Galatasaray – Besiktas – Multi dintre voi cunoasteti faptul ca atmosfera din campionatul Turciei este una electrizanta, iar asta se datoreaza si derby-urilor din Super Lig. De cand acest sport extrem de indragit in toate colturile lumii a aparut si pe meleagurile Turciei, puterea este impartita, in multe randuri, intre cele trei formatii (Galatasaray, Fenerbahce, Besiktas) ale celui mai mare oras din lume care se intinde pe doua continente (Europa si Asia), si anume Istanbul. Galatasaray-Besiktas este o confruntare de colectie, una care a determinat tot mai multi oameni de afaceri sa investeasca in fotbalul din Tara Semilunei.
Unul dintre cele mai importante derby-uri ale Istanbulului, si implicit al tarii, a debutat cu aproximativ un secol in urma in campionatul regional. Pana la infiintarea unui sistem profesionist (anul 1959), partidele s-au jucat intre contracandidate locale, cel mai puternic campionat fiind de departe cel al Instabulului. Din cele 52 de editii disputate, 44 au fost castigate de catre cele 3 echipe titrate, dupa cum urmeaza: Fenerbahce – 16 titluri, Galatasaray – 15 titluri, Besiktas – 13 titluri. Revenind la primul duel direct dintre cele doua grupari infiintate la inceputul secolului XX (Besiktas – 1903; Galatasaray – 1905), acesta s-a desfasurat mai exact pe 22 august 1924, castig de cauza avand cei de la Beskitas, scor 2-0.
Asa cum am mentionat si anterior, in anul 1959 s-au pus bazele primei divizii valorice a tarii, cunoscuta azi sub denumirea de Super Lig, o competitie din care cele doua formatii din Istanbul nu puteau lipsi. Aveau in spate destula notorietate, gratie titlurilor regionale, insa era momentul sa le demonstreze si celorlalte formatii din tara nivelul acestora. Editia 1959-1960 a fost prima in care nu mai putin de 20 formatii au jucat in sistem tur-retur, insa doar 3 dintre acestea au luptat pentru prestigiosul trofeu. Nu mai are rost sa le enumeram, le aniticipati cu totii, ceea ce a contat a fost cine se impune la final. A fost un final strans, cu Besiktas campioana in cele din urma, Galatasaray pierzand mult teren (doar locul 3) si din cauza derby-urilor cu alb-negrii, doua infrangeri, ambele cu scor identic, 1-0.
Pe langa faptul ca jucau an de an cu scopul de a termina pe prima treapta a podiumului din campionatul intern, cele doua formatii aveau sa se dueleze, intr-un final, cu titlul pe masa si in celelalte doua competitii majore din fotbalul turc, si anume: cupa si supercupa. Ambele evenimente se desfasurau in anul 1966, un an in care marea rivala a lor, Fenerbahce, dar si celelalte echipe importante ale tarii au asistat de pe margine la aceasta batalie. In campionat a avut castig de cauza Besiktas (6 puncte peste locul secund, Galata), insa setea de revansa a celor porecliti Cim Bom Bom era la cote ridicate.
Prima finala de cupa dintre cele doua formatii s-a jucat chiar pe terenul Vulturilor, Inonu, o partida disputata, asa cum obisnuisera audienta de ceva vreme, la capatul careia castig de cauza au avut cei de la Galatasaray, scor 1-0 (a 4-a cupa din palmares). La cateva luni distanta, formatiile se deplasau in capitala, la Ankara, pentru a se infrunta si in supercupa, o competitie infiintata cu foarte putin timp in urma. Tot leii au avut castig de cauza, scor 2-0, fiind obtina prima superupa (16 la activ) din visteria clubului.
Un alt exemplu ce demonstreaza inversunarea celor doua grupari de a nu ceda una in fata celeilalte este intervalul cuprins intre 1966 si 1971. Tocmai din cauza faptului ca ambele erau angrenate in lupta pentru titlu, un eventual pas gresit in derby le putea fi capital in acest sens. Prin urmare, in cele 11 derby-uri jucate in competita nationala din acea perioada, nu mai putin de 9 s-au terminat la egalitate. Medie scazuta de goluri per-total, semn ca echipele abordau cu ceva reticenta majoritatea duelurilor.
Fanii celor doua grupari, dar si audienta in general, au fost obisnuiti dintotdeauna sa le regaseasca pe podium, asta si datorita situatiilor financiare foarte bune ale acestora. Cu toate acestea, nu a fost chiar intotdeauna lapte si miere, ultima parte a anilor ’70 fiind perioada despre care vorbim. Chiar ultima editie inceputa in deceniul respectiv, 1979/1980, avea sa fie una de cosmar, ambele terminand in partea a doua a clasamentului (Galatasaray – locul 8, Besiktas – locul 11). In ciuda acestor rezultate catastrofale, cei de la Besiktas au reusit totusi o mini-performanta in acea campanie, aceea de a o invinge pe Galata (2-0 pe teren propriu), dupa o serie de 8 rezultate negative (5 infrangeri, 3 rezultate de egalitate).
Un capitol pe care fanii celor de la Besiktas il doresc omis intr-o conversatie cu privire la acest derby este Cupa Turciei. Emblematica competitie implementata in anul 1962 este la fel de ravnita si in prezent de catre echipele etalon, una in care Galatasaray se simte ca pestele-n apa. 18 titluri pentru Cim Bom Bom, dublu fata de echipele de pe locul secund din ierarhie (Besiktas si Trabzonspor cu cate 9) si triplu fata de Fenerbahce (6 trofee). Acest succes a fost cladit pe mai multe decenii, in special in cea de-a doua jumatate a secolului trecut. Besiktas si Galatasaray s-au intalnit de 15 ori pana in prezent (ultima data in 1999), iar in cele 90 de minute regulamentare Vulturii s-au impus doar o singura data.
Titlul in Turcia a fost impartit in prima parte a anilor ’90 doar intre intre echipele despre care vorbim in acest articol, spre marea frustrare a Canarilor Galbeni. Besiktas, cu 4 titluri (1990, 1991, 1992 si 1995), respectiv Galatasaray, cu doua titluri (1993, 1994) au fost cele care au furat laurii, insa erau si jucatori de mare calitate in ambele tabere. Pentru Vulturi evoluau la acea vreme fotbalisti precum Mehmet Özdilek, Recep Cetin sau Gökhan Keskin, in timp ce leii ii aveau in componenta pe Bülent Korkmaz, Hakan Şükür sau Arif Erdem. Derby-urile acelor ani au fost si ele foarte echilibrate, raportul victoriilor fiind destul de asemanator.
Federatia Turca de Fotbal a fost de acord cu mutarea Supercupei dintre Besiktas si Galatasaray, din anul 2006, in Germania, la Frankfurt. Pe Commerzbank-Arena, asa cum este cunoscuta in acest moment arena celor de la Eintracht, una renovata doar cu un an inainte pentru Campionatul Mondial, campioana din Super Lig (Galatasaray) si campioana din Ziraat Türkiye Kupası (Besiktas) aveau ocazia de a-si mai adauga inca un trofeu in palmares. Pe arena ce poate gazdui pana la 50.000 locuri, Besiktas avea sa transeze partida, un succes la limita, 1-0, gratie golului reusit de atacantul brazilian Nobre, in minutul 59.
Foarte recent, chiar in acest an, o alta formatie din acest oras ce respira pentru fotbal, İstanbul Başakşehir F.K., a reusit sa obtina medalia de campioana. Este prima distinctie pentru aceasta si pare o grupare ce poate demonstra si mai multe, insa succesul a venit dupa o munca titanica. De cateva sezoane bune se chinuie echipa sustinuta de presedintele Erdogan sa se impuna in competitia interna, asta si pentru ca au avut de luptat cu niste formatii de talie mondiala. Vorbim despre Besiktas si Galatasaray, campioanele tarii in ultimele 5 sezoane ale deceniului trecut (2015-2019). Au fost la un nivel inalt, motiv pentru care in continuare vom alcatui o lista a celor mai spectaculoase derby-uri din intervalul respectiv. Toata Turcia a fost cu ochii pe ele si, in caz ca le-ati ratat, le puteti citi in minutele urmatoare sub forma de rezumat.
Dupa in campionat in care Fenerbahce incheiase pe prima pozitie (2013/2014), rivalele locale ramaneau datoare in fata suporterilor, astfel ca cea mai buna cale de reconciliere era titlul in campania 2014/2015. Derby-ul Besiktas-Galatasaray era programat in runda cu numarul 16, o perioada in care lupta era mai stransa ca niciodata (diferenta de doar 3 puncte intre liderul Besiktas si locul 3, Galatasaray). Trupa oaspete avea sansa sa-si egaleze rivala in urma unui succes, o misiune nu chiar asa imposibila, tinand cont ca in precedenta vizita pe arena alb-negrilor facuse legea.
Vodafone Arena, casa celor de la Besiktas din 2016 era in constructie, astfel ca atmosfera nu era chiar una ca acasa pe stadionul Ataturk. De altfel, vicecampioana a inceput foarte bine aceasta deplasare, olandezul Wesley Sneijder fiind cel care a amenitat din primele minute buturile portii aparate de Zengin. Tot Cim Bom Bom avea ultima ocazie, ratata si aceasta de Burak Yilmaz, o repriza cu putine actiuni de poarta, dar cu nervi instinsi la maximum.
Partida foarte disputata atat pe teren, cat si in afara lui, avea sa se bucure si de momente placute ochiului, cum ar fi deschiderea golului din minutul 50. La capatul unei centrari de pe flancul drept expediate de Sabri, mijlocasul brazilian Felipe Melo isi facea loc prin apararea adversa si trimitea, din vole, cu pamantul, fara nici o sansa pentru Zengin. 1-0 pentru trupa pregatita de Hamzaoglu, un avantaj destul de meritat avand in vedere ce s-a jucat pana in acel moment.
Ozyakup era cel care semna cea mai mare ratare a gazdelor din actul secund, un sut dintr-o pozitie ideala ce s-a dus pe langa poarta si care avea sa conteze foarte mult in economia partidei. Frustrarea ca nu reuseau sa-si faca jocul obisnuit a produs un efect negativ in randul elevilor lui Bilic, acestia jucand in inferioritate numerica in ultima jumatate ora a partidei (eliminare Kavlak – minutul 62). Mijlocasul Selcuk Inan era foarte aproape de a inchide socotelile cu un sfert de ora inaintea finalului de partida, dar executia sa delicata era respinsa cu mare efort de catre goalkeeperul celor de la Besiktas, de sub bara.
Nu a fost Inan cel care le-a usurat misiunea celor de la Galata, insa acestia tot aveau sa dea lovitura decisiva, in minutul 90+5, prin Yilmaz, la o actiune de 1 la 1 cu Zengin. Scor final, 0-2, o noua lectie primita de Vulturi pe teren propriu.
Galatasaray a plecau cu trofeul acasa la sfarsitul acelei campanii, insa un an mai tarziu si cei de la Besiktas si-au inscriptionat numele pe acesta. In acest caz, audienta avea toate motivele pentru a urmari duelul celor doua campioane in supercupa, editia 2016. Era de asemenea un duel ce le ajutatu foarte mult sa intre in ritmul pentru startul sezonului de Super Lig.
Pe Konya Büyükşehir Stadyumu, casa celor de la Konyaspor, avea sa se dispute confruntarea dintre cele doua puteri ale tarii, una care se juca cu casa inchisa. Fanii celor doua aveau ocazia de a vedea care este forma favoritilor de dupa vacanta, iar cei care pareau sa arate mai bine erau cei de la Galatasaray, gratie unor incursiuni pe flancul stang de atac.
Startul mai ezitant de partida a fost redresat cu trecerea timpului de catre Besiktas, asta si pentru ca formatia nu mai reusise sa-si treaca in visterie acest trofeu de un deceniu (succes in 2006 chiar contra celor de la Galatasaray, scor 1-0). 0-0 afisa tabela de joc la capatul celor 45 minute, un rezultat care pastra inca sanse pentru fiecare dintre cele doua combatante.
Repriza secunda era o copie identica a primului act, cu echipa pregatita de olandezul Jan Olde Riekerink mult mai prezenta in atac, insa ocazia cea mai mare avea sa le apartina campionilor. Servit ideal in apropierea punctului cu var, atacantul Cenk Tosun suta destul de slab, la coltul scurt, o intentie anticipata de catre Muslera.
Balul a continuat in reprizele de prelungire, acolo unde tabela avea sa fie, in sfarsit, deblocata. Se intampla in minutul 100 al finalei, moment in care fundasul Balta relua cu capul la coltul lung o centrare dintr-o lovitura libera, o faza la care Muslera era pur si simplu spectator. Pentru multi, reusita era sinonima cu incheierea meciului, insa Besiktas a avut puterea necesara de a oferi replica in timpul ramas. Si cu putin noroc, caci Chedjou inscria in propria poarta in minutul 107, insa tot ce conta era ca inca mai erau in meci.
Supercupa a fost decisa la loviturile de departajare, acolo unde Riekerink a alacuit o lista perfecta (3 goluri din 3), dar erou a iesit Muslera, cel care a parat doua lovituri de pedeapsa din trei suturi (unul fiind trimis peste bara transversala de catre Tosun).
Mai ramanem putin in anul respectiv, 2016, asta pentru ca am avut, probabil, cel mai spectaculos meci Besiktas vs Galatasaray al ultimilor ani. Evenimentul s-a produs chiar pe noua arena, la acea vreme, a Vulturilor, un meci ce a contat pentru runda cu numarul 5 din Super Lig.
Fondul sonor avea sa fie sustinut foarte bine de fanii celor de la Besiktas, dar o echipa cu asa mare experienta precum Galatasaray nu a fost influentata chiar asa decisiv. Isi faceau jocul discutat la cabine, iar asta le aducea beneficii pe tabela. Doar opt minute s-au aflat cele doua la egalitate, diferenta fiind facuta de lovitura de cap trimisa de varful Derdiyok.
Jucatorii pregatiti de Şenol Güneş, de altfel si un mare jucator al celor de la Trabzonspor, aveau sa fie pedepsiti inca o data in minutul 44. Era o situtie greu de gesionat, mai ales ca in ultimele doua partide directe acestia se impusesera, insa actiunea lui Bruma spunea altceva. Din apropierea mijlocului terenului, portughezul a avansat, a depasit in viteza aparatorii apatici ai gazdelor si a finalizat cu un sut la coltul lung, pe langa Fabricio. Nu de multe ori se intampla ca Besiktas sa fie condusa de o asa maniera pe teren propriu, o mirare ce se citea si pe chipurile suporterilor sai.
Presiunea la poarta lui Muslera incepea sa se intensifice in partea secunda, dar cu putin folos pe tabela. A fost nevoie de glenza fina a lui Quaresma, autor al unei centrari direct pe fruntea fundasului Marcelo, cel care a si punctat, pentru ca sperantele sa apara in randul fanaticilor cu 20 minute inaintea fluierului de final.
Acel gol le-a dat incredere alb-negrilor ca pot spera la un rezultat pozitiv, obiectiv ce parea tot mai aproape de adevar cinci minute mai tarziu. Cine putea declansa nebunia pe stadion daca nu golgheterul echipei gazdelor, Cenk Tosun. O pasa surprinzatoare trimisa de sarbul Tosic a destabilizat apararea oaspetilor, iar din cativa metri atacantul turc a reluat in plasa. S-a incheiat in cele din urma 2-2, un rezultat care demonstra inca o data de ce e capabila Besiktas pe teren propriu.
Mergem mai departe cu lista pentru a prezenta cel mai rasunator succes al alb-negrilor din trecutul apropiat. La capatul campaniei 2017/2018, cea in care s-a disputat acest duel, Galatasaray a castigat din nou cea mai importanta distinctie a tarii, insa pe terenul celor de la Besiktas au avut mult de suferit. Campioana ultimelor doua campanii, Besiktas, se vedea ca putea fi doborata in acest sezon, dar omogenitatea a compensat in partida din ultima luna a anului 2017.
Primul act desi nu a fost unul foarte bogat din punct de vedere al suturilor expediate pe spatiul portii, a fost unul placut, pe contre, cu o dominare efemera a gazdelor. Se incheia primul act la egalitate, 0-0, o repriza cu multe faulturi la limita, dar care nu anunta in niciun fel furtuna ce avea sa urmeze.
Pe o eroare foarte mare a portarului uruguayan a celor de la Galata, varful Tosun indeplinea o simpla formalitate, gol cu poarta goala, chiar la prima actiune a reprizei secunde. Din acel moment Galata era obligata sa forteze si mai mult, o tactica care avea sa fie sinucigasa intr-un final.
La interval de cateva minute din momentul aparitiei primei reusite, gazdele erau foarte aproape de a se desprinde si mai mult pe tabela. Dupa ce isi indeplinise rolul de marcator, Tosun juca si pentru echipa si chiar pasa pe pozitie viitoare lui Ozyakup, dar din pozitie de 1 la 1 cu Muslera mijlocasul turc a trimis fix in acesta.
La cum se juca toata lumea astepta golul secund marcat de oaspeti, asta pentru ca cei de la Galata erau in continuare foarte usor prinsi pe picior gresit. Nu a profitat nici Quaresma intr-o situatie destul de mult identica cu cea a decarului gazdelor, insa ”norocul” echipei lui Igor Tudor nu a durat la nesfarsit.
Momentul prevazut avea sa fie realizat in minutul 70, o ocazie pe care Tosic a exediat-o direct in vinclu din apropierea punctului cu var. Fostul atacant al celor de la OL, OM sau St Etienne, Bafetimbi Gomis, semna o ocazie la poarta lui Fabricio in finalul meciului, insa numele pe lista marcatorilor venea tot din tabara gazdelor. La fel, un jucator cu un CV impresionant, Alvaro Negredo, dribla tot in calea sa, inclusiv pe Muslera, stabilind in minutele de prelungire un scor de neprezentare.
Dupa atatea meciuri de vis pe arena celor de la Besiktas, incheiem aceasta lista si cu un duel de pe Turk Telekom Arena. Partida cu Cim Bom Bom gazda s-a jucat in runda cu numarul 31 a editiei 2018/2019, ultima in care una dintre cele doua formatii s-a impus in Super Lig. Doar un punct pentru Galata avans in fata adversarilor directi cu 4 partide inaintea liniei de finish si peste 50.000 de suporteri in arena erau doar cateva dintre argumentele necesare pentru a nu rata aceasta disputa.
Invinsa din nou in partida din tur, pe arena celor de la Besiktas, oamenii pregatiti de Terim (inclusiv in prezent) doreau sa-si securizeze si acest titlu, aceasta fiind cea mai buna ocazie in acest sens. Startul de partida era conform cerintelor ”Imparatului”, cu presiune constanta pe Karius, cunoscut publicului larg pentru uriasele gafe din finala Champions League contra celor de la Real Madrid. In cele din urma, Cim Bom Bom reusea sa bage balonul in plasa, dar sistemul VAR anula golul reusit de Diagne (min.29).
Faza critica si in penultimul minut regulamentar, atunci cand Onyekuru marca pentru gazde, insa de aceasta data golul a fost validat in urma analizei fazei. 1-0 la pauza, un scor pe care oaspetii erau obligati sa-l intoarca daca doreau sa aibe sanse serioase la titlu in acel final nebun de campionat.
Orice indicatie tactica data de Güneş avea sa fie in zadar, deoarece gazdele erau dezlantuite. 2-0 imediat de la reluare, gol reusit de Fernando, fotbalist multi ani in tabara celor de la Manchester City, o actiune ce i-a redus la tacere si pe cei mai zgomotosi simpatizanti ai oaspetilor. Muslera a tinut poarta intacta in ultima parte a meciului, astfel ca Besiktas a trebuit sa se recunoasca iesita din lupta inca de pe atunci.
In campania actuala (2020/2021), Besiktas si Galatasaray se vor intalni pe 17 ianuarie 2021 (etapa XIX din Super Lig), respectiv 9 mai 2021 (etapa XL din Super Lig). Pana atunci, cifrele acestei batalii pe cinste arata in felul urmator: