Juventus – Cagliari – O diferenta categorica din punct de vedere al renumelui intre cele doua cluburi italiene de fotbal, Juventus Torino si Cagliari Calcio, insa formatia din regiunea Sardinia compenseaza cu o distinctie cu care putine echipe din Seria A, in afara gigantilor, se pot lauda, mai exact: titlul de campioana.
Cu o istorie de peste 100 ani in fotbalul italian (Juventus – 1897; Cagliari – 1920), echipele despre care vorbim in cadrul acestui articol au avut si sansa de a se intalni de foarte multe ori pana in prezent. In timp ce formatia din Torino se poate identifica cu nivelul primei ligi, Cagliari a avut fluctuatii de forma, de aici si cele 5 titluri in esaloane inferioare (Serie B – 1; Serie C – 4). Desi au avut foarte multe impedimente din mai multe puncte de vedere, Cagliari a continuat sa lupte si se mandreste in acest moment ca a disputat peste 80 partide (82 – numar real) in compania celei mai titrate formatii din peninsula, Juventus Torino.
Debutul ros-albastrilor pe prima scena a fotbalului italian s-a produs la distanta de peste 4 decenii de la infiintare, mai exact sezonul 1964/1965, acolo unde fanii aveau ocazia de a-i vedea pe viu, pentru prima oara pe teren propriu, pe Juventus Torino, AC Milan sau Inter Milano. Asteptarea de a-si urmari favoritii la lucru in fata unei echipe de top ale campionatului nu a fost de lunga durata, caci chiar din runda a 2-a primeau acest bonus. Meci de gala pe arena Comunale din Torino si, desi toata lumea se astepta ca Sivori si compania sa zburde pe teren, scorul a fost unul nul. Pe de o parte un rezultat surprinzator, insa cu Silvestri la carma Cagliari incepea sa consolideze o aparare ce avea sa le aduca cea mai mare bucurie supoterilor de la infiintare si pana in prezent: titlul din anul 1970.
Sardinienii nu au reusit sa mentina un nivel ridicat dupa acel titlu glorios castigat de Riva, Albertosi si alte nume importante, unele care chiar au reprezentat nationala la CM din 1970, insa in ultimii ani ai secolului trecut au reusit si o performanta pe plan extern. Daca despre titlurile lui Juventus nu mai are rost sa aducem aminte pana la confruntarea din sezonul 1993/1994, caci Platini, Rossi si multi alti jucatori ai Batranei Doamne din acea perioada sunt deja embleme in orasul Torino, ne indreptam atentia catre duelul dintre cele doua formatii in afara granitelor.
Poate ca astazi ne-ar mira o prezenta a celor de la Cagliari intr-o faza asa de avansata a unei competitii de acest prestigiu, insa in anii ’90 echipele italiene care prindeau un loc de cupa europeana erau la un nivel foarte inalt. Asa face ca in sferturile Cupei Uefa, Juventus si Cagliari se duelau pentru un loc in careul de asi, acolo unde ii asteptau o alta formatie italiana: Inter Milano. Cotati clar cu a doua sansa in fata unor nume precum Baggio, Conte etc., Cagliari nu s-a temut sa presteze jocul prin care eliminasera pe parcurs echipe precum Olympiacos, Dinamo Bucuresti sau Trabzonspor, iar tactica a functionat. Cu doua victorii, scor 2-1 si 1-0, formatia antrenata de Bruno Giorgi a atins cel mai mare rezultat al sau de pe plan european pana astazi: semifinalele Cupei Uefa.
Ne-am axat foarte mult pe activitatea celor doua formatii in secolul anterior, insa nu trebuie sa ne departam foarte mult si de prezent. Intrucat viitorul acestei confruntari depinde de rezultatele recente, suntem ”obligati” sa vedem si cum au decurs lucrurile in sezoanele anterioare. Si, pentru a nu fi influentati doar de un meci direct, am ales sa rememoram impreuna ultimele 3 dueluri dintre cele doua formatii.
Incepem cu singurul duel din editia 2018/2019 de Serie A, unul ce s-a disputat in runda cu numarul 30. Cu presiunea retrogradarii, una care nu le-ar fi picat bine dupa precedentul episod din 2016, Cagliari avea totusi o sansa buna in acest duel, caci Juventus se axa mai mult pe batalia din Champions League in acea perioada.
Cu multi jucatori care bifasera mai putine minute in acest sezon, caci avansul fata de contracandidate era destul de evident in drumul catre cel de-al 8-lea titlu consecutiv, torinezii nu venisera totusi in vacanta, iar asta se vedea si in startul paritidei. La prima ocazie importanta, baietii lui Allegri reuseau sa-si faca misiunea mai usoara. In urma unei lovituri de la coltul terenului, Bonucci isi facea loc printre fundasii ros-albastrilor, lasandu-l, totodata, fara sansa pe Cragno. 1-0 si avansul de 18 puncte in fata celor de la Napoli se afisa din nou in clasamentul Serie A.
Tot jucatorii Batranei Doamne erau cei care continuau in acest meci sa joace un fotbal de calitate, acest lucru provenind si din motivatia de a demonstra ca isi merita un loc de titular. Cel mai bun exemplu era reprezentat de tanarul atacant italian, Moise Kean, aflat pe val in acea perioada, dar care nu gasea tinta cu o lovitura de cap din cativa metri.
Prima replica serioasa a celor de la Cagliari s-a intrezarit cu doar cateva minute inaintea fluierului primei reprize, insa reluarea decarului Joao Pedro se ducea putin pe deasupra portii aparate de polonezul Szeczny.
Aflati intr-o zona destul de periculoasa cu putine etape inaintea de finalul sezonului, oamenii lui Maran pareau destul de apatici in fata a peste 15.000 de sustinatori, iar acest lucru nu avea sa fie lasat nepedepsit. Responsabil cu pericolul la poarta gazdelor, Kean a gasit in cele din urma calea spre gol in minutul 85, dupa o pasa foarte buna trimisa de un alt jucator cu potential al acestei formatii, Bentancur. A fost lovitura decisiva a acestui duel, o victorie care ne demonstra inca o data superioritatea juventinilor.
Daca cu o editie in urma Bianconerii defilau prin campionat, lucrurile aveau sa se schimbe putin de aceasta data. Primul duel al sezonului 2019/2020 dintre Juventus si Cagliari s-a disputat in runda cu numarul 18 si se anunta mult mai echilibrata decat in ultimii ani. Pe loc de cupa europeana inaintea acestui duel, formatia pregatita de italianul Maran simtea ca se putea pe Nainggolan si compania in acest duel.
Forma foarte buna a vizitatorilor se anula inca din primele minute pe Allianz Stadium din Torino, o arena in care foarte putine echipe reusesc intr-un sezon sa plece cu punct sau puncte. Lovitura de cap a turcului Demiral izbea bara transversala a portii lui Olsen, un semnal de alarma care avertiza ca torinezii nu concep un alt rezultat in afara victoriei.
Fara vreo ocazie foarte importanta la poarta lui Szeczny, Cagliari reusea sa tina de scor pana la pauza, insa finalul avea sa fie destul de departe. Cel care dadea tonul in acest duel era chiar startul portughez, Cristiano Ronaldo, cel care puncta in forta, dupa ce reusise, antrerior, sa il dribleze si pe portarul suedez al oaspetilor.
Cu o mana de ajutor din partea partenerului din atac, Dybala, jucatorul venit de la Real Madrid in urma cu doar un an avea ocazia de a puncta si din lovitura de la 11 metri (min 67). Executie foarte bine plasata, una pe care Olsen n-a anticipat-o, iar Juventus se distanta la 2-0.
Intrat de pe banca in acest meci, caci concurenta din tabara Bianconerilor este acerba, Higuain voia sa demonstreze in timpul scurt ramas ca merita sa fie titular, prin urmare puncta cu un sut, din interiorul careului, pe sub goalkeeperul lui Cagliari. Scor de neprezentare si oaspetii trebuiau sa se recunoasca invinsi in acest duel, dar mai aveau de suferit putin.
Cel care stabilea scorul final era acelasi Ronaldo, cu primul hattrick din sezonul de Serie A, o ultima reusita semnata cu piciorul stang. Atunci cand cel mai mare marcator din istoria clubului Real Madrid, pana in prezent, iti inscrie din toate pozitiile nu poti sa te gandesti decat la etapa urmatoare si tocmai asta aveau de gand ros-albastrii dupa acest duel.
La fel ca si in sezonul anterior, Juventus venea in deplasarea de pe Sardegna Arena cu turatiile nu la cel mai inalt nivel. Avea sa fie mai mult un meci de palmares acest duel din runda cu numarul 37, caci Cagliari se clasa undeva in partea a doua a clasamentului (locul 14), fara griji de retrogradare, in timp ce oaspetii erau, matematic, campioana tarii pentru al 9-lea sezon consecutiv.
Starea de meci amical era conturata si de faptul ca nici un suporter nu era prezent la meci, insa asta nu i-a oprit pe cei de acasa sa urmareasca duelul, deoarece in minutul 8 deja se debloca tabela. Daca in precedentele intalniri oaspetii erau cei care preluau initiativa, de aceasta data Cagliari era cea care sarbatorea.
Atacantul Luca Gagliano era cel care puncta pentru formatia din Sardinia, la o faza in care Gigi Buffon nu a putut face mai mult decat sa scoata mingea din poarta. La poarta opusa, Higuain era cel care rata din voleu din doar cativa metri, spre nemultumirea lui Sarri.
Dominarea oaspetilor anunta golul egalizator, insa cei care reuseau sa marcheze erau tot gazdele. Sutul foarte bine plasat al fiului lui Diego Simeone, Giovanni, l-a intins foarte mult pe omul cu recordul de cele mai multe aparitii in campionatul italian, unul care a dublat avantajul.
Chiar daca pe teren s-a alaturat si Dybala tandemului Higuain-Ronaldo, defensiva condusa de fostul jucator al lui Liverpool, Klavan, a rezistat pana la sfarsitul partidei, o victorie ce venea la un deceniu distanta de la ultimul succes (2010).
Nu puteam termina altfel acest articol decat cu raportul meciurilor dintre cele doua echipe din 1964 si pana in prezent. Asadar, in cele 82 de partide, statisticile sunt urmatoarele: