Liverpool – Tottenham – Finala Champions League din 2019 a reprezentat o incununare a rivalitatii dintre Liverpool si Tottenham.
Infiintate in secolul XIX, Tottenham (1882) si Liverpool (1892) au avut parte de un inceput de aventura in lumea fotbalului putin mai diferit. Chiar daca cei de la Hotspur s-au infiintat cu un deceniu inaintea cormoranilor, primii ani aveau sa fie mai bogati din punct de vedere al palmaresului pentru formatia din Liverpool.
Daca Hotspur a jucat in Southern League pana in anul 1908 (o divizie de semi-profesionisti), clubul fondat de John Houlding in anul 1892 avea sa aibe un cuvant greu de spus inca din primii ani. Conflictul pentru terenul din Anfield cu clubul Everton a fost, intr-un final, de bun augur pentru investitorul englez, care a construit in acea parte a orasului din nord-vestului tarii o echipa ce avea sa fie mai populara decat cea a Caramelelor.
Daca despre Hotspur stim unde si-a petrecut primii ani din activitate, Liverpool a facut parte, itinial (1992-1993) din cel de-al treilea esalon valoric al tarii, tot o liga semi-profesionita, pe intelesul tuturor. Dupa doua promovari consecutive, The Reds aveau sansa ca in anul 1894-1895 sa faca parte din esalonul celor mai puternice echipe ale tarii.
A urmat o retrogradare, inca de la debut, dar asta nu a destabilizat clubul, iar in anul 1901 aveau sa castige titlul de campioana a tarii sub comanda lui Tom Watson, antrenor care avea sa fie instalat in anul 1896 si care avea sa continue pe banca acestora pana in 1915. Daca acel sezon s-ar fi jucat conform criteriilor actuale in acel an am fi avut parte de prima confruntare dintre cele doua cluburi, caci Tottenham a castigat, in premiera, FA Cup. Dar cum Supercupa Angliei avea sa fie infiintata in anul 1908, aceasta confruntare nu a putut fi stabilita.
Daca tot a pregatit formatia orasului Liverpool timp de aproape doua decenii, antrenorul englez automat si pe banca acestora la prima confruntare din istorie intre Tottenham si Liverpool, din 13 noiembrie 1909. Confruntarea s-a disputat pe vechea arena a londonezilor, White Hart Lane, si a fost castigata de catre formatia gazda cu scorul de 1-0.
Nu la mult timp distanta, mai exact returul acelei editii de prima liga, 1909/1910, s-a consemnat si prima victorie din istoria a trupei lui Watson, scor 2-0, pe Anfield.
Diferenta pe care o observam astazi in palmaresul celor doua echipe se explica si datorita prestatiilor echipelor in prima jumtate a secolului XX. Nu a fost adevarata epoca de aur a cormoranilor, insa spre deosebire de Tottenham, s-au descurcat mult mai bine. Cele trei titluri castigate in aceasta perioada (1922, 1923 si 1947) nu par foarte multe pentru un club la pretentiile in care se incadreaza astazi, dar cu siguranta au contat mai mult fata de multe echipe ale Angliei, precum Spurs, care n-au luat nici un trofeu.
Daca in zilele noastre, Harry Kane este emblema clubului londonez de cateva sezoane bune, in acele vremuri un alt Harry, Chambers, era cel care era cel mai des pronuntat pe buzele fanilor lui Liverpool, fiind golgheterul echipei in cele doua sezoane consecutive in care s-au aflat pe prima treapta a podiumului.
Tottenham nu se bucura de valorile individuale din prezent, astfel ca in prima parte a veacului trecut au facut destul de des tranzitia intre prima liga si liga secunda.
Putem admite, pentru prima oara, ca Tottenham a fost mai presus decat oponentii din acest articol in intervalul cuprins intre anii 1950-1960. Anii ’50 au reprezentat prima perioada fericita din istoria clubului atunci cand au reusit, ican din anul 1951 sa castige primul titlu din istorie. Sub comanda lui Arthur Rowe, Sonny Walters, Alex Wright, Ron Burgess si multi altii au facut ca fanii lui Spurs sa isi doreasca performante mai insemnate.
Daca in anii ’60 cele doua formatii au reusit sa fie cam pe aceeasi treapta din punct de vedere al trofeelor castigate, ambele castigand cateva titluri interne, echilibrul s-a rupt incepand cu deceniul urmator. Pentru Tottenham avea sa ramana in memoria suporterilor acea victorie cu 7-2 contra lui Liverpool din 1963, una pe care acestia o invocau mereu ca pretext in deceniile ce aveau sa vina.
Inainte de a prezenta felul in care Liverpool a destabilizat concurenta pe teritoriul tarii, trebuie sa amintim prima confruntare dintre acestia si Tottenham in optimile FA Cup din 1968. A fost o infruntare in dubla mansa, una castigata de cormorani cu scorul de 3-2 la general.
Incepand cu anul 1972 si timp de doua decenii, Keevin Keegan, Kenny Dalglish, Phil Neal, Alan Hansen, Ian Rush si ceilalti oameni pregatiti, in mare parte, de Bob Paisley, au facut istorie in culorile acestei echipe reusind sa dea de pamant atat cu rivalii din campionat, cat si cei din afara granitelor. Cele 4 Ligi ale Campionilor obitute in intervalul 1977-1984 au transformat-o pe Liverpool intr-una dintre cele mai valoroase echipe ale tarii si una dintre cele mai iubite. Versurile cunoscutului ”You’ll never walk alone” au devenit mai mult decat un imn pentru cat mai multi suporteri, astfel ca acea perioada va fi cu greu compensata pe viitor de catre Tottenham. Chiar si sansa celor din capitala Angliei de a le mai taia din elan, gratie finalei din Cupa Ligii din 1982, a fost ratata, dupa ce Liverpool s-a impus
Daca inceputul anilor ’90 a reprezentat apusul epocii de aur a lui Liverpool, nici Spurs nu au reusit prea multe trofee, singurele venind in FA Cup (1991), Community Shield (1992) si League Cuo (1999). Echipa a mai crescut in popularitate prin aducerea unor jucatori de renume pentru fotbalul britanic precum Gary Lineker, Teddy Sheringham sau Paul Gascoigne, dar Premier League era o aspiratie mult prea aproape de adevar.
Nici anii 2000 nu au reprezentat sezoane pentru glorioase pentru aceste grupari, singurele distinctii cu care se lauda din acest interval fiind Champions League (2005) pentru Liverpool si League Cup (2008) pentru Tottenham. Este adevarat ca acel trofeu castigat in finala de la Istanbul a provocat un nou val urias de sustinatori pentru The Reds, insa aveau de suferit in continuare pentru a ajunge la nivelul ce i-a caracterizat in secolul trecut.
Finalizand aceasta perioada a acestor cluburi, putem admite ca finala Champions League nu este o pura intamplare. Desi la inceputul deceniului cele doua formatii erau inferioare celor de la Manchester United, Chelsea sau Manchester City, finalul a fost unul grandios deoarece numirile pe banca tehnica au fost inspirate de ambele parti.
Daca munca lui Jurgen Klopp, din 2015 si pana astazi, a fost foarte mediatizata in ultima perioada, si pe merit, in urma rezultatelor obtinute, rezultatele omologului sau argentinian nu sunt asa de mult cunoscute.
Instalat in anul 2014, Pochettino a avut un merit deosebit in acest interval in care a stat pe banca lui Spurs. Sub comanda acestuia, Harry Kane a fost debutat si integrat in echipa de start, iar multi jucatori veniti pe bani putini si putin cunoscuti la momentul venirii precum Dele Alli sau Eric Dier au inregistrat un progres incredibil. Nici cand a trebuit sa investeasca masiv Poche nu a gresit, Son, Alderweireld sau Sissoko fiind cateva nume care au demonstrat o calitate superioara in tricoul The Lilywhites.
Duelurile directe influenteaza destul de mult atunci facem o comparatie intre doua cluburi, tocmai de aceea este important sa va prezentam si cifrele confruntarii Liverpool – Tottenham din 1909 si pana in prezent.
Victorii la mare scor:
Secolul XXI a oferit confuntari Liverpool – Tottenham la cel mai inalt nivel, drept dovada si audientele inregristrate de catre televiziuni, tocmai de aceea, suntem convinsi ca va doriti sa rememorati cateva dintre acestea in minutele urmatoare. Dar pana la a vi le prezenta pe cele din ultimele doua decenii, ne vedem obligati sa va prezentam si cateva dueluri Liverpool vs Tottenham din secolul trecut, unele in care miza trofeului apasa pe umerii ambelor echipe.
Dupa un 0-1 pe Anfield, Tottenham, detinatoarea Cupei Uefa din acel moment, pleca cu sansa a doua la calificarea in marea finala, una in care Borussia Monchengladbach le astepta pe cele doua echipe britanice.
Daca golul lui Alec Lindsay conta atat de mult in economia acestei calificari aveam sa vedem in returul de pe White Hart Lane. Primul act a fost nu a fost unul in care nici una dintre formatii nu s-a hazardat in atac, caci orice gol putea fi decisiv in aceste conditii.
Ei bine, toata aceasta precautie avea sa fie indepartata dupa minutul 49, caci Spurs erau cei care deblocau tabela de joc. O faza purtata in flancul drept de atac al gazdelor s-a continuat cu o centrare in interiorul careului, acolo de unde decarul Peters, mijlocas ce si-a petrecut 5 ani din cariera la acest club a punctat pentru 1-0 din doar cativa metri.
O mare greseala de asezare in teren a facut ca reusita initiala sa fie anulata in doar 5 minute. Servit liber in fata portii, Steve Heighway a marcat un gol care conta cat o calificare. Din acel moment, Spurs trebuiau sa puncteze de doua ori fara a primi, sanse foarte mici pentru echipa lui Bill Nicholson.
Totusi, in minutul 62, se observa speranta pe chipurile fanilor gazdelor, dupa ce acelasi Peters marca pentru 2-1, cu un sut din interiorul careului. Din pacate pentru Hotspur golul izbavitor nu s-a mai intrezarit, astfel ca Liverpool era echipa ce prindea finala si chiar ajungea sa o si castige.
La mai putin de un deceniu distanta aveam parte de un nou duel in care miza era un trofeu intern. Desi Liverpool era una dintre cele mai puternice echipe ale lumii, Spurs obtinusera in sezonul trecut FA Cup si Community Shield, astfel ca reprezentau un pericol pentru echipa antrenata de Bob Paisley.
Desi Liverpool a inceput mai periculos acest duel, primul gol al partidei a fost inscris Steve Archibald, dupa o grava eroare a stoperului cormoranilor, Phil Thompson, in minutul 12.
Dupa acest gol primit, campioana Angliei a incercat egalarea, dar din cativa metri Samy Lee a ratat incredibil. Nici fundasul lateral Allan Kenedy nu a reusit sa puncteze in acest prim act, sutul sau ducandu-se mult peste poarta adversa.
Londonezii au fost foarte aproape sa castige acest titlu, insa mijlocasul stanga al cormoranilor, Ronnie Whelan a punctat la coltul lung dupa o centare din flancul stang de atac al acestora. Era minutul 87, iar Spurs trebuiau sa se reorganize rapid pentru a nu scapa trofeul de sub nas.
In minutele de prelungiri s-a jucat deschis, iar acest aspect era unul favorabil pentru cormorani, o formatie care oricum avea o medie ridicata de goluri inscrise. Sutul lui Crooks din marginea careului a fost respins de Bruce Grobbelaar, fiind una dintre interventiile finalei.
Nu mai ne desparteau multe minute de loviturile de departajare, insa acelasi Whelan marea avantajul in favoarea gazdelor in minutul 111, demarcandu-se foarte bine in centrul careului mic advers.
Fortati de imprejurari, cei de la Tottenham au trebuit sa riste totul, iar asta i-a costat in penultimul minut al reprizelor de prelungire. Dupa un contraatac ca la carte, actiunea a fost finalizata de golgheterul all-time al celor de la Liverpool, galezul Ian Rush. O finala in care desi Liverpool a fost formatia cu mai multe actiuni ofensive, Hotspur a oferit o replica pe masura, fiind la doar cateva minute de a castiga.
Ultima partida din secolul trecut pe care v-o amintim a fost una in care faza defensiva a fost cu adevarat neglijata. Desi sezonul era unul ratat, in acea editie 1992/1993 de Premier League, Liverpool si Tottenham erau inca o data, obligate de imprejurari, sa castige acest duel. Trei punct le desparteau pe cele doua cluburi in clasament, astfel ca echipa lui Graeme Souness.
Desi Tottenham a avut prima mare ocazie de gol, lovind bara transversala prin mijlocasul Paul Allen. Pe Anfield trebuie sa fructifici fiecare ocazie, astfel ca in minutul 21 oaspetii se vedeau condusi, ”vinovat” Ian Rush.
Situatia se inrautatea pentru oaspeti in minutul 44, dupa ce lovitura cu capul a extremei John Barnes era trimisa in poarta oaspetilor.
Cu toate ca aveau o misiune extrem de dificila de indeplinit in actul secund, Tottenham reducea din diferenta in minutul 46 prin atacantul Teddy Sheringham, asta si dupa o iesire neinspirata la offside a defensivei gazdelor.
Speranta ca pot sa obtina un rezultat pozitiv din acest duel a fost anulata dupa doar un minut, caci fundasul stanga Harkness puncta cu un sut la coltul scurt, o mare eroare de pozitionare a goalkeeperului oaspetilor.
Ultimul sfert de ora al partidei avea sa fie unul incendiar. In minutul 77, dupa ce s-a debarasat de un fundas advers, Sedgley l-a prins pe picior gresit pe goalkeeperul gazdelor si a punctat pentru 2-3.
In loc sa le ofere emotii pentru finalul de partida, reusita englezului i-a mobilizat pe jucatorii lui Liverpool, iar Walters inscria pentru 4-2 in minutul 82, dintr-un penalty obtinut de Rush.
Ca tot am amintit de legendarul atacant al cormoranilor, acesta puncta pentru 5-2 in minutul 85, dupa ce era primul care ajungea la pasa trimisa de Barnes din flancul drept.
Nu avea sa fie acela scorul final, Barnes profitand de spatiile libere din apararea oaspetilor pentru un scor pe care fanii lui Spurs trebuiau sa-l analizeze serios inaintea unei noi editii de campionat.
O noua partida Liverpool vs Tottenham ne astepta in ultima etapa a editie 2008/2009 de Premier League. Formatia gazda venea deziluzionata inainte acestei confruntari, intrucat titlul era pierdut la o distanta foarte mica (4 puncte) in fata celor de la Manchester United. De partea cealalta, Tottenham avea nevoie disperata de cele 3 puncte, pentru a prinde ultimul loc de cupele europene.
Desi Liverpool aborda mult mai relaxata aceasta intalnire, tot jucatorii antrenati de Rafa Benitez aveau initiativa in startul partidei. Primul care a dat semnalul ce ii atentiona pe oaspeti ca nu au venit sa faca doar act de prezenta a fost chiar capitanul Gerrard.
Daca au scapat la acea ocazie a capitanului, nu putem spune acest lucru si despre faza din minutul 31. Servit in interiorul careului de o centrare a olandezului Kuyt, atacantul Fernando Torres, poate cel mai valoros jucator al echipei din acel moment, a punctat cu capul in poarta lui Gomes pentru 1-0.
Trupa lui Redknapp nu a oferit nici o replica pe masura in acest prim act, astfel ca la pauza s-a intrat cu avantaj minim la cabine in favoarea gazdelor.
Situatia din acel moment era una precara pentru Lilywhites, insa in minutul 64 totul parea sa se destrame pentru acestia. Sutul lui Kuyt a fost deviat nefericit de Hutton in propria poarta, astfel ca, in mare masura, Spurs isi luau la revedere de la cupele europene.
Capitanul Keane a incercat sa isi aduca jucatorii in partida in minutul 77, dupa ce a transformat in gol o diagonala venita de la Luka Modric, insa acest impuls a fost de scurta durata.
Nu mai aveam nici o sansa de a castiga titlul, insa gandul ca nici Tottenham nu poate ajunge intr-o cupa europeana le oferea o mica portie de satisfactie in acest final de campionat, prilej pentru Benayoun de a risipi orice dubiu in legatura cu echipa castigatoare in minutul 81. Spurs nu a mers in Europa, asadar, insa cei de la Fulham si-au meritat locul cu prisotinta, reusind sa ajunga pana in finala Cupei Uefa in anul viitor.
Tot catre Anfield ne indeptam, insa de aceasta data Tottenham era formatia care statea mai bine in Premier League. Era un duel in primavara lui 2013, runda cu numarul 29, un sezon pe care sustinatorii lui Suarez si compania doreau stearga rapid din memorie.
Echipa pregatita de Brendan Rodgers incepea mai bine duelul in fata propriilor suporteri, iar in minutul 20 omul responsabil cu golul, Luis Suarez, reusea sa trimita pe langa portarul Hugo Lloris.
Spre deosebire de alte partide directe, in aceasta Spurs chiar au oferit replica mult asteptata de fani si asta chiar intr-un moment foarte bun, ultimul minut regulamentar al primei reprize. Centrarea lui Gareth Bale din flancul drept l-a gasit in careu pe fundasul central Jan Vertonghen, care a punctat cu o lovitura de cap pentru 1-1.
Golul belgianului anima actul secund, unul in care orice era posibil.
Formatia lui Villas-Boas a prins curaj in urma golului marcat si dupa 7 minute de la reluare izbuteau sa treaca in avantaj. O faza fixa executa tot de aripa galeza a provocat o degringolada in careul cormoranilor si de acest avantaj a profitat tot Vertonghen. Sutul sau din pozitie centrala nu i-a mai dat sansa lui Jones sa se pregateasca pentru un reflex din timp, astfel ca oaspetii puteau visa la o victorie.
Revenirea pe tabela de marcaj a celor de la Hotspur le oferea cateva minute de siguranta in joc, insa in minutul 65 totul avea sa se duca in zadar dupa o eroare individuala. Dupa o pasa lunga trimisa inapoi de fundasul dreapta Walker, Downing dorea sa beneficieze de pasa gresita a adversarului, insa portarul Hugo Lloris era primul la balon. Cu toate ca nu era o faza care sa le dea mari batai de cap oaspetilor, francezul a anticipat gresit traiectoria balonului, iar Downing a punctat foarte usor, cu toata opozitia lui Vertonghen de pe linia portii.
Aveam din nou egalitate, insa nici aceasta nu a stat in picioare prea mult timp. Cu zece minute inaintea de finalul partidei, Assou-Ekotto l-a faultat in careu pe Suarez si centralul partidei a acordat lovitura de la 11 m. Steven Gerrard avea sansa de a aduce, in mare proportie, o victorie putin sperata dupa cum decurgea startul reprizei. Executie trimisa cu precizie in coltul stanga al lui Lloris si fanii din tribuna puteau sarbatori. Rezultatul s-a mentinut pana la finalul celor 90 minute, cateva greseli individuale costandu-i scump pe oaspeti in acest duel.
Dupa 3 infrangeri succesive fara drept de apel in fata celor de la Liverpool, scor 0-5, 0-4, 0-3, formatia antrenata de Mauritio Pochettino nu era vazuta cu ochi buni la returul de pe Anfield. Aceasta confruntare clasica se disputa in runda cu numarul 25 si ambele formatii luptau in acel an pentru un loc in Champions League, intrucat la titlu nu mai puteau spera la ceva.
In minutul 15 de joc, inevitabilul se producea pe vestita arena britanica. Un jucator care nu a bifat foarte multe partide in tricoul echipei lui Rodgers era totusi vedeta inceputului de meci al acestui duel. Este vorba de sarbul Markovic, care a beneficiat de o pasa de la un adversar pe la 30 metri, a inaintat spre careul advers si a reusit cu ultimele eforturi sa il invinga pe Lloris cu un sut la coltul lung.
Incepeau sa se consolideze relatiile de joc intre jucatorii ce aveau sa aduca Spurs spre rezultate foarte bune in acest deceniu, astfel ca in minutul 25 trioul Eriksen-Lamela-Kane a destabilizat toata apararea adversa, iar din ocazie de 1 la 1 cu portarul atacantul englez nu putea rata.
Posesia si ocaziile mai importante ale primelor 45 minute le-au apartinut gazdelor insa fara folos pe tabela, rezultatul de egalitate, dupa o serie asa crunta, fiind apreciat de formatia vizitatoare.
The Reds s-au napustit si in actul secund spre poarta lui Lloris, simtind ca aceasta este tactica castigatoare, iar in minutul 52 capitanul Gerrard puncta de la 11 metri.
Oaspetii nu au cedat, au continuat sa lupte si dupa o faza fixa restabileau egalitatea in minutul 60. Mijlocasul la inchidere, Dembele, a fost cel care a reluat in plasa centrarea lui Kane, spre bucuria putinilor fani ai acestora din arena.
Nici de aceasta data Tottenham nu pleca cu un punct din Liverpool, caci in minutul 82 atacantul italian, Mario Balotelli, puncta pentru 3-2, un gol care le-a afecatat, vizibil, moralul echipei din nordul Londrei.
Desi aveau o ofensiva care le dadea dreptul sa mai spere la ceva, Spurs trebuia sa mai astepte un duel cu Liverpool.
Se implinisera aproape 5 ani de la ultimul succes al celor de la Tottenham contra celor de la Liverpool (noiembrie 2012), astfel ca fanii care se deplasau constant pe Wembley pentru a-i urmari pe favoriti, caci se construia un nou stadion pentru echipa, doreau mai mult ca oricand o victorie a trupei lui Pochettino in fata celor cormoranilor.
Erau semne pozitive in startul partidei, asta dupa ce Harry Kane fructifica o pasa trimisa de Trippier peste apararea oaspetilor. A fost o reusita inregistrata si cu mult noroc, dar nu mai conta nimic pentru fani, victoria era mai presus de orice.
Dupa 8 minute de joc, Liverpool era din nou ranita. Marcatorul primului gol, Kane, i-a dat sansa lui Son, care a avut un sprint incredibil la faza golului, sa il invinga pe Mignolet. Sud-coreeanul si-a facut bine pasii si l-a executat pe portarul belgian, un avantaj care putea sa le aduca victoria inca din primele minute ale confruntarii.
Inceputul extraordinar de partida al gazdelor avea sa fie stopat pentru cateva momente in minutul 24, atunci cormoranii punctau si ei pe tabela de marcaj. Nu doar gazdele aveau un om ofensiv cu viteza in echipa de start, caci Henderson i-a oferit o minge la bataie lui Salah, iar egipteanul nu si-a dezamagit coechipierii si a punctat dintr-o pozitie nefavorabila pentru un jucator de picior stang.
Jucatorul cu numarul 7 din tabara gazdelor a fost cel mai mare ghimpe in coasta defensivei lui Liverpool pe tot parcursul primei reprize, insa ultima faza a primei reprize avea sa atraga privire spre un alt jucator. Matip a respins incercarea lui Eriksen din lovitura libera de a-l gasi pe Kane, insa balonul a ajuns la Dele Alli, de unde englezul a punctat cu un sut din voleu pentru 3-1.
Avantaj de doua goluri la pauza pentru Spurs, spre frustrarea echipei lui Jurgen Klopp.
Purtati pe val de scorul de pe tabela, gazdele au inceput in forta si in actul secund, iar dupa 10 minute de joc partida era, in ochii multor supoteri , jucata. Chiar daca infruntau Liverpool, experta celor mai mai reveniri ai ultimilor ani, reusita lui Kane parea decisiva in acest duel.
Toate schimbarile efectuate de antrenorul neamt de pe banca oaspetilor au fost in zadar in ultima parte a reprizei caci Tottenham prindea una dintre acele zi in care, pur si simplu, nu le puteai face fata.
Intrucat Manchester City a dat de pamant cu toate rivalele in editia de Premier League 2017/2018, marea batalie se dadea pentru celelalte 3 locuri de Champions League. Liverpool si Tottenham erau la pachet in aceasta cursa nebuna, iar duelul din runda cu numarul 26 le oferea sansa de a se distanta una de alta si mai mult in clasament.
Cu sprijinul a 50.000 de spectatori trebuie oricand sa fii in forma maxima inca din primele minute, iar elevii lui Klopp s-au conformat inca o data. O deviere nefericita inapoi i-a dat sansa lui Salah de a fi intr-un duel 1 vs 1 cu Lloris. Fiind si pe piciorul de baza si fara marcajul strans cu care era obisnuit, misiunea egipteanului a fost mult mai facila de aceasta data, invingandu-l pe goalkeeperul francez fara mari emotii .
Era un start de cosmar pentru orice formatie care venea pe Anfield, insa Tottenham nu era chiar asa afectata, tinand cont de numele grele pe care argentianul Pochettino le trimisese pe partea ofensiva.
Cei doi portari au fost in forma de zile mari la acest duel, astfel ca la pauza, desi au fost ocazii importante, s-a intrat cu avantaj minim pentru gazde.
S-a jucat foarte deschis si in actul secund, Liverpool nu s-a gandit deloc sa conserve rezultatul, astfel ca indiferent de cat de multe actiuni opreau goalkeeperii in acest meci, cel putin un gol trebuia sa mai apara.
Minutul 80 avea sa aduca golul pe care oaspetii il cautau inca de la startul meciului, insa golul i-a apartinut, paradoxal, lui Wanyama, un jucator care avea prima sansa de gol la acea faza. Executia sa a fost una de nedescris, caci nici un portar din lume nu ar fi putut interveni la acel sut violent din afara careului.
Totul parea sa se destrame pentru gazde in minutul 85, dupa ce capitanul Harry Kane avea sansa de a-l invinge gratie unei lovituri de pedeapsa pe Karius. Varful englez a tras pe mijloc, dar nici Karius nu s-a dus pe un colt, astfel ca rezultatul a ramas neschimbat.
A fost un final demn de Premier League, dupa ce in minutul 91 gazdele se vedeau din nou in avantaj. Acelasi Salah a dat de pamant cu defensiva oaspetilor, punctand pentru un 2-1 care, in mod normal, trebuia sa fie si rezultatul final.
Numai ca nu avea sa se termine asa de aceasta data, asta dupa ce arbitrul Moss le-a acordat oaspetilor un penalty in ultimul minut de joc, dupa un fault al lui Van Dijk asupra lui Lamela. Tot Kane a fost cel care si-a asumat responsabilitatea, dar de aceasta data a ales un colt si a fost cel norocos pentru acesta si echipa sa. Scor final 2-2, dupa o partida in care cele doua formatii s-au atacat reciproc pe tot parcursul acesteia.
Ultima partida pe care am dorit sa v-o prezentam este, asa cum ati observat deja, este disputa Liverpool vs Tottenham din finala Ligii Campionilor 2019. Daca pentru Liverpool ultima finala disputata in cea mai tare competitie europeana intercluburi era chiar in anul precedent, Tottenham se afla la debut intr-o astfel de faza a competitiei. Aveam o favorita la pariuri, Liverpool, dar dupa succesul celor de la Spurs contra lui Manchester City si Ajax, nimeni nu mai vedea o finala dezechilibrata.
Finala incepea de vis pentru cei care o urmareau, caci in minutul 2 asistam la prima sansa uriasa de deschidere a scorului. Arbitrul sloven, Skomina, a acordat lovitura de pedeapsa la hentul lui Sissoko. Mohamed Salah era cel de care depindeau milioane de fanii ai lui Liverpool in aceste prime minute, iar egipteanu nu le-a inselat asteptarile. Sut pe centrul portii si formatia lui Klopp trecea in avantaj.
Dupa acest start incredibil, putem admite ca prima repriza a finalei a fost una anosta. Cei mai periculosi oameni ai acestui act au fost, surprizator sau nu, fundasii laterali ai lui Liverpool, Robertson si Alexander-Arnold, insa incercarile lor din afara careului au ratat de putin tinta portii celor de la Spurs.
Nici startul actului secund nu putem spune ca a rupt gura targului, caci ocaziile avute de cele doua echipe nu au reprezentat un real pericol pentru cei doi goalkeeperi. Brazilianul Lucas Moura, omul care a calificat Spurs in finala, a avut o sansa foarte mare de a puncta in minutul 80, insa sutul sau din interiorul careului nu s-a dus conform asteptarilor sale.
Dupa alte 4 minute de joc, o faza fixa putea insemna restabilirea egalitatii pe tabela de marcaj, fiind o pozitie deranjanta pentru defensiva lui Liverpool. Danezul Eriksen a decis ca este cazul sa trimita direct pe poarta, o executie aproape de vinclul portii lui Alisson, insa brazilianul a anticicipat perfect intentiile jucatorului lui Spurs si a avut timp sa respinga in corner.
Toate sperantele echipei antrenate de Pochettino s-au spulberat in minutul 87 al finalei. Dupa o faza fixa prelungita in careul celor de la Spurs, Matip i-a pasat nou intratului Origi, iar atacantul belgian a reusit sa puncteze cu un sut la coltul lung, desi pozitia din care a trimis nu era una tocmai foarte usoara.
Nimic notabil nu s-a mai intamplat dupa reusita cu numarul 2 a finalei, astfel ca Liverpool reusea sa razbune finala pierduta in editia anterioara contra celor de la Real Madrid. Pierderea finalei a fost una greu de gestionat pentru jucatorii lui Spurs, insa aceasta finala le da sperante pentru deceniul ce tocmai a inceput.
Noi credem ca prin rememorarea catorva dueluri dintre aceste doua formatii englezesti, v-am starnit intereseul de a urmari, pe cat mai curand posibil, aceasta confruntare. Intrucat campionatul englezesc de fotbal se claseaza in top din punct de vedere al incasarilor din drepturi de televiziune, puteti urmari partida Liverpool Tottenham pe un program de televiziune ce se axeaza doar pe evenimentele sportive sau aveti sansa, de asemenea, de a urmari aceasta confruntare pe un live stream, daca nu aveti integrat in lista de programe acest eveniment.