FCSB – Totul despre clubul ros-albastru pana la revolutie!

FCSB – FCSB este un club de fotbal profesionist infiintat la data de 7 iunie 1947, imediat după ce Generalul Mihai Lascăr și-a pus semnătura pe Ordinul de înființare a Asociației Sportive Centrale a Armatei (ASCA). Din punct de vedere al legislației sportive, clubul Armatei Române a fost înregistrat oficial la data de 1 august 1947, sub denumirea de Asociația Sportivă Centrală a Armatei, cu opt discipline: fotbal, scrimă, călărie, box, tir, volei, atletism și tenis de câmp. Prima secție care a fost pe prim plan a fost cea de fotbal. Generalul-maior Dumitru Popescu a dispus publicarea unui anunț în paginile ziarului “Glasul Armatei”, prin care fotbaliștii din rândul celor 108 unități militare ce doreau să facă parte din noua echipă, erau invitați la preselecție, între 8 și 22 iunie 1947.

Totul despre club

Inceputurile 1947-1959

Conducerea clubului a înaintat un memoriu federației de fotbal, prin care echipa solicita un loc direct în Divizia Națională A. La acel moment, in fotbalul românesc existau doar doua esaloane: Divizia Națională A și Divizia Națională B.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In momentul in care se pregateau sa afle decizia Biroului federeal, privind participarea pe prima treapta a fotbalului romanesc, clubul ros-albastru avea in componenta doua loturi: AS Armata A și AS Armata B. Aceste loturi l-au avut la carma in primul cantonament pe Ștefan Septville. La momentul plecarii in cantonamentul de la Sinaia, loturile erau urmatoarele:

AS Armata A:

Portar: frt Penzeș;
Fundași: soldat Cernea, căpitan Taborschi,
Mijlocași: soldat Jivan, fruntaș Mare, locotenent Catană;
Atacanți: fruntaș Bovan, căpitan Cozac, locotenent Gheorghe Popescu, soldat Vida, fruntaș Marinescu.

AS Armata B:

Portar: sold. Gh. Lăzăreanu;
Fundași: soldat Aștileanu, căpitan Coandă;
Mijlocași: fruntaș Racosi, fruntaș Stoica, căpitan Kuhn;
Atacanți: fruntaș Combi, locotenent Mihăiescu, sublocotenent Mihai Ionescu, plutonier Oprea (soldat Ozdeanu), soldat Bucur.

La finalul acestui cantonament, lotul s-a definitivat, astfel 28 de jucatori vor reprezenta clubul in primul sezon din istorie:

Portari: Penzes, Lazareanu, Savu
Fundași: Cernea, Catana,  Ion, Jivan, Sulyok
Mijlocași: Mladin, Mark, Gaal II, Onisie, Molnar, Taborsky, Talmaciu, Zeana
Atacanți: Marinesc, Ardeleanu, Cretu, Bernhardt, Balas, Fatu, Ionescu, Apostol, Muresan, Paladoiu, Nanciu, Popescu.

La data de 10 august 1947, membrii Biroului federal au respins solicitarea ca echipa să fie admisă direct în prima divizie, dar, în schimb, au oferit militarilor locul din B al echipei Sparta București, care avea o situație financiară delicata, ce nu-i garanta terminarea competiției.

Primul meci al echipei a fost un amical, terminat la egalitate, scor 0-0, cu Metalul Emil Costinescu (15 august 1947).

Dar, o veste foarte buna a survenit la o scurta perioada, chiar dupa ce echipa se impacase cu gandul ca va evolua in Divizia B. Mai exact, pe 19 august, Biroul Federal a anuntat excluderea echipei Carmen Bucuresti din Divizia A. In locul celor de la Carmen Bucuresti, pe 22 august, la sediul Federatiei Romane de Fotbal Amatori (FRFA) se anunta ca formatia ASCA, sub numele de AS Armata, va fi echipa ce activa in urmatorul sezon din Divizia A.

1947/1948 – primul sezon in Divizia A

Primul sezon al echipei ASA Bucuresti a fost unul, asa cum va astepati, foarte greu. Dupa ce in prima etapa, ”militarii” au remizat acasa, scor 0-0, cu Ciocanul Bucuresti.

Antrenorul echipei la startul sezonului a fost numit Coloman Braun-Bogdan, iar fostul antrenor al celor de la CFR Cluj, a aliniat urmatorul ”11” :  Lazareanu – Cernea, Jivan, Taborsky – Mark, Nanciu – Talmaciu, Bernhardt, Marinescu, Popescu. De retinut este faptul ca primul meci oficial al bucurestenilor, pe teren propriu, s-a disputat pe stadionul Venus.

Dar, dupa acest inceput pozitiv, lipsa de experienta si-a spus cuvantul, astfel ASA a inregistrat 5 infrangeri consectutive. Primul succes din acest sezon a fost realizat de-abia in etapa a 8-a atunci cand formatia antrenata de Coloman s-a impus cu 3-0 in fata celor de la Otelul Resita. Marcatorii primei victorii oficiale din istorie pentru clubul ros-albastru au fost: Zeană, Marinescu și Balaș.

La sfarsitul sezonului, ASA s-a situat cu un punct deaspura primei echipe retorgradate, Dinamo B Bucuresti, mai exact pe locul 14.

Emotii la debut!

Acestia au facut parte dintr-un play-off cu 4 formatii, dintre care doar 2 se salvau. Desi au castigat contra divizionarei B Desrobirea Constanța, ASA a trebuit sa astepte ca Politehnica Timisoara sa nu piarda cu FC Ploiesti. Insa o decizie controversata a arbitrului acelei intalniri, Constantin Mitran, a definitivat soarta formatiei ros-albastre. La scorul de 2-1 pentru bănățeni, rezultat mai mult decat suficient pentru ASA, aceștia au marcat pentru 3-1, scor la care, probabil, gruparea prahoveană nu ar fi fost nevoita sa accepte faptul ca vor juca in esalonul secund, din anul urmator. Arbitrul Constantin Mitran a considerat că mingea nu a trecut linia porții și nu a validat golul. FC Ploiești a întors rezultatul, iar la finalul celor 90 de minute tabela a arătat 3-2 pentru ploieșteni, situație care trimitea AS Armata în “B”.

Ros-albastrii trebuiau sa se impace din nou cu gandul ligii a doua, insa o noua stire avea sa rastoarne aceasta decizie. Fotoreporterul revistei “Stadion”, a fost omul-cheie in salvarea clubului de la retrogradare. Acesta a surprins portarul celor de la FC Ploiesti intrat jumătate după linia porții, in momentul golului cu numarul 3, astfel acest lucru nu putea insemna decat un singul lucru, gol galabil. Cele doua formatii au fost nevoie sa rejoace partida, rezultatul fiind de aceasta data unul egal, 1-1, scor ce a mentinut formatia AS Armata in divizia A.

Echipa se dezvolta 1948-1959 – Apar primele trofee

Dupa ce au constat ca nu pot risca si in cel de-al doilea sezon cu jucatori care conteaza doar numeric, cei de la ASA au decis sa il transfere pe Andrei Mercea, dublu campion cu IT Arad. Transferul a fost unul cu nume, intrucat fostul jucator aradean a fost primul jucator selectat de la clubul bucurestean la echipa nationala (octombrie 1948).

Echipa a suferit moficari menite sa le aduca un progres din punct de vedere al valorii, iar acest lucru s-a observat la finalul sezonului. Cu Francis Ronay si Colea Valcov instalati pe banca tehnica in sezonul 1948/1949, CSCA (Clubul Sportiv Central al Amatei-noua denumire) a evitat foarte usor emotiile retrogradarii si s-a clasat pe locul 6, cu 29 puncte . La finalele acelui sezon, campioana Romaniei s-a incoronat ICO Oradea.

Clasarea pe o pozitie onoranta in acel sezon a venit la pachet si cu primul trofeu castigat de clubul ros-albastru. CSCA a cucerit Cupa Romaniei in anul 1949, dupa o victorie, scor 2-1, cu CSU Cluj. Golurile din finala, pentru CSCA, au fost reusite de Moldovan și Ferenczi.

1950 – Echipa isi schimba denumirea in CCA si echipa incepe sa prinda contur

Sezonul 1949/1950 a mai adus un trofeu in visteria clubului. Desi in campionat, echipa s-a clasat pe pozitia a 5-a cu 24 puncte (8 victorii, 8 egaluri, 6 infrangeri – pe atunci, victoria era recompensata cu 2 puncte), CCA s-a impus pentru al doilea an consecutiv in Cupa Romaniei, scor 3-1, cu Flamura Rosie Arad. Golurile din finala, pentru CCA, au fost marcate de: Apolzan, Roman si Moldoveanu. La finele acelui sezon, campioana Romaniei s-a incoronat Flamura Rosie Arad.

Sezonul 1951 a fost inceputul unui sir mare de succese pe plan intern. In acest sezon, CCA a reusit sa castige primul lor titlu de campioana a Romaniei, in detrimentul marilor rivali de la Dinamo Bucuresti. Cele doua formatii au incheiat la egalitate de puncte, singurul criteriu de departajare fiind golaverajul (+24 CCA, +23 Dinamo). Pe langa primul succes in campionatul intern, formatia ros-albastra a reusit eventul. Pentru a 3-a la rand, CCA a castigat Cupa Romaniei, victima de aceasta data a fost Flacara Medias. O victorie cu scorul identic de anul trecut 3-1. Golurile din finala, pentru CCA, au fost marcate de: Dragan (dubla) si Moldovan). Echipa a fost preluata in acel sezon de Gheorghe Popescu, antrenor ce avea sa ramana pe banca pana in august 1953.

Vin titlurile in Ghencea!

Sezonul 1952 a continuat in aceeasi maniera. Dominare totala pe plan intern, ros-albastrii reusind sa isi adjudece campionatul cu 36 puncte (15 victorii, 6 egaluri, o infrangere). Era al doilea an consecutiv cand se situau pe primul loc, pozitia secunda fiind adjudecata tot de Dinamo Bucuresti.

Sezonul 1953 continua hegemonia CCA-ului in campionat, singura oponenta demna de luat in seama a fost in continuare Dinamo. Echipa a incheiat sezonul cu 28 puncte (11 victorii, 6 egaluri, 4 infrangeri). Din pacate, seria de 4 succese la rand in Cupa Romaniei se opreste pentru bucuresteni, chiar daca echipa a atins ultimul act al competitiei. Echipa care a estompat campania glorioasa in aceasta competitie a CCA-ului a fost Flamura Rosie Arad. Aradenii s-au impus in finala cu scorul de 1-0.

Sezonul 1954  a fost un sezon in care echipa si-a mai pierdut din ritm, iar asta s-a vazut in rezultate, nici un trofeu. CCA se regaseste la finalul sezonului pe pe locul secund, la doar un punct in spatele campioanei Flamura Arad. Pentru prima oara in ultimii 5 ani, echipa nu a reusit sa dispute ultimul act, fiind eliminati in semifinale de Metalul Resita, scor 1-0. Spre sfaristul sezonului, echipa a fost preluata de Francis Ronay.

Declinul militarilor!

Sezonul 1955 a insemnat o perioada de tranzitie pentru club. Dupa 4 sezoane in care s-a situat pe primele doua pozitii, ros-albastrii au trebuit sa se multumeasca cu pozitia a 6-a a clasamentului. Totusi, formatia a salvat onoarea in Cupa Romaniei, acolo unde s-au impus cu scorul de 6-3 in fata celor de la Progresul Oradea. Pentru bucuresteni au punctat Zavoda, Moldovan, Constantin, Onisie, Alecsandrescu (dubla). Formatia a fost antrenata in acel sezon de Ilie Savu.

Sezonul 1956 a pus la incercare dominarea totala a formatiei din ultimele sezoane. Insa, sub conducerea lui Stefan Dobay, ros-albastrii au demonstrat ca inca sunt cea mai puternica echipa din Romania ultimilor ani, castigand al 4-lea titlu din istorie. Desi in Cupa Romaniei au fost eliminati in semifinale, formatia bucuresteana a bifat 2 recorduri personal. Primul dintre ele este faptul ca golgheterul campionatului a fost Ion Alecsandrescu, o premiera pentru acest club (18 goluri). Cel de-al doilea record este reprezentat de numarul de jucatori prezenti intr-un meci al echipei nationale.

Din cei 13 jucatori care au jucat pentru nationala Romaniei in amicalul cu Yugoslavia, 11 erau jucatori inregistrati la CCA: Voinescu, Tom, Zavoda, Apolzan, Szok, Onisie, Bone, Cacoveanu, Fr. Zavoda, Alecsandrescu, Grigorescu, Tataru, Gh. Constantin. Golul meciului a fost marcat de Gheorghe Cacoveanu. A fost totodata, prima calificare a clubului intr-o competitie europeana (Cupa Campionilor Europeni)

Sezonul 1957/1958 a fost cel mai palpitant sezon din ultimii ani ai fotbalului romanesc. Trei formatii au terminat la egalitate, la capatul acestui sezon: Petrolul Ploiesti, CCA Steaua si Stiinta Timisoara. Criteriul prinicipal de departajare intre cele 3 formatii a fost rezultatele directe intre cele 3 formatii. CCA a inregistrat doar o victorie in cele 4 meciuri cu aceste formatii (3-0, acasa cu Petrolul). In Cupa Romaniei, formatia s-a oprit in sferturi, dupa o infrangere scor 1-3 la CS Oradea.

Totusi, prima participare in Cupa Campionilor Europeni a reprezetat o adevarata sarbatoare pentru fanii echipei. Primul oponent pentru campioana Romaniei a fost unul foarte puternic, mai exact campioana Germaniei, Borussia Dortmund. Formatia antrenata de Ion Savu a facut totusi o figura frumoasa in aceasta competitie, deoarece dupa cele 2 partide (2-4 infrangere in deplasare si 3-1 victorie acasa) era la egalitate cu o formatie dintr-un campionat foarte puternic. Daca era sa se aplice criteriul actual, cel al golurilor inscrise in deplasare, CCA ar fi trecut mai departe in competitie, in acele vremuri competitia se desfasura diferit. Astfel, a fost nevoie de un al treilea duel pentru ca sa se decida care formatie avanseaza in competitie. Nemtii au invins cu 3-1 intr-o partida disputata la Bologna, singurul gol al formatiei romanesti a fost inscris de Cacoveanu.

Sezonul 1958/1959 a fost tot un sezon dezamagitor pe plan intern. Echipa preluata de Gheorghe Popescu nu a reusit sa castige nimic pe plan intern. Doar locul 3 pentru ”militari” in acel sezon (12 victorii, 5 egaluri, 5 infrangeri), iar in Cupa Romaniei echipa a fost eliminata in sferturile de finala de Dinamo. Din pacate pentru echipa, doar Petrolul s-a calificat pe plan european.

1960 – 1970 – Schimbarea denumirii in Steaua Bucuresti

Sezonul 1959/1960 a reprezentat un debut cu dreptul in noul deceniu pentru ros-albastrii, formatia antrenata de Gheorghe Popescu a reusit sa castige al 5-lea titlu de campioana a Romaniei si a stopat astfel seria de 2 sezoane fara nici un trofeu castigat. Echipa a castigat campionatul cu 34 puncte (15 victorii, 4 egaluri, 3 infrangeri) si a terminat cu 7 puncte in fata ocupantei locului secund, Steagul Rosu Orasul Stalin. Ba mai mult, golgeterul campionatului a fost Gheorghe Constantic, jucator aflat in curtea militarilor. In Cupa Romaniei, echipa nu a fost la parametri optimi si a trebuit sa se recunoasca invinsa in sferturile de finala, scor 1-3, contra viitoarei campioane, Progresul Bucuresti.

Sezonul 1960/1961 a venit cu o veste proasta pentru echipa preluata din acest sezon de Stefan Onisie. CCA Bucuresti nu a mai fost inscrisa in Cupa Campionilor Europeni de catre FRF deoarece nationala a ratat dubla de calificare din Cupa Europei contra Cehoslovaciei. Pe plan intern, echipa incepea din nou sa isi impuna suprematia, reusind sa castige al 6-lea titlu. Per total, a fost un sezon identic cu cel precedent, ”militarii” fiind eliminati in semifinalele Cupei Romaniei, scor 2-0 de catre Rapid Bucuresti. Golgeterul sezonului a fost acelasi Gheorghe Constantin, o legenda a clubului.

Sezonul 1961/1962 a fost un sezon cu lucruri pozitive si negative. Partea buna e ca in acel sezon echipa si-a schimbat denumirea din CCA in Steaua Bucuresti. De cealalta parte, formatia preluata de Eugen Mladin a avut un inceput de sezon foarte slab, antrenorul fiind schimbat in 3 luni de la numire. Pe banca a revenit Gheorghe Popescu, dar acesta nu a mai putut redresa echipa si formatia a terminat pe locul 9, cu 24 puncte (10 victorii, 4 egaluri, 12 infrangeri).

Totusi, Gheorghe Constantin si-a facut din nou treaba, reusind sa isi adjudece titlul de golgeter pentru al 3-lea sezon consecutiv (24 goluri), iar contributia acestuia s-a vazut si in Cupa Romaniei, acolo unde echipa si-a luat revansa in fata rivalei Rapid, scor 5-1. A fost a 6-a cupa castigata si prima dupa o pauza de 6 sezoane. Pe plan european, echipa a trebuit participat dupa o pauza de 4 ani, dar a pierdut din primul tur contra Austriei Viena, scor 2-0 general (0-0 la Bucuresti, 0-2 la Viena).

Echipa campioana din acel sezon a fost Dinamo Bucuresti.

Sezonul 1962/1963 a fost un sezon in care echipa s-a redresat pe plan intern. Desi nu au reusit sa castige titlul, ros-albastrii s-au luptat pana la finalul campionatului cu dinamovistii, distanta finala dintre cele doua echipe fiind de 3 puncte. In cupa, echipa antrenata de Stefan Onisie, la al 2-lea mandat, a pierdut semifinal contra celor de la Petrolul Ploiesti, scor 2-0. In cupa Cupelor, echipa a pierdut, din nou, din primul tur, contra bulgarilor de la Botev Plovdiv, 4-7 la general (3-2 victorie acasa, 1-5 infrangere deplasare).

Sezonul 1963/1964 a trebuit sa se multumeasca cu o noua clasare pe podium, locul 3, cu 31 puncte (15 victorii, un egal, 10 infrangeri). Dinamo si-a demonstrat suprematia si in Cupa Romaniei, dupa ce s-a impus in finala scor 5-3, contra Stelei. A fost un sezon in care dinamovistii au castigat eventul.

Sezonul 1964/1965 s-a desfasurat in aceeasi nota, ”militarii” au incheiat editia de campionat tot pe treapta a treia a podiumului, cu acelasi numar de puncte ca si in sezonul trecut, 31. Titlul a fost acontat tot de Dinamo, fiind al 4-lea titlu consecutiv si al 5-lea din vitrina echipei. De aceasta data, in Cupa Romaniei se impunea Stiinta Cluj, prima cupa pentru aceasta formatiei. Clujenii au dispus de campioana Dinamo, cu scorul de 2-1.

Steaua Bucuresti s-a oprit in acel sezon in semifinale fiind invinsi de Petrolul Ploiesti, scor 2-0. In Cupa Cupelor, echipa antrenata de Ilie Savu, intors dupa 6 ani la club, a reusit sa treaca de primul tur, scor 5-0 contra nord-irlandezilor de la Derry City (2-0 victorie deplasare, 3-0 victorie acasa). Totusi, parcursul s-a incheiat in optimile de finala, acolo unde croatii de la NK Dinamo Zagreb a reprezentat o nuca prea tare pentru ros-albastrii, scor 5-1 la general (1-3 infrangere acasa, 1-2 infrangere in deplasare)

Sezonul 1965/1966 a fost un sezon cu peripetii pentru stelisti. Echipa a fost la un pas sa retrogradeze in acel sezon, doar 22 puncte pentru echipa, cu doua deasupra primei echipe retrogradate, Crisul Oradea. Desi in campionat, prestatia echipei a fost una lamentabila tinand cont de notorietatea aparuta in urma ultimilor ani, in Cupa Romaniei echipa a reusit cel de-al 7-lea trofeu in aceasta competitie, dupa o finala cu UTA Arad, scor 4-0. Golurile formatiei bucurestene au fost reusite de Raksi (doua), Voinea si Satmareanu, toate fiind inscrise in repriza a doua. Petrolul Ploiesti s-a impus in acel sezon, fiind al 3-lea titlu din visteria clubului.

Sezonul 1966/1967 a fost un sezon pozitiv pentru echipa antrenata in continuare de Ilie Savu. Chiar daca in campionat echipa nu isi regasea forma de altadata si a incheiat editia pe locul 5, cu 26 puncte (10 victorii, 6 egaluri, 10 infrangeri), echipa s-a impus din nou in Cupa Romaniei. Performanta este una neegalata pana in acest moment, deoarece stelistii s-au impus, pentru al doilea an consecutiv, fara sa primeasca vreun gol in aceasta competitie.

Meciul din finala, contra Forestei Falticeni, a reprezentat o adevarata demonstratie de forta, ros-albastrii administrandu-le adversarilor un neverosimil 6-0. Golurile castigatoarei au fost reusite de Soo (dubla), Voinea, Negrea, Avram si Popescu. Sezonul a reprezentat o premiera istorica si pentru campioana din acel sezon, Rapid Bucuresti, ”giulestenii” reusind sa castige primul titlu de la infiintare, mai exact dupa 44 ani. Pe plan european, echipa s-a oprit in primul tur, fiind eliminati la limita, scor 2-1 (1-1 acasa, 0-1 in deplasare) de echipa franceza, RC Strasbourg. Pentru echipa romaneasca a punctat Avram.

Sezonul 1967/1968 a fost sezonul relansarii echipei, dupa o perioada de insuccese in privinta titlului de campiaona. Cu Stefan Covaci, proaspat instalat la carma echipei, Steaua Bucuresti a reusit cel de-al 7-lea titlu din istorie si primul dupa o seceta de 6 sezoane. Echipa a castigat campionatul cu 35 puncte (14 victorii, 7 egaluri, 5 infrangeri), cu 2 puncte avans fata de ocupanta locului secund, FC Arges Pitesti. In Cupa Romaniei, echipa s-a oprit in sferturile de finala, dupa o infrangere, scor 2-1 cu o alta formatie bucuresteana, Progresul.

Steaua a participat din nou in Cupa Cupelor si se parea ca aceasta competitie incepe sa ii priasca. Echipa a trecut in primul tur, si si-a luat totodata revansa in fata austriecilor de la Austria Viena (dupa eliminarea din sezonul 1961/1962), scor 4-1 ( 2-0 victorie deplasare, goluri So si Avram; 2-1 victorie acasa, goluri Manea si Negrea). ”Militarii” s-au oprit, din nou, in optimile competitiei, fiind eliminati de formatia spaniola Valencia, scor 3-1 la general (0-3 infrangere in deplasare, 1-0 victorie acasa). Golul victoriei de la Bucuresti a fost inscris de Constantin. Mihai Adam de la ros-albastri a fost golgeterul campionatului, cu 15 reusite.

Sezonul 1968/1969 si ultimul din acest deceniu s-a incheiat asa cum era de asteptat, cu un nou trofeu pentru echipa lui Covaci. Chiar daca in campionat echipa nu a mai fost la nivelul editiei anterioare, fiind nevoita de aceasta data sa se multumeasca cu locul 4, 33 puncte (13 victorii, 7 egaluri, 10 infrangeri). Campioana in acest sezon s-a incoronat UTA Arad, cu 38 puncte. Spuneam ca succesul echipei s-a concretizat si in acest an, iar competitia in care echipa a luat medalia de aur a fost Cupa Romaniei (trofeul cu numarul 9). Victoria a fost cu atat mai dulce, cu cat adversara din finala a fost rivala Dinamo. 2-1 pentru stelisti in finala, golurile fiind reusite de Florea Voinea, autor a unei duble. Acest sezon a fost si ultimul la echipa pentru Gheorghe Constantic, acesta parasind clubul dupa 15 ani de activitate.

1970-1980 – O perioada mai dificila, dar echipa continua sa adune trofee

Sezonul 1969/1970 a fost ultimul sezon pe banca pentru Stefan Covaci, pozitia a treia de la finalul sezonului fiind sub pretentiile conducerii. Echipa a inregistrat 34 puncte, la 5 puncte de vechea si noua campioana UTA Arad (al 6-lea titlu). Insa, noul deceniu a inceput la fel cum s-a terminat, Covaci parasind echipa cu un nou trofeu de Cupa Romaniei (al 10-lea din palmares). Finala de pe vestitul 23 August s-a incheiat cu acelasi scor, 2-1, golurile finalei fiind reusite de aceiasi marcatori ca si in editia trecuta. Daca in cupa Voinea a fost erou, in Europa scotienii de la Rangers au fost prea puternici pentru stelisti. 2-0 la general iar parcusul european se termina, din nou, prematur.

Sezonul 1970/1971 a venit cu schimbarea pe banca tehnica, dar inlocuitorul lui Covaci a fost, surprizator, acelasi Stefan Onisie (al 3-lea manda). Sub comanda sa, echipa nu a reusit sa triumfe in campionat, doar pozitia a 3-a pentru stelisti, cu 33 puncte (11 victorii, 11 egaluri, 8 infrangeri), la 3 puncte in spatele marii rivale, Dinamo (titlul cu numarul 6). Numirea lui Onisie a fost, totusi, de bun augur, echipa reusind sa castige din nou Cupa Romaniei, dupa o finala pe cinste, contra lui Dinamo, scor 3-2. Golurile campioanei au fost inscrise de Tataru (autor al unui hat-trick), in timp ce pentru ”caini” a marcat Mircea Lucescu (autor a unei duble).

In Cupa Cupelor, echipa a reusit sa inving formatia din URSS, Karpati Lvov, scor 4-3 la general (1-0 victorie acasa, 3-3 in deplasare). In runda a doua, Steaua a avut parte de un adversar mult prea puternic, olandezii de la PSV. Semifinalista acelui sezon, PSV, nu a stat la discutii cu bucurestenii si le-au administrat un 7-0 fara drept de apel (4-0 acasa, 3-0 deplasare).

Sezonul 1971/1972 a venit cu o noua schimbare pe banca formatiei. Valentin Stanescu a fost cel care a incercat sa readuca titlul in visteria clubului, dar se pare ca nici numirea sa nu a fost una foarte inspirata. Echipa a traversat un sezon modest, doar pozitia a 9-a, cu 30 puncte (11 victorii, 8 egaluri, 11 infrangeri). Chiar si in Cupa Romaniei echipa a inregistrat un rezultat rusinos, echipa fiind eliminata din primul tur de Politehnica Timisoara, scor 2-0.

Totusi, desi pe plan intern echipa a traversat poate cel mai slab sezon din momentul existentei, aici luam in calcul si valoarea lotului, echipa a reusit cea mai buna performanta europeana din istorie, pana in acel moment. In turul 1, echipa a trecut cu doar 1-0 de formatia malteza, Hibernians, iar sperantele erau minime in momentul aflarii urmatorului adversar. Barcelona a fost echipa cu care urma sa se confrunte Steaua in turul 2, iar elevii lui Stanescu au produs o surpriza de proportii. Calificare cu 3-1 (2-1 victorie acasa, 1-0 deplasare), iar Steaua se vedea pentru prima oara in sferturile unei competitiii de mare anvergura, Cupa Cupelor. Chiar si in sferuri echipa era sa mai produca o victima cu notorietate, Bayern Munchen eliminand formatia noastra cu golul marcat la Bucuresti (1-1 general).

Sezonul 1972/1973 avea sa fie un nou sezon in care ros-albastri nu puteau sa se mai impuna pe plan intern. Parcursul foarte bun european nu avea sa-i salveze locul pe banca lui Virgil Stanescu, locul sau fiind luat din 1973 de legenda clubului, Gheorghe Constantin, acesta revenind la echipa din postura de antrenor de aceasta data. Echipa a terminat sezonul pe locul 6 si a trebuit sa priveasca cum Dinamo ridica trofeul de campioana pentru a 7-a oara in istorie. Eliminarea agonizanta din semifinalele Cupei a reprezentat un sezon pe care stelistii doreau sa-l uite cat mai rapid cu putinta.

Sezonul 1973-1974 s-a desfasurat in aceeasi maniera. Ca si in precedentele sezoane, ros-albastrii nu au mai emis pretentii la castigarea campionatului si au terminat pe locul 6. Renumele la clubul militar nu i-a salvat postul lui Gheorghe Constantic, tanarul tehnician fiind inlocuit cu Constantin Teacsa, in retur. Politehnica Timisoara o rapune din nou pe Steaua Bucuresti in Cupa Romaniei, de aceasta data in semifinale, scor 2-0. Cupa a fost castigata in acel an de Jiul Petrosani. Campioana acelei editii a fost Universitatea Craiova, distinctie acordata pentru prima oara in istorie si pentru olteni.

Sezonul 1974/1975 vine cu noi probeme pentru stelisti. Echipa nu se mai regaseste de cateva sezoane bune, si nici in acest sezon situatia nu e una mai buna la club. Formatia antrenata de Teacsa termina sezonul pe locul 5, cu 35 puncte, la 8 lungimi in spatele campioanei Dinamo Bucuresti. Si in cupa, echipa incepe sa piarda din avans in fata rapidistilor, acestia castigand trofeul cu numarul 9, dupa o finala cu Universitatea Craiova, scor 2-1.

Sezonul 1975/1976 se finalizeaza cu ceea ce asteptau fanii de multe sezoane, si anume titlul de campioana. Emerich Jenei este cel care a preluat fraiele echipei si a condus o campanie cu putini pasi gresiti, 51 puncte (21 victorii, 9 egaluri, 4 infrangeri). Jenei si-a pus amprenta asupra jocului echipei si in cupa, acolo unde baietii condusi din teren de Iordanescu se impuneau in fata celor de la CSU Galati, in finala, scor 1-0. Era pentru prima oara cand echipa reusea eventul dupa 24 ani.

Sezonul 1976/1977 a fost un sezon in care ros-albastri au pierdut ambele trofee la limita. In campionat, echipa a terminat pe locul secund, cu 45 puncte, la 4 puncte in spatele celor de la Dinamo. In cupa, soarta s-a repetat, iar echipa a pierdut in detrimentul celor de la Universitatea Craiova, scor 2-1. Cartu si Balaci au adus victoria craiovenilor, in timp ce pentru bucuresteni a punctat Florin Marin. In Europa, campioana a trebuit sa sa se predea din primul tur, in Cupa Campionilor Europeni, scor 1-2 contra belgienilor de la Club Brugge, scor 2-3 (1-1 acasa, 1-2 deplasare). Radu Troi a punctat in Belgia, in timp ce la Bucuresti a marcat Iosif Vigu.

Sezonul 1977/1978 consemna o perioada de stabilitate pe banca tehnica, pentru prima oara dupa multe sezoane, iar munca depusa de Jenei era recompensata cu un nou titlu pentru echipa (al 9-lea din palmares). Succesul a fost foarte gustat de catre fani, deoarece stelistii au fost la egalitate de puncte cu FC Arges Pitesti. In cupa, echipa a finalizat rapid campania, fiind eliminata de catre Politehnica Iasi, dupa lovituri de departajare.

Sezonul 1978/1979 a produs o schimbare pe banca tehnica. Locul lui Jenei ii este oferit lui Constantin, iar fosta glorie a echipei nu a incheiat campania de aceasta data fara sa-i rasplateasca pe suporteri. Desi echipa a trebuit sa accepte suprematia pitestenilor in campionat, stelistii au reusit sa ridice trofeul in Cupa Romaniei, dupa un transant 3-0 contra Sportului Studentesc. Ion Dumitru si Narcis Raducanu cu o dubla au adus victoria ros-albastrilor (a 13-a cupa). In Cupa Campionilor Europeni, Monaco s-a impus in primul tur, contra ros-albastrilor, scor 3-2 (2-0 victorie acasa Steaua, 0-3 infrangere deplasare)

1980 – 1990 – Steaua reuseste cea mai mare performanta din istoria Romaniei

Sezonul 1979/1980 a fost un sezon la capatul carora marii perdanti au fost tocmai ros-albastrii. Steaua a dus o lupta cap la cap cu Universitatea Craiova pentru titlul de campioana, insa echipa antrenata de acelasi Gheorghe Constantin a trebuit sa se recunoasca invinsa. Esecul a fost cu atat mai usturator, cu cat echipa a fost la egalitate de puncte cu oltenii, 44 puncte, rezultate identice (17 victorii, 10 egaluri, 7 infrangeri), singurul criteriu de departajare fiind cel al golaverajului, acesta fiind de partea craiovenilor, desi in ambele meciuri stelistii au avut castig de cauza. Desi a trebuie sa se obisnuiasca cu gustul amar al esecului, chinul nu avea sa se termine pentru acestia. In finala Cupei Romaniei, stelistii aveau sa piarda inca o data sansa unui trofeu, fiind invinsi de Poli Timisoara, scor 2-1, in reprizele de prelungiri.

Sezonul 1980/1981 un sezon in care formatia antrenata de Gheorghe Constantin a ratat toate obiectivele propuse. In campionat, echipa a traversar fluctuatii de forma, iar pozitia a 4-a a fost clasarea cu care a trebuit sa se multumeasca. Craiovenii aveau sa domine acest inceput de deceniu si castigau al 2-lea sezon consecutiv. In Cupa Romaniei, echipa a fost eliminata in sferturi de Sticla Ariesul Turda, in urma loviturilor de departajare. Evolutiile inconstante din aceasta editie si-au spus cuvantul si in Cupa Uefa, tot o formatie belgiana a incheiat parcursul stelistilor in competitie. Steaua a fost eliminata cu scorul de 3-2 la general (1-1 in deplasare, 1-2 acasa).

Sezonul 1981/1982 prelungea lipsa de performanta a ”militarilor” in Divizia A. Dovada acestor rezultate slabe sunt si cele 2 numiri de antrenor din acel sezon: Traian Ionescu si Constantin Cernaianu. Echipa a terminat doar pe locul 6, cu 37 puncte, si a trebuit sa accepte faptul ca rivala Dinamo este castigatoarea din acel an. Nici in Cupa Romaniei echipa nu a avut o evolutie buna si a parasit competitia din optimi.

Sezonul 1982/1983 se derula in acelasi ritm. Steaua s-a multumit doar cu locul 5, in timp ce marii rivali, Dinamo, ridicau al 2-lea titlu consecutiv. Parcursul din Cupa Romaniei a fost si el incheiat prematur, Corvinul Hunedoara fiind echipa ce a adancit si mai mult starea de deznadejde din vestiarul ros-albastrilor.

Sezonul 1983/1984 trebuia sa vina cu o schimbare la club, deci cine era mai potrivit pentru a ocupa banca tehnica decat Emerich Jenei. Intr-adevar, mutarea a fost una de bun-augur, dar stelistii au avut din nou de suferit. Desi echipa a avut o evolutie mai buna in campionat, au trebuit sa accepte din nou suprematia ”cainilor”. Doua puncte au facut diferenta intre cele doua cluburi bucurestene, astfel ca singura sansa de a mai salva sezonul era Cupa Romaniei. Din pacate pentru trupa lui Jenei, succesul nu le suradea nici in acest sezon, Dinamo invingandu-i si in finala Cupei, scor 2-1, golul lui Marius Lacatus fiind mult prea putin pentru a se impune in acel duel

Sezonul 1984/1985 aduce linistea dupa o perioada mult prea mare de timp de mediocritate pentru un club ca Steaua. Cu acelasi nea Imi, cum era poreclit Jenei, Steaua avea sa conteze din nou pe plan intern. Steaua a reusit eventul in acel sezon, precedentul succes de aceasta maniera fiind realizat tot cu acest antrenor pe banca. A fost un sezon de vis pentru stelisti, reusind sa castige titlul in Divizia A (al 10-lea titlu si primul dupa o perioada de 7 ani). Echipa s-a impus in campionat, 54 puncte, cu doua puncte mai mult decat Dinamo si stopau astfel hegemonia ”cainilor” in Divizia A. Stelistii s-au razbunat si pe cei de la Universitatea Craiova in finala Cupei pentru pierderea la mustata a titlului din 1980. 2-1 a fost pentru bucuresteni in acea partida, golurile din finala fiind inscrise de Marius Lacatus si Victor Piturca.

Cea mai mare performanta reusita de un club din Romania in istorie!

Sezonul 1985/1986 a fost sezonul care a ramas si va ramane in amintirea tuturor microbistilor din Romania pentru mult timp de acum incolo. Steaua, antrenata in continuare de Jenei, avea sa faca cea mai mare performanta a fotbalului romanesc, performanta ce nu a fost doborata nici astazi, si nu va fi nici prea curand. In campionat, echipa a avut cel mai bun sezon de pana atunci al deceniului, reusind sa castige campionatul cu 57 puncte (26 victorii, 5 egaluri, 3 infrangeri), la distanta de 9 puncte de ocupanta locului 2, Sportul Studentesc. Chiar daca in Cupa Romaniei, echipa avea sa fie invinsa de Dinamo, scor 1-0, sezonul avea sa ia o turnura neasteptata pentru orice suporter stelist.

Echipa revenea in Europa dupa o pauza de 7 ani si avea sa-si puna o amprenta serioasa in Cupa Campionilor Europeni. In turul 1, echipa a trecut la pas de danezii de la Vejle, 5-2 la general ( 4-1 victorie acasa, 1-1 deplasare). In turul secund, victima ros-albastrilor au fost ungurii de la Honved Budapesta, scor 4-2 general (4-1 victorie acasa, 0-1 infrangere deplasare). Sferturile de finala avea sa le puna la dispozitie un adversar destul de incomod stelistilor, finlandezii de la Kuusysi). Stelistii au trecut cu 1-0 la general (0-0 acasa, 1-0 victorie deplasare-gol Piturca).

In semifinalel competitiei, echipa a trecut de cei de la Anderlecht, scor 3-1 (0-1 infrangere deplasare, 3-0 victorie acasa). Marea finala a competitiei s-a desfasurat in Spania, mai precis la Sevilla, iar oponentul din finala era formatia spaniola, FC Barcelona. In fata unui public ostil, ros-albastrii avea sa faca cea mai frumoasa figura din istorie, reusind sa castige cupa dupa 0-0 (2-0 lovituri de departajare, cu Duckadam aparand toate cele 4 executii ale catalanilor).

Sezonul 1986/1987 a adus schimbarea pe banca tehnica, Anghel Iordanescu fiind cel care a preluat stafeta de la Emerich Jenei. Rezultatele nu au fost mai prejos, echipa reusind sa castige din nou titlul de campioana, si de aceasta data fara nici o infrangere, 25 victorii, 9 egaluri, 59 puncte, la 15 puncte in fata celor de pe locul 2, Dinamo Bucuresti. In Cupa Romaniei, echipa avea sa razbune infrangerea din anul precedent, iar golul marcat de Boloni avea sa le toarne plumb in picioare dinamovistilor. Scorul final a fost 1-0, iar stelistii si-au adjudecat a 15-a cupa din palmares. Pe plan european, stelistii nu au mai avut parte de succesul din sezonul trecut si au pierdut din primul tur contra belgienilor de la Anderlecht, scor 1-3 la general.

Echipa a castigat si Supercupa Europei, contra celor de la Dinamo Kiev, scor 1-0 (gol Hagi, min 44)

Sezonul 1987/1988 completa seria invincibila a stelistilor pe plan intern. Trupa antrenata de Iordanescu, cu un Piturca in forma cea mai buna din cariera, 34 goluri, avea sa defileze din nou in campionat. 64 puncte pentru stelisti, 30 victorii, 4 egaluri, cu 1 punct peste Dinamo, astfel ca echipa castiga cel de-al 13-lea titlu din istorie. Finala de cupa s-a desfasurat, din nou, intre Steaua si Dinamo. Finala a iscat un scandal urias, stelistii parasind terenul dupa ce le-a fost anulat pe nedrept golul de 2-1. FRF a validat golul, ulterior, dar clubul militar a renuntat la distinctie dupa revolutie.

In Europa echipa a fost foarte aproape sa egaleze performanta din urma cu 2 ani. La startul competitiei,  Steaua a trecut de ungurii de la MTK Budapeste, scor 4-2 la general (4-0 victorie acasa, 0-2 in deplasare). In turul secund, cipriotii de la Omonia au fost o prada usoara pentru formatia romaneasca, scor general 5-1 (3-1 acasa, 2-0 deplasare).

In sferturile de finala, stelistii razbunau eliminarea de acum 18 ani cu Rangers si se impuneau cu 3-2 la genereal (2-0 victorie acasa, 1-2 infrangere deplasare). Din pacate, prestatia din 1986 nu a mai fi putut egalata, deoarece in fata portughezilor de la Benfica, echipa nu a mai avut lucidatate in fata portii. 2-0 la general pentru Benfica si stelistii trebuiau sa se multumeaca doar cu succesul de pe plan intern.

Finala cu marele Milan!

Sezonul 1988/1989 a fost inca un sezon, si ultimul totodata, cand o formatie romaneasca a fost foarte aproape sa castige Cupa Campionilor Europeni, actuala Champions League. A fost un sezon, pe atat de frumos, pe atat de trist ca si rezultate. Desi au evoluat bine in campionat, dinamovistii au fost cei care au castigat titlul in acel sezon, cu un punct peste stelisti. Dezamagirea interna s-a acutizat si in Cupa Romaniei, acolo unde Dinamo si Steaua au facut un meci spectaculos, la capatul caruia dinamovistii s-au impus cu 6-4.

Pe plan european, stelistii plecau din nou increzatori si voiau sa razbune esecul din anul anterior. In primul tur, cehii de la Sparta Praga au rezistat doar un tur cu stelistii, 2-2 la Bucuresti, dar la Praga prestatia ”militarilor” a fost pe masura, 5-1 pentru acestia. In turul secund, stelistii au repetat evolutia excelenta din Cehia si au trecut cu 5-1 la general de Spartak Moscova. Sferturile de finala au fost la discretia stelistilor, 5-2 la general contra suedezilor de la Goteborg, iar semifinalele se vedeau din nou la orizont. Stelistii nu au vrut sa mai repete greselile din sezonul trecut, asadar au apasat pe acceleratie si au trecut fara mari emotii de turcii de la Galatasaray, scor 4-1 la general. Din pacate, in finala de pe Camp Nou, Gullit si van Basten au fost prea puternici pentru stelisti, 4-0 la general.