Galatasaray – Ankarugucu – De foarte putin timp (anul 2018) a redebutat pe prima scena a fotbalului din Turcia confruntarea dintre cluburile Galatasaray si Ankarugucu. Promovarea trupei din capitala este benefica imaginii campionatului, aceasta fiind o formatie cu un istoric foarte bogat in spate, aspect observat si in confruntarea cu Galata, una care are peste 100 de meciuri la activ.
Pana cand vom vorbi despre aceasta confruntare la un nivel mult mai apropiat zilelor noastre, adica dupa 1959, moment in care fotbalul a fost considerat la un nivel profesionist, nu trebuie sa scapam din vedere primul sezon in care intre Galatasaray si Ankaragucu s-a decis titlul in tara aflata pe doua continente. Desi cele doua formatii se mai intalnisera anterior, in anul 1949 acestea concurau cu Demirspor si Izmirspor pentru titlul de campioana. Titlul avea sa fie castigat, in premiera, de formatia din Ankara, acest fiind si primul titlu al acestora din istorie.
Catalogate ca doua formatii cu mare influenta in randul microbistilor, Galatasaray si Ankaragucu aveau sa joace una contra celeilalte in prima divizie (actuala Super Lig) inca din editia 1959/1960. Campania despre care facem referire a fost prima in care nu mai putin de 20 de formatii din toate colturile tarii au concurat in sistem-retur pentru a se decide campioana nationala. Lupta la titlu s-a dat intre marile formatii din Istanbul (Galatasaray, Fenerbahce si Besiktas), castig de cauza avand cei de la Besiktas. In ciuda faptului ca s-a multumit doar cu ultima treapta a podiumului, Galata a reusit sa castige ambele dueluri cu Ankaragucu : 2-0 (pe teren propriu) si 1-0 (in deplasare).
Facand o scurta analiza a parcursului celor doua formatii din ultima parte a secolului trecut, putem observa diferente din toate punctele de vedere. Desi trupa din capitala merita apreciata pentru faptul ca a jucat in mod constant (doar cateva absente) la cel mai inalt nivel, cucerind, printre altele, si alte trei trofee majore (Cupa Turciei – 1972, 1981 ; Cupa Ligii Turciei – 1981), leii din Istanbul au depasit orice fel de asteptari. Cel putin 10 titluri in fiecare competitie majora a tarii pana la sfarsitul secolului este palmaresul celor de la Galatasaray, unul care le da tot dreptul sa se enumere printre cele mai galonate formatii ale tarii.
Intr-o campanie in care a luptat pana in ultima etapa pentru titlul de campioana cu Besiktas, unul castigat pentru a 9-a oara in istorie (1992/1993), formatia din Istanbul le-a oferit suporterilor reprezentatii pe cinste contra oponentilor din Ankara. Clasarea pe locul 8 a galben-albastrilor, una meritorie, nu ar fi trebuit sa duca la astfel de rezultate, insa la capatul celor doua partide din campionat Galatasaray avea sa se impuna cu 11-0 la general. Acest scor de proportii se datoreaza, in mare parte, si victoriei de pe Ankara 19 Mayıs Stadyumulor, fosta arena a echipei din capitala, scor 8-0, una in care Korkmaz, Sukur si compania isi umileau adversarii.
Lipsa de rezultate a celor de la Ankaragucu din primul deceniu al acestui secol a determinat, in cele din urma, retrogradarea din 2012. Timp de 6 ani aveau acestia sa lipseasca din peisajul primei ligi, o perioada in care Galata a continuat sa isi mareasca visteria (cate 3 titluri in fiecare competitie majora interna: cupa, campionat, supercupa) si sa reprezinte cu cinste tara in competitiile europene.
Promovarea trupei din Ankara (2018/2019), una patronata de Fatih Mert, nu a venit la pachet cu gramul de entuziasm ce suplineste calitatea individuala, acestia fiind foarte aproape de a retrograda inca de la debut. Campioni en-titre, titlu aparat cu succes si in aceasta editie, dupa o lupta nebuna cu Istanbul Basaksehir si Besiktas, jucatorii pregatiti de Fatih Terim nu au stat la discutii cu cei de la Ankaragucu, administrandu-le doua infrangeri categoric : 3-1 in deplasare (Aziz, Derdiyok, Kone – OG/ El Kabir) si 6-0 pe teren propriu (Onyekuru – hattrick, Gumus – dubla, N’Diaye).
Editia 2020/2021 din Super Lig, a 63-a din istorie, a inceput cu putin timp in urma. Din pacate, pana la data scrierii acestui articol duelul dintre Galatasaray si Ankaragucu nu s-a jucat, fiind programat pe 31 octombrie 2020 (la Istanbul), respectiv 3 martie 2021 (la Ankara). Pana cand veti avea ocazia sa le vedeti la treaba si in aceasta campanie, haideti sa ne amintim cum s-au desfasurat duelurile in trecutul recent, in cazul de fata editia 2019/2020.
Primul duel dintre cele doua formatii disputat in editia anterioara s-a jucat in runda cu numarul 15. Inaintea meciului de pe Türk Telekom Stadyumu (denumirea arenei celor de la Galata), gazdele ocupau un modest loc 6, insa nici oaspetii nu erau mai presus, acestia fiind lanterna rosie a campionatului.
Favorita la casele de pariuri inaintea duelului, asta si datorita lotului valoric superior, unul compus din nume importante, precum Falcao, Nagatomo, Babel sau Belhanda, echipa din Istanbul a amenintat buturile portii aparate de Celikay inca din primele minute, insa situatia la pauza avea sa fie una nedecisa, scor 0-0, oaspetii multumindu-se doar cu cateva replicit de la distanta.
Aveam parte de un duel deschis, pe contre, motiv pentru care prima reusita a partidei nu putea intarzia la nesfarsit. Dupa alte cateva ocazii, majoritatea ratate de Babel si Falcao, fotbalistii lui Terim deschideau scorul in minutul 53 al partidei. O centrare dintr-o faza fixa trimisa de Bayram era reluata in plasa cu o lovitura de cap de catre Feghouli, un mijlocas ce si-a trecut si el in CV de-a lungul carierei formatii sonore, precum Valencia sau West Ham United.
Reusita jucatorului cu origini algeriene le-a oferit gazdelor si mai multe spatii libere, insa acelasi Babel rata cu seninatate din pozitie de 1 la 1 cu goalkeeperul advers. Nu la fel putem spune si despre Belhanda, cel care isi asuma executarea loviturii de pedeapsa, din minutul 83, in lipsa lui Falcao. Sut in vinclu si soarta celor trei puncte parea jucata.
Poate dat si in compensatie, vorbim despre penalty-ul primit de oaspeti in minutul 88, insa nu mai conta prea mult, caci executia atacantului Parlka reducea din diferenta. Cu un om in minus din minutul 72, jucatorilor lui Ankaragucu nu li se mai dadeau prea multe sanse de a scoate un rezultat pozitiv in finalul de partida, dar bomba avea sa fie detonata in minutul 90+2. Liber in centrul careului, mijlocasul Kitsiou lovea in plin mingea primita de la autorul golului, una ce s-a dus la coltul scurt, fara vreo sansa pentru Muslera. S-a terminat meci egal, un rezultat ce nu le-a picat deloc bine celor porecliti Cim Bom.
Pandemia de coronovarirus a prelungit putin finalul de sezon in Super Lig, unul ce in cele din urma s-a incheiat cu o decizie surprinzatoare: fara o echipa retrogradata. Cu toate acestea, in runda cu numarul 32, moment in care a fost programat duelul dintre Ankaragucu si Galatasaray, acest lucru nu fusese stabilit, astfel ca partida era una cu multa tensiune la mijloc. La 6 puncte de prima pozitie de deasupra liniei de retrogradare, trupa din Ankara era obligata la victorie, dar nici oaspetii nu veneau in vacanta, leii fiind la distanta de doua puncte de locul ce duce in preliminariile Champions League.
Chiar daca ambele grupari aveau nevoie mare de cele 3 puncte, care le ajutau in drumul catre obiectivul lor, primul act a fost unul in care s-au tatonat destul de mult, niciuna nedorind sa riste foarte mult. Posesia, asa cum era si normal, a fost de partea oaspetilor si intr-un procentaj important, 70%, insa cea mai mare ocazie le-a apartinut gazdelor. Actiunea ce putea fi sinonima cu deschiderea scorului a fost semnata de mijlocasul Michalak, insa goalkeeperul Kocuk a avut o parada pe cinste (min.37), una ce mentinea situatia egala la cabine.
Desul de apatica in duelul respectiv, Galasaray putea, totusi, sa fie ea care puncta pe tabela, insa sutul din lovitura libera al fundasului Bayram, jucator de nationala, lovitea stalpul din stanga al portii aparate de Ricardo (min. 58).
La fel ca in partida din tur, Ankaragucu a fost beneficiara a unui penalty (min.62), unul pe care argentinianul Scarione nu s-a permit sa-l iroseasca. Primirea golului nu a avut efectul scontat in randul fotbalistilor lui Galata, acestia fiind, in ultima jumatate de ora, doar o umbra a campioanei din 2018 si 2019. Nu este de mirare ca toate cele 5 modificari alese de Terim s-au produs de la mijloc in sus, acesta fiind un semn al lipsei de creativitate din ultima treime a terenului de joc.