Liverpool – Chelsea – Tur – Retur

Liverpool – Chelsea – Nu este un derby traditional al Angliei, insa statisticile definesc o mare rivalitate intre Liverpool si Chelsea Londra. Meciurile directe dintre cele doua cluburi ale primei ligi de fotbal engleze au inceput din anul 1907 si de peste un secol reprezinta una dintre confruntarile de top ale acesteia.

Liverpool – Chelsea – Fondarea celor doua cluburi si a primului duel direct

Britanicii au fost cei care au inventat cel mai iubit sport din lume din prezent, fotbalul, astfel ca noi, microbistii, le datoram foarte multe din acest punct de vedere. Pe langa stabilirea regulilor si a tuturor aspectelor ce tin de desfasurarea corecta a unei partide sau competitii de fotbal, acestia au infiintat si doua dintre cele mai valoroase si iubite echipe ale lumii, Liverpool si Chelsea.

Primii care au facut pasul catre fotbalul cel mare au fost cei de la Liverpool, in anul 1892, si asta in urma unor probleme de natura politica intre comitetul singurei formatii care activa pana in acel moment in oras, Everton, si proprietarul terenului din Anfield, John Houlding. Intrucat actionarii celor de la Everton nu au mai dorit sa plateasca tribut pentru a juca meciurile de acasa pe Anfield, John Houlding, politician in acele vremuri, a decis el insusi sa infiinteze o formatie ce avea sa joace din acel moment pe arena devenita deja celebra in zilele noastre.

Noua formatie a disputat primul amical din istorie contra formatie Rottherdam Town, urmand ca apoi sa se inscrie intr-o divizie inferioara a fotbalului englezesc.

Un club galonat ca acesta nu putea sa aiba palmaresul din prezent daca zabovea prea mult timp in fotbalul amator, astfel ca dupa promovarea in prima liga din 1896, reusea primul titlu din istorie in anul 1901. Lotul care a asigurat prima pozitie in Division 1 (actuala Premier League) a fost format din urmatorii jucatori :Bill Perkins, Billy Dunlop, Maurice Parry, Alex Raisbeck, Charlie Wilson, William Goldie, John Glover, John Thomas, Robertson Thomas John Hunter, Raby Howell, Jack Cox, Tom Robertson, Sam Raybould (golgheterul echipei), Andy McGuigan,  John Walker, John Hunter, Charles Satterthwaite si John Davies.

Primii pasi in fotbalul britanic

Acel prim succes le-a starnit apetitul pentru noi trofee cormoranilor, dar inainte de castigarea celui de-al doilea titlu, din 1906, un alt eveniment, important pentru articolul nostru, se petrecea.

Este vorba asa cum unii dintre voi ati ghicit, infiintarea clubului de fotbal, Chelsea Londra. In anul 1904, Gus Mears a cumparat stadionul de atletism Stamford Bridge cu scopul de a-l transforma intr-unul de fotbal. Intrucat oficialii celor de la Fulham au refuzat sa ofere inchirierea stadionului, acesta a trebuit sa il infiinteze pe cont propriu. Zis si facut, iar la data de 10 martie 1905, cu stadionul deja constituit, clubul Chelsea Londra lua nastere chiar vizavi de stada Fulham, de aici si derby-ul istoric al acestor doua echipe britanice. Invitati in liga secunda, Albastrii au reusit sa promoveze la finalul celui de-al doilea sezon astfel ca din anul 1907 erau parte integranta a celui mai tare campionat al tarii.

Odata cu promovarea celor de la Chelsea in prima divizie, a venit, automat, si primul duel din istoria contra celor de la Liverpool. Primul duel s-a desfasurat in runda cu numarul 19 a campionatului, pe terenul celor de la Liverpool. Desi cormoranii s-au situat mai bine in acel sezon decat londonezii, locul 8, Liverpool, locul 13, Chelsea, prima partida s-a incheiat cu o victorie categorica a oaspetilor, 4-1.

Liverpool vs Chelsea – Ce a urmat in continuare?

Dupa ce am aflat cu totii ce s-a petrecut in primul sezon Liverpool – Chelsea tur-retur, este cazul sa continuam a urmari felul in care cele doua cluburi si-au continuat istoria pana in prezent.

Din pacate pentru cele doua formatii, primul deceniul al secolului XX nu avea sa aduca, in continuare, performante notabile nici in campionat, dar nici in Cupa Angliei.

1910- 1920

Dupa acele rezultate mai putin dorite si amintite in prezent de fanii ambelor grupari, prima care iesea la rampa era Liverpool, cu o clasare pe locul secund, in spatele celor de la Aston Villa, in anul 1910. Tot Rosii au fost cei care au fost si cel mai aproape de prima cupa din palmares, in 1914, insa pierdeau ultimul act cu 1-0 contra celor de la Burnley.

De partea cealalta, londonezii incercau sa acumuleze experienta si sa devenina tot mai competitivi, iar acest lucru le-a iesit pentru prima oara in sezonul de Cupa Angliei, 1914/1915. In drumul spre marea finala, Chelsea i-au eliminat, pe rand, pe: Swindon Town, Arsenal, Manchester City, Newcastle si Everton. A fost un parcurs lung si frumos, umbrit putin in finala, dupa ce s-au declarat inferiori celor de la Sheffield United, scor 0-3.

1920-1930

Primul razboi mondial si-a pus amprenta nu doar asupra fotbalului din Marea Britanie, ci peste multe alte tari ale lumii care practicau acest sport, tocmai de aceea povestea celor doua cluburi a fost intrerupta in perioada 1915-1919. Erau doua echipe in crestere de forma, iar noul deceniu putea sa le aduca evolutii mult mai bune.

Asa a si fost de altfel, referindu-ne initial la Liverpool, caci cea mai tanara formatie a orasului, avea sa castige campionatul de doua ori la rand, in anii 1922 si 1923. O mare parte din contributie o avea si varful englez, Harry Chambers, golgeterul formatiei inca din anul sezonul 1919/1920. Castigarea titlului a insemnat si prima Supercupa a tarii jucata de aceasta formata, competie formata in 1908, insa au pierdut trofeul in fata castigatoarei FA Cup, Huddersfield Town, la limita, 0-1. Cam atat din punct de vedere al performantelor in acele vremuri pentru trupa pregatita, in mare parte, de scotianul Matt Mc Queen (1923-1928), caci ultimii ani au adus doar clasari modeste.

Acest deceniu a fost unul dintre cele mai negre pentru clubul pregatit din anul 1907 de catre antrenorul David Calderhead, caci pe langa succesul celor de la Liverpool au mai avut de indurat si multe sezoane cu rezultate slabe. A fost si o retrogradare in acel deceniu, sfarsitul editiei 1923/1924 de Division 1, una care a insemnat, totodata, ultimul sezon al acestei formatii pe prima scena al fotbalului englezesc in anii ’20.

1930 – 1940

Din pacate pentru cele doua formatii separate din punct de vedere geografic de 300 km, acesti zece ani trebuie stersi cu buretele foarte rapid din memorie, caci a fost un secol al rivalelor. In prima liga de fotbal, rivalele din oras ale echipelor noastre, Arsenal si Everton, s-au impus de 7 ori, tunarii fiind cei care au pus stapanire nu numai pe oras, ci si pe tara, gratie celor 5 titluri castigate. Golurile lui Gordon Hodgson nu i-au ajutat pe jucatorii din nord-vestul tarii sa se claseze mai sus de locul 7 in vreo editie si nici in cupa evolutiile nu erau mai stralucite pentru acestia. Singurul aspect pozitiv al acestei perioade l-a constituit intoarcerea celor de la Chelsea in primul esalon valoric al tarii, dar fara mari aspiratii in legatura cu trofeele.

1940 – 1950

Daca primul razboi mondial a impedicat desfasurarea partidelor in primul deceniu al secolului trecut, de aceasta data cel de-al doilea il oprea intre 1935 si 1945. Avand in vedere situatia creata, echipele englezesti aveau la dispozitie cateva sezoane pentru a se incorona pe prima treapa, din punct de vedere al distinctiilor, in acest interval de timp.

Daca despre Chelsea nu putem adauga prea multe cuvinte de lauda, caci au avut numai clasari undeva in partea a doua a tabelului primei ligi, despre cei de la Liverpool trebuie sa spunem cate ceva.

In primul sezon de la finalizarea acelei tragedii pentru umanitate, patru formatii ale campionatului national de fotbal au adus suspansul pana la ultima etapa de joc. Liverpool, Manchester United, Wolverhampton Wanderers si Stoke City au fost separate in clasamentul final de doar puncte, runda cu numarul 42, caci atatea etape se jucau in acea perioada, avea sa gazduiasca un meci ce decidea, in mare parte, titlul in Regat. Wolverhampton ii primeau pe cormorani, cu un avans de doar un punct in clasament, si in cazul unei remize erau campionii Angliei. Prin golurile lui Balmer si Stubbins din prima repriza, victorie 2-1, combinate cu esecul celor de la Stoke in ultima etapa, formatia de pe Anfield devenea campioana tarii pentru al treilea sezon din istorie.

1950 – 1960

Dupa atatea decenii in care clubul londonez nu s-a putut lauda cu niciun trofeu castigat, totul s-a schimbat in acest interval de timp pe care urmeaza sa vi-l prezentam. Instalat in anul 1952 pe banca echipei din sud-estul tarii, Ted Drake a format un grup unit din care nu au lipsit Ken Amstrong, Roy Bentley, John Harris si multi altii. Titlul despre care va povestim este campionatul Angliei, competitie castigata in anul 1955, cu un avans de 4 puncte in fata celor de la Wolverhampton, Portsmouth si Sunderland. A fost o echipa formata din jucatori formati numai in Regat, un lucru obisnuit pentru acele vremuri. Au profitat din plin de titlul castigat, caci au reusit sa castige si Supercupa Angliei, dupa un succes la scor de neprezentare, 3-0, in fata celor de la Newcastle.

In ceea ce priveste situatia la cormorani, acest club a trecut prin criza cea mai acuta de rezultate din istorie. Au inceput deceniul in coada clasamentului, iar la capatul sezonului 1953/1954 retrogradau in a doua liga valorica a tarii. Au petrecut restul de sezoane din acest interval in acest esalon, dar asta nu i-a oprit pe fanaticii suporteri ai echipei sa-i incurajeze de fiecare data. Multi dintre jucatorii care au evoluat in prima liga au ramas la club, un exemplu fiind Billy Liddell, semn ca aceasta echipa nu poate fi abandonata prea usor.

1960 – 1970

Chelsea a inceput intr-o pozitie incomoda acest deceniu, cu o retrogradare timpurie, insa Tommy Docherty a reusit rapid sa redreseze corabia. Chiar daca nu au luat nici un titlu intern in caeasta perioada, a fost o perioada stabila pentru club, cu clasari in prima parte a clasamentului, corelate cu castigarea Cupei Ligii Angliei din 1965. A fost primul trofeu de acest gen, dar sa nu credeti ca a fost o misiune usoara, dubla cu Leicester fiind una castigata la limita, 3-2 la general. Cea mai mare dezamagire pentru aceasta formatie ramane pierderea finalei Cupei Angliei, din 1967 contra unei alte rivale din oras, Tottenham, scor 2-1 pe un Wembley plin cu aproximativ 100.000 spectatori, insa suntem siguri ca fanii i-au iertat pentru acel insucces.

Daca pentru clubul londonez situatia a fost una per-total buna, putem spune raspicat ca pentru Liverpool a fost una de vis. Au reusit promovarea in prima divizie in 1962, iar dupa doi ani castigau un nou titlu de campioana. Era un titlu asteptat de mai bine de un deceniu si jumate, dar Hunt, St John, Melia si compania si-au facut treaba din plin in acea editie. Cormoranii nu s-au oprit doar la acest trofeu, antrenorul Bill Shankly a stiut ca are o echipa puternica inca de la preluarea acesteia, in 1959, iar pana la sfarsitul deceniului au mai venit alte 5 trofee: campionatul Angliei (1966), Cupa Angliei (1965) si Supercupa Angliei (1965, 1966, 1967).

1970 – 1980

Ambele formatii au inceput in forta anii ’70, cu Chelsea castigand FA Cup chiar in primul an contra celor de la Leeds, in timp ce Liverpool juca o finala tot de Cupa Angliei (1971) si se clasa pe podiumul campionatului un an mai tarziu. Insa, ce avea sa urmeze era ceva foarte putin anticipat. Londonezii au avut parte de o perioada foarte grea, pentru ca in partea a doua a acestui deceniu au facut tranzitia intre prima liga si a doua liga de cateva ori.

Daca Albastrii incepeau cum nu se mai poate mai bine, insa clacau pe parcurs, nu putem spune acest lucru si despre Rosii. A fost un deceniu fantastic pentru Ian Gallaghan, Ray Clemence, Emlyn Hughes, Tommy Smith si altor jucatori care si-au petrecut mare parte din aceasta perioada pe Anfield. Putem spune ca notorietatea acestei formatii din prezent a inceput chiar din acele timpuri si nu avea cum sa fie altfel, caci Liverpool a fost una dintre cele mai bune formatii ale Europei in acele vremuri. Ca sa rezumam toate performantele acestora, vom insira numarul de trofee pe care le-au obtinut: 4 titluri in campionatul Angliei (1973, 1976, 1977, 1979), un titlu in FA Cup (1974), 4 titluri in Supercupa Angliei (1973, 1974, 1977, 1979), doua titluri in Cupa UEFA (1973, 1976), doua titluri in Cupa Campionilor Europeni (1977, 1978).

1980 – 1990

In anii ce au venit, era foarte greu pentru a se crea o balanta intre aceste formatii, caci rezultatele au vorbit de la sine in trecut. Si chiar asa a si fost, caci nici in anii ’80 echipa din vestul Londrei a avut parte de inca o lupta constanta in incercarea de a se mentine in prima divizie. Mare merit in realizarea catorva sezoane in prima liga plus castigarea a doua trofee Full Members Cup o are si atacantul Kerry Dixon, golgeterul echipei in acele vremuri.

Daca unii dintre voi credeti ca perioada de aur a Rosilor s-a oprit in anii urmatori, ei bine va inselati. Chiar daca echipa a avut 3 antrenori pe parcursul acestui deceniu, Paisley, Fagan si Dalglish, generatie ce a venit sa continue traditia la Liverpool a facut fata cu brio. Cu siguranta, suporterii acestei formatii nu i-au uitat nici acum pe Ian Rush (golgheter all-time al lui Liverpool), Kenny Dalglish, Bruce Grobbelaar, Steve Nicol sau Ronnie Whelan, putini din cei care au realizat performante de top la acest club, cum ar fi: 6 titluri in campionatul Angliei (1980, 1982, 1983, 1984, 1986, 1988), doua titluri in FA Cup (1986, 1989), 4 titluri in Cupa Ligii (1980, 1982, 1983, 1984), un titlu in Supercupa Ligii de Fotbal (1986), 5 titluri in Supercupa Angliei (1980, 1982, 1986, 1988, 1989) si doua titluri in Cupa Campionilor Europeni (1981, 1984).

1990 – 2000

Dupa ce in primii ani ai ultimului deceniu al secolului XX cei de la Chelsea au avut rezultate cat mai constante in Premier League si in cupele interne (finala pierduta de FA Cup in 1994), ultima perioada avea sa aduca in sfarsitul zambetul pe buza suporterilor care au fost asa de greu incercati in ultimii zeci de ani. Mixul de nationalitati din cadrul acestei echipe a fost de bun augur, in special aducerea italienilor Vialli si Zola, iar Albastrii se bucurau, in sfarsit, de cateva trofee. Trei trofee au venit in visteria clubului: Cupa Angliei (1997), Cupa Ligii (1998), UEFA Cup Winners Cup (1998) si Supercupa Europei (1999).

Chiar daca nu au mai fost la acei parametrii al acestui secol incarcat, pe undeva era si normal, cormoranii nu si-au dezamagit fanii nici dupa acele doua decenii fantastice. Cu un atac care speria orice orice vizitatoare, format din Rush si Fowler, ne este greu sa si credem acest lucru, iar rezultatele au venit pe teren. Daca in campionat se pot lauda cu clasari constante in prima jumatate, dintre care una chiar pe primul loc (1990), nici in celelalte competitii jucatorii nu au fost mai prejos. Doua finale de FA Cup, dintre care una castigata (1992), trei prezente in Supercupa Angliei, dintre care doua castigate (1990, 1991) plus o Cupa Ligii (1995) sunt performantele cu care se lauda clubul din nordul orasului in acest interval de timp.

2000-2010

Daca in mare parte din secolul trecut cei de la Liverpool au fost cei care au contat in lupta pentru trofee, situatia s-a modificat putin dupa anii 2000. Raportandu-ne la primul deceniu al noului secol, putem spune ca aceste cluburi au fost printre cele mai valoroase ale batranului continent si inclusiv ale lumii.

In ceea ce-i priveste pe cei de la Chelsea, rezultatele foarte bune de la sfarsitul anilor ’90 combinate cu alte doua trofee obtinute in acest secol (FA Cup – 2000, FA Charity Shield – 2001) si clasari permante in Top6 l-au convins pe miliardarul rus, Roman Abramovich, sa investeasca la aceasta formatie incepand cu anul 2003.

Tintesc catre trofeul suprem

Fara a se uita la bani atunci cand trasfera jucatorii, Shevchenko, Drogba, fiind doar cateva dintre aceste exemple, oligarhul rus le-a facut pe plac lui Jose Mourinho si celorlalti antrenori care au perindat pe la clubul londonez in acele vremuri, iar rezultatele nu au incetat sa apara. Doua titluri in Premier League (2005, 2006), doua titluri in FA Cup (2007, 2009), doua titluri in Cupa Ligii (2005, 2007), un titlu in Supercupa Angliei (2006) si patru prezente in careul de asi Champions League (2005, 2007, 2008, 2009) sunt performantele cu care John Terry, Frank Lampard, Didier Drogba, Ashley Cole si multi alti jucatori de renume ai echipei le-au inregistat in acest timp.

Daca rivalii din acest articol au rupt gura targului in anii 2000, nici cei de la Liverpool nu puteau sa stea deoparte. Cu un Michael Owen, Balon de Aur la doar 21 de ani, ce putea sa se intample rau pentru o astfel de formatie. Doua titluri in FA Cup (2001, 2006), doua titluri in Cupa Ligii (2001, 2003), doua titluri in Supercupa Angliei (2001, 2007), un titlu in Cupa UEFA (2001), un titlu in Champions League (2005) si doua Supercupe ale Europei (2001, 2005) sunt performante cu care Steven Gerrard, Jamie Carragher sau Sami Hyypia isi amintesc cu placere.

2010 – prezent

Echipele mari ale fotbalului nu te dezamagesc prea des, iar Liverpool si Chelsea sunt exemple foarte bune in acest sens. In ultimul deceniu, proaspat incheiat, cele doua grupari ale fotbalului britanic au dat dovada inca o data de ce sunt printre cele mai populare echipe ale acestuia.

Chelsea a avut parte de cel mai bun sezon din istorie in competitiile interne, castigand in anul 2010 atat titlul, cat si cupa Angliei. Dupa alti doi ani a venit, in sfarsit, si trofeul pentru care investitorul rus a platit atat de mult, Liga Campionilor, iar succesul nu s-a oprit aici. Pana la incheierea acestui deceniu, Albastrii si-au mai adaugat in palmares doua titluri de campioana (2015, 2017), doua titluri in FA Cup (2012, 2018), un titlu in Cupa Ligii (2015) plus alte doua trofee Europa League (2012, 2019). Eden Hazard, Petr Cech, Diego Costa sau Willian sunt cativa dintre jucatorii care au pus umarul la imaginea pe care o avem astazi despre ultimul deceniu al clubului Chelsea Londra.

Doua formatii foarte iubite in prezent

Putem spune fara nici un dubiu ca fanbase-ul celor de la Liverpool s-a majorat semnificativ atunci cand s-a tras linia de finish a deceniului trecut. Chiar daca au inceput aceasta perioada de timp doar cu un trofeu castigat, Cupa Ligii (2012) si o clasare pe locul secund (2014), imaginea formatiei s-a schimbat complet de la venirea managerului german, Jurgen Klopp. Stilul sau ofensiv, atat de placut suporterilor lui Liverpool, cat si politica de transferuri foarte reusita, Salah, Firmino, Van Dijk, Mane fiind doar cateva exemple, i-au adus pe cormorani acolo unde le era locul, in topul cluburilor din lume. Prezenta in ultimele doua finale de Champions League, dintre care una castigata (2019 vs Tottenham), si dominarea campionatului actual al tarii au facut ca aceasta formatie sa fie una foarte mult respectata de catre oponenti si microbisti din intreaga lume in acest moment.

Liverpool – Chelsea – Statistici meciuri directe

Inainte de a va prezenta cateva partide din arhiva acestor confruntari, trebuie sa stim care este si situatia actuala a duelurilor directe dintre cele doua formatii, caci cifrele conteaza foarte mult intr-o comparatie. Avem pregatite doua rubrici: statistica meciurilor directe din toate competitiile si prezentarea mai mari diferente de scor intre formatii.

In ceea ce priveste statistica meciurilor directe si oficiale, aceasta sta in felul urmator:

Campionatul Angliei (153 partide) : Liverpool (68 victorii) – Egal (35 partide) – Chelsea (50 victorii)
Cupa Angliei (11 partide) : Liverpool (4 victorii) – Chelsea (7 victorii)
Cupa Ligii Angliei (7 partide) : Liverpool (2 victorii) – Egal (o partida) – Chelsea (4 victorii)
Supecupa Angliei (o partida) : Liverpool (o victorie)
Champions League (10 partide) : Liverpool (2 victorii) – Egal (5 partide) – Chelsea (3 victorii)
Supercupa Europei (o partida) : Egal (o partida)
Total (183 partide) : Liverpool (77 victorii) – Egal (42 partide) – Chelsea (64 victorii)

Victorii rasunatoare

Daca am vazut cum sta situatia meciurilor directe, sa amintim si niste ”umilinte” administrate una contra celeilate.

Premier League (editia 1907/1908) : Liverpool – Chelsea 1-4
Premier League (editia 1909/1910): Liverpool – Chelsea 5-1
Premier League (editia 1934/1935): Chelsea – Liverpool 4-1
Premier League (editia 1934/1935): Liverpool – Chelsea 6-0
Premier League (editia 1937/1938): Chelsea – Liverpool 6-1
Premier League (editia 1946/1947): Liverpool – Chelsea 7-4 (cele mai multe goluri din aceasta confruntare)
Premier League (editia 1953/1954) : Chelsea – Liverpool 5-2
Premier League (editia 1964/1965) : Chelsea – Liverpool 4-0
Premier League (editia 1969/1970) : Liverpool – Chelsea 4-1
Premier Leaugue (editia 1989/1990): Chelsea – Liverpool 2-5
Premier Leauge (editia 1996/1997) : Liverpool – Chelsea 5-1
Premier League (editia 1997/1998) : Chelsea – Liverpool 4-1
Premier League (editia 2001/2002): Chelsea – Liverpool 4-0
Premier League (editia 2005/2006) : Liverpool – Chelsea 1-4
Premier League (editia 2011/2012) : Liverpool – Chelsea 4-1

Chelsea – Liverpool – Meciuri spectaculoase din acest secol

Ne-a fost foarte dificil de ales partidele pe care sa vi le prezentam sub forma de rezumat, dar in cele din urma ne-am asumat si faptul de a fi ”subiectivi” si acesteau au fost partidele castigatoare.

Liverpool Chelsea 1-1 (2-3 dupa prelungiri) / Cupa Ligii Angliei (2005)

Poate nu la fel de importanta pentru echipele mari precum FA Cup, dar confruntarea Liverpool – Chelsea din finala Carabao Cup, asa cum este cunoscuta in acest moment Cupa Ligii Angliei, s-a jucat la potential maxim, caci era vorba de un trofeu la mijloc.

Finala din februarie 2005 punea fata in fata viitoarea campioana a Angliei, Chelsea vs viitoarea campioana a Europei, Liverpool, deci aveam parte de un duel foarte spectaculos. Revenind la acea perioada, cele doua formatii invinsesera formatii precum Tottenham sau Manchester United pana in ultimul act, deci, in concluzie, isi meritau locul aici.

Partida programata in Cardiff, Tara Galilor, a incins spectatorii inca din primul minut de joc. Fundasul norvegian al celor de la Liverpool, Riise, a primit o centrare din flancul drept de atac, iar sutul sau din voleu s-a oprit in plasa portii adverse, executie ce nu i-a dat nici o sansa portarului Cech.

Dupa acest inceput palpitant, lucrurile s-au mai domolit atat in teren cat si in tribuna, astfel ca la pauza formatia lui Rafa Benitez intra in avantaj.

Actul secund a debutat cu Albastrii in atac, dar Dudek a respins in doua randuri ocaziile lui Gudjohnsen si Gallas. Finala putea incheiata. in mare parte, dupa cateva minute, insa si goalkeeperul lui Chelsea avea un reflex incredibil la sutul lui Hamann.

Daca londonezii nu aveau resursele necesare pentru a fi mai lucizi la finalizare in acest duel, acestia au fost ajutati de capitanul cormoranilor, Gerrard, autor al unui autogol care a trimis partida in prelungiri.

S-a alergat mult in acest duel, iar pentru acest trofeu jucatorii nu au incetat sa ne uimeasca si in aceste 30 minute suplimentare.

Londezii au fost mai proaspeti in prelungiri

Dupa o aruncare de la margine lunga a lui Johnson, Drogba s-a trezit cu mingea in cativa metri si, beneficiind de starea de oboseala a Rosiilor din defensiva, din cauza efortului solicitat, a sutat cu ultimele puteri printr-un spatiu pe care doar un atacant veritabil ca ivorianul il gaseste in aceste minute critice de joc.

Reusita coechipierului din atac i-a motivat pe albastrii sa ramana sus, iar dupa o noua faza fixa reuseau sa marcheze golul de 3-1, in minutul 112. Salvator in timpul regulamentar, portarul polonez al formatiei din Anfiled nu a mai gasit puterea sa respinga prea departe sutul lui Gudjohnsen, iar din cativa metri Kezman a linistit apele.

Avea sa o faca doar pentru cateva secunda insa, caci o echipa asa luptatoare ca Liverpool nu renunta. Nunez a fost cel care a redus din diferenta, dupa o eroare a lui Cech, vizibil incomodat la acea faza, insa soarta intalnirii avea sa fie pecetluita. Scor final, 3-2 pentru Chelsea, primul trofeu pentru Mourinho pe banca acestora.

Chelsea Liverpool 4-4 / Champions League (2009)

Dupa o confruntare in care, surprizator, cei de la Chelsea invinsesera pe Anfild, scor 3-1, gratie unei nopti magice a lui Ivanovic (2 goluri), returul de pe Stamford Bridge parea o misiune facila. Si asa ar fi fost, daca in fata nu aveau una dintre cele mai ”artagoase” echipe ale Europei, Liverpool.

Cu gandul la careul de asi din Champions League, Chelsea plateau, pentru prima oara, starea de superficialitate in minutul 19 al partidei. O lovitura libera de la peste 30 metri, lateral dreapta, nu anunta decat o centrare, insa fundasul Aurelio a avut alte ganduri. Lui Cech nu i-a trecut nici un moment prin gand ca acesta va suta pe cadrul portii, drept dovada si zidul pus doar de forma, astfel ca reusita brazilianului anima putin tribunele.

Erou in tur, sarbul Ivanovic comitea un penalty la Alonso in minutul 28, iar situatia devenea serioasa pentru gazde. Tot mijlocasul spaniol a executat lovitura, fara vreo sansa pentru portarul londonez, iar acest 2-0 era unul aparut destul de devreme chiar si pentru calculele lui Benitez.

Unul dintre cele mai nebune meciuri ale anului

Treziti la realitate la pauza de catre olandezul Guus Hiddink, Chelsea si-a amintit fotbalul uitat in prima repriza, iar in minutul 51 reducea din avantaj. Devierea lui Didier Drogba a schimbat putin traiectoria balonului, insa nici acest lucru nu il poate scapa de greseala pe portarul Reina.

Brazilia chiar avea executanti de lovituri libere pe cinste, daca Lampard si Gerrard nu erau cei care executau, iar acest lucru s-a dovedit inca o data in minutul 57. Tot un fundas, Alex, a trimis un traseor de la mare distanta, executia acestuia fiind mult prea puternica pentru goalkeeperul oaspetilor. 2-2 si lucrurile intrau in normal.

Fara a mai avea ce pierde, Liverpool a fortat, insa mingea a intrat tot in poarta acestora. Pe contraatac, Chelsea erau letali, iar in minutul 76 o dovedeau pentru a nu stiu cata oara in acea editie. Pasa Drogba in centrul careului, marcator Lampard din pozitie ideala.

Dupa 5 minute, era din nou egalitate pe tabela, sutul lui Lucas fiind deviat de unul dintre fundasiI gazdelor in poarta.

Poate ca acea reusita nu era luata in serios, dar urmatorul gol, cel al lui Kuyt, din minutul 83, cu siguranta a creat panica in randul celor peste 40.000 spectatori ai gazdelor.

Daca oaspetii mai punctau o data in ultimele 10 minute se calificau, dar cum nu fiecare meci de acest gen iese in favoarea lor, Lampard reusea dubla in minutul 89, spre usurarea celor care asistau la meci.

Liverpool – Chelsea 2-2 / Premier League (2013)

Aceasta confruntare nu a fost una cu o miza speciala, clasarea pe un loc de UCL, decat pentru Chelsea, intrucat gruparea de pe Anfield nu traversa un sezon foarte reusit. Cu toate acestea, a fost un duel pe cinste, unul palpitant pana in ultimul minut de joc.

Desi nu s-a jucat inchis, caci niciuna nu avea ca scop doar un punct in acest duel, primele minute ale partidei nu au amenitat serios poarta vreunui goalkeeper. Insa, cum o confruntare Liverpool – Chelsea mereu va aduna tensiuni si ocazii de gol, caci avem in fata jucatori foarte valorosi, in minutul 25 venea, in sfarsit, deschiderea de scor.

Executantul de serviciu, Juan Mata, a batut un corner de pe flancul stang, iar centrarea sa l-a gasit pe Oscar in careu, brazilianul reluand cu capul in poarta lui Reina. Era unul dintre putinele goluri ale carierei pentru acesta cu capul, tocmai de aceea si defensiva adversa, in frunte cu Reina, a fost socata de primirea golului.

Primul act nu a mai produs vreo reusita in aceasta partida, asta si pentru ca Rafa Benitez, acum antrenor la Chelsea, isi studiase atent fosta echipa inaintea partidei.

Pe Anfield se joaca un fotbal de mare calitate

Din pacate pentru managerul spaniol, Liverpool avea si ea un spion in curte care stia multe lucruri despre defensiva adversa, iar tocmai asta s-a si intamplat. O pasa a lui Luis Suarez l-a gasit demarcat perfect pe Daniel Sturridge, iar fostul jucator al londonezilor nu a ratat din cativa metri.

1-1 din minutul 51, iar Chelsea trebuia sa alerge, din nou, spre golul care i-ar fi adus in avantaj. Nu a durat foarte mult acest lucru, iar dupa 4 minute, Suarez comitea un hent evident in careu, o sansa foarte buna petru Hazard de a marca. Asa cum il stim pe belgian, foarte calm la finalizare, si oaspetii treceau la conducere.

Aceasta reusita i-a obligat pe cormorani sa atace, dar o defensiva cu David Luiz si Branislav Ivanovic in centru nu era asa usor de trecut. Atacuri, unele peste altele, erau indepartate lung in departare de Albastrii, insa atunci cand nu se astepta nimeni, in ultimul minut de joc, un varf veritabil precum Luis Suarez le dadea cateva momente de sarbatoare gazdelor, gratie unei lovituri de cap imparabile. Scor final, 2-2, un rezultat ce le ingreuna misiunea oaspetilor pentru finalul de campionat.

Liverpool Chelsea 2-2 (5-4 dupa lovituri de departajare) / Supercupa Europei (2019)

Ultima confruntare pe care o amintim in cadrul acestei liste se apropie cat mai mult de prezent. Intrucat Liverpool era castigatoarea Champions League, iar Chelsea era castigatoarea Europa League, Supercupa Europei ne propunea o batalie pentru trofeu 100% britanica.

Desi in finala de la Istanbul, Liverpool era mare favorita la casele de pariuri, prima ocazie importanta venea la poarta lui Adrian. Din fericire pentru goalkeeperul cormoranilor, sutul puternic din minutul 22 al conationalului Pedro s-a dus doar in bara transversala, o usurare asadar pentru campioana Europei.

Totusi, trupa lui Lampard nu venea sa faca doar act de prezenta in aceasta confruntare, chiar daca avea un lot mai neexperimentat, iar in minutul 36 punctau, in sfarsit, pe tabela. Cu un ultim efort, nou venitul Christian Pulisic i-a pasat varfului Olivier Giroud,  iar acesta a demonstrat de ce joaca de aproape un deceniu in Premier League. 1-0 Chelsea din minutul 36 si finala devenea din ce in ce mai interesanta.

Era cat pe ce ca la cabine londonezii sa intre cu avantaj dublat, insa reusita pasatorului la primul gol a fost anulata in urma verificarii actiunii cu ajutorul VAR.

Dupa iesirea de la cabine, cei de la Liverpool dadeau, in sfarsit, o replica pe masura iar Mane, servit ideal de Firmino restabilea egalitatea inca din minutul 48. Nu era o surpriza foarte mare, intrucat cei de la Chelsea se asteptau, in mare masura, sa primeasa gol in aceasta finala, intalneau pana la una una dintre cele mai bune triplete ofensive ale planetei formanta din Mane, Salah si Firmino.

Echipa lui Klopp a preluat, treptat, conducerea jocului, Chelsea multumindu-se cu faza de contraatac, iar spre bucuria tuturor fanilor prezenti aveam parte de inca 30 minute de spectacol.

Suspansul se muta si pe plan european

Doar 5 minute trecusera din prima repriza de prelungire, iar Liverpool isi asigura, in mare masura, trofeul, dupa ce duoul Firmino – Mane, cu ultimul finalizator, facea ravagii, din nou, in defensiva adversa.

Putini s-au mai asteptat ca gruparea lui Lampard sa mai izbuteasca ceva in acest duel, insa in minutul 110, Abraham obtinea o lovitura de pedeapsa ca urmare a interventiei lui Adrian.

Jorginho l-a culcat pe goalkeeperul Rosiilor, un eveniment ce se prevedea in viitoarele 10 minute. Am ajuns, dupa o lupta teribila, la loviturile de departajare, iar cei care aveau nervii mai tari se bucurau de mult ravnitul trofeu.

Cei doi antrenori si-au ales cu foarte multa intelepciune jucatorii executanti, iar la finalul a 8 lovituri de departajare situatia era egala, 4-4. A urmat randul lui Salah, egipteanul fiind si omul ales de Klopp in finala Champions League sa execute, si nici de aceasta data africanul nu a ratat. Toata presiunea s-a mutat pe umerii unui jucator neexperimentat din acest punct de vedere, Tammy Abraham, iar asta s-a vazut. O executie bazata mai mult pe noroc, iar Adrian a parat prima lovitura a acestei serii. Punct final, dupa o finala care nu a dezamagit pe nimeni dintre cei care au urmarit-o.

Toate aceste confruntari au fost la un nivel rar intalnit in fotbalul mondial, tocmai de aceea Liverpool vs Chelsea va fi intotdeauna o partida pe care trebuie sa o urmaresti oriunde poti: pe tv, livestream sau orice sursa care iti e utila sa te bucuri de o batalie in adevaratul sens al cuvantului.