Manchester United – Leicester – Confruntarea dintre Manchester United si Leicester City are o istorie ce dateaza din anul 1894, o perioada de timp in care multe cluburi importante ale fotbalului britanic nici nu erau infiintate. Este drept ca Supercupa Angliei din 2016 a fost apogeul acestei confruntari in ultimii ani, o confruntare pe care nici casele de pariuri nu o anticipau la acea perioada, caci cota ca Leicester sa castige titlul national era una imensa, 5000.
Infiintate in secolul XIX, Manchester United (1878) si Leicester (1884) si-au inceput activitatea in acest sport in diviziile inferioare din care au facut parte, urmand ca la inceputul anilor ’90 ai secolului despre care vorbim sa aibe sansa de a urca pe o scara valorica mai mare a fotbalului britanic, cum ar fi prima liga.
Intrucat in anul 1892 celor de la Newton Heat (denumirea lui United din acea perioada ales de muncitorii care lucrau in acel cartier al orasului Manchester) le-a fost acceptata invitatia de a participa in prima divizie, in urma clasarii pe locul secund in Football Aliance (o divizie inferioara primului esalon), Diavolii Rosii aveau sa fie prima echipa, dintre cele doua despre care vom vorbi in acest articol, care se lua la tranta, in premiera, cu cele mai valoroase echipe ale tarii din acel moment.
Dupa un sezon in care s-au salvat la limita, in urma unui baraj, trupa din Manchester s-a vazut retrogradata la sfarsitul editiei 1893-1894 in liga secunda, acolo unde aveau sa dea piept pentru prima oara in istorie cu Leicester, caci formatia din regiunea East Midlands reuseau si ei sa treaca pragul diviziei semi-profesioniste din care faceau parte.
Asadar, primele confruntari intre actualele echipe din Premier League s-au dat in sezonul 1894/1895, fiind unele foarte disputate si incheiandu-se cu urmatoarele rezultate: Leicester Fosse 2-3 Newton Heat, respectiv Newton Heat – Leicester Fosse 2-2. Rezultatele apropiate din meciurile directe au fost conform realitatii, caci la sfarsitul editiei de campionat, formatia din Manchester incheia pe locul 3, in timp ce Leicester incheia pe locul 4.
Dupa acele prime confruntari din editia 1894/1895, cele doua formatii au avut ocazia sa joace una in compania celeilalte mai bine de un deceniu, caci, desi ambele au avut clasari multiple in partea superioara a clasamentului, nivelul in care activau nu avea sa fie unul imbunatatit.
Schimbarea avea sa vina in anul 1905, atunci cand Manchester United (denumirea oficiala a echipei din anul 1902) reusea sa obtina un salvator loc secund, pozitie ce le asigura intoarcerea in cel mai valoros campionat al tarii.
Intrucat erau doua dintre cele mai puternice formatii ale ligii secunde, trebuia la un moment ca si Leicester sa faca pasul spre urmatorul nivel, iar acesta s-a petrecut in anul 1907, golurile lui Persy Humphreis asigurandu-le acelasi loc cu care United promova.
Uite ca dupa mai bine de doua decenii de la infiintare, confruntarea dintre Manchester United si Leicester Fosse (denumirea de Leicester City venea abia in 1919) se juca de aceasta data acolo unde o regasim si astazi, la mai bine de un secol distanta, in Premier League.
Desi era campioana in exercitiu in acel moment al primei dispute in Premier League, echipa din nord-vestul tarii nu traversa cel mai bun moment, insa cu toate acestea au reusit sa isi invinga rivalii cu scorul de 4-2. Si returul a fost unul la un nivel ridicat din punct de vedere ofensiv, insa de aceasta data inregistram prima victorie din istorie a celor de la Leicester contra Diavolilor Rosii, scor 3-2.
Din pacate pentru Albastrii, primul sezon de Premier League a fost unul de cosmar, terminand pe ultimul loc, cu 25 puncte, astfel ca liga secunda era competitia unde trebuiau sa ia parte din nou.
Nu a fost o pauza scurta, asa cum probabil sperau fanii echipei din Leicester, caci pana in anul 1925 echipa nu a mai reusit sa isi depaseasca limitele, activand sezon de sezon in liga a doua.
Cu toate ca deja exista un baraj mental pe care nu puteau sa-l depaseasca, sub comanda scotianului Peter Hodge (primul manager din istoria lui Leicester) si cu ajutorul pe partea ofensiva a lui Arthur Chandler (golgheterul all-time al echipei), formatia a reusit sa ofere spectatorilor dueluri cu Manchester United pentru o perioada de inca un deceniu din acel moment al promovarii. Adesea acele intalniri erau unele cu multe goluri, aspect ce a placut celor care au urmarit aceasta partida mai indeaproape.
Totusi, desi Leicester a obtinut un onorabil loc 2 in editia 1928-1929 de Premier League, inca nu aveau resursele necesare de a se putea bate de la egal la egal cu cele mai bune formatii ale tarii in fiecare an, fiind mai mult o fomatie inconstanta din acest punct de vedere, drept dovada si cele doua retrogradari din anii ’30, ultima tinand echipa in afara primei ligi pana in anul 1954.
Da, nici Manchester United nu era formatia faimoasa din ziua de azi, pe care o poti eticheta, fara sa ai parte de prea multe pareri negative, ca cea mai buna formatie din istoria tarii, caci pana la numirea scotianului Matt Busby pe banca tehnica (1945) echipa mai avea si momente mai putin fericite, precum duelurile cu Leicester din liga secunda din sezonul 1935/1936.
Desi au intampinat si sezoane mai putin fericite din istoria lor, lucrurile au evoluat pe o panta ascendenta incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului trecut. Cheia succesului pentru ambele echipe a fost numirea unor manageri scotieni pe banca tehnica.
Prima care a mutat castigator din acest punct de vedere a fost Manchester United, prin numirea lui Busby, despre care v-am amintit deja, iar sub indrumarea acestuia George Best, Dennis Law, Tonny Dunne,Bill Foulkes si multe alte legende ale clubului din momentul de fata au reusit sa aduna, pe langa trofeele interne, dintre care 5 campionate, si Cupa Campionilor Europeni (1968), fiind prima formatie din istoria tarii care a reusit acest lucru.
De partea cealalta, Leicester a decis sa-l aduca pe banca tehnica pe Matt Gillies, in anul 1958, si a traversat un deceniu cu rezultate nemaintalnite pana in acel moment. Pe langa faptul ca au jucat an de an in esalonul primei divizii, Vulpile au avut parte si decate finale in competiile interne. Una dintre ele a fost castigata, League Cup in 1964, primul trofeu notabil din istorie, dupa un succes 4-3 la general cu Stoke City.
Fanii au sarbatorit in acel moment, dar cu siguranta cele doua finale de FA Cup pierdute anterior nu le-au picat prea bine. Una dintre acestea s-a jucat chiar contra celor de la Manchester United, in anul 1963, fiind prima finala intre aceste doua echipe pana in acel moment. In fata unei audiente de aproximativ 100.000 de oameni, echipa condusa de Busby s-a impus contra celor din Leicester cu scorul de 3-1. Marcatori in acea finala au fost Herd (dubla) si Law pentru castigatori, respectiv Keyworth pentru invinsi.
Dupa acest deceniu foarte bogat din punct de vedere al trofeelor obtinute de ambele formatii, ultima perioada a secolului XX avea sa fie una mai fericita doar pentru Manchester United.
Leicester a mai reusit doua trofee importante, Community Shield (1971), dar asta doar pentru ca Arsenal nu a putut fi prezenta la acea finala si League Cup (1997), insa toti acesti ani reprezentau, mai mult sau mai putin, o lupta constanta pentru mentinerea in prima liga, caci au avut din nou sezoane si in esalonul secund.
De partea cealalta, United a incheiat in stil mare secolul anterior, reusind sa castige Liga Campionilor in anul 1999, dupa o finala castigata cu 2-1 contra celor de la Bayern Munchen. Venirea lui Alex Ferguson in anul 1986 a dinamitat echipa dupa cateva sezoane mai putin reusite si dupa o munca constanta a venit si primul titlu in 1990, Cupa Angliei. Din acel moment, aceasta formatie a fost cea mai puternica echipa a tarii, reusind sa isi invinga contracandidatele in majoritatea competitiilor, Paul Scholes, Denis Irwin, Eric Cantona, Mark Hughes sau Andy Cole fiind cativa dintre cei care l-au ajutat pe managerul scotian sa se bucure de notorietatea din prezent.
Intrucat va vom prezenta in continuare cele mai importante meciuri dintre Manchester United si Leicester din acest secol, o sa va spunem rapid povestea echipelor din aceste doua decenii incheiate.
Daca Manchester United incheia secolul trecut din postura de campioana a Europei, Sir Alex Ferguson avea planuri indraznete cu echipa si in urmatorul deceniu. De altfel, acesta a condus aceasta formatie pana in anul 2013, cand s-a si retras din activitate, o perioada in care a adus in continuare foarte multe trofee pentru club. Desi a pastrat cativa jucatori din trupa anilor ’90 si in acest deceniu precum Paul Scholes sau Ryan Giggs, in jurul acestora s-a format o noua generatie de campioni formata din Cristiano Ronaldo, Wayne Rooney, Rio Ferdinand, Michael Carrick, Patrice Evra si multi altii. De la plecarea acestuia in 2013, clubul traverseaza o perioada de criza din care momentan nu poate iesi, dar si asa au reusit sa mai adune ceva trofee, cel mai important fiind Europa League (2017) sub comanda lui Jose Mourinho.
Daca United se lauda cu foarte multe trofee in acest secol si Leicester are un as in maneca extrem de important. Desi au castigat League Cup in anul 2000, aceasta formatie aveau sa joace in intervalul 2005-2014 in esaloanele inferioare.
Totusi, sub patronatul lui Vichai Srivaddhanaprabha, Vulpile au reusit sa promoveze in primul esalon in anul 2014, iar in sezonul 2015-2016, dupa cum stiti cu totii, au reusit sa detoneze bomba in Premier League. Jamie Vardy, Riyad Mahrez, N Golo Kante, Kasper Schmeichel si ceilalti jucatori prezenti in acea perioada la acest club, sub comanda tehnica a lui Claudio Ranieri, au castigat titlul, cu 10 puncte avans fata de ocupanta locului 2, Arsenal, o performanta pe care nici cel mai optimist suporter nu o ravnea la startul editiei.
Au facut o figura frumoasa si in Champions League si chiar daca dupa acel sezon s-a clasat numai la mijlocul clasamentului, inca este o echipa de care marile formatii ale Angliei se tem de fiecare data cand joaca impotriva lor.
Din 2014, de la promovarea celor de la Leicester in Premier League, balanta de valori intre aceste doua echipa s-a mai echilibrat, pentru prima oara, dupa atatea decenii in care formatia din Manchester a fost mult mai puternica. Tocmai din acest motiv, dorim sa va reamintim cateva dueluri tari Manchester United – Leicester din ultima perioada, deoarece microbistii priveau cu mai mult suspans aceasta confruntare.
Primul duel Leicester – Manchester United din deceniul trecut s-a jucat foarte devreme in acel sezon, mai exact etapa cu numarul 5. Desi adusesera cativa jucatori cu experienta in lot, nume precum Cambiasso sau Konchesky fiind integrati in primul 11 in acest duel, Leicester pleca cu sansa a doua in fata celor de la Manchester United.
Partida de pe King Power Stadium (stadionul celor de la Leicester) nu a tinut loc de tatonari, astfel ca in minutul 13 asistam la marcarea primului gol. Parteneriatul din atacul oaspetilor, unul cu nume sonore, Falcao-van Persie, avea sa deblocheze tabela, caci jucatorul venit de la Arsenal relua cu capul in plasa lui Schmeichel, spre bucuria conationalului sau de pe banca tehnica, van Gaal.
Dupa alte 3 minute de joc, audienta de pe stadion era inca o data redusa la tacere, asta dupa ce argentinianul Di Maria marca gratie unui lob executat ca la carte, dupa pasa lui Rooney. Era 2-0 pentru United inca din startul partidei, iar fanii gazdelor isi luat incet, dar sigur, la revedere de la orice speranta.
Doar un minut au avantaj de doua goluri oaspetii, asta dupa ce Ulloa relua cu capul imparabil de la 11 metri, o centrare trimisa din flancul drept de Jamie Vardy.
Aceasta reusita a fost un semnal de alarma pe care jucatorii din deplasare au stiut sa-l gestioneze in primul act, ratand, de asemenea, cateva sanse importante de a se desprinde prin aparatorii Rojo si Blind. 1-2 la pauza, un scor la care Rooney si compania erau in grafic.
Ba chiar mai mult, in minutul 57, Herrera relua cu calcaiul un sut al lui Di Maria, spre privirea intristata a managerului Pearson. Ce a urmat dupa acel gol este greu de explicat de cuvinte.
In minutul 62, Jamie Vardy castiga un duel 1 la 1 in marginea careului cu Raffael, iar brazilianul l-a faultat in cele din urma. Penalty Leicester, iar Nugent l-a executat fara prea mari emotii pe De Gea.
Moralul in urma acelei reusit a fost unul la standarde ridicate, caci dupa alte doua minute, Cambiasso restabilea egalitatea, cu un sut din interiorul careului din pasa aceluiasi Vardy.
Dupa ce a contribuit decisiv la toate golurile ”Vulpilor” in minutul 79 i-a venit randul atacantului englez sa puncteze, dupa ce pasa belgianului De Laet il lasa singur 1 la 1 cu goalkeeperul spaniol al oaspetilor. Executie fara vreo sansa pentru portar si Leicester trecea in avantaj in uralele celor peste 30.000 fani prezenti la meci.
Partida a fost incheiata in minutul 83, atunci cand Blackett face un fault in careu si primeste si cartonasul rosu. Ulloa a fost cel care a executat de aceasta data, iar incercarea argentinianului l-a invins pe De Gea pentru a 5-a oara in acel duel.
Singura batalie directa pentru un trofeu din deceniul trecut s-a dat in Supercupa Angliei, in anul 2016. Desi tot United era putin avantajata la pariuri in acel duel, forma lui Leicester din editia anterioara de Premier League facea ca partida sa fie una greu de pronosticat.
Partida de pe Wembley a inceput cu Leicester mai prezenta pe partea de atac, japonezul Okazaki fiind, in acele momente, inamicul nr 1 al defensivei Diavolilor Rosii.
Desi formatia lui Ranieri incepuse finala conform planului de la vestiare, in minutul 32, Jesse Lingard avea sa inscrie unul dintre cele mai frumoase si, totodata, importante golurile ale carierei sale. Omul ofensiv al trupei lui Mourinho a trecut de toti aparatorii oaspetilor in calea spre gol, urmand a finaliza cu toata opozitia pe care i-a creat-o Schmeichel.
Acesta avea sa fie si singurul gol al acestei reprize, un rezultat poate putin mincinos in urma a ce s-a jucat.
Dupa iesirea de la cabine, italianul de pe banca gazdelor avea sa faca unele modificari pe partea ofensiva, iar una dintre acestea, Musa, avea sa aibe un rol important la faza golului marcat de Leicester in minutul 52. Dupa o actiune individuala de aproximativ 40 metri in care a purtat balonul aproape de careul oaspetilor, nigerianul a pierdut balonul in fata lui Fellaini, iar belgianul a decis sa paseze inapoi, acolo un vulpoi precum Jamie Vardy anticipa. Primul la balon, englezul l-a driblat pe De Gea si a restabilit egalitatea in finala de la Londra.
Ce-i drept, dupa marcarea golului, cei de la Leicester nu au mai gasit asa de usor, precum in prima repriza, spatii spre poarta adversa, astfel ca United a controlat mai bine jocul.
Trasnferul spectaculos reusit de echipa britanica in acea vara, varful Ibrahimovic, nu avea sa stea in umbra pe tot parcursul partidei, astfel ca in minutul 83 acesta puncta exact cand aveau mai mare nevoie coechipierii sai. Centrarea lui Valencia din flancul stang a fost una destul de buna, insa detenta lui Ibrahimovic a facut ca tot meritul golului sa ii apartinta suedezului.
Campioana Angliei nu a mai avut replica la aceasta reusita, astfel ca United debuta cu dreptul in noua campanie.
Intrucat am dorit sa va prezentam o istorie a acestei confruntari, este cazul sa o incheiem cu ultima partida desfasurata pana in prezent.
Partida dintre Manchester United si Leicester City din Premier League editia 2019/2020 s-a disputat pe Old Trafford in runda cu numarul 5 si era capul de afis al rundei, caci ambele echipe avusesera parte de un inceput de sezon foarte bun.
Un jucator pe care Mourinho nu s-a bazat atat de mult, dar pe care Solskjaer l-a utitlizat in foarte multe partide, brazilianul Pereira avea sa consemneze prima ocazie de gol a partidei. Lovitura sa libera din marginea careului s-a indreptat catre vinclul portii, insa Schmeichel a respins cu un efort demn de laudat.
Leicester demonsta ca nu venea in excursie la Manchester cateva zeci de secunde mai tarziu, dupa ce sutul lui Maddison din interiorul careului a fost respins in corner cu alt reflex pe cinste, de aceasta data al lui De Gea.
Era un inceput care anima spectatorii din tribune, iar in minutul 8 aveam parte si de un penalty. Soyuncu l-a faultat din inertie pe Rashford, iar atacanul englez a punctat fara vreo sansa pentru goalkeeperul danez.
Desi ne asteptam la o ploaie de goluri, dupa acea reusita, primul act a fost mai mult o inclestare tacticizata, niciuna dintre echipe nedorind sa riste mai mult decat e cazul.
Nici dupa iesirea de la cabine formatia antrenata de nord-irlandezul Brandon Rodgers nu a iesit mai lucida la finalizare, jocul prestat fiind unul care palea evolutia din primele 4 etape.
Aparandu-se foarte compact, cu putine greseli in acest meci, cei de la Manchester United au dorit sa dea lovitura decisiva cu ajutorul fazelor fixe si chiar nu au fost departe sa o reuseasca. Dupa ce Maguire a amenintat poarta Vulpilor in minutul 55 cu o lovitura de cap din corner, in ultimele minute Rashford avea sa semneze ocazia reprizei, lovitura sa libera ochind bara transversala.
Scor final, 1-0, si se parea ca antrenorul norvegian gasise solutiile in cantonamentul din vara pentru ca elevii sai sa poata aspira la mai mult in acest sezon.
Intrucat scopul acestui articol a fost de a prezenta istoria acestei confruntari pe toata perioada acesteia, in incheiere vom afisa si statisica meciurilor directe din 1894 si pana in prezent.
Nu mai putin de 129 meciuri directe au fost jucate pana in prezent, iar cifrele sunt urmtoarele: