Fenerbahce – Besiktas – Fotbalul este mai mult decat o religie in orasul Istanbul, iar un mare merit il au cluburile locale Fenerbahce si Besiktas. Intrucat ambele grupari sunt in goana catre trofee de aproximativ un secol, automat si rivalitatea dintre ele a crescut cu fiecare editie incheiata. Desi microbistii le cunosc atat de bine, duelul dintre acestea cumuleaza o audienta cu mult peste media campionatului, motivul fiind unul simplu: nu pacalesc fotbalul.
Gratie faptului ca fotbalul devenise cel mai indragit sport si pe meleagurile Turciei la inceputul secolului XX, in orasul Istanbul se pusesera bazele mai multor formatii, printre care si Besiktas (1903) sau Fenerbahce (1907). Desi s-au infiintat putin mai tarziu decat alb-negrii, cei de la Fenerbahce au debutat in Istanbul Football League (competitia in care formatiile din cel mai mare oras al Turciei au jucat pana la infiintarea Super Lig, adica anul 1959) inca din anul 1909. De partea cealalta, Vulturii si-au facut aparitia in aceasta competitie in 1923, una pe care au si castigat-o. Un an mai tarziu, mai exact pe 22 noiembrie 1924, se juca si primul derby Fenerbahce-Besiktas, unul castigat de Canarii Galbeni scor 4-0.
Derby-uri foarte aprinse intre cele doua grupari se jucau inca din acele vremuri, in care fotbalul inca nu era catalogat profesionist, asta si pentru ca de atunci tinteau catre prima treapta a podiumului. Cu 16 titluri Fenerbahce (locul 1), respectiv 13 titluri Besiktas (locul 3) in campionatul regional, ambele formatii erau pregatite pentru trecerea la nivel profesionist, una in care si-au demonstrat valoarea inca de la primele atingeri de minge.
Anul 1959 avea sa fie unul de marca in istoria fotbalului din Tara Semilunei, asta deoarece cluburile din toata tara aveau ocazia sa-si demonstreze calitatile si in afara regiunii din care faceau parte. Prezente inca de la debut, niciun dubiu in aceasta privinta, cele doua aveau sa fie repartizate in grupa Beyaz (doua grupe in prima editie), acolo unde aveau sa se bata la titlu cu formatii din Istanbul, Ankaragucu, Altay, Izmirspor si Ankara. Nu au avut concurenta, terminand pe primele doua pozitii, insa Fener avea sa joace finala campionatului (dubla victorie cu Besiktas) cu Galata, una pe care avea sa o castige, scor 4-1 la general.
Ambitionati de succesul rivalilor, cei de la Besiktas aveau si ei sa realizeze o perforamanta demna de a fi laudat in editia viitoare. Federatia a schimbat formatul, la start fiind angrenate 20 de formatii ce disputau partidele in sistem tur-retur, unul identic zilelor noastre. O victorie pentru fiecare echipa pe teren propriu, insa in momentul trasarii liniei de finish pe prima treapta avea sa se claseze Besiktas (5 puncte avans fata de locul secund, Fenerbahce).
Desi in campionat jucau mult sub asteptarile suporterilor (fara titlu in anii ’70), cei de la Besiktas aveau sansa sa-si salveze imaginea in supercupa nationala din anul 1974, o competitie in care au ajuns datorita unei conjuncturi. Acestia incheiau campania 1973/1974 pe locul secund, dar se prezentau la aceasta finala pentru ca Fenerbahce obtinuse atat titlul, cat si cupa. O formatie de temut in acea perioada, cu Ziya Şengül, Şükrü Birand sau Cemil Turan in teren, Fenerbahce pleca favorita incontestabila inaintea partidei programate in capitala Ankara, dar avea sa fie invinsa la scor de neprezentare, 3-0 (Yilmaz, Isigollu, Șen – marcatori pentru Besiktas).
In mod surprinzator, prima partida disputata in cupa nationala intre Besiktas si Fenerbahce avea sa joace in anul 1978. Cu toate ca ambele castigasera aceasta prestigioasa competitie pana in anul respectiv, derby-ul nu avuse loc. Nici partida in sine nu avea sa fie capitala, caci era organizata intr-o faza in care tensiunea nu atingea cotele ridicate (optimi de finala), dar la mijloc era o reputatie ce le obligau la succes. Pe Inonu, arena celor de la Besiktas in intervalul 1947-2004, Fener avea sa-si ia revansa pentru insuccesul din supercupa, victorie la limita, scor 2-1.
Fanii celor de la Fenerbahce ar vrea sa faca uitata pentru totdeauna o perioada din istoria acestui derby. Facem referinta la intervalul 1984-1993, aproximativ un deceniu in care Fenerbahce a reusit sa castige doar o singura data impotriva Vulturilor (2-1 pe 18 martie 1989). Mult prea putin pentru cea mai premiata echipa a Turciei o victorie in 27 meciuri, insa au pe de o parte o scuza, la Besiktas jucau in acea vreme unii dintre cei mai titrati fotbalisti din istoria lor, precum Mehmet Özdilek, Riza Calimbay sau Feyyaz Ucar.
Celebra arena a celor de la Fenerbahce, Şükrü Saracoğlu (construita in anul 1907), avea sa fie gazda unui derby cu adevarat special in editia 2004/2005 din Super Lig. Era de departe cel mai asteptat meci al sezonului, caci fusesera ultimele doua campioane ale tarii (Besiktas – 2003; Fenerbahce – 2004), unul care a multumit cu desavarsire audienta. Meciul cu cele mai multe goluri din istoria Super Lig dintre acestea s-a incheiat cu scorul de 4-3 in favoarea oaspetilor, golul decisiv fiind marcat in minutele de prelungire de catre fundasul Koray Avcı.
Cu foarte putin timp in urma s-a terminat inca un deceniu al acestei batalii, unul in care cele doua au jucat la un nivel foarte intalt. Au fost, poate, cele mai spectaculoase confruntari din istorie, unele pe care dorim sa le impartasim cu voi in continuare. Pentru a realiza acest lucru am pregatit o lista, cu riscul de a ne considera subiectivi.
Incepem in forta acest top cu un duel jucat pe Inonu, in runda cu numarul 22 a campaniei 2010/2011. Avea sa fie o editie ratata din toate punctele de vedere pentru Besiktas, una dintre putinele de acest gen, astfel ca rivala din Istanbul aveau o sansa foarte buna de a se apropia de ocupanta primul loc, Trabzonspor.
Forma dezastruoasa a Vulturilor parea sa continue si in aceasta partida, asta pentru ca dupa doar 5 minute oaspetii conduceau pe tabela de marcaj. O faza fixa a fost suficienta pentru ca defensiva gazdelor sa cedeze, mingea respinsa de mijlocasul Uysal ducandu-se fix in vinclul portii aparate de coechipierul sau, Rustu.
Jocul avea sa se dispute doar la o singura poarta, dar Recber, desemnat de UEFA drept cel mai bun portar al anului 2002, a facut fata cu brio asediului. In ultima parte a primei reprize, jucatorii pregatiti de neamtul Bernd Schuster au inceput sa fie mai prezenti pe faza ofensiva, iar efortul le-a fost incununat cu succes. Sutul mijlocasului Ekreg Dag din marginea careului avea sa fie directionat exact sub bara transversala, o executie la care Demirel nu a avut nici macar o sansa.
Egalitate pe tabela la cabine, un rezultat ce le-a dat sperante gazdelor ca isi pot dori mai mult de la acest duel. Zis si facut, iar in minutul 52 aveam parte de o rasturnare pe tabela de marcaj. O lovitura libera batuta cam prost de Simao avea sa fie deviata de un jucator advers exact pana la Toraman, cel care l-a invins si el pe Demirel cu un sut la coltul lung.
Aflata in mare bucluc, vicecampioana avea sa aibe iarasi prima sansa zece minute mai tarziu. Penalty acordat de Cakir pentru aceasta si un rosu pentru autorul faultului, Ferrari. Brazilianul Alex a executat foarte plasat, astfel ca ultima jumatate de ora a partidei era la discretia acestora. Fara a mai conta pe faza de atac, Besiktas avea sa plateasca cat mai rapid pentru asta. In minutul 72, acelasi Alex puncta din nou, de aceasta data cu o lovitura de cap. Totul avea sa fie decis dupa alte patru minute, tot cu Alex in rol de finalizator. Gol la coltul lung dupa ce a driblat si portarul, insa si pasa trimisa de atacantul Dia avea sa fie una de gratie.
Absenta de pe podium timp de 3 sezoane (ultima prezenta in 2009, campioana), Besiktas simtea ca in editia 2012/2013 puteau da lovitura. Pentru acest lucru trebuiau sa castige si derby-urile, unul dintre acestea fiind programat in runda cu numarul 24. Vicecampioana in ultima campanie, Canarii se deplasau si ei pe Inonu doar cu gandul la victorie, astfel ca partida parea una incendiara.
Atmosfera din tribune era una de mare meci, cu fanii celor de la Besiktas cantand din toti rarunchii inca din minutul 1, insa asta nu parea sa-i incomodeze prea mult pe oaspeti. Multe ocazii la poarta lui Mc Gregor, dar una dintre ele avea sa-si gaseasca si tinta. Un vole trimis de Kuyt in urma unui corner executat pe bara a doua avea sa-i creeze mari probleme portarului scotian, acesta respingand exact pana in picioarele lui Sow. O misiune simpla pentru jucatorul senegalez, 1-0 Fener din minutul 24.
Invinsa in precedenta partida fara drept de apel, 3-0, echipa gazda trebuia sa dovedeasca putere de caracter si chiar reusea, chiar daca si cu putin sansa. Golul egalizator avea sa fie, de fapt, un autogol, unul semnat chiar de Kuyt, o deviere defectuoasa in urma unei faze fixe. Totul trebuia sa fie decis in ultimele 45 minute, o situatie foarte intalnita in aceasta rivalitate.
Colegul african al lui Sow din atacul oaspetilor, Webo, avea sa iroseasca o sansa uriasa de desprindere in primele minute ale actului secund, lovitura sa de cap din cativa metri ducandu-se cu mult peste poarta lui Mc Gregor. Daca acesta era imprecis la finalizare, nu putem spune acelasi lucru si despre Niang, un alt atacant cu origini africane ce a bifat in cariera cateva echipe tari de top ale Europei. O deviere foarte scurta din partea slovacului Holosko era de tot ce avea nevoie acesta pentru a trimite din vole la coltul scurt, un sut de varf veritabil. 2-1 pentru Besiktas cu jumatate de ora inaintea fluierului final, o partida ce se desfasura exact cum isi doreau fanii.
Bucuria Vulturilor avea sa fie de scurta durata, pentru ca acelasi Sow se afla la locul potrivit in momentul potrivit la centrarea lui Korkmaz. Din doar cativa metri a reluat cu capul la coltul scurt, plonjonul lui Demirel fiind doar pentru fotografi.
Finalul avea sa fie pe contre, dar cei care au avut castig de cauza au fost gazdele. Pe un contraatac in minutele de prelungire, alb-negrii reuseau sa pacaleasca defensiva adversa. Eroul acestora avea sa fie decarul Sahan, cel care puncta pe langa Demirel din pozitie de 1 la 1.
Avansam doua editii pentru un nou duel de top. Pe Ataturk, arena celor de la Besiktas pana in momentul construirii Vodafone Arena (2016), avea loc in runda cu numarul 6 o disputa intre echipa de pe primul loc, Besiktas, si echipa pe care acestia nu o mai invinsesera de doi ani, Fenerbahce. Jucatori de calitate in ambele loturi, precum Mario Gomez, Ozyakup sau Sosa la gazde, respectiv Meireles, Nani sau van Persie la oaspeti, motive suficiente pentru a urmari acest duel.
Peste 27.000 de suporteri se imbulzisera pe Ataturk pentru a urmari un eventual succes al favoritilor. Startul de partida avea sa fie unul confrorm asteptarilor acestora, alb-negrii deschizand scorul in minutul 20. Avea sa fie, de fapt, un autogol, unul semnat de danezul Kjaer, insa banca tehnica a celor de la Besiktas era la fel de fericita chiar si cu aceasta situatie.
Peste alte patru minute, tribunele luau foc si la propriu si la figurat, in urma golului secund reusit de favoriti. Tot o faza fixa avea sa dea peste cap intreaga aparare a oaspetilor, finalizarea apartinandu-i atacantului Mario Gomez cu o lovitura de cap.
Fenerbahce avea sa se trezeasca din socul suferit in ultima parte a primei reprize, atunci cand aveau sa mai reduca din diferenta. Aveam un derby atipic, caci si primul gol al celor oaspetilor era un autogol. Impedicat de Kjaer sa raspinga asa cum dorea, Tosic avea sa plaseze balonul fix in vinclul portii aparate de Zengin, suspansul fiind prelungit pentru al doilea act.
Dati de multi ca si pierzatoare dupa primele 25 minute ale partidei, canarii aveau sa egaleze situatia pe tabela in minutul 65. Era randul olandezului van Persie sa iasa la iveala, atacantul punctand din marginea careului mic, la coltul lung.
Desi aveau parte de o revenire pe cinste in acest duel, cei de la Fenerbahce aveau sa sufere o lovitura decisiva cu un sfert de ora inainte de finalul partidei. Fostul atacant al celor de la Bayern Munchen iesea din nou la rampa si trimitea mingea, tot cu o lovitura de cap, la coltul lung. Prea puternic a fost balonul pentru ca Demirel sa poata interveni, astfel ca Fenerbahce trebuia sa se recunoasca invinsa pentru prima oara dupa atata timp.
Ne apropiem cat mai mult de zilele noastre, dar duelurile dintre cele doua nu au incetat sa ne uimeasca. Fotbal total, aceasta este definitia meciurilor disputate intre Besiktas si Fenerbahce in ultimii ani. Ramanem tot la o partida cu Besiktas in postura de gazda, una disputata in turul semifinalei din Cupa Turciei, editia 2017/2018. Lupta dintre cele doua rivale din Istanbul se dadea si pentru titlul din Super Lig, acolo unde intr-un final avea sa se impuna Galata, dar trebuiau sa traga tare si in aceasta competitie pentru ca in ultimii ani isi dezamagisera suporterii.
Primii pasi pentru o calificare in ultimul act aveau sa-l faca gazdele. Servit ideal in centrul careului de catre Talisca, atacantul Negredo avea sa demonstreze inca o data de ce a jucat la cluburi titrate ale Europei, precum Manchester City, Valencia sau Sevilla. Dribling scurt pe langa Demirel, urmat de un sut la coltul lung precis au facut ca Besiktas sa inceapa ideal partida, avantaj din minutul 13.
La fel ca in majoritatea derby-urilor din ultimii ani, cei de la Fenerbahce aveau sa puncteze si ei pe tabela. Scenariul se petrecea la un interval scurt de timp (min.17), moment in care un alt atacant spaniol finaliza ca un adevarat varf. Vorbim despre Soldado, cel care finaliza cu un sut din vole ce l-a lasat masca pe Fabricio.
Reusita semnata de Fener a agitat si mai mult spiritele, aspect ce s-a vazut in jocul celor doua din finalul reprizei. Potuk, de la oaspeti, a vazut cartonasul rosu in penultimul minut regulamentar al primei reprize, insa, paradoxal, la cabine canarii au intrat in avantaj, gratie golului reusit de extrema Özbayraklı, in prezent jucator al celor de la Galata.
Intrat la pauza pentru a destabiliza apararea oaspetilor, portughezul Quaresma vedea si el cartonasul rosu la interval de 7 minute din momentul cand a pasit pe teren. In minutul 77, Demirel era si el eliminat pentru o altercatie cu arbitrul. Cu om in plus, pentru a doua oara in acest duel, alb-negrii aveau totusi sa smulga o remiza pe finalul meciului. Golul ce ii mai tinea inca in calcule pentru partida din retur era, de fapt, un autogol, unul semnat de fundasul Kaldirim.
Campania 2018/2019 a fost una de cosmar pentru canari, acestia inregistrand o clasare de cosmar: locul 6. Absenta din lupta pentru titlu, una in care Besiktas era implicata, trupa pregatita de Ersun Yanal avea o misiune aproape imposibila pe Vodafone Park, in runda cu numarul 23. Un meci contra uneia dintre cele mai bune formatii din Turcia era ultimul lucru pe care-l dorea antrenorul in varsta de 58 ani.
Debutul partidei se desfasura exact cum nu-si dorea antrenorul oaspetilor, cu vulturii in avantaj inca din minutul 10. O deviere ii punea mingea pe tava fundasului Gonul, una pe care acesta o finaliza cu mult sange rece.
Degringolada din defensiva oaspetilor avea sa continue, iar peste alte cateva minute aveau sa mai plateasca inca o data. Un fault ce nu isi avea rostul comis de Kaldirim ii dadea sansa lui Yilmaz de a majora scorul dintr-o lovitura de la 11 metri. Executie la firul ierbii, una pe care Demirel nu ar fi scos-o nici daca ar fi anticipat corect coltul.
Presati sa impinga liniile tot mai sus, din cauza scorului de pe tabela, repriza se incheie la fel cum a inceput pentru Fenerbahce. Scapat de adeversarii directi, Yilmaz a plecat pe o cursa individuala de cativa zeci de metri, una care l-a dus in situatie de 1 la 1 cu portarul advers. Scarita trimisa de unul dintre cei mai buni atacanti turci ai deceniului trecut, una care a stabilit un scor neverosimil la pauza: 3-0.
Si cu gandul ca nu puteau juca mai rau decat au facut-o in primul act, oaspetii au adoptat solutii cat mai simple pe faza de atac, unele care au avut efectul scontat. Pasa in fata portii trimisa de Dirar ajungea la slovenul Zajc, cel care inscria cu un sut la coltul lung. 3-1 pentru Besiktas, minutul 55, un rezultat care schimba prea mult calculele hartiei.
Peste alte sase minute, gluma se ingrosa. Fundasul central Ciftpinar se inalta peste defensiva oaspetilor, in urma unei lovituri libere, si finaliza cu o lovitura de cap la coltul scurt, o executie la care Karius, goalkeeperul imprumutat de la Liverpool, nu a schitat niciun gest.
Tot din banda dreapta de atac, o zona care functiona in aceasta partida pentru Fener, pleca si golul egalizator. Dupa cateva combinatii, mingea a ajuns la fundasul Kaldirim. Fara prea multe solutii, fundasul si-a incercat norocul cu un sut de la aproximativ 25 metri, unul ce s-a dus direct in vinclu, spre disperarea si, totodata, uluirea fanilor gazdelor.
Favorita caselor de pariuri la aceasta intalnire, Besiktas, dorea sa treaca peste aceste momente grele si sa incerca sa obtina victoria, dar nici sansa nu parea sa fie de partea lor pe final. Cea mai mare ocazie din ultima parte a acesui derby i-a apartinut lui Yilmaz, dar lovitura sa de cap, din doar cativa metri, a lovit stalpul din dreapta al portii aparate de Volkan Demirel.
Scor final, 3-3, fara ca vreo echipa sa detina suprematia in campania 2018/2019 in meciurile directe (1-1 in tur). La fel s-a intamplat si in campania trecuta, una in care fiecare a castigat pe teren propriu (Fenerbahce cu 3-1, Besiktas cu 2-0).
Din momentul in care fotbalul a fost declarat profesionist in Turcia (1959), cele doua echipe ale orasului Istanbul s-au intalnit de 156 ori (meciuri oficiale). Foarte multe partide, dar cine are suprematia dintre ele? Ei bine, cifrele vorbesc intotdeauna de la sine, iar in acest caz sunt urmatoarele: