Marseille – St Etienne – Desi fotbalul francez din acest secol a fost dominat copios de Lyon, in prima parte (7 titluri consecutive) si acum de PSG (cu 7 titluri in ultimii 8 ani), niciuna nu este mai presus la acest capitol, al titlurilor castigate, de catre cele doua formatii de care ne vom lega in cadrul acestui articol, Marseille si St Etienne.
Cu cate 10 titluri fiecare, cu unul mai mult decat PSG, cele doua grupari din Ligue 1, Olympique Marseille si St.Etienne, isi impart suprematia in acest moment. Nu stim pana cat va mai dura acest lucru, caci la Paris se investeste masiv, insa pana a vedea cum decurge viitorul, haideti sa urmarim parcursul celor doua formatii si a rivalitatii directe de-a lungul istoriei.
Fondati oficial in anul 1899, cei de la Olympique Marseille reusit primele rezultate in cadrul acestui sport putin mai tarziu, in anii ’20 ai secolului trecut. Sub comanda scotianului Victor Gibson, caci in acea perioada britaniciii impartaseau in toate colturile lumii tainele fotbalului, OM avea sa castige intr-un interval de 6 ani ambele competitii (1924, 1926, 1929) ale Frantei. Cu trei Cupe ale Frantei (1924, 1926, 1929) si un titlu in Ligue 1 (1929), marseiezii erau, asadar, una dintre cele mai populare echipe ale momentului in Ligue 1.
Daca orasul Marseille avea din plin ce sa sarbatoreasca in deceniul respectiv, in urmatorul se scria istoria si la gruparea din St Etienne. Ei bine, verzii, asa cum sunt porecliti acestia, luau fiinta in anul 1933, iar dezvoltarea avea sa se realizeze destul de rapid. Tot un englez, Teddy Duckworth, era cel ghida formatia din sud-estul Frantei catre primul esalon valoric in sezonul 1938/1939.
Din acel peisaj nu puteau iesi marseiezii, cei care reusisera sa prinda un loc pe primele doua pozitii in ultimele 3 sezoane (titlu in 1936), insa rezultatul primului duel direct a fost unul surprinzator. Pe Stade Geofrey-Guichard (arena si in prezent a celor de la St Etienne), nou-promovata avea sa produca una dintre surprizele acelui sezon, scorul intalnirii fiind de 1-0 in favoarea acestora.
Cele doua formatii din Ligue 1 si-au impartit suprematia in ultima parte a secolului trecut si, paradoxal, cei de la St Etienne au fost cei care au dat startul. Desi OM a castigat numai putin de 3 titluri nationale inca din prima jumatate a secolului trecut, Verzii au reusit cativa ani mai tarziu niste performante cu care se mandresc si in prezent. Mai exact, in intervalul 1964-1976, echipa pe la care s-au perindat jucatori precum Gerard Janvion, Jean Larios sau Gerard Farison a reusit sa castige multe dintre distinctiile pe care le are in prezent: 8 titluri din cele 10.
O formatie mult mai constanta decat rivala din regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, drept dovada si ultimul titlu castigat in 2010, spre deosebire de St Etienne care s-a impus ultima data in 1980, echipa din Marseille a traversat cea mai buna perioada din istorie in intervalul 1989-1993, atunci cand Jean-Pierre Papin, Eric Di Meco si compania reuseau 4 titluri nationale, insa si un titlu in Liga Campionilor.
Marseille – St Etienne a devenit deja un clasic al fotbalului francez, duelurile dintre cele doua echipe fiind printre cele mai urmarite de catre fanatici. Cele mai recente partide dintre cele doua formatii s-au derulat in sezonul 2019/2020, obiectivul amandurora fiind, ca de obicei, victoria.
Prima confruntare din sezonul trecut dintre cele doua grupari s-a desfasurat inca din runda a 4-a, o perioada in care in clasament niciuna nu se diferentia fata de cealalta: patru puncte. Pe Stade Velodrome, plin cu peste 40.000 suflete, formatia antrenata de catre Andre Villas-Boas pleca putin favorita in acest duel, dar trebuiau sa si demonstreze acest lucru pe teren.
Desi plecau cu sansa a doua, dupa cum spuneam, verzii erau cei care amenintau primii buturile aparate de Mandanda, insa incercarea capitanului Perrin se ducea in afara cadrului portii. A fost mai mult o repriza de tatonare, care nu ar fi trebuit sa separe cele doua formatii, insa cei care plecau cu avantaj la cabine erau gazdele. Era mai mult decat ce sperau suporterii lui Olympique, tinand cont ca reusita varfului Benedetto era, de altfel, prima executie a lor pe spatiul portii din aceste prime 45 de minute.
Cu un gust amar, intrucat nu erau cu nimic mai prejos decat cei de la Marseille, baietii lui Printant trebuiau sa surmonteze aceasta diferenta in actul secund. Motivati, totodata, de scorul de pe tabela de marcaj, OM a inceput mai bine actul secund, insa sutul de la mare distanta expediat de autorul golului nu mai gasea tinta propusa. Singura replica serioasa a celor de la St Etienne din partea secunda a fost reprezentata de sutul din interiorul careului al mijlocasului defensiv, M’Vila, dar fara sansa. Ca o impresie generala, a fost un meci de lupta si, desi, OM nu si-a suprins prea mult adversarul a stiut sa profite de putinele sanse pe care le-a avut.
Daca inainte de partida tur nici o formatie nu era cu nimic mai presus in clasament, lucrurile se schimbasera intre timp. Inainte de runda cu numarul 23, atunci cand era programat duelul, cei de la Marseille se aflau pe pozitia secunda, una pe care au reusit si sa o pastreze pana la final, in timp ce gazdele se aflau in partea a doua a clasamentului, fara aspiratii prea ridicate.
Cu toate ca in ultimii ani, Marseille nu reusea sa se descurce atat de bine pe Geoffroy Guichard, la fel ca si multe formatii, de altfel, in aceasta confruntare lucrurile aveau sa se regleze. Inca din minutul 7 al intalnirii, vicecampionii aveau sa puncteze prin Payet. Cel mai talentat jucator ce a trecut pe la formatia din Marsilia in ultimul deceniu reusea o executie de geniu, una pe care experimentantul Ruffier nu avea sa o anticipeze. Un sut dintr-un unghi imposibil la coltul scurt a facut ca din startul partidei oaspetii sa debuteze en fanfare.
Apatici si in aceasta intalnire, jucatorii pregatiti de Claude Puel, instalat in partea a doua sezonului, erau cat pe ce sa echilibreze balanta printr-o executie la fel de spectaculoasa. Cu portarul Mandanda iesit mult din poarta, cel mai tehnic om al gazdelor, tunisianul Khazri, incerca sa il invinga de la mijlocul terenului, dar sutul sau s-a dus putin peste bara transversala.
Tot sfintii au semnat si ultima ocazie a primului act, prin atacantul Diony, insa Mandanda reusea sa respinga sutul din unghi al acestuia, pastrand la pauza un avantaj minim pentru ai sai.
Dominati in ultima parte a primei reprize, cei de la Marseille se multumeau in repriza secunda sa puncteze pe contraatac, mai ales ca spatiile erau destul de bune pentru a reusit lovitura de gratie.
Puteau foarte usor sa se desprinda inca din primele minute ale reprizei secunde daca sarbul Radonjic nu rata din pozitie de 1 la 1 Ruffier, executia acestuia fiind cu mult alaturi. O echipa modesta a acestui sezon, mult sub standardele la care ne-a obisnuit, formatia din St-Etienne nu a produs prea multe probleme aprarii oaspetilor, iar acest lucru nu avea sa le aduca un rezultat pozitiv. Ba mai mult, cu 5 minute inainte de finalul partidei, linistea curprindea cu totul aceasta arena, dupa ce Radonjic reusea sa majoreze diferenta.
S-au derulat pana in acest moment 115 dueluri Marseille-Saint Etienne, unele care au contribuit foarte mult la nivelul de astazi al fotbalului din Ligue 1. Fiind pe primul loc la capitolul trofee in cea mai importanta divizie din Hexagon este normal ca cifrele sa fie apropiate, insa sa vedem care este mai exact echipa ce troneaza la acest capitol. Asadar, din 1938 (data primului duel) si pana in prezent, statistica sa fie urmatoarea: