Juventus – Udinese – Poreclite, printre altele, Bianconeri (Alb-negri), datorita culorilor similare cu care se afiseaza in competitiile interne si cele europene, Juventus si Udinese a devenit o rivalitate mult mai apreciata de microbistii primei ligi italiene de fotbal (Serie A), incepand cu acest secol. Desi nu se compara din niciun punct de vedere al palmaresului, Juventus fiind lider autoritar, cele doua formatii au o istorie demna de a fi amintita in minutele urmatoare.
Infiintate in ultima parte a secolului al XIX-lea ca si sectiuni sportive (Udinese – 1896 ; Juventus – 1897), cele doua echipe care activeaza in prezent in Seria A si-au inceput activitatea profesionista in cadrul acestui sport incepand cu secolul urmator.
In ciuda faptului ca s-au fondat in aceeasi perioada de timp, parcursul celor doua formatii avea sa fie complet diferit. In timp ce Batrana Doamna, o alta porecla a clubului din Torino, reusea in anul 1900 sa fie acceptata ca membru al primei ligi italiene de fotbal, iar in anul 1905 isi trecea in palmares primul titlu de campioana a tarii, echipa din regiunea Friuli-Venezia Giulia era departe de aceste performante. Acceptata in anul 1912 in campionatul national de fotbal, Udinese si-a inceput activitatea in Campionato Veneto di Promozione, insa fara mari reusite pe plan intern pana in anul 1922, atunci cand bifau prima lor finala de cupa, una pierduta, ce-i drept, scor 1-0, contra echipei Vado.
Daca ar fi sa facem o paralela intre cele doua cluburi in prima jumatate a secolului trecut, am putea sa o consideram una neagra, daca tot facem o aluzie la subtitlu si culorile echipelor, pentru Udinese, si una alba pentru Juventus. Raportandu-ne la echipa ce a dominat cap-coada campionatul italian de fotbal in deceniul trecut, Juventus, aceasta a facut figuratie si in acele timpuri in care fotbalul se afla la inceputuri, reusind nu mai putin de 7 titluri interne pana in anii ’50. De departe cea mai glorioasa perioada a reprezentat-o cele 5 titluri consecutive castigate in intervalul 1931-1935, unele pe care s-au pus, practic, bazele clubului de astazi Juventus Torino.
La polul opus, Udinese Calcio nu-si aduce aminte cu placere de acea perioada din istoria ei, fiind una in care nu au reusit nici macar o data sa atinga nivelul profesionist in adevaratul sens al cuvantului. A fost o lupta nestavilita pentru acestia in esaloanele inferioare, una care lua capat abia la finalul acestei perioade, sezonul 1949-1950. Oficial, primul contact al friulianilor cu Serie A a aparut in sezonul 1950/1951, un sezon in care rivalii din acest articol plecau din postura de campioni ai Italiei, pentru prima oara dupa 15 ani (13 sezoane, excluzand anii in care nu s-a jucat fotbal din cauza celui de-al doilea razboi mondial).
Iata ca am ajuns, dupa o scurta reamintire a performantelor celor doua formatii din prima parte a istoriei lor, la primele dueluri directe Juventus-Udinese. La data de 17 decembrie 1950, pe Stadio Olimpico Grande Torino, campioana primitea vizita nou-promovatei in runda cu numarul 15 din Serie A. Dezechilibrul valoric dintre cele doua formatii s-a observat inca din startul partidei, formatia torineza reusind sa castige primul duel oficial, scor 3-0.
In ciuda acelei infrangeri fara drept de apel, Udinese a facut fata confruntarilor cu cele mai titrate formatii ale tarii si, implicit, nivelului primei ligi in primii ani, declinul survenind abia la inceputul anilor ’60. Au urmat aproximativ doua decenii in care formatia din nordul tarii s-a invartit in suburbiile fotbalului italian, in timp ce echipa din Torino s-a luptat cu formatiile din Milano (Inter si AC Milan) pentru Scudetto (titlul national).
Desi pierdusera de foarte putine ori impotriva celor de la Udinese in prima parte a intalnirilor directe, Juventus nu dorea sa repete la inceputul anilor ’80, atunci cand adversarii reveneau in prim plan, performantele din editia 1956/1957, una in care torinezii nu bifau nici macar un punct cu Udine. Tinand cont de greselile trecutului, Gaetano Scirea, Antonio Cabrini, Sergio Brio si compania s-au comportat extraordinar in duelurile cu friulianii, iar in intervalul 1980-1987, cel in care Udine a facut parte din Serie A, nu s-a inregistrat nici macar un succes pentru formatia care isi disputa meciurile de acasa pe Dacia Arena.
O echipa destul de inconstanta ca Udinese s-a transformat mult in bine incepand cu anii ’90, o perioada in care fotbalul italian era considerat cel mai bun din lume. Dupa multe timp in care au petrecut destul de mult timp in esaloanele inferioare ale sistemului italian de fotbal, ultimele trei decenii au schimbat perceptia suporterilor asupra acestei formatii. Daca despre Juventus nu mai trebuie sa enumeram performantele, caci au reusit in tot acest interval sa castige orice competitie la care au luat parte, ne-am propus ca in continuare sa va reamintim cateva meciuri foarte spectaculoase Juventus-Udinese din acest secol, mai ales ca marea rivala a lui Triestina a reusit cateva clasari foarte bune, iar unele dintre ele i-au adus si niste calificari in Champions League.
Primul popas pe care il facem in rememorarea celor mai tari dueluri dintre aceste doua echipe italiene de fotbal il reprezinta sezonul 2003/2004 de Serie A. Pe Delle Alpi, fost arena a formatiei din Torino, Udinese venea in runda cu numarul 9 cu scopul de a reusi un fotbal cat mai de calitate, un rezultat pozitiv fiind un bonus contra vicecampioanei Europei din acea perioada.
Favoriti incontestabili in aceasta batalie, formatia antrenata de celebrul Marcello Lippi, manager cu care nationala Italiei se impunea la CM din 2006, a dominat pe tot parcursul primei reprize, insa De Sanctis avea sa fie o nuca tare pentru Nedved si compania. Scor alb la cabine, desi pe teren conta in atac doar o singura formatie, insa pentru a reusi al doilea rezultat pozitiv pe terenul Batranei Doamne din acest secol echipa patronata de cunoscuta familie Pozzo trebuia sa demonstreze mult mai mult.
Fara a surprinde pe nimeni, actul secund a fost o noua demonstratie de forta din partea torinezilor, iar acest efort colectiv putea fi recompensat inca din primele minute, insa de la punctul cu var Alessandro Del Piero tintea doar bara transversala. Paradoxal, desi erau dominati la toate capitolele, friulianii erau au cei care deblocau tabela de joc in minutul 68, tot dintr-o lovitura de pedeapsa, transformata de cehul Jankulovski.
Ar fi fost foarte nedrept ca Juventus sa piarda un duel in care si-a creat o sumedenie de ocazii, insa ultimele 20 de minute ale intalnirii aveau sa aduca o revenire cum doar o echipa asa valoroasa o poate inregistra. Prima replica pe tabela a oferit-o varful Di Vaio (min.78), cel care relua spectaculos cu o lovitura de cap din apropierea punctului cu var.
La interval de 7 minute distanta de la golul egalizator, totul avea sa insemne sfaristul pentru Udine in aceasta partida. Reusita parterenerului din atac al lui Di Vaio, conationalul Miccoli ii aducea pe Juve in avantaj (min.85), iar in ultimele minute ale partidei Di Vaio si Trezeguet razbunau cu varf si indesat toate ocaziile majore avute in primul act.
Dupa o victorie la limita in turul de campionat, scor 1-0, Juventus se deplasa la Udine in runda cu numarul 21 pentru a mai bifa inca 3 puncte benefice in lupta pentru titlu. Desi trupa din Torino crease cel mai mare scandal al deceniului, fiind retrogradati in Serie B si pierzandu-si, totodata, din notorietate, Di Natale si compania erau constienti ca o echipa asa de influnta precum cea a lui Agnelli nu va sta prea mult sa regrete acea perioada.
Pe fondul unor plecari in masa a unor nume importante ale vestiarului lui Juve in acea perioada cenusite reamintita, friulianii au incercat in aceasta partida sa profite de forma fluctuanta a adversarilor, iar in minutul 20 atacantul Fabio Quagliarella reusea sa finalizeze cu succes o pasa venita de la golgheterul all-time al echipei, Antonio Di Natale.
Chiar daca campionatului din ”cizma” este renumit ca unul foarte defensiv si tacticizat, de altfel, Udinese si Juventus erau genul de formatii care nu se identificau cu aceste caracterisitici, insa fazele de poarta nu aveau sa mai aduca vreo reusita in economia partidei pana la pauza.
Vazuti condusi in aceasta deplasare, antrenorul Ranieri a decis sa riste totul pe calea atacului, introducand un varf (Iaquinta) in locul unui mijlocas (Marchionni), insa tactica aleasa de managerul italian nu avea sa se potriveasca prea mult. Daca tridentul Giovinco-Amauri-Iaquinta era folosit in aceasta repriza, automat spatiile din defensiva erau mult mai vizibile si de acest lucru profita Di Natale cu un sfert de ora inaintea finalului meciului. Gratie unei actiuni individuale purtate de atacantul italian Udine putea spera, dupa 14 ani, la victorie, executia acestuia fiind directionata fix in vinclul portii lui Buffon.
Pentru a se putea sparge acest ghinion ce ii urmarea de cativa ani, jucatorii antrenati de Pasquale Marino au trebuit sa mai suporte aproximativ 15 minute de foc la poarta lui Handanovic, asta pentru ca la interval de 3 minute de la golul de 2-0, noul intratul Iaquinta marca un gol ce era privit de fanii oaspetilor un prim pas catre rezultat pozitiv.
Fara a sta prea mult pe ganduri, am admis ca Udinese-Juventus din octombrie 2017 a fost cel mai spectaculos meci dintre cele doua formatii de pe tot parcursul deceniului trecut. Desi pentru o perioada lunga de timpa aceasta perioada era una, pe alocuri, echilibrata, incepand cu anul 2016 Juventus pleca mare favorita in acest duel. Nu negam ca nu plecau cu prima sansa in trecut, insa de la plecarea lui Di Natale in anul precizat mai sus, Udine isi pierduse mult din valoare, iar acest lucru avea sa fie pedepsit in runda cu numarul de campioana incontestabila a tarii.
Peste 20.000 de suporteri ai echipei gazda au tresarit in minutul 8 al partidei, dupa ce croatul Perica il invingea pe Buffon cu un sut la coltul lung, insa aceasta stare de euforie avea sa fie rapid intrerupta de jucatorii lui Allegri. Mai precis, la 6 minute distanta de la deschiderea scorului, fundasul brazilian Samir isi inscria in proprie poarta in urma unei lovituri de la coltul terenului executata de bosniacul Pjanic.
Doar de o reusita avea nevoie Batrana Doamna pentru a reintra in partida la capacitate maxima, drept dovada preluarea conducerii in minutul 20 la o actiune ce il avea ca servant pe columbianul Cuadrado, respectiv finalizator pe mijlocasul defensiv, Sami Khedira. Lovitura de cap a neamtului chiar din fata lui Ali reprezenta o adevarata lovitura de soc pentru gazde, care incepeau sa-si piarda serios moralul inca din prima parte a reprizei.
Gazdele au scapat doar cu 1-2 la cabine si aveau sanse la un rezultat pozitiv, asta si datorita gesturilor de frustare ale croatului Mandzukic, unele care ii aduceau fostului atacant trecut, printre altele, pe la Bayern Munchen si Atletico Madrid, doua cartonase galbene in minutul 26.
Toate scenariile negativiste pe care orice fan al unui club din Seria A si le face atunci cand Juventus isi creeaza ocazii la foc automat aveau sa fie risipite si datorita golului egalizator, unul marcat de capitanul Danilo la capatul unei centrari dintr-o lovitura libera (min.47). Mai era o repriza de joc si Udine se vedea favorita impotriva campioanei, gratie omului in plus.
Nu poti castiga titluri pe banda rulanta daca nu ai o mentalitate de fier in primul rand si, chiar si cu acest impediment, campionii erau cei care treceau din nou in avantaj 5 minute mai tarziu, datorita unei noi executii cu capul reusite de un fundas, de aceasta data Rugani.
Atunci cand atacul te lasa balta, cum s-a intamplat in aceasta partida, solutiile trebuie sa venita de la fotbalisti care nu au ca obiectiv incheierea unei actiuni de poarta, iar la acest capitol antrenorul italian al vizitatorilor se putea considera privilegiat. Poate ca exageram sau nu, insa Khedira a facut meciului sezonului in acea seara, reusind sa bifeze hattrick-ul pana la finalul partidei, in timp ce scorul final a fost completat de partenerul acestuia din zona mediana, Miralem Pjanic. Iata ca, cu un om mai putin timp de o repriza, Juventus a reusit sa faca scorul etapei in aceasta deplasare.
Ultimul meci pe care l-am adaugat in lista noastra s-a disputat foarte recent, mai exact in editia 2018/2019, si la fel ca si in alte editii, trebuia sa fie tot o victorie pentru echipa torineza. Fara adversar in deceniul proaspat incheiat, echipa lui Allegri, antrenor ce se afla la ultimul sezon cu acestia, venea cu obiectiv fix inaintea rundei cu numarul 27: victoria. Si avea toate motivele sa abordeze foarte increzatoare in fortele proprii acest duel, caci in fata lor erau un oponent ce se afla in lupta serioasa pentru evitarea retrogradarii.
Cu Ronaldo odihnit pentru partida din Champions League contra lui Atletico Madrid, acolo unde italienii trebuiau sa intoarca un rezultat nu tocmai convenabil, 0-2, Allegri isi punea sperantele in acest duel in fata portii adverse pe tanarul Moise Kean, titular in premiera in Seria in tricoul Batranei Doamne.
Poate pe fondul unei relaxari cauzate de lipsa castigatorului a 5 Baloane de Aur, defensiva friulianilor era surprinsa inca din minutul 11 si de cine altul, decat de inloculuitorul lui Cristiano. Nemarcat de cuplul de fundasi centrali ai oaspetilor, Kean a punctat doar din cativa metri, fara vreo sansa pentru Musso, din centrarea lui Alex Sandro.
Dorinta foarte mare de a-l impresiona pe managerul italian i-au facut pe titularii lui Juve din acest duel sa traga tot mai tare, iar efortul acestora avea sa functioneze in fata unei echipe care nu se regasea nici in aceasta editie. Daca era vreun dubiu asupra castigatoare, acesta avea sa fie indepartat in minutul 39 cand acelasi Kean puncta, de aceasta data, dupa o actiune individuala la coltul scurt.
Avantajul destul de convingator de la pauza nu i-a facut in niciun moment pe Bernaderschi si compania sa inceteze actiunile ofensive, un aspect care ne-a oferit noua urmaritorilor inca o repriza spectaculoasa. Tot tanarul in varsta de 18 ani (la data disputarii partidei) reusea sa obtina un penalty in minutul 67, unul pe care Can il transforma, pentru ca patru minute mai tarziu Matuidi sa mareasca si el proportiile scorului.
Daca exista vreo alinare pentru sustinatorii lui Udinese din acest duel, aceasta o reprezenta golul de onoare marcat de atacantul Lasagna, din minutul 84, considerat de multi si, inclusiv, de noi ca cel mai frumos al partidei.
In urma rezumatelor confruntarilor dintre Juventus si Udinese, cu siguranta, ati remarcat ca exista o diferenta considerabila, mai ales in ultimii ani, in favoarea echipei din Torino, acestia fiind dominanti la toate capitolele. La cum se prezinta situatia actuala a formatiilor suntem destul de siguri ca Bonucci, Ronaldo, Dybala si restul jucatorilor din lotul campionilor vor fi autoritari si in editia viitoare din Seria A contra echipei din Friuli, dar pentru a vedea daca intr-adevar acesta va fi desfasurarea partidei nu ne ramane decat sa urmarim Juventus-Udinese pe o sursa de livestream.