Manchester United – Burnley – Fotbalul prestat in Premier League este unul la cote inalte, iar asta se datoreaza cluburilor care l-au practicat de-a lungul timpului cu mult profesionalism. Doua astfel de exemple sunt chiar gruparile despre care vom vorbi in acest articol, Manchester United si Burnley. Ne vom axa mai mult asupra rivalitatii dintre cele doua cluburi, una care este vazuta superficial in acest secol, insa sa nu uitam ca avem in fata doua campioane ale tarii.
Trofeele adunate de Manchester United, in special in perioada Ferguson, au facut ca diferenta dintre cele doua grupari sa fie din ce in ce mai evidenta. Poate ca multi nu stiu sau nu isi mai aduc aminte, insa Burnley nu este un rival oarecare, The Clarets avand in acest moment doua titluri in cea mai buna divizie a tarii, performanta cu care nu multe echipe se mandresc. Pana si disputa ar trebui sa fie una mult mai respectata, intrucat avem nu mai putin de 126 de dueluri pana in prezent, insa nu dorim sa mai avem prejudecati, motiv pentru care vom incerca sa rememoram tot parcursului acesteia.
Fondate inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea (Manchester United – 1878; Burnley – 1882), nu ar trebui sa va mire data la care acestea isi disputau primul duel oficial. Se intampla in toamna anului 1892, o perioada in care formatia din Manchester inca era cunoscuta sub denominatiunea de Newton Heath. Inca din acele vremuri, cand fotbalul era la inceputuri in Regat, intalnirea se derula la cel mai inalt nivel, mai exact, prima divizie.
Pe North Road, prima arena a Diavolilor din istorie (1878-1893) avea sa se joace primul duel oficial intre cele doua formatii, unul care s-a terminat nedecis, scor 1-1. Pentru a nu mai exista eventuale dubii in privinta echipei care a reusit sa se impuna prima, ramanem tot in acest sezon, deoarece in retur avea sa se desluseasca enigma. Pe Turf Moor, arena pe care Burnley isi disputa si astazi partidele, formatia gazda avea sa treaca de o formatie din Manchester care nu avea valoarea si fondurile din ziua de azi, succesul fiind unul categoric, 4-1.
Mai ramanem putin aceasta perioada care pare atat de indepartata zilelor noastre, pentru a prezenta alte evenimente cu caracter istoric ale rivalitatii dintre cele doua formatii. La un interval scurt de timp, 1897-1900, duelul se derula si in alte competitii nationale, precum Championship si FA Cup. Poate parea absurd ca in acest moment cea mai titrata formatie din Premier League (20 titluri) sa evolueze in esalonul secund, insa acest lucru avea sa repete de cateva ori in mileniul anterior.
Referitor la aceasta confruntare, ea s-a derulat in liga secunda, in diferite ocazii, in intervalul 1897-1938. In ciuda faptului ca ambele au reusit sa fie campioane nationale in acest interval (Manchester United – 1908, 1911 ; Burnley – 1921), nu exista continuitate si stabilitate, calitati pe care le putem observa in prezent la echipele de top. S-au jucat 26 de dueluri directe (13 sezoane) si chiar daca in cele din urma United avea sa iasa mai bine la capitolul victorii (15-9), nu putem trece cu vederea acel Burnley – Newton Heath 6-3, inca din primul sezon.
Spuneam, asadar, ca cele doua grupari si-au impartit duelul si in Cupa Angliei, acolo unde se intalneau chiar in primul tur al editiei 1900/1901. Dupa un rezultat nul in Manchester aveam parte de inca un rezultat pe care formatia din nord-vestul tarii il vrea uitat definitiv. Tot pe Turf Moor, Burnley le administra acestora un neverosimil, 7-1, consemnandu-se, totodata, cea mai mare victorie a acestora pana in prezent.
Desi in mandatul lui Matt Busby, unul intins pe 24 de sezoane (1945-1969), Manchester United atinsese un grad mare de popularitate, gratie celor 5 titluri de campioana a tarii, confruntarile cu Burnley nu erau chiar asa de usor de castigat (exemplu sezonul 1962/1963: Burnley – Manchester United 6-1, Manchester United – Burnley 5-1), situatia se modifica putin la finele anilor ’60. Fara jucatori importanti plecati la alte grupari importante, in urma deciziei de abolire a salariului maxim (1961), Burnley a decazut tot mai mult, de aici si rezultatele negative ce au urmat. Pe langa faptul ca Diavolii au reusit sa nu mai piarda nici un meci contra acestora in intervalul 1969-1976, The Clarinets aveau sa sufere mult mai mult decat atat. Timp de 34 ani (1976-2009), aceasta formatie nu a mai reusit sa mai ajunga pe cea mai importanta scena a tarii, de aici si diferenta covarsitoare din ziua de azi.
Ultimul deceniu a fost unul destul de bogat in ceea ce priveste duelurile Burnley-Manchester United. Dupa acea perioada in care echipa din regiunea Lancashire a intrat, mai mult sau mai putin, in anonimat, aveau nevoie de prestatii cat mai onorabile in Premier League. Desi nu au avut parte de momente prea placute, intrucat s-au intors in Championship in doua cazuri (2010 si 2015), din anul 2016 Burnley este parte integranta in Premier League.
Au fost 4 sezoane in care acestia au reusit si o clasare in Europa League (anul 2018), o perioada in care, concomitent, a reusit sa le faca viata grea si celor de la Manchester United. Plecarea lui Sir Alex Ferguson de la echipa din Manchester (2013) a contat enorm, caci acestia nu au mai reusit nici un titlu in Premier League in anii ce au urmat. Revenind la intalnirea directa, aceasta a avut si cateva dueluri destul de aprige, unele pe care dorim sa le parcurgem impreuna.
Dupa ce in sezonul de debut cei de la Burnley nu reusisera sa puncteze nici macar o data in duelurile cu United (0-0 deplasare, 0-2 acasa), acest lucru avea sa schimbe in editia 2017/2018. Chiar in a doua zi de Craciun, denumita de britanici Boxing Day, cele doua grupari erau pregatite pentru a lua startul in runda cu numarul 20. Pozitionate foarte bine in clasament, gazdele pe locul secund, oaspetii pe locul al saptelea, se anunta unul dintre cele mai interesante meciuri ale etapei si chiar asa se intampla.
De doar 3 minute a avut nevoie acest duel pentru ca tabela sa se deblocheze, Burnley incepand partida ca din pusca. In urma unei faze fixe, specialitatea casei la gruparea oaspete, varful Barnes profita de invalmaseala din careu pentru a-si trece in cont o noua reusita in clasamentul marcatorilor.
Cu o linia ofensiva formata din tridentul Rashford-Ibrahimovic-Lukaku, lucurile nu puteau ramane asa pentru mult timp. Asa cum era de asteptat, gazdele aveau sa-si creeze din ce in ce mai multe ocazii, insa de fiecare data se loveau de un zid pe nume Nick Pope. Contrar a ceea ce vedeam pe teren, la pauza scorul se modifica, insa tot Burnely erau cei care punctau pe tabela. Fara a mai avea puterea de a presa adversarii, oamenii lui Dyche isi dublau avantajul tot la capatul unei faze fixe. Cel care bulversa si mai mult atmosfera de pe Old Trafford era mijlocasul Steven Defour, cel care executa imperial, in vinclu, o lovitura libera de la aproximativ 25 metri.
Desi cei de la Burnley evoluau destul de bine, nu era tocmai rezultatul corect, insa acest lucru avea, in cele din urma sa se schimbe. Sumedeniile de ocazii ale trupei antrenate la acea vreme de Jose Mourinho aveau in cele din urma sa fie razbunate, englezul Jesse Lingard inscriind o bijuterie de gol (min.54). Executie cu calcaiaul si timp suficient de a reveni.
Sustinuti din tribune si de catre Ferguson, gazdele au atacat in permanenta poarta lui Pope, insa golul egalizator avea sa vina exact in minutele de prelungire. Acelasi Lingard era cel care reusea sa puncteze, un sut din interiorul careului care l-a lasat masca pe goalkeeperul oaspetilor.
Doua victorii ale celor de la Manchester United la limita, scor 2-0 si 1-0, ne ”obliga” sa ne indreptam atentia catre o editie foarte apropiata 2018/2019. Daca in precedentul meci prezentat cele doua formatii engleze erau in momente bune, de aceasta data frustrarea era mare in ambele tabere. Cu toate ca se aflau pe un nemultumitor loc 7, cei de la United nu aveau nici o scuza daca nu invingeau o formatie care se lupta din greu sa evite retrogradarea.
In primul act aveam parte de un meci destul de modest, cu cateva ocazii semnate doar de catre Manchester, insa la cabine se intra la egalitate, 0-0. Daca multi ar fi spus ca sunt 90 de minute pierdute urmarirea acestei partide, repriza secunda avea sa le contrazica asteptarile. La doar 5 minute de la reluare, Barnes inscria inca o data pe aceasta arena, una care se parea sa-i priasca din plin. Aceasta reusita le-a dat moral baietilor pregatiti, in continuare, de Sean Dyche, motiv pentru care in minutul 81 cortina parea sa fie trasa. Nu mai puncta varful englez, insa iesea la rampa, de aceasta data, partenerul acestuia din atac, neozeelandezul Chris Wood, prea puternic pentru Ashley Young in duelul aerian.
Nimic nu mai parea sa ii opreasca pe cei de la Burnley in a reusit prima victorie pe aceasta legendara arena din 1962 incoace, insa finalul avea sa-i exaspereze pe suporterii acestora. Cel care dadea semnalul de revenire pentru trupa Solskjaer era mijlocasul venit pe suma de 105 milioane de euro, Pogba, cel care inscria, fara emotii, de la punctul cu var (min.87). Era, totusi, un gol ce lasa gust amar, tinand cont de timpul putin ramas, insa minunea avea sa se intample. Chiar in minutele de prelungire suedezul Lindelof puncta, in urma unei respingeri nefericite a portarului Tom Heaton, o reusita ce le mai spala din rusine gazdelor.
Premier League isi va deschide portile cut mai curand, astfel ca trebuie sa trecem in revista si cele doua confruntari din sezonul incheiat destul de recent, 2019/2020. In ceea ce priveste aceasta confruntare, ea a debutat pe arena celor de la Burnley, si tot intr-o perioada in care echipele isi cam definitivau obiectivele:etape cu numarul 20.
Rashford a fost one-man show-ul primei reprize, insa singurul jucator care puncta in primul act era francezul Anthony Martial. Desi se aparasera foarte grupat pana in minutul 44, momentul golului, cei de la Burnley plateau pentru bresa din aparare, una care ii obliga sa castige actul secund pentru a spera la un rezultat pozitiv.
Din pacate pentru oamenii lui Dyche, aceasta reprezentatie avea sa fie una stearsa, caci singurul sut pe care il expediau in actul secund, unul periculos de altfel, avea sa fie respins in corner de catre De Gea. Multumindu-se cu rezultatul de pe tabela, insa si cu posesia, oaspetii nu au atacat decisiv decat atunci cand spatiile goale din apararea celor de la Burnley le dadea tot dreptul. Aceasta tactica a fost una castigatoare, reusita de 2-0 fiind una care i-a surpins pe fundasii gazdelor destul de inaintati. Avea sa fie semnata de Marcus Rashford, un gol pe care jucatorul de nationala il merita datorita prestatiei din aceasta runda.
Incheiem aceasta lista cu un moment cu adevarat istoric. Pe data de 22 ianuarie 2020, la interval scurt de timp de la meciul precedent jucat pe Turf Moor, aveam parte de o mare surpriza. Dupa atatea meciuri in care ratau la mustata victoria pe Old Trafford, cei de la Burnley aveau in sfarsit sa dea lovitura. Primul pas in acest sens l-au facut cu 5 minute inaintea pauzei, atunci cand in urma unei faze fixe, Wood zdruncina plasa portii lui De Gea.
Una dintre cele mai ofensive echipe ale campionatului, Manchester United, s-a izbit si in actul secund de una dintre cele mai bune defensive ale campionatului, Burnley, iar cei care aveau sa aibe de castigat erau oamenii lui Dyche. In timp ce peste 70.000 de suporteri asteptau golul egalizator, varful Jay Rodriguez detona bomba in Manchester. O torpila, din marginea careului, directionata exact sub bara transversala le oferea un avantaj multumitor oaspetilor cu 30 minute inaintea finalului de meci. Daca in precedentele deplasari, The Clarinets au pierdut incredibil toate cele 3 puncte, de aceasta data erau mult mai cerebrali si bifau, in sfarsit, primul succes dupa 48 ani pe aceasta arena.
Desi la capitolul financiar nu a existat vreo echitate, cifrele duelului dintre cele doua formatii demonstreaza ca cei de la Burnley au fost in cei peste 100 ani de cand s-au intalnit prima data o adevarata problema pentru trupa din Manchester. Pentru a nu ne mai prelungi, incheiem aceasta lista cu statistica exacta, pentru a trage voi concluziile: