Galatasaray – Goztepe – Tur – Retur

Galatasaray – Goztepe – Din 2017 s-a relansat o confruntare uitata, candva, in prima liga de fotbal a Turciei, cunoscuta de iubitorii de fotbal sub denumirea de Super Lig, intre formatiile Galatarasary Instanbul si Goztepe S.K. Desi nu va spune prea multe aceasta rivalitate, caci Goztepe nu are in palmares nici macar un titlu national, aceasta a ajuns la numarul 56 in acest moment si se pregateste in editia 2020/2021 sa mai adauge cel putin doua. Daca tot s-au jucat atat de multe dueluri, o cifra impresionanta pentru o echipa care a stat destul de mult timp in anonimat, haideti sa aducem aminte si cateva momente mai importante ale acesteia.

Doua formatii purtate pe val de catre suporteri

Fondate la inceputul secolului trecut (Galatasaray – 1905 ; Goztepe – 1925), aceste grupari din Tara Semilunei au avut parte de succes in prima parte a existentei lor. Daca cei porecliti Cim Bom, despre Galatasaray vorbim, aveau in momentul infiintarii actualului sistem de fotbal al tarii (1959) nu mai putin de 15 titluri in Istanbull Football League (competitia din care au facut parte in intervalul 1906-1959), cei de la Goztepe reuseau in anul 1950 cea mai mare performanta din istoria sa, castigarea campionatului national.  Din pacate pentru cei porecliti Goz Goz, titlul nu este recunoscut astazi de catre Federatia Turca de Fotbal (TFF), caci orice titlu obtinut pana la fondarea actualului nu este luat in calcul.

Asa cum vedeti si in titlu, cele doua formatii sunt intens sustinute de catre suporterii proprii. Daca fanii lui Galatasaray sunt cunoscuti in intreaga lume, ei bine, nici Goztepe nu se situeaza mai prejos. Pe langa faptul ca au o medie de spectatori foarte ridicata, acestia au un avantaj urias cand joaca pe teren propriu, ostilitatea fanilor fiind resimtita din plin de catre granzii Fenerbahce, Besiktas si, implicit, Galatasaray.

Revenind la rivalitatea directa, primul contact al trupei din cel mai cunoscut oras al Turciei cu echipa din Goztepe se petrecea chiar in anul 1959. In orasul Izmir, locul unde Goztepe isi disputa meciurile de pe teren propriu, gazdele aveau sa le fure un punct, partida incheiandu-se 0-0. Nu degeaba erau campioni ai Istanbul cei de la Galata, caci in retur Suat Mamat, Ayhan Elmastaşoğlu , Turgay Şeren si ceilalti jucatori aveau sa impuna respect adversarilor, dupa un categoric 5-0.

Outsideri, dar au facut fata presiunii

Numarul impresionant de meciuri in compania celor de la Galatasaray al celor de la Goztepe se datoreaza, in mare parte, intervalului 1959-1977. Timp de 18 sezoane consecutive, echipa din vestul tarii nu a putut sa opreasca hegemonia celor 3 puteri din capitala, insa au reusit sa faca fata nivelului celei mai importante divizii ale tarii. Desi in duelurile cu Galata au fost inferiori, asa cum era si de asteptat, acestia se pot lauda, totusi, cu cateva performante incredibile.

Pe langa succesele din Cupa Turciei (1968, 1970), Goztepe avea sa isi faca si un nume european, ajungand in anul 1969 pana in semifinalele Inter-Cities Fairs Cup, o competitie ce, ulterior (1971), isi va schimba denumirea in Cupa Uefa. Inainte de a ne indrepta atentia asupra situatiei cat mai apropiate din prezent, va atasam si prima victorie a celor de la Goztepe in fata celor de la Galatasaray : 2-0 chiar la Istanbul in 1962.

Au iesit din umbra in ultimii ani si le pun probleme serioase leilor

De la inceputul anilor ’80 aceasta rivalitate a intrat in impas din cauza rezultatelor nemultumitoare ale celor de la Goztepe, acestia fiind absenti din prima liga o perioada lunga, 17 ani (1982-1999). Revenirea acestora pe prima scena, in sezonul 1999/2000, nu a fost de bun-augur, retrogradand imediat, urmand ca apoi sa revina pentru doua sezoane (2001-2003), dar fara sa isi depaseasca cu mult conditia.

Au trebuit sa isi desfasoare activitatea inca 14 sezoane in esaloanele inferioare, reintoarcere fiind obtinuta in 2017. Un mare merit il are si investitorul Mehmet Sepil, cel care din anul 2014 (atunci cand echipa era in liga a 3-a) a hotarat sa investeasca la acest club. Desi nu ar fi trebuit ca revenirea lor in prim-plan sa le puna mari probleme celor de la Galata (campioni de 5 ori in deceniul recent incheiat), situatia nu a stat in acest fel. Doua astfel de meciuri complicate pentru jucatorii patronati de omul de afaceri Mustafa Cengiz sunt chiar cele disputate in editia precedenta, 2019/2020, unele catre care ne vom indrepta atentia in continuare.

Göztepe Galatasaray 2-1

Pentru a ne reaminti felul in care confruntarile dintre cele doua echipe s-au derulat in ultima editie, am decis sa incepem in ordine cronologica. Astfel, primul duel Goztepe-Galatasaray a fost programat in runda cu numarul 16, o perioada a campionatului in care cele doua se aflau la o mica distanta in clasament una de cealalta (4 puncte avans Galata). Intrucat startul de sezon era unul ratat, oaspetii nu prea mai puteau sa emita pretentii la campionat, unul care avea sa fie castigat de Istanbul Basaksehir, prima care spargea trioul granzilor dupa o pauza de 10 ani.

Cu moralul destul de afectat, baietii antrenati de cel mai cunoscut antrenor din istoria Turciei, Fatih Terim, intampinau in confruntarea contra celor de la Goztepe o atmosfera incendiara. Pe Bornova Doğanlar Stadı, o arena ce avea sa o mai gazduiasca pe Goztepe pana in luna ianuarie a anului curent, atunci cand se deschideau, in premiera, portile stadionului Gursel Aksel Stadium.

Desi nu ii intampinau pe campionii ultimelor doua editii din Super Lig pe arena cocheta, de peste 20.000 de suporteri, era totusi o atmosfera de mare meci, una de care jucatorii au tinut cont. La doar 9 minute de la startul partidei, tabela era deja deblocata. In urma unei aparari visatoare a oaspetilor, la o lovitura de colt, gazdele deschideau scorul. Cel care anima si mai tare tribunele era atacantul Cameron Jerome, cel care parasea in acea vara, pentru prima oara, fotbalul din Marea Britanie la cei 33 de ani ai sai.

Cim Bom Bom a platit pentru ratarile rarisime

Cu jucatori bine cotati in lot, cateva exemple fiind Falcao, Babel sau Belhanda, Galatarasay a fost fortata de imprejurari sa le ofere replica adversarilor, una ce venea in minutul 27. Desi niciunul dintre jucatorii enumerati nu punctau, reusita fiind un autogol semnat de fundasul Gassama, nu mai conta atat de mult, deoarece rezultatul de la cabine erau unul care ii mai tinea in carti, 1-1.

Cu multe ocazii de ambele parti, asa a inceput si repriza secunda a duelului. Primul care reusea sa izbeasca plasa, insa cea laterala, era mijlocasul Akbunar, un semn care demonstra ca cei de la Goztepe nu se multumeau doar cu un rezultat de egalitate din acest duel. Poate ca acea ocazie dintr-o pozitie foarte favorabila nu a fost bagata prea mult in seama de Cim Bom, insa dupa doar cateva minute inevitabilul se producea.

O faza fixa care trebuia sa fie periculoasa pentru Beto, portarul lui Goztepe, si-a schimbat imediat directia. Pe un contraatac purtat in mare viteza de doi jucatori, gazdele treceau din nou in avantaj prin Akbunar, cel care nu mai rata de aceasta data. A fost ultima reusita din acest duel si, desi Galata nu a evoluat destul de rau, acestia plateau pretul unor ocazii rarisime, una dintre acestea fiind semnata chiar de Falcao din doar cativa metri.

Galatasaray Göztepe 3-1

Nu degeaba sunt asa de populare formatiile din Istanbul, motivul principal fiind acela ca au reusit sa raspunda cu aceeasi moneda. La fel se intampla si in ultima partida disputata intre cele doua formatii, atunci cand amenintati de catre echipele din spate cu pierderea locului de Europa League, cei de la Galata au reusit sa se monteze suficient de bine.

In prima repriza nu s-a inregistrat nici macar un sut pe spatiul portii, fiind predominante cateva actiuni de poarta ale gazdelor, insa fara succes pe tabela. Controlul il aveau baietii lui Terim in aceasta confruntare, insa rezultatul de pe tabela reprezentau un impediment pentru acestia. Sansa avea sa le surada la doar 5 minute din momentul iesirii de la cabine, insa decarul Belhanda nu reusea sa-l invinga de la 11 metri pe Beto, un dublu castigator al Europa League.

Supriza placut pentru formatia gazda, una care nu avea de partea sa alaturi suporterii, din cauza pandemiei de coronavirus venea din partea fundasului lateral stanga, Saracchi. Sud-americanul marca in premiera in tricoul acestora, insa era o reusita care conta foarte mult in acest context. Luptatori, asa cum le este spiritul, cei de la Goztepe nu dezarmau, iar in minutul 77 egalau pe tabela prin italianul Napoleoni, un insular care nu a jucat nici macar un minut in prima liga italiana de fotbal in cariera sa.

Cu toate ca se aflau in impas din prisma rezultatului, Galatasaray avea sa fie salvata de inspiratiile lui Terim. Daca reusita de 2-1 (min.81) era semnata de mijlocasul turc Akhbaba, un jucator care a venit la Istanbul la dorintele Imparatului, golul care a clarificat situatia din aceasta partida a fost semnat Akgun, un jucator introdus pe final de meci de catre antrenor.

Ce formatie imbracata in galben si rosu are suprematie?

Pana cand cele doua formatii se vor intalni in noi dueluri din Super Lig, nu ne ramane, in acest moment, decat sa contorizam cifrele din 1959 si pana astazi. Toate cele 56 de dueluri ale echipelor care evolueaza in culorile galben si rosu s-au jucat doar in prima liga a tarii, statistica fiind urmatoarea: Galatasaray (31 victorii) – Egal (13 meciuri) – Goztepe (12 victorii).