Manchester City – Leicester – In afara derby-urilor traditionale din Regat, va recomandam sa urmariti, atunci cand aveti ocazia, si confruntarea dintre cluburile Manchester City si Leicester City. Desi nu se incadreaza in ceea ce numesc englezii un derby, aceasta rivalitate s-a desfasurat inca de la inceputurile fotbalului in cadrul acestei tari, avand toate ingredientele pe care le cauta un microbist. Pe langa confruntarile la titlul din Premier League si a celor din cupele nationale, Manchester City si Leicester au jucat una in dauna celeilalte si in momente in care viitorul nu era unul prea stralucit. Nu in putine randuri aceste doua grupari au jucat fara a aspira la ceva, tocmai de aceea in minutele urmatoare vom incerca sa atingem in linii mari momentele importante ale acestei rivalitati de succes.
Pare un titlu in care in acest moment cu greu ne vine a crede, insa istoria ne-a demonstrat in nenumarate randuri acest lucru. Fondate inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea (Manchester City – 1880 ; Leicester City – 1884), aceste doua formatii fac parte din toate capitolele prezente in istoria fotbalului din Albion.
Desi in acest moment se afla in lumina reflectoarelor primei divizii, Manchester City vs Leicester nu reprezenta intocmai acest lucru acum mai bine de un secol, mai exact in anul 1895. Nu erau nici pe departe la nivelul celor de la Aston Villa sau Sunderland, echipe cu care astazi pleaca categoric cu prima sansa, astfel ca primul meci oficial dintre cele doua echipe, cel din 16 martie 1895 nu anunta ceva special. Partida de pe Filbert Street (arena celor de la Leicester pana in anul 2002) era una cocheta la data acelei partide, una pe care favoritii locali reuseau sa si-o adjudece in dauna cetatenilor, scor 3-1.
Specialistii nu aveau sa se insele cu privire la primul duel oficial dintre aceste doua formatii, caci niciuna dintre acestea nu aveau sa se bata pentru promovarea in prima divizie in acel sezon si nici in urmatorul. Abia in ultimul an al acelui secol, una dintre aceste grupari, Manchester City, era cea care obtinea tichetele ce le asigurau prezenta in prima divizie. Poate ca nu realizau in acel moment, insa acela era momentul in care se debarasau de rivalii din East Midlands, Leicester.
Revenind la rivalitatea noastra, aceasta a inceput sa prinda atentia presei si a microbistilor abia putin mai tarziu, mai exact cu partea a doua a deceniului al treilea al secolului trecut. Dupa multe sezoane in care parca pareau captivi in acel esalon secund, Leicester reusea in anul 1925 a doua promovare din istoria in prima divizie, una care se spera mai bogata decat cea anterioara (1908), atunci cand ”primeau” titlu de lanterna rosie a campionatului. Un mare merit in acest demers il avea si tehnicianul scotian Peter Hodge, cel care ii ghida pe albastri inca din anul 1919.
Pentru a doua oara impreuna in cea mai buna liga a tarii, Manchester City si Leicester City incepeau sa arate meciuri si mai de calitate, asta si datorita nivelului mai inalt pe care il atinsesera Vulpile. Vicecampioana a tarii cu doar 4 ani in urma, dar si un un trofeu in palmares (Cupa Angliei – 1904), trupa din Manchester pleca din nou favorita in fata adversarilor, iar asta s-a vazut si pe teren, acolo unde ii invingeau de fiecare data, scor 5-1, respectiv 3-2.
Poate ca au resimtit pe propria piele acele infrangeri contra rivalei locale a lui Manchester United, insa acest lucru avea sa-i caleasca pentru putin mai tarziu, atunci cand ofereau primele replici serioase. Mai exact, in intervalul 1928-1935 meciurile dintre cele doua formatii distantate de o distanta ceva peste 100 km, reprezenta continuitate din partea ambelor cluburi.
Sa nu credeti ca dintr-o data cele doua formatii au reusit sa ajunga la un statut ce le dadea dreptul sa zburde prin prima divizie. Nici vorba de acest lucru, secolul anterior a fost unul in care pana si campioanele inregistrau perioade foarte proaste, si prin perioada proasta intelegem retrogradarea in ligile inferioare. Liverpool, Manchester United sau Chelsea erau doar cateva astfel de exemple, insa nici cei de la Manchester City nu s-au exclus de aceasta regula. Intrucat nici Leicester nu a parcurs o perioada foarte buna din istoria lor la mijlocul secolulului trecut am avut, asadar, noi dueluri intre cele doua formatii. Cu cetatenii la conducere, in ambele campanii de liga secunda(1946/1947 si 1950/1951), se cunostea si echipa care tragea la promovare.
Campaniile celor doua formatii in ligile secunde sunt destul de cunoscute, asta si din cauza prezentelor lor in acele esaloane destul de recent. Daca despre Leicester stim cu totii ca au castigat singurul lor titlu in Premier League exact in anul cand au promovat (2015), nici cetatenii nu s-au descurcat mai onorabil. In acest moment milioanele lui Mansour le asigura celor de la Manchester City stabilitate, insa la inceputul secolului acestia se aflau in momente critice, campania din Championship din sezonul 2001/2002 fiind cel mai bun exemplu.
Ramanem pentru ultima oara in acest articol in secolul anterior si asta pentru a aduce aminte de cel mai important meci al rivalitatii dintre Manchester City si Leicester. Se intampla in anul 1969, fiind singura partida in care cele doua formatii jucau cu un trofeu deasupra capului. Miza era reprezentata de unul dintre cele mai prestigioase trofee ale tarii, Cupa Angliei. Niciuna dintre aceste grupari nu se afla la prima finala, cetatenii aveau deja 6 la activ, in timp ce vulpile 3, insa pentru o echipa castigarea trofeului ar fi insemnat o premiera.
Daca pentru City putea fi al 4-lea trofeu de acest gen, dupa succesele din 1904, 1934 si 1956, Leicester era deficitara la acest capitol. Pentru echipa antrenata de irlandezul Frank O’Farrell putea fi o seara speciala, insa avea sa fie inca o partida cu un deznodamant nefericit. Infrangere la limita, scor 0-1 (gol Young), aceasta fiind ultima sansa pana in ziua de astazi pentru Leicester de a se impune in aceasta competitie.
In acest secol, cu precadere ultimul deceniu, ambele formatii au reusit sa ajunga la performantele pe care le visau de mult timp, ceea ce i-au ajutat sa-si mareasca si mai mult numarul de sustinatori. Succesul lui Leicester a rasunat lumea fotbalului, insa nici cele 13 trofee din ultimul deceniu cucerite de cetateni (dintre care 4 in Premier League) nu au fost trecute de vederea. Aceste reusite au crescut valoarea echipelor si, inclusiv, a derby-ului dintre acestea. Am avut un nivel la care nu am mai asistam vreodata, iar pentru asta o sa reamintim cu placere aceste dueluri spectaculoase.
Campania de succes a Vulpilor nu a fost mai repetata niciodata, cel putin pana in prezent, insa tot au gasit puterea mai mereu de a le face viata grea echipelor potent financiare ale campionatului. Un astfel de exemplu se intampla in runda cu numarul 15 a editiei 2016/2017, una in care City lupta din greu pentru titlul de campioana.
Favorita la casele de pariuri pe King Power Stadium (arena celor de la Leicester), echipa pregatita de Pep Guardiola nu incepea tocmai cum isi dorea duelul, iar in minutul 3 erau penalizati. Servit pe pozitie viitoare, cel mai indragit jucator de catre fanii gazdelor, atacantul Jamie Vardy, deschidea scorul cu un sut la coltul lung al portii aparate de Bravo.
Surprinsi de golul primit atat de devreme in partida, City nici nu avea timp sa ofere replica, caci peste alte cateva zeci de secunde (min.5), avantajul gazdelor era dublat. Fara prea multe solutii, mijlocasul la inchidere Andy King a decis sa suteze din afara careului, executia sa fiind trimisa exact in vinclul portii goalkeeperului chilian.
Ce se intampla pe arena construita in anul 2002 era ceva cu adevarat socant, dupa ce in minutul 20 aveam parte de un scor de neprezentare. De Bruyne, David Silva si compania erau pur si simplu devastati de forma echipei pregatite de Ranieri in acel start de partida, motiv pentru Vardy de a-si trece dubla in cont.
Poate si terenul a fost cel care a ingreunat misiunea cetatenilor in primul act, fiind o ploaie torentiala la ora partidei, insa o echipa cu atatea valori individuale nu avea pur si simplu nici o scuza. Ba mai mult, nici in repriza secunda nu incepeau mai concludent, soarta celor 3 puncte fiind, in mare parte, decisa. Daca mai era vreo urma de sceptimism, aceasta era indepartata in minutul 78, atunci cand Vardy isi completa hattrick-ul, dupa o noua actiune in care facea ce voia cu portarul Bravo.
Pe adevarata Manchester City am regasit-o in ultimele 10 minute de joc, atunci cand Kolarov si Nolito reduceau din diferenta, dar era o replica mult prea palida pentru a avea pretentii la un rezultat pozitiv.
Dupa ce pierdusera in urma cu o editie in urma intr-un mod necaracteristic, elevii lui Pep doreau cu ardoare revansa, una ce venea chiar pe Ettihad Stadium. Campioni in mare masura, avans de 16 puncte inaintea rundei cu numarul 27, echipa lui Guardiola nu avea de gand sa slabeasca ritmul, iar asta aveau sa simta pe pielea lor oaspetii in acea dupa-amiaza. In apropierea locurilor de cupe europene, trupa antrenata de Claude Puel avea sa piarda putin teren, in fata unui Manchester City dezlantuit.
Ca o replica pentru acel insucces categoric, echipa gazda deschidea scorul tot in minutul 3. Pasatorul nr.1 din trupa lui Pep si probabil din Regat, belgianul Kevin De Bruyne, era cel care plasa mingea in careul mic al defensivei adverse, de acolo de unde Sterling avea de indeplinit o simpla misiune.
Fara multe ajutoare in careul gazdelor si fara Mahrez, doar pe banca, Vardy tot isi facea treaba si restabilea egalitatea in minutul 24, o actiune individuala de-a dreptul impresionanta. Cu toate ca doar o echipa a dominat primul act, rezultatul primei reprize s-a mentinut la egalitate, scor 1-1.
Daca in partida din urma cu peste un an Vardy facea spectacol, de aceasta data acesta avea un adversar pe masura, pe numele sau Sergio Aguero. Absent de la acea partida din orasul Leicester, argentinianul era prezent de aceasta data, iar show-ul sau din a doua repriza lasa audienta fara cuvinte.
Problema celor 3 puncte era eliminata dupa doar 8 minute de la startul reprizei secunde, varful gazdelor reusind deja dubla in poarta ”ghinionistului” Peter Schmeichel, dupa alte doua assisturi de geniu din partea lui De Bruyne. Nu s-a multumit cu atat, iar in ultimele minute a incercat poarta danezului din toate pozitiile. Spatiile din apararea Vulpilor au devenit tot mai evidente, motiv pentru scorul final de pe Ettihad a reflectat un neverosimil 5-1, cu un poker din partea lui Aguero.
Aventura noastra se incheie cu un duel foarte recent, unul disputat in editia proaspat incheiata, 2019/2020. Puteam integra, de asemenea, meciurile foarte spectaculoase din sferturile Cupei Ligii Angliei (2018, 2019), ambele fiind incheiate la loviturile de departajare, insa am dorit sa incheiem tot cu un duel din cel mai urmarit campionat al lumii. Editia 2019/2020 a fost una in care ambele formatii au terminat in partea de sus a clasamentului (Manchester City – locul 2 ; Leicester City – locul 5), asa cum ne si asteptam, confruntarile directe fiind si ele foarte echilibrate. Una dintre acestea s-a disputat in turul de la Manchester, in runda cu numarul 19, o perioada in care cele doua erau vecine de podium.
Forma incredibila a Vulpilor parea ca se va prelungi si in aceasta etapa, asta dupa ce acelasi neobosit Jamie Vardy deschidea scorul in minutul 22. O actiune pe filiera britanica, cu Barnes in postura de pasator, si lucrurile pareau sa fie si mai palpitante din acel moment.
O trupa incredibila pe teren propriu, Manchester City avea sansa de a se intoarce cat mai rapid un duel. Pe langa faptul ca ii egalau, cetatenii le administaru o dubla lovitura oaspetilor deoarece marcatorul golului era chiar algerianul Riyad Mahrez.
Atunci cand toata lumea astepta fluierul primei reprize, centralul Mike Dean lua o decizie destul de radicala: lovitura de pedeapsa pentru City. Intrarea lui Pereira la incursiunea lui Sterling a fost interpretata in acest mod, o sansa pe care elevii lui Guardiola nu o puteau rata. Cu multa siguranta, Gundogan trimitea in coltul din stanga al portii lui Schmeichel, o executie ce le asigura celor peste 50,000 suporteri din tribune o stare de siguranta.
Si in actul secund s-a jucat foarte deschis, dar valoarea gazdelor si-a spus in cele din urma. Cursa lui Kevin De Bruyne si pasa acestuia in gura portii au facut, in proportie mare, golul desprinderii pentru favoritii tribunelor. La pasa belgianului s-a intersectat Gabriel Jesus, cel care dovedea inca o data ca il poate suplini cu succes, pe viitor, pe Kun Aguero. Reusita din minutul 69 a fost prea greu de gestionat pentru trupa lui Brendan Rodgers, mai ales ca jucau si contra unei formatii la parametrii optimi, astfel ca City mai reducea din ecartul impus de Liverpool.
Dueluri pe toate fronturile intre Manchester City si Leicester, motiv pentru care astazi numerotam peste 100 dueluri intre cele doua formatii. Acest duel inceput cu mai bine de un secol in urma va continua si in viitor, cel mai bun exemplu fiind chiar editia 2020/2021, una in care vor oferi, la fel ca in ultimul timp, un fotbal la rang inalt. Pana atunci, va lasam integrata statistica tuturor meciurilor oficiale dintre cele doua grupari, una de care sunteti interesati, spunem noi.
120 de dueluri directe pline de emotie, unele care au totalizat urmatoarele cifre: