Galatasaray – Konyaspor – Peste 40 de meciuri s-au jucat pana in acest moment intre gruparile turcesti de fotbal Galatasaray Istanbul si Konyaspor. Echipele ce activeaza in acest moment in Super Lig s-au intalnit, in premiera, in anul 1988, iar acum, la distanta de peste trei decenii, inca au aceeasi dorinta de a se impune una impotriva celeilalte.
Fondate in prima parte a secolului trecut (Galatasaray – 1905 ; Konyaspor – 1922), cele doua formatii s-au intalnit, asa cum am precizat si mai sus, pentru prima oara in anul 1988. Daca Cim Bom Bom, asa cum sunt porecliti cei de la Galata, sunt o echipa etalon a fotbalului din Turcia de foarte multe decenii, oponentii din orasul Konya nu se pot lauda cu o asa performanta. Timp de multe sezoane in umbra rivalilor locali, Konya Idman Yurdu, alb-verzii au fuzionat pana la urma cu acestia la inceputul anilor ’80, motiv pentru care rezultatele nu au intarziat sa apara.
In ciuda faptului ca in sezonul promovarii celor de la Konyaspor, 1988/1989, cei de la Galatasaray erau campioni en-titre, cu Tanju Çolak, Bülent Korkmaz sau Cüneyt Tanman in teren, prima invingatoare a acestui duel avea sa fie una surpriza. Gratie unui succes, la limita, scor 1-0, pe fost arena Konya Atatürk Stadium, alb-verzii aveau sa debuteze cu palmares pozitiv in fata gigantilor din Istanbul.
Timp de 5 sezoane au rezistat cei de la Konyaspor nivelului impus in primul esalon al tarii (1988-1993), retrogradarea fiind inregistrata cu multe momente negre. Doar 16 puncte (doua victorii din 30) pentru elevii pregatiti in campania 1992/1993 de catre 4 antrenori, o forma de care galben-rosii au profitat cum se cuvine. Pe vechea arena a trupei din Istanbul, Ali Sami Yen, gazdele aveau sa le administreze celor de la Konyaspor un categoric 5-0, chiar in finalul sezonului, partida fiind organizata in runda 28 din cele 30 posibile.
Din momentul retrogradarii celor de la Konyaspor (1993), aceasta confruntare a lipsit din peisaj timp de fix un deceniu. Pana la revenirea echipei din sud-vestul Turciei in Super Lig (2003), foarte multe aspecte pozitive s-au inregistrat in cealalta tabara. Pe cand Konya se lupta sa iasa din mediocritate, Galata isi revendica titlul de cea mai buna echipa din acest interval.
Cu nu mai putin de 6 titluri doar in Super Lig plus doua trofee europene (Cupa Uefa si Supercupa Europei in 2000), singurele din palmares, trupa ce i-a avut in componenta pe Şükür , Hagi, Popescu sau Arif Erdem era vazuta ca una dintre cele mai puternice ale Europei. Paradoxal, in primul meci Konyaspor – Galatasaray dupa o pauza atat de lunga, mai exact pe data de 13 septembrie 2003, echipa gazda reusea din nou sa se impuna, scor similar celui din secolul trecut, 1-0 (victorie in 10 oameni, gol Biryol).
Dupa o editie fantastica intre cele doua grupari (2006/2007), Galatasaray 3-3 Konyaspor (tur), respectiv Konyaspor 2-2 Galatasaray (retur), audienta de-abia astepta sa vada cele doua echipe la treaba din nou. Pe data de 16 septembrie 2007 era programat meciul Galatasaray-Konyaspor (turul), sansa pentru acestea de a face spectacol. Forma foarte slaba a trupei preluate in acea vara de catre Ünal Karaman s-a resimtit si in aceasta partida, una in care Cim Bom Bom s-au distrat, rezultat final 6-0 (Nonda – dubla, Şükür, Karan, Şaş si Carrusca). Pe langa faptul ca pierdeau la un scor ce nu necesita si alte argumente, Konyaspor mai bifa un record negativ : cea mai mare infrangere din duelurile cu cei de la Galata din istorie.
Nu pot fi spuse foarte multe despre visteria clubului din Konya, acestia avand in palmares doua trofee majore (Cupa Turciei si Supercupa Turciei). Ambele succese ale alb-verzilor au fost obtinute, totusi, destul de recent, in anul 2017, ceea ce le da suporterilor acestora multe motive de speranta si pentru viitor. Nebagata in seama in editia cand ridica trofeul deasupra capului, Konyaspor isi continua parcursul bun in Cupa Turciei si in campania 2017/2018. Cu pasi treptati, acestia ajungeau pana in sferturile competitei, acolo unde intalneau un adversar cu 17 astfel de distinctii in palmares, Galatasaray.
Chiar daca prinsesera gustul acestei competitii, obtinand chiar si un rezultat de egalitate in tur, scor 2-2, trupa din Konyaspor avea sa se incline in mansa retur, de la Istanbul. Cu un lot alcatuit din nume importante precum Gomis, Maicon, Belhanda sau Feghouli, Galata nu a stat la discutie cu campioana, administrandu-le un categoric 4-1. Pentru trupa lui Terim drumul se oprea, din pacate, in semifinale, fiind eliminati de Akhisarspor, formatie ce avea sa obtina si trofeul.
Un record cu care trupa din Istanbul se lauda in acest moment si pe care-l poate prelungi este acela de invincibilitate in fata celor de la Konyaspor. In acest moment sunt 17 ani de cand Galata nu a mai pierdut in fata oponentilor din acest articol, de la acel 1-0 prezentat anterior, o performanta cu care foarte putini grupari se pot mandri. In acest interval de timp s-au disputat nu mai putin de 30 meciuri directe (22 victorii Galatasaray, 8 rezultate de egalitate), aspect ce ar trebui sa le dea de gandit alb-verzilor in pregatirea duelurilor din editia actuala, 2020/2021.
Pana cand aceasta rivalitate a fotbalului turc se va juca in editia actuala 2020/2021, mai precis pe 6 ianuarie 2021 (Konyaspor – Galatasaray, etapa a XVII-a), respectiv 28 aprilie 2021 (Galatasaray – Konyaspor, etapa a XXXVIII-a), nu ne ramane de facut decat sa facem o scurta retrospectiva a ultimului duel direct. Partida cu pricina s-a jucat in returul editiei 2019/2020, una in care cele doua formatii nu au terminat prea bine. In timp ce Galata s-a clasat pe un mult prea modest loc 6 (fiind campioana en-titre), rivala a bifat doar un loc 13 (dezamagitor, tinand cont ca nu cu mult in urma faceau primii pasi in competitiile din afara granitelor).
Situatia de la finalul campionatului era transpusa direct si inaintea duelului din runda cu numarul XIX, momentul cand Federatia Turca de Fotbal fixase evenimentul. Puteam admite ca elevii pregatiti de Terim (din 2017 instalat pe banda celor de la Galata) erau favoriti inaintea duelului, datorita pozitiei din clasament si a lotului superior valoric, insa trebuiau sa si demonstreze acest lucru.
Partida de pe Konya Buyuksehir Belediye Stadium, noua arena a gazdelor din anul 2014, a inceput cu favoritii locali in ofensiva, insa sutul optarului Jevtovic, de la aproximativ 25 metri, era respins cu un reflex formidabil de catre internationalul uruguayan Muslera.
Replica venea la interval de cateva minute, tot cu un sut din afara careului, unul expediat de catre algerianul Feghouli, retinut de catre Kirintili. Din acel moment, oaspetii aveau sa preia initiativa si, dupa cateva sanse irosite la mustata, punctau gratie unui alt jucator de geniu. Este vorba de varful columbian Falcao, jucator trecut de-a lungul carierei si pe la echipe precum Chelsea, Manchester United sau Atletico Madrid, cel care trimitea din apropierea punctului cu var necrutaror langa bara din dreapta din stanga a portii aparate de goalkeeperul lui Konya (min.25).
Suporterii Cim Bom Bom puteau privi mult mai linistiti actul secund, asta dupa ce mijlocasul Akbaba reusea sa dubleze avantajul pe tabela. Executia era, de asemenea, una care nu-i dadea foarte multe sanse portarului gazdelor, un sut pe jos la coltul scurt.
Catalogata cu putine sanse inaintea actului secund, trupa din Konya putea reveni pe tabela inapoi pe tabela, dar sutul de la marginea careului trimis de atacatul Thuram se ducea la o palma distanta de poarta adversa. Minutele au trecut, gazdele au continuat sa riste din ce in ce mai mult, astfel ca spatiile libere din aparare s-au tot marit. Primul care putea sa decida intru totul partida putea fi Falcao, insa sutul acestuia din unghi se ducea cu mult peste bara transversala. Nu a mai fost cazul la executia semnata de Buyuk, intrat in teren chiar in locul columbianului, acesta punctand cu un sut din centrul careului pentru un scor de neprezentare in minutul 79. Pe de o parte, rezultatul din turul acelei campanii era mult mai aproape de realitate, 1-1, caci statisticile acestui meci sunt destul de echilibrate.
Dupa cum ati vazut si in subtitlu, trupa din Istanbul pare ca de-abia asteapta duelurilor cu Konyaspor dintr-un sezon, iar istoria le da tot dreptul de a face acest lucru. Pe langa fapul ca in acest moment sunt neinvinsi de 17 ani, raportul, unul inceput in anul 1988, este unul destul de evident, pe care il atasam in finalul acestui articol: