Juventus – Fiorentina – Confruntarea dintre Juventus si Fiorentina a devenit un derby in adevaratul sens al cuvantului, asta datorita, in mare parte, jucatorilor care au tradat culorile si au schimbat tabara. O echipa asa de importanta a campionatului italian precum Fiorentina s-a vazut tradata nu o data, de mutarea unor jucatori care s-au transferat la Torino, nume precum Baggio, Cervato sau, mai nou, Bernardeschi fiind cele mai elocvente in acest caz.
Fotbalul italian se mandreste cu formatii care au elementele necesare pentru a fi vazute foarte bine in acest moment, precum: traditie, palmares, suporteri alaturi si multe altele. Doua astfel de exemple sunt chiar echipele despre care vom vorbi in cadrul acestui articol: Juventus Torino si ACF Fiorentina. Fondate in urma cu multe decenii in urma (Juventus – 1897 ; Fiorentina – 1926), cele doua echipe se identifica cu Serie A, asta deoarece intotdeauna au dorit sa isi mentina un nivel ridicat.
La putin timp de la fondarea echipei din Florenta se inregistra primul meci oficial al acestui derby. Cu doua titluri nationale castigate pana in acel moment (1905 si 1926), Bianconerii beneficiau de un lot mult mai puternic valoric completat de experienta, de aici si scorul uluitor dintre cele doua formatii. In cele 182 de meciuri Juventus-Fiorentina pana in prezent nu am mai avut parte de o asemenea diferenta, una care i-a demonstrat trupei Viola ca mai are de ars anumite etape pentru a atinge acel nivel superior pe care-l visau.
Batrana Doamna a dominat duelurile cu Fiorentina in prima parte a acestei rivalitati si in mare majoritatea a timpului, insa au fost perioade in care replica a venit cu multa asprime. Prima de acest gen se petrecea la inceputul anilor ’40, pentru o scurt timp, insa a fost gustata din plin de catre locuitorii orasului in care Renasterea si-a pus la inceputuri bazele. Castigarea primului trofeu din visterie, Cupa Italiei (1940) nu a venit in mod intamplator, de aici si cele 4 victorii consecutive impotriva juventinilor, dintre care doua foarte categorice (3-0 si 5-0).
Puteti accesa si clasament liga 1 Romania sau clasament liga 3 Romania!
Un club asa de grandios precum Juventus, cel mai galonat al Italiei, nu putea sa ajunga la un asemenea statut daca nu isi invingea rivalii in mare parte din istorie, iar asta au simtit-o pe pielea lor inclusiv cei de la Fiorentina. S-au bucurat de aprecierile iubitorilor fotbalului din peninsula la inceputul anilor ’40, insa Batrana Doamna nu putea sa lase asemenea lucruri sa le scape de sub control. Un interval de timp cu o asemenea dominare s-a petrecut in intervalul 1948-1955, atunci cand Hansen, Boniperti, Parola si compania reuseau sa le administreze infrangeri dupa infrangeri rivalilor. Nu mai putin de 16 meciuri fara infrangere a inregistrat Juventus in acest timp, reusind, printre altele, si un alt scor foarte categoric : 8-0 (1953).
Omitem perioada de glorie a toscanilor, cea din anii ’60, cu precadere, atunci cand bifau cele mai importante trofee nationale, pentru a ne indrepta atentia catre cea mai urmarita confruntare dintre Juventus si Fiorentina din secolul trecut la nivel european. Au fost zeci de dueluri in Serie A intre cele doua formatii pana in primavara lui ’90, dar acea finala din Cupa Uefa avea sa fie cea mai memorabila. Favoriti clar inaintea acelei finale, juventinii, cu Tacconi, Brio si Marocchi oameni de baza in ideile lui Dino Zoff, nu trebuiau sa se culce pe o ureche deoarece intalneau prima formatie italiana care reusea o finala europeana: Fiorentina – Cupa Campionilor Europeni (1957).
Dupa o victorie cu 3-1 la Torino, prin golurile lui Galia, Caseraghi si De Agostini, respectiv Buso, torinezii i-au anihilat pe Baggio, Nappi si compania, reusind un 0-0 ce le-a adus a doua Cupa Uefa din istorie. De atunci a plecat rivalitatea exacerbata dintre cele doua formatii, caci la putin timp de la terminarea acelei finale legendarul Baggio parasea Florenta pentru a se alatura unui club ce ii putea aduce si trofeele la care aspira orice jucator de talie mondiala. Au venit, drept urmare si castigarea Balonului de Aur din 1994, dar asta este cu totul o alta discutie.
Dupa ce am parcurs foarte rapid secolul antrerior, este cazul sa ne apropiem cat mai mult de prezent, caci acesta ne intereseaza, iar cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa rememoram impreuna cele mai tari dueluri Fiorentina-Juventus din ultimele doua decenii. A pierdut Serie A jucatorii cei mai importanti ai lumii si, totodata, statutul de cel mai valoros campionat, insa meciurile spectaculoase si tensionate nu au incetat sa apara. Au fost multe de acest gen intre aceste doua formatii, mai ales dupa era Baggio, tocmai de aceea vom povesti cateva dintre ele in ultima parte a acestui articol.
Ca vrem, ca nu vrem, incepem in forta rememorarea duelurilor cu unul ce s-a disputat chiar in prima editie completa de dupa anul 2000, mai exact sezonul 2000/2001. Juventus vs Fiorentina se disputa in runda cu numarul, chiar la inceputul lui ianuarie 2001, iar situatia dintre cele doua formatii era destul de echilibrata in clasament : 3 puncte avans pentru Juventus. La o distanta considerabila de liderul din acea vreme, AS Roma, ambele se luptau in acest moment pentru pozitia secunda, iar cei peste 40.000 suporteri de pe stadionul din Torino erau nerabdatori sa vada un nivel ridicat.
Pe o ceasa foarte densa, ambele echipe ar fi trebuit sa intampine probleme, insa nu era cazul atunci cand erau atatia jucatori valorosi pe teren. Primul care profita, daca am putea spune, de acest deficit era Enrico Chiesa, nimeni altul decat tatal celui mai bun jucator din acest moment al Fiorentinei, Federico. Cu un sut la coltul scurt, atacantul italian reusea in minutul 4 sa il invinga pe van der Sar si in acelasi timp sa aduca oaspetii in avantaj.
Nu puteai avea pretentii sa castige la Torino daca nu aveai jucatori de marca, iar cel care dubla avantajul luat initial era Nuno Gomes. Atacantul portughez, vicecampion european cu nationala 3 ani mai tarziu puncta in urma unei aparari foarte avansate a gazdelor.
Un inceput complet ratat pentru formatia pregatita de Carlo Ancelotti, dar cel care ii mai salva pielea conationalului de pe banca tehnica era mijlocasul Antonio Conte. In urma unor balbaieli in careu, viitorul antrenor al celor de la Juve ( intevalul 2011-2014) marca, dar si cu mult spatiu in fata sa. Avantaj pentru oaspeti la intrarea la cabine, dar asta nu parea o problema asa de serioasa pentru torinezi, atunci cand ii fata ai nume precum Zidane sau Inzaghi. Arbitrul intalnirii le-a usurat si el din misiune, acordandu-le penalty la doar 3 minute de la startul reprizei secunde, iar cel care isi asuma lovitura era Inzaghi. Vulpoiul atacant al lui Juve a trimis in vinclu, spre frustrarea lui tehnicianului turc al oaspetilor, Terim.
Dupa alte 8 minute de joc, atmosfera era incendiara la propriu in tribune, dupa ce tot Pippo reusea sa mai puncteze inca o data pe tabela. Cu un sut sub bara transversala a lui Toldo acesta semna inca o reusita ce ii indemna sefii lui Milan sa plateasca o suma uriasa de bani in acea vara: putin peste 36 de milioane de euro.
Nu a fost sa fie victoria gazdelor caci a fost mai mult un duel Inzaghi vs Chiesa, unul care se termina la fel ca scorul de pe tabela, egal, dupa ce atacantul Fiorentinei puncta si el cu jumatate de ora inaintea finalului partidei pentru 3-3.
Avansam putin in timp pentru a rememora singurul duel din aceasta lista din Cupa Italiei. Se juca in optimile de finala ale editiei 2005/2006, o tragere la sorti ce decidea ca partida sa se joace pe vechea arena a torinezilor, Delle Alpi. Favoriti deoarece aveau un lot mult mai puternic, drept dovada si titlul castigat in Serie A in acel sezon, dar si pentru ca aveau avantajul terenului propriu, jucatorii pregatiti de Fabio Capello au inceput cu dreptul partida. Primul care a dat tonul a fost cel mai emblematic atacant din istoria recenta a lui Juventus, Del Piero, cel care marca cu piciorul stang, dupa o pirueta neanticipata de aparatorii adversi.
Era un avantaj confortabil, care le dadea sperante pentru restul partidei, motiv pentru care jocul a decurs de la sine, iar golul 2 a venit foarte rapid. Vinovat tot Alessandro, cel care marca dintr-o lovitura libera de la 20 metri, o executie care l-a lasat masca pe goalkeeperul Frey. Nu a fost de respiro pe terenul campioanei, iar pentru asta aveau sa platesca oaspetii inca o data dupa doar inca 5 minute. Dupa doua goluri are principalului om de atac al Batranei Doamne a venit timpul partenerului din atac din acest moment sa demonstreze pe teren. Este vorba despre internationalul roman, Adrian Mutu, cel care stabilea un scor de neprezentare.
Un lot foarte puternic de partea toscanilor, dar mai mult nu se putea in aceasta mansa, motoarele celor de la Juventus fiind, in continuare, la un nivel foarte ridicat. Atacantul uruguayan Zalayeta obtinea un penalty in minutul 57, unul de care soarta acestuia depindea de executia lui Del Piero. Un pas, doi, trei, l-a fixat din priviri pe Frey, si cu multa eleganta a punctat pentru 4-0, dar a bifat si o performanta individuala: hattrick-ul.
Nu a fost totusi o victorie la 0, golul de onoare venind in minutul 63 de la bulgarul Bojinov. Cu o executie cu capul din urma unei faze fixe, atacantul a reusit sa nu-i lase ocazia lui Gigi de a bifa un clean sheet, insa nu credem ca a fost frustrat prea tare deoarece echipa sa bifa obiectivul din acest meci: calificarea.
Ramanem tot pe terenul lui Juventus, pentru un alt duel spectaculos, de aceasta data in sezonul 2007/2008. Retrogradarea celor de la Juventus in urma scandalului Calciopoli a contat foarte mult din punct de vedere al nivelului echipei, drept dovada si clasarea in acel sezon. Torinezii pe 4, toscanii pe 5, iar duelul din runda cu numarul 26 era foarte important, deoarece niciuna nu dorea sa se indeparteze prea mult de locurile de Champions League. Cu o sansa mult mai tare decat in trecut, trupa lui Prandelli simtea ca poate beneficia de pe urma acestui fapt, iar cel care ii aducea in avantaj era italianul Massimo Gobbi. Lasat singur cu jucatorul advers, Buffon nu a mai putut interveni, iar Juve trebuia sa o ia de la capat.
Puteau spera chiar la cele 3 puncte si nu exageram deloc, caci executia de 1-1, a jucatorului trecut si pe la Liverpool, Sissoko, le oferea un adevarat boost de moral. Direct din foarfeca, jucatorul cu origini din Mali a bifat golul meciului in minutul 29. S-a intrat la cabine la cabine, un scor care lasa loc de multe interpretari in repriza secunda.
S-a jucat foarte deschis in cel de-al doilea act, contrar celor care au pus eticheta ca este un campionat foarte defensiv, iar cei care preluau conducerea pe tabela era formatia pregatita de Claudio Ranieri. Da, a pregatit-o si pe Fiorentina in trecut, atunci cand i-a adus inapoi in Serie A, dar de aceasta data nu era deloc dezamagit de faptul ca trupa Viola era consusa. Autorul golului era unul dintre campioni mondiali din lotul lui Juventus, italianul Mario Camoranesi.
Putea fi inca unul dintre duelurile pe care formatia din Torino le trece in dreptul sau, dar inspiratia lui Prandelli a rasturnat toata situatia. Singurele schimbari ale managerului italianului, Waigo si Osvaldo, au fost cei care au reusit sa-l invinga pe Gigi, aducand toate cele 3 puncte in Florenta.
Primul duel al deceniului trecut pe care-l aducem in discutie si, in premiera pentru aceasta lista, primul care se disputa pe arena celor de la Fiorentina, Artemio Franchi. Intre timp formatia toscana mai scazuse din turatie, in timp ce formatia din nord-vestul tarii se afla in plina hegemonie. Cu doua titluri deja la activ, in momentul acestei confruntari din 20 octombrie 2013, Juve se deplasa in runda cu numarul 8 dornica sa isi croiasca, in continuare, pasi catre titlul urmator.
Inceputul era bun pentru baietii antrenati la acea vreme de catre managerul Antonio Conte, asta dupa ce in urma unei lovituri de la 11 metri argentinianul Carlitos Tevez trimitea in celalalt colt ales de catre goalkeeperul Neto. A fost repriza o repriza controlata intru-totul de catre campioni, motiv pentru care la interval de 3 minute avantajul se dubla. Incercarea columbianului Cuadrado de a indeparta pericolul a provocat contrariul, o ocazie pe care mijlocasul Paul Pogba nu a lasat-o nefructificata.
2-0 la pauza pentru formatia oaspete si, la fel ca in urma cu 12 ani, jucau pentru a recupera din ecartul pierdut in fata Romei. La fel ca si atunci, nu avea sa termine acest meci cu victoria Batranei Doamne, dar de aceasta data aveau parte de un scenariu mult mai negru. Poate responsabil pentru acordarea unui penalty in favoarea torinezilor, nu stim asta, dar in minutul 66 arbitrul Nicola Rizzoli dicta penalty in favoarea gazdelor. Atacantul Giuseppe Rossi era cel care reducea din diferenta, cu o executie sigura si tot el era cel care aducea egalarea zece minute mai tarziu. Intr-un interval de 10 minute se anula tot avantajul oaspetilor din acest duel, insa nu era totul.
Foarte rar o vezi pe Juventus sa se apere asa de rau, dar in acea deplasare trioul Bonucci-Chiellini-Barzagli era la un nivel foarte mediocru. Lasat liber fata in fata cu Buffon, spaniolul Joaquin a trimis pe langa acesta, pentru un 3-2 care parea imposibil de prevazut la pauza.
Lovitura de gratie a fost inregistrata de catre acelasi Rossi, care in doar 14 minute reusea hattrick-ul si consemna prima victorie a toscanilor contra juventinilor de la acel 2-3, mai sus prezentat, din editia 2007/2008.
Pentru cei care iubesc aceasta rivalitate, sezoanele 2013/2014, respectiv 2014/2015, au adus cate 4 confruntari in loc de doua, iar catre una dintre ele ne vom indrepta noi atentia. Dupa ce in tur remizasera, iar in semifinalele Cupei Italiei avansase Juve cu 4-2 la general, ultimul duel din sezonul 2014/2015 dintre cele doua a fost unul la fel de spectaculos. S-a jucat in runda cu numarul 33, o perioada in care torinezii erau 99% campioni, iar toscanii luptau din greu pentru un loc de Europa League.
Cu mare nevoie de un rezultat pozitiv in aceasta deplasare deloc facila, jucatorii pregatiti de fostul atacant, Vincezo Montella, au inceput cum trebuia acest duel. Penalty pentru formatia din Firenze, iar executant era fundasul lateral Gonzalo Rodriguez. Sut in forta trimis de argentinian, unul la care Buffon nu a avut vreo sansa in a interveni.
Trebuie sa fii la capacitate maxima pentru a reusi un rezultat cu care sa te mandresti atunci cand pleci din Torino, insa nivelul foarte bun al toscanilor nu a putut fi sustinut decat inca cateva secunde. Mai precis, la doar 3 minute de la golul trupei Viola, replica venea de la varful gazdelor, Llorente. Specialistul fazelor fixe in tricoul campioanei, nimeni altul decat Andrea Pirlo, ii punea mingea pe tava spaniolului, detenta fiind foarte bine pusa in valoare de catre atacantul care a trecut, ulterior, si prin Regat.
Nu era deloc un rezultat foarte rau pentru oaspeti inaintea reprizei secunde, insa daca si Tevez iti inscrie cu capul atunci chiar ai ceva probleme in defensiva. Scapat din marcaj de duoul Savic-Basanta, argentinianul si-a pregatit din timp lovitura, una care avea sa il lobeze pe Frey cu multa eleganta. 2-1 la pauza pentru juventini, un avantaj care ii indepartau pe cei de la Fiorentina in afara locurilor de cupe europene.
Fara a avea ce pierde de la acest duel, in urma acestui scor, trupa Viola a riscat totul pe cartea atacului in actul secund, iar tactica era una ce parea sa dea roade. Dupa o incursiune a lui Joaquin, centralul Banti le-a acordat oaspetilor cel de-al doilea penalty din acest meci. Tot in forta, dar de aceasta data Rodriguez nu a mai gasit tinta, o ocazie pe care aveau sa o regrete cu siguranta.
Daca toscanii nu marcau, acest lucru nu putem spune si despre jucatorii Bianconerilor care in minutul 70 inchisesera, in mare parte, calculele acestei partidei. O actiune ce i-a avut in prim-plan doar pe cei doi atacanti ai lui Juve a fost suficienta pentru ca scorul sa se majoreze. In lipsa de solutii, Tevez a sutat in forta la coltul lung, o executie ce ii aducea dubla pe tabela.
Doar cateva zeci de secunde au mai avut emotii fanii gazdelor, asta dupa ce in minutele de prelungiri slovenul Ilicic mai reducea din proportiile scorului. Sutul sau din lovitura libera de la aproximativ 30 metri nu a putut fi respins de Buffon decat in propria poarta. S-a terminat 3-2, un rezultat care demonstra inca o data superioritatea Bianconerilor.
Aventura duelurilor prezentate de catre noi se opreste chiar cu ultimul duel jucat intre Juventus si Fiorentina. Se petrecea in returul editiei 20219/2020, iar situatia formatiilor nu se schimbase prea mult in ultimii 5 ani. Fluctuatii de forma pentru toscani, insa nu era ceva anormal tinand cont de valoarea campionatului, in timp ce in tabara cealalata rezultatele bune veneau pe banda rulanta. Nimeni nu a intrerupt seria de titluri castigate de Juve pana in acest campionat, si asa se dorea si in continuare la trupa din Torino.
Cu amenintari mai puternice in acest an din partea celor de la Inter si Lazio, jucatorii pregatiti de Sarri nu aveau de gand sa faca pasi gresiti nici in aceasta runda. Aveau in fata un adversar in scadere de forma, dar asta nu-i impiedica pe Chiesa si compania sa produca o surpriza, asa cum reusisera de multe ori in timpul acestui sezon.
Fotbalul este nedrept uneori si tocmai asta simteau pe pielea lor in primul act oamenii lui Iachini. Dupa ce Szeszny i-a disperat cu interventiile foarte bune, unele care ii ofereau credit pentru a fi titular in fata lui Buffon, o decizie a arbitrului le punea capac. Lovitura de la 11 metri, in urma unui hent comis de Pezzella, asadar o sansa mare pentru Cristiano Ronaldo. Sut fara emotii pentru laureatul cu 5 Baloane de Aur, iar la pauza ce-i care conduceau pe tabela erau, paradoxal, torinezii.
Vazuti condusi, chiar daca prestasera un joc foarte bun, oaspetii au gasit puterea de a se regrupa pentru actul secund. Chiesa si Cutrone au fost cele mai periculoase arme ale Fiorentinei, dar cum incercarile lor nu isi gaseau tinta, replica a venit intr-un final. Fara un joc solid, Juve beneficia si de multa clementa din partea centralului. Un nou presupus fault in interiorul careului era pedepsit cu o lovitura de la 11 metri, una pe care acelasi Ronaldo o executa. Executie in coltul opus al portii lui Dragowski, iar 2-0 parea un avantaj foarte bun cu 10 minute inaintea finalului de partida.
Pentru a nu fi acuzati intru-totul ca au fost ajutati de catre central pe parcursul acestei partide, campionii au dorit sa inscrie si din actiune, iar cel care inchidea tabela era fundasul De Ligt. Fostul capitan al clubului Ajax Amsterdam inscria cu o lovitura de cap in urma unei lovituri de colt, iar rivalele din spate mai trebuiau sa astepte alte ocazii.
Pana vor aparea noi dueluri intre cele doua formatii, unele pe care Juve le va aborda tot cu scopul de a se apropia cat mai mult de Scudetto, in ultima parte a acestui articol va oferim statistica din prezent. Au fost nu mai putin de 182 derby-uri oficiale Juventus-Fiorentina, raportul fiind urmatorul: