Manchester United – Wolves – Sa castigi la sezonul de debut in cea mai importanta divizie a tarii cu scorul de 10-1 contra viitoarei castigatoare de Cupa Angliei, Wolverhampton Wanderers, pe numele complet, era un lucru de necrezut, insa nu si pentru Newton Heath (denumirea formatiei din Manchester in acea perioada). Intrucat ati aflat primul rezultat oficial intre actualele formatii care se bat in prezent pentru o clasare in fruntea clasamentului din Premier League, este cazul sa vedem si cum s-a desfasurat mai departe aceasta mica rivalitate britanica.
Poate ca scorul primei infruntari si denumirea lui Manchester United din acea vreme va duce intr-o perioada timpurie a acestui sport minunat pe care-l iubim cu totii, etichetat fotbal, iar daca v-ati gandit la aceste aspect, chiar nu v-ati inselat. Confuntarea cu care am inceput acest articol s-a disputat in runda a 7-a a sezonului 1892/1983 din cadrul primei divizii de fotbal din Albion, o perioada in care multe formatii galonate din prezent, un exemplu ar fi Chelsea, nici nu erau macar fondate.
Daca Diavolii Rosii, asa cum este poreclita in prezent formatia antrenata de norvegianul Ole Gunnar Solskjaer, se afla la sezonul de debut in prima liga de fotbal a Angliei din momentul fondarii (1878), Wolverhampton era parte componenta a acestui esalon inca din prima editie infiintata (1888), desi se infiintasera cu doar un an inaintea rivalilor.
Cu toate ca realizasera un rezultat ce zguduia intreaga audienta a primei divizii, Newton Heath (denumirea clubului pana in anul 1902) nu au putut sa faca fata unor confruntari saptamanale cu formatii mult mai titrate la acea vreme, precum Sunderland, Aston Villa sau Preston North End, iar din anul 1894 Wolves-Newton Heath ramanea o confruntare in aer, care nu se stia daca se va mai desfasura prea curand.
Paradoxal sau nu, desi ambele entitati aveau sa faca parte din prima divizie in prima parte a secolului urmator, Manchester United – Wolverhampton avea sa se mai dispute abia dupa aproximativ trei decenii distanta, in sezonul 1922/1923 si, culmea, in liga secunda. In ciuda faptului ca la Wolves lucrurile mergeau destul de bine si in primii ani ai secolului XX, in anul 1906 lupii retrogradau, in premiera, in liga secunda, acolo unde nu aveau sa dea peste trupa din Manchester, caci chiar in acel an formatia pregatita de Ernest Magnall se intorcea dupa 12 ani in prim-planul fotbalului britanic.
Poate ca nu aveau sa se intalneasca prea curand, insa un alt lucru bizar se petrecea in campania 1907/1908. In timp ce Jimmy Bannister, Alex Bell, Herbert Burgess si ceilalti componenti ai trupei Manchester United scoteau fanii echipei in strada, gratie primului titlu din istorie castigat, la polul opus Wolves nu avea sa reuseasca promovarea, dar bifau a doua FA Cup din istorie, dupa un succes cu 3-1 contra lui Newcastle United.
In mod normal, asa cum stau regulile in ziua de astazi, cele doua formatii destul de apropiate ca asezare geografica ar fi trebuit sa dispute Supercupa Angliei una impotriva celeilalte, dar cum regulile erau altele la acea vreme, campionii tarii i-au intalnit in aceasta competitie pe QPR, pe care i-au si invins, de altfel.
Revenind la rivalitatea noastra, asa cum va spuneam anterior, Manchester United si Wolves si-au dat piept in liga secunda incepand cu sezonul 1922/1923, insa doua echipe asa de mari ale fotbalului britanic nu puteau sa-si petreaca prea mult timp in acest nivel inferior. Este adevarat ca si-au mai dat intalnire si alte date pana in anul 1932, chiar daca ambele au reusit promovari inapoi in prima liga in acest interval, insa adevaratele confruntari aveau sa apara in cea de-a doua jumatate a secolului trecut.
Punem accent destul de mult asupra celei de-a doua jumatati a secolului trecut, in special anii ’50-’60 daca ne referim strict la aceasta rivalitate, caci popularitatea din prezent a provenit, in mare parte, din acele vremuri. Daca ne indreptam atentia asupra lui Manchester United putem observa, spre deosebire de Wolves, cele doua titluri cucerite in primii ani ai secolului anterior, insa piatra de temelie avea sa fie pusa de managerul scotian, Matt Busby.
Poate ca in acest moment se discuta atunci cand ceva nu merge bine la formatia din Manchester decat despre cum s-ar fi desfasurat lucrurile daca pe banca tehnica era in continuare Sir Alex Ferguson, si nu negam in nici un moment contributia sa uriasa adusa acestui club, dar meritele lui Busby ar trebui sa fie si ele mai des aduse in discutie. Instalat pe banca tehnica a a acestei formatii exact dupa sfaristul celui de-al doilea razboi mondial, 1945, fostul jucator al celor de la Manchester City si Liverpool, tocmai marele rivale ale lui United, a reusit in cei 24 ani de mandat sa castige 13 trofee, printre care 5 titluri si o Cupa a Campionilor Europeni (actuala Champions League).
Daca Busby statea pe banca Diavolilor Rosii pana in anul 1969, asta inseamna, automat, ca a simtit pe propria piele cea mai tare generatie pe care au avut-o Wolves in cei peste 100 de ani de istorie. In timp ce intr-unul dintre cele mai importante orase ale Angliei din punct de vedere administrativ, economic si asa mai departe un scotian umplea legendara arena Old Trafford la fiecare sfarsit de saptamana, la clubul ce activeaza in culorile galben si negru englezul Stan Cullis era cel care era aclamat de catre suporteri. In cei 16 ani pe banca tehnica a echipei Wolverhampton Wanderers, Cullis a antrenat unii dintre cei mai buni jucatori din istoria echipei precum Johnny Hancocks, Peter Broadbent, Billy Wright sau Ron Flowers, fotbalisti care au avut o contributie decisiva la castigarea singurelor titluri de campioana din istoria sa (1954, 1958, 1959).
Duelurile spectaculoase dintre Manchester si Wolves derulate, cu precadere, in intervalul de timp precizat, s-au extins pana la mijlocul anilor ’80, atunci cand probleme financiare aveau sa isi puna din plin amprenta asupra rezultatelor Lupilor pentru o buna bucata de timp. In timp ce la United este instalat pe banca tehnica, dupa cum stim cu totii, Sir Alex Ferguson, in anul 1986, iar istoria sa pana in anul 2013 nu mai trebuie reamininta, in tabara cealalta zilele senine erau cu greu intrezarite. Timp de aproximativ doua decenii, intervalul 1984-2003, Wolverhampton a intrat intr-un con de umbra, o perioada pe care cu greu au stiut sa o gestioneze si in viitor.
Admitem ca, desi s-a obtinut promovarea lui Wolves in Premier League in anul 2003, iar aceasta confruntare a aparut din nou in atentia media si a microbistilor din intreaga lume, aceasta formatie care isi disputa partidele de pe teren propriu pe Molineux Stadium a fost cu greu incercata si in ultimii ani, asta dupa ce in urma cu 7 ani se regasea in al treilea esalon valorii, Ligue 1. Acea decadere destul de abrupta ar fi destabilizat multe formatii, insa solutiile au venit treptat, iar din anul 2016 este finantata de catre compania chineza, Fosun International, urmand ca in 2017 sa vina un manager atat de respectat de catre iubitorii Premier League, portughezul Nuno Espirito Santo.
Parea imposibil pentru orice specialist sau pasionat al fotbalului ca din momentul retragerii lui Ferguson si, totodata, nivelului foarte slab inregistrat de Wolves, adica liga a 3-a, caci despre anul 2013 vorbim, ca intr-un timp atat de scurt Manchester United-Wolves sa se dispute de pe picior de egalitate. Ei bine, cum magia fotbalului ne uneste pe toti, acest lucru chiar s-a intamplat, iar in finalul articolului ne vom reaminti impreuna de 3 dueluri dintre cele doua formatii din ultima periaoda.
Lucrurile au degenerat mult in curtea lui Manchester United din momentul plecarii de pe banca tehnica a lui Ferguson, asa cum stiti cu totii, insa acest echilibru brusc intre cele doua formatii nu putea aparea daca la Wolves nu se cladea un proiect foarte serios. Nu mai era United sperietoarea Premier League, precum in alte vremuri, insa tot era o formatie care juca in cupele europene si pentru asta Nuno Espirito Santo si-a dozat bine ”conationalii”, caci multi jucatori din lotul lui Wolves sunt portughezi, inaintea meciului din runda cu numarul 33.
Era sezonul debutant al Lupilor in PL, insa dupa un 1-1 pe Old Trafford si o clasare in acel moment pe locul 7, chiar puteau spera la victorie in fata vecinilor din campionat (locul 6 United). Desi lucrurile decurgeau minunat tabara trupei din regiunea West Midlands, proaspatul antrenor, la acea vreme, Solskjaer nu s-a sfiit sa inceapa partida cu jucatori mai putin cunoscuti publicului larg, precum Scott Mc Tominay, insa scotianul nu avea sa-l dezagameasca mai deloc. Mai exact, in minutul 13, sutul acestuia din afara careului s-a dus lin la firul ierbii, o executie care l-a suprins total pe Patricio.
Inceputul foarte bun de partida, de altfel, le dadea sperante Diavolilor Rosii ca pot bifa o victorie foarte mare pentru moralul acestora, dar cand vii pe Molineux Stadium trebuie sa-ti iei toate masurile, in primul rand, pentru a bloca tandemul Jota-Jimenez. Lindelof si compania nu au tinut cont de acest aspect, iar din minutul 25 situatia era egala, dupa ce micutul atacant portughez il invingea cu sange rece pe De Gea.
Din acel moment, Lukaku si Jimenez au intretinut suspansul pe parcursul primei reprieze, insa la cabine cele doua formatii trebuiau sa se multumeasca doar cu un rezultat de egalitate. Atunci cand joci contra unei echipe foarte puternice pe teren propriu cele mai mici greseli se platesc, si asta avea sa afle si Young in minutul 57, atunci cand era eliminat dupa o greseala puerila.
Cu mai bine de jumatate de ora din timpul ramas, Lupii infometati s-au napustit asupra portii aparate de unul dintre cei mai buni portari ai lumii, iar golul victoriei avea sa fie adus tot dintr-o greseala a defensivei adverse. Cel care isi ingropa coechipierii era fundasul destul de experimentat, Smalling, cel care le oferea pe tava gazdelor 4 punctelor din editia 2018/2019 contra lui United.
Daca in editia 2018/2019 o nou promovata le furasera celor de la United 4 puncte, acestia doreau sa se razbune anul urmator cu proxima ocazie, iar aceasta o reprezenta confruntarea din turul 3 al Cupei Angliei. Dupa 0-0 in partida din tur, Old Trafford vuia si doar gandul ca favoritii lor vor trece mai departe era in mintea suporterilor.
Incurajati frenetic din tribune, jucatorii echipei Manchester United au inceput in ofensiva partida, iar sansa primului gol ii apartinea chiar unui fotbalist venit la acest club la insistentele managerului norvegian. Din pacate pentru jucatorul cu origini galeze, Daniel James, caci despre el vorbim, acesta nu l-a putut invinge pe inlocuitorul lui Patricio, englezul Ruddy, din doar cativa metri.
In ciuda faptului ca Diavolii Rosii au presat in permanenta pe parcursul primei reprize, golgheterul lui Wolves din ultimele editii, mexicanul Jimenez, avea sa intoarca cu totul apararea gazdelor la mijlocul primei reprize, dar nu avea sa fie decat o faza care puncta la imagine artistica, caci executia a fost una fara prea multa forta. Din nou egalitate la cabine, iar actul secund trebuia sa fie putin diferit pentru a nu fi nevoie de loviturile de departajare.
O egalitate perfecta si in repriza a doua intre cele doua formatii britanice, fara prea multe actiuni in care una sa se surprinda pe alta, dar toate astea pana in minutul 67. Cam in zadar incerca Solskjaer in aceasta repriza sa forteze golul calificarii cu Greeenwood si ceilati jucatori tineri din lotul gazdelor, caci cel care debloca tabela era spaniolul aflat la apogeul carierei (32 ani), Juan Mata. Servit ideal de catre Martial in urma unui contraatac, ibericul a avut puterea de a salta mingea cu multa finete pe langa Ruddy, o executie ce le-a asigurat gazdelor un drum mai departe in competitie.
Dupa ce fusesera eliminati in Cupa Angliei, iar pe teren propriu nu reusisera sa se impuna cu Diavolii Rosii, scor 1-1, in returul de pe Old Trafford, Wolves incerca sa mai reduca din pagube. Aveam parte din nou de un duel fara o favorita clara, caci valoarea colectiva a oaspetilor compensa valoarea individuala a gazdelor, astfel ca ne desparteau 90 de minute de a afla care formatie va avea castig de aceasta data.
Acest impediemnt, de a nu castiga in vreo confruntare din ultimele 3 cu United, nu avea sa conteze foarte mult in jocul echipei lui Santo din startul partidei, si nici nu avea de ce sa fie prezent, caci Wolverhampton reusisera in aceasta editie de campionat sa castige toate cele 6 puncte puse in joc contra celeilalte formatii din orasul Manchester, campiona en-titre, City.
Saiss si Traore au semnat cele mai mari ocazii ale formatiei vizitatoare in primul act, Wolves fiind in control deplin pe tot parcursul acelor 45 de minute, insa tabela istoricei arene afisa la cabine, pentru inca o data, un echilibru perfect din punct de vedere al rezultatul intre cele doua formatii de cupe europene.
Daca in prima parte a confruntarii am avut o formatie gazda apatica, in actul secund baietii lui Solsjkaer au dat drumul la motoare, fiind foarte aproape de deblocarea scorului prin cel mai bun transfer al anului reusit de aceasta echipa, portughezul Bruno Fernandes, insa Patricio a fost mereu la post. Daca tot vorbim despre interventiile goalkeeperilor, nu puteam scapa din vederi si cea mai buna parada a partidei, reusita de cine altul decat David De Gea, la sutul lui Jimenez din minutul 81. Chiar daca suntem siguri ca acest rezultat de egalitate nu a fost dorit de vreun manager, ramane loc si la anul in Premier League pentru a urmari ce formatie va avea castig de cauza.
S-au inregistrat pana acum 105 partide intre Manchester United si Wolves, cu un mic, dar si confortant in acelasi timp avantaj pentru Diavoli Rosii (49-36), insa suntem siguri ca Lupii nu vor lasa lucrurile asa pe viitor si vor trage cat mai tare sa recupereze din ecart.