru care baietii lui Luigi Delneri erau obligati sa invinga ocupanta locului 3 in campionat.
Prima ocazie le-a apartinut gazdelor, in minutul 16, insa sutul cu latul al lui Poli s-a dus prea departe de poarta lui Dida dintr-o pozitie favorabila. La interval de un minut, Seedorf a oferit replica pentru oaspeti, insa nici executia sa de la distanta nu a prins spatiul portii.
Aceste ratari anuntau primul gol si nici nu avea cum sa fie altfel, caci milanezii veneau relaxati la acest duel, fara o miza aparte, in timp ce gazdele erau obligate sa castige. Totii suporterii gazdelor au amutit pret de cateva secunde, dupa ce in minutul 20, Milan deschidea scorul. O lovitura de colt executa ca la carte de Ronaldinho a fost trimisa cu capul in poarta de varful italian, Borriello.
Reusita a afectat serios jocul gazdelor, dar doua minute mai tarziu, Mancini a reluat complet haotic o actiune ce il gasise singur in fata portii.
Sprijiniti puternic, jucatorii Sampdoriei s-au trezit in cele din urma in finalul reprizei, dar sutul lui Cassano a fost scos incredibil de catre Dida in minutul 38. 0-1 la pauza, un rezulat de cosmar pentru gazde.
Fara alte optiuni luate in calcul, ocupanta locului 4 inaintea acestui duel s-a aruncat din primul minut al actului secund pe adversar, iar tactica a dat roade in minutul 53. Combinatie prelungita de catre jucatorii gazdelor, mingea ajunge in cele din urma la Cassano in interiorul careului, dar cand sa suteze, acesta a fost faulat de Bonera. Om in plus si penalty acordat, iar situatia partidei se rotea la 180 de grade.
Tot atacantu italian si-a asumat responsabilitatea si a egalat, timp suficient pentru golul victoriei.
Chiar si cu un om in minus, oaspetii erau periculosi, cum altfel cand in echipa in ai pe fostul Balonul de Aur, Ronaldinho, omul ofensiv realizand un culoar pentru Gattuso, dar mijlocasul la inchidere nu era un om de finete si gazdele au scapat. in minutul 67.
Tot oaspetii au contat in atac, insa lovitura decisiva avea sa vina in minutele de prelungire. Pazzini s-a debarasat de un fundas advers si din cativa metri a luat in forta o lovitura de cap care asigura prezenta Sampdoriei in preliminariile Uefa Champions League in editia viitoare. Un meci epic, asadar.
Avansam putin in timp pentru a prezenta un duel intre Milan si Sampdoria din editia 2015/2016. Niciuna dintre formatii nu se descurca excelent inaintea duelului din etapa a 14-a, Milanul se afla doar pozitia a 7-a, in timp ce Sampdoria pe pozitia a 12-a.
Prima ocazie a duelului de pe San Siro a avut-o mijlocasul oaspetilor, Robert Soriano, insa executia sa a fost oprita de tanarul Donnarumma, 16 ani la acel duel din noiembrie 2015.
S-a jucat dechis, iar in minutul 16 asistam la deschiderea scorului. Niang a trimis in forta din marginea careului in fata portii, iar mijlocasul Bonaventura a fost la locul potrivit pentru a debloca tabela de joc.
Acelasi Niang ameninta poarta lui Viviano cateva minute mai tarziu, semn ca omul din atacul Milanului era in forma. Si ca sa demonstreze acest aspect, ghanezul a fost omul care a executat lovitura de pedeapsa din minutul 38, primita dupa un fault la autorul golului. Desi portarul italian a anticipat coltul, sutul sau s-a dus aproape de vinclu, avantaj de doua goluri pentru diavoli la pauza.
Repriza secunda a debutat cu acelasi Niang la finalizare, dar goalkeeperul advers a salvat un gol care, cu siguranta, ar fi fost golul etapei.
O greseala in centrul apararii l-a lasat pe omul meciului in pozitie de 1 la 1 cu Viviano si de acolo, acesta reusea dubla in partida cu un sut la coltul lung.
Dezastrul a fost complet in minutul 78, atunci cand inlocuitorul lui Niang, Luis Adriano, a marcat pentru 4-0 cu un sut din voleu.
Golul de onoare al intalnirii a fost reusit de cel mai in forma jucator al oaspetilor din acel sezon, Eder, atacantul Sampdoriei punctand cu calm de la punctul cu var pentru 1-4 in minutul 87. A fost o partida dominata cap-coada de gazde si ne ”obliga” sa mai va prezentam o partida, datorita spectacolului acestui duel.
Ultimul duel pe care l-am introdus in lista noastra s-a desfasurat in urma nu cu foarte mult timp si care, de asemenea, s-a jucat la un nivel foarte bun. Respectivul meci s-a produs in runda cu numarul 10 a turului de campionat, partida programata la data de 28 octombrie 2018.
Pentru prima data dupa mult timp, Doria avea o sansa cel putin egala la victorie cu milanezii, caci inaintea disputei se situau pe locul 5, in timp ce gazdele aveau un start ratat, doar locul 12.
Desi oaspetii au venit cu multe sperante, inceputul de start parea unul pe cinste al gazdelor. Om important in decursul acelui sezon, spaniolul Suso l-a servit cu o centrare ca la carte pe Cutrone, iar tanarul atacant milanez a avut o executie pe masura centrarii. 1-0 AC Milan inca din minutul 16.
Trecut de mult de prima tinere, atacantul oaspetilor, Quagliarella, jucator ce avea sa ajunga golgheterul acelei editii, autor a mai multor goluri decat Cristiano Ronaldo, avea sa isi motiveze coechipierii dupa primirea golului. Acesta a pornit un contraatac in mare viteza, i-a pasat lui Saponara, iar din marginea careului acesta a plasat mingea la coltul lung al portii lui Donnarumma, o executie trimisa perfect.
Zece minute mai tarziu se schimbau rolurile la golul ce avea sa ii aduca in avantaj pe oaspeti. Saponara initia de aceasta data contraatacul, iar diagonala sa l-a gasit nemarcat pe Quagliarella in centrul careului. Atacantul italian nu stat prea mult pe ganduri si a sutat din voleu, executie ce l-a lasat masca pe conationalul din poarta Rossonerilor.
Doar 5 minute au fost in avantaj oaspetii, caci duoul din atacul Diavolilor, Cutrone-Higuain demonstrau de ce merita sa fie titulari in atac. Pasa lui Cutrone l-a gasit in interiorul careului pe Higuain, iar din cadere atacantul argentinian a reluat cu toata energia ramasa in poarta lui Audero.
Egalitate la pauza si ne astepta o repriza secunda foarte palpitana. Gazdele au luat initiativa in cel de-al doilea act prin Suso, insa prima sa incercare din aceasta repriza a fost scoasa in corner de goalkeeperul oaspetilor.
Spunem prima, caci Suso era in forma la acel duel si chiar el avea sa trimita cele 3 puncte in favoarea gruparii sale in mintul 62. O actiune pe cont propriu finalizata din afara careului la coltul lung a fost gura de oxigen de care Milan avea atat de mult nevoie in finalul meciului.
Tot gazele au avut cea mai mare ocazie in minutele ramase de joc, prin bara lui Laxalt, o victorie in cele din urma meritata pentru echipa antrenata de fostul jucator, Gattuso.
Suntem siguri ca aceasta rivalitate AC Milan-Sampdoria ne poate oferi momente spectaculoase in viitor, partide care poti fi urmarite de catre toti microbistii fotbalui italian, si nu numai, pe canelele de televiziune sau pe live stream, daca optati pentru un comentariu intr-o alta limba sau nu va regasiti in timpul partidei in fata unui TV. De asemenea, pentru pronosticuri la acest duel si multe altele, echipa noastra va sta la dispozitie.