Copa America – Program si rezultate

Copa America- Cea mai tare competitie organizatata intre echipele nationale ale constintentului sud-american este denumita Copa America, incepand cu anul 1975. Insa, pana la denumirea actuala a competitiei, competitia s-a numit South American Football Championship, aceasta fiind pentru prima introdusa in anul 1916. Chiar daca in acea perioada se desfasura primul razboi mondial, acest lucru nu a fost un impediment pentru sud-americani de a inaugura o competitie cu sportul lor favorit, fotbalul.

Istoria editiilor din Copa America

Patru nationale se bat pentru primul trofeu – South American Football Championship 1916

Desi fotbalul nu se dezvoltase atat de mult in lume in anul 1916, drept dovada si infiintarea Cupei Mondiale in anul 1930, cateva federatii de fotbal din America de Sud isi pusesera bazele pana in aceasta perioada. Dupa ce un turneu din 1910 intre Argentina, Chile si Uruguay nu a fost omologat, South American Football Championship avea sa fie prima competitie care recunostea, oficial, valoarea echipelor nationale.

La prima editie s-au inscris 4 nationale, cele 3 din 1910 (Argentina, Chilei si Uruguay) la care se adauga, de aceasta data, si Brazilia. Argentina a fost tara care a gazduit turneul programat pe o durata de 2 saptamani.

Sistemul de departajare a fost unul simplu, cele 4 formatii au jucat cate un meci intre ele, s-a tras la final linie, iar castigatoare a iesit statul Uruguay. Acestia au inregistrat doua victorii: 4-0 cu Chile, 2-1 cu Brazilia si 0-0 cu Argentina.

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Uruguay
2. Argentina
3. Brazilia
4. Chile

Puteti accesa si biletul zilei sau ponturi pariuri!

Tot Uruguay fura laurii –  South American Football Championship 1917

Formatiile au fost foarte multumite de desfasurarea primului turneu, iar fotbalul era un sport care era discutat foarte frecvent pe taramul sud-american. In concluzie, cele 4 formatii s-au antrenat mai mult si au dorit sa arate tot ce au mai bun pentru a putea simti gustul victoriei la editia din 1917 a South American Football Championship.

Nu au fost probleme din punct de vedere al regulilor, formatul fiind repetat si in aceasta editie. Uruguay a fost tara care a gazduit turneul programat pe o durata de 2 saptamani.  Din punct de vedere valoric, situatia nu s-a schimbat prea mult, ordinea din clasament fiind exact aceeasi. Uruguay si-a aparat trofelul in fata propriilor suporteri si asta datorita si lui Angel Romano, golgeter la aceasta editie cu 4 reusite.

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Uruguay
2. Argentina
3. Brazilia
4. Chile

Vizitati si pariuri sportive sau case de pariuri!

Primul trofeu pentru Selecao – South American Football Championship 1919

Dupa o pauza de 2 ani de zile, cele 4 echipe nationale au venit din nou cu pofta de fotbal, iar daca tactica si banii nu primau in acea vreme, majoritatea formatiilor veneau sa joace de placere in aceasta competitie. Dar daca vorbim de placere si despre talent, nu credem ca este o echipa nationala mai talentata decat cea a Braziliei.

Turneul a fost organizat chiar in Tara Cafelei, asadar prilej pentru brazilieni de a demonstra ca se pot impune in aceasta competitie chiar in fata suporterilor. A fost un turneu cu foarte mult goluri, iar la capatul celor 3 partide, Brazilia si campioana en-titre, Uruguay, se aflau la egalitate. A fost nevoie de un meci de departajare pentru a se afla castigator, iar brazilienii s-au impus cu scorul de 1-0, prin golul lui Friedenreich, golgeter la aceasta editie alaturi de coechipierul Neco (4 fiecare).

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Brazilia
2. Uruguay
3. Argentina
4. Chile

Puteti viziona si Maxbet Romania sau Fortuna bet.

Se restabileste ordinea initiala – South American Football Championship 1920

A fost randul chilienilor sa gazduiasca competitia continentala si sustinatoarii nationalei sperau ca echipa sa paraseasca macar ultima pozitie la aceasta editie. Din pacate, competitia care s-a organizat pe o perioada de 3 saptamani, programul fiind ales pentru ca formatiile sa pregateasca mai bine partidele pe care le au de disputat.

Din pacate pentru gazde, chile a obtinut doar un egal, 1-1 cu Argentina, rezultat ce le-a fost fatal argentinienilor in batalia pentru trofeu. Totusi, chiar daca Chile s-a clasat pe ultima pozitie, cea mai mare umilinta din aceasta editie a primit-o chiar campioana in exercitiu, Brazilia. Uruguay si-a luat revansa cu varf si indesat pentru anul trecut si le-a administrat brazilienilor un neverosimil, 6-0. Acest rezultat a contribuit la succesul uruguayenilor pentru a 3-a oara in aceasta competitie.

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Uruguay
2. Argentina
3. Brazilia
4. Chile

Click si pe pariul zilei sau casino online!

Argentina la putere, Paraguay debuteaza – South American Football Championship 1921

Editia din 1921 vine la pachet cu doua premiere pentru competitia din America de Sud. Dupa ce au turneul organizat pe teren propriu la prima editie, si trupa Argentinei se vedea nevoita sa isi ridice nivelul de joc pentru a nu ramane in urma contracandidatelor. Pe langa cele 3 echipe clasice, in aceasta editie se adauga si nationala Paraguayului. Puteau fi toate cele 4 formatii obisnuite cu turneul, insa Chile a refuzat invitatia din cauza unor probleme din cadrul echipei. Asadar, sistemul nu s-a modificat, insa ce s-a modificat fata de editia precedenta a fost castigatoarea. Argentina facut un turneu de senzatie, castigand toate cele trei partide disputate, iar trofeul reprezenta o premiera in istorie pentru Albicelesti.

Ba mai mult, pentru prima oara in istoria acestui format, echipa campioana nu a primit nici un gol, semn ca faza defensiva a fost forte al argentinienilor in fata celorlalte 3 oponente

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Argentina
2. Brazilia
3. Uruguay
4. Paraguay

Accesati si Betano pariuri sportive sau 888 pariuri sportive.

Se maresc numarul echipelor la start – South American Football Championship 1922

Seria premierelor nu se incheie nici in editia din 1922, dupa ce Chile se adauga, dupa o absenta de o editie, celor 4 formatii care au luat startul in 1921. In aceasta editie, campionatul s-a tinut in Brazilia (a doua oara in istorie). Din pacate pentru chilieni, intoarcerea nu a fost de bun-augur, iar acestia s-au vazut nevoiti sa accepte ultimul loc. Daca ultimul loc a fost deja acontat, cele 4 formatii ramase s-au luptat pentru marele trofeu. Pentru prima data de la infiintare, trei formatii au fost la egalitate de puncte la finalul meciurilor: Brazilia, Paraguay si Uruguay.

S-a facut departajarea, iar echipele care aveau sa dispute finala de la Rio de Janeiro erau Brazilia si Paraguay.

A fost prima finala pentru Paraguay, iar acest aspect s-a vazut in joc, acolo unde brazilienii, sustinuti foarte puternic din tribunele neincapatoare ale stadionului Estadio das Laranjeiras, s-au impus de la un capat la altul al partidei, izbutind sa castige finala cu scorul de 3-0.

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Brazilia
2. Paraguay
3. Uruguay
4. Argentina
5. Chille

Vizitati Sportingbet bonus sau Casa pariurilor biletul zilei.

Se decide reprezentanta continentului pentru Jocurile Olimpice – 1923

Prima editie care responsabiliza echipele nationale din America de Sud a avut loc in 1923. Chile nu a jucat nici in aceasta editie, iar cele 4 formatii bine-cunoscute luptau pentru 2 obiective majore: castigarea trofeului si participarea la JO din 1924.

Se pare ca terenul propriu conta foarte mult in acea perioada inca o data echipa gazda ridica trofeul deasupra capului. Uruguay a fost formatia care a organizat turneul desfasurat in intervalul 29 octombrie-2 decembrie, iar sustinerea fanilor a fost decisiva. Echipa condusa din teren de Petrone a reusit sa castige toate cele 3 meciuri, iar prezenta la JO din anul viitor reprezenta o  stare de mandrie in randul suporterilor micii tari sud-americane. Uruguay nu a dezamagit continentul la Jocurile Olimpice din Franta, iar valoarea le-a fost confirmata pe plan mondial. Medalie de aur pentru sud-americani, dupa un parcurs ca la carte in competitie.

O echipa domina fotbalul sud-american – South American Football Championship 1924

Dupa succesul de la Jocurile Olimpice din 1924, de ce alta motivatie mai aveau nevoie urugayenii la turneul sud-american din 1924 tinand cont ca erau din nou gazdele turneului? Fanii i-au primit cu lauri, iar atmosfera foarte buna din interiorul echipei nationale a contribuit la decisiv si la succesul din aceasta editie. Parcursul foarte bun s-a datorat si faptului ca Brazilia rata pentru prima data aceasta editie. Doar un egal pentru Uruguay, 0-0 cu Argentina, iar trofeul era castigat pentru a 5-a oara de catre aceasta nationala.

Se schimba programul

Dupa editiile din 1925, 1926 si 1927, South American Football Championship, ulterior Copa America, aceasta competitie isi schimba programul, pe viitor fiind programata la distante de 2 ani sau 4 ani, foarte rar la un interval de un an de zile. Competitia anuala a prins insa in aceste 2 editii, iar noi alte formatii si-au facut debutul: Bolivia (1926), Peru (1927). Din pacate pentru aceste formatii, nu au reusit sa se impuna in aceste editii, iar succesele s-au impartit tot intre doua echipe consacrate: Argentina (2 titluri) si Uruguay (un titlu).

Argentina recupereaza din ecart – South American Championship 1929

Editia din 1929 s-a desfasurat in Argentina, iar la start s-au aliniat 4 formatii: Argentina, Peru, Uruguay si Paraguay. Competitia a fost si de aceasta data castigata de catre echipa gazda, argentinienii reusind sa castige toate meciurile pe care le-a disputat. Paraguay a facut o figura frumoasa la acest turneu, dar nu au avut puterea de a juca de la egal la egal cu campionii, acestia pierzand cu 1-4. Singura consulare a acestora a fost castigarea titlului de golgeter, distinctie primita de Aurelio Benitez, gratie celor 5 goluri inscrise in cele 3 partide.

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Argentina
2. Paraguay
3. Uruguay
4. Peru

Peru gazduieste turneul pentru prima data – South American Championship 1935

A fost cea mai lunga pauza intre competitii, echipele nationale fiind nevoite sa astepte 6 ani pentru a putea avea sansa de a concura petru cel mai important trofeu de pe acest continent. Brazilia, Bolivia si Paraguay nu au fost prezente la aceasta editie, deci lupta se dadea in clasica formula de 4 formatii.

Peruanii au avut onoarea de a organiza pentru prima data acest turneu si nu s-au comportat mai prejos fata de celelalte nationale. Orasul Lima a fost centrul fotbalului sud-american in luna ianuarie, insa echipa nationala nu a putut sa le aduca primul trofeu in palmaresul tarii.

Inca o data, batalia finala s-a dat intre Argentina si Uruguay, insa dupa acel 3-0 din ultima etapa, Uruguay se incorona pentru a 7-a oara in istoria competitiei, campioana.

Revin formatiile absente, iar competitia prinde contur – 1937

Editia din 1937 a South American Championship a fost un adevarat regal fotbalistic pentru suporterii din America de Sud. Pentru prima oara in istorie, 6 formatii jucau cu un singur scop, acela de a incheia competitia pe primul loc. Fiecare formatie a inregistrat cate un succes la acest turneu, insa 4 dintre formatii nu au putut emite pretentii, prin prisma jocului oferit, la castigarea trofeului: Peru, Chile, Uruguay si Paraguay. In acest caz, batalia finala s-a dat intre gazda, Argentina, si Brazilia.

Inaintea ultimei etape, nationala Selecao infrunta Argentina si avea nevoie doar de un egal pentru a lua primul titlu dupa o pauza de 15 ani. Argentina s-a impus la limita, scor 1-0, si a fost nevoie de o rejucare peste 2 zile. La rejucare, echipele nu mers pe calea atacului, tactica folosita de obicei de marea majoritate a echipelor de pe acest continent, si au preferat sa se organizeze mai bine in teren.

Meciul nu a acordat nici o castigatoare dupa cele 90 minute de joc, astfel ca au fost nevoie de reprize de prelungiri pentru a afla cine este campioana acestei decizii. Echipa gazda a fost mai energica in ultimul interval al finalei si a punctat de doua ori pe tabela, gratie jucatorului Vicente de la Mata. Ce putea fi mai frumos decat un astfel de succes pentru echipa gazda? Nimic.

Peru cucereste primul titlu – 1939

Un alt succes memorabil pentru aceasta competitie a venit in anul 1939, atunci cand o alta formatie gazda reusea sa ridice deasupra capului trofeul de campioana. Vorbim de aceasta data despre Peru, o echipa aparuta mai tarziu in competitie, dar care si-a ridicat nivelul de la o editie la alta. Fara Brazilia si Argentina in aceasta editie, peruanii au avut de furca cu: Uruguay, Chile, Paraguay, Ecuador.

Chiar daca nu au triumfat niciodata in aceasta competitie, Blanquirrojos au demonstrat multa ambitie si si-au demonstrat valoarea chiar in ultima runda. Inainte de acest duel, Peru se afla pe pozitia secunda si trebuia sa invinga Uruguay pentru a le fura primul loc din clasament. Datorita succesului cu 2-1, Peru a devenit astfel prima formatie din afara trio-ului Argentina, Brazilia, Uruguay care cucereste trofeul sud-american.

Deceniul Argentinei

Argentina nu mai voia sa stea in umbra Uruguayului din punct de vedere al numarului de trofee, astfel ca in acest deceniu jucatorii acestei nationale au dat tot ce au mai bun pentru a se impune de cat mai multe ori. Primul turneu din anii ’40 s-a organizat in Chile, mai exact in 1941, iar la start s-au prezentat 5 natiuni, dupa cum urmeaza: Argentina, Chile, Uruguay, Peru si Ecuador (formatie aflata la debut).

Cum ecuadorienii se afla la debut, iar sansele se aflau impotriva lor, acestia s-au clasat pe ultimul loc cu 0 puncte. Peru nu a mai putut repeta performanta de pe teren propriu si in aceasta editie, iar Chile, chiar daca a fost gazda, nu se putea bate momentan cu mai puternicele echipe, Uruguay si Argentina.

Argentinienii si-au adus aminte de parcursul exceptional din urma cu 4 ani si au dorit sa mai reduca din ecartul fata de uruguayeni. Zis si facut, 4 victorii pe linie si al 6-lea titlu era sarbatorit cum se cuvine pe strazile din Buenos Aires.

Batalie in alb si albastru

Dar credeti ca au avut prea mult de sarbatoare argentinienii? Dimpotriva. Dupa mult ani, competitia se desfasura si in 1942, iar jucatorii trebuiau din nou sa exerseze pentru a nu-i prinde turneul final nepregatiti. Si chiar trebuiau sa fie in forma deoarece in aceasta editie 7 formatii au venit cu gandul de a se impune in America de Sud: Uruguay (gazda), Chile, Peru, Brazilia, Ecuador, Argentina si Paraguay.

Un turneu cu multe meciuri starnea, cu siguranta, audienta competitiei. Si ce putea fi mai frumos in aceasta editie decat un duel final dintre campioana en-titre, Argentina, si gazdele din Uruguay. Cele mai consacrate formatii ale fotbalului sud-american pana in acel moment aveau ambele 5 victorii, iar trofeul se decidea la Montevideo, pe 7 februarie 1942. Impulsionati de fani, acest aspect fiind foarte decisiv in deciderea campioanei acestui continent, Uruguay marcheaza unicul gol al partidei in minutul 57, atacantul Bibiano Zapirain fiind la capatul actiunii.

Fotbalul, o activitate in plin razboi mondial

Desi al doilea razboi mondial nu se finalizase, fotbalul continua sa fie jucat in aceasta perioada intre aceste natiuni pasiunate. Si daca va asteptati ca numarul formatiilor sa scada, din diferite cauze ale razboiului, numarul acesta continua sa fie din ce in ce mai mare. Tot 7 formatii si in editia din 1945 organizata de catre Chile, singura diferenta fiind prezenta altor doua formatii in competitie: Columbia, aflata la debut si Bolivia, absenta o perioada. Putem spune ca acestea le-au luat locul nationalelor Paraguay si Peru, intrucat ele nu s-au prezentat.

Lipsa acestei competitii timp de 3 ani s-a resimtit in editia actuala, acolo unde spectacolul a fost la el acasa. S-au inscris foarte multe goluri, iar cateva rezultate au fost chiar impresionante, precum: Chile-Ecuador 6-3, Chile-Bolivia 5-0, Uruguay-Ecuador 5-1, Uruguay-Columbia 7-0, Argentina-Columbia 9-1 sau Brazilia-Ecuador 9-2.

Spectacol garantat

Datorita numarului impresionant de goluri marcate, la aceasta editie doi jucatori s-au aflat pe primul loc in topul golgeterilor: Heleno (Brazilia) si Mendez (Argentina). Rivalitatea sportiva dintre cei doi avea sa fie prezenta si in randul nationalelor pe care le reprezinta, deoarce intre Argentina si Brazilia s-a dat lupta pentru marele trofeu. 6 din 6 pentru argentinieni, cu un 3-1 aplicat Braziliei (hattrick Mendes), iar al 7-lea titlu continental intra in visterie.

Succesul i-a motivat si mai tare pe argentinieni care au avut succes in aceasta competitie si in editiile din 1946 si 1947. In editia din 1946 a trebuit sa isi apere trofeul pe teren propriu, iar aceasta generatie a anilor ’40 poate fi considerata una dintre cele mai bune pe care le-a avut fotbalul argentinian din istorie. S-au impus in toate partidele si le-au inchis gura contestatarilor pentru inca un an de zile.

Editia din 1947, din Ecuador, a adus la start 8 formatii, insa tot Argentina a trecut cu brio prin toate duelurile, iar aceasta performanta le aducea cel de-al 9-lea titlu in aceasta competitie. Fericirea venea la pachet cu inca o performanta: pentru prima data de la infiintarea competitiei se aflau pe primul loc din punct de vedere al trofeelor, intrecandu-i in sfarsit pe uruguayeni.

Intra si Brazilia in joc – South American Championship Footbal 1949

Dupa ce au trebuit sa indure succesul argentinienilor timp de 3 editii, Brazilia avea sansa de a organiza editia din 1949, iar acest lucru ii obliga sa alcatuiasca o echipa demna de trofeul continental.

A fost un turneu organizat ca la carte, in care cele 8 formatii inscrise, Brazilia, Uruguay, Peru, Paraguay, Chile, Columbia, Bolivia si Ecuador, au disputat meciurile pe 5 arene de joc, un nou record din acest punct de vedere. Se dorea raspandirea fotbalului in toate colturile tarii, asa incat fiecare oras al Braziliei sa aibe sansa de a fi cat mai aproape de competitia care ii uneste pe toti.

A fost un turneu cu o medie de peste 4 goluri pe meci, iar la finalul celor 7 partide din campionatul regulat, Brazilia si Paraguay se aflau la egalitate de puncte, 12.

In acest caz, s-a disputat o finala intre cele doua formatii la Rio de Janeiro, iar cei peste 50.000 de fani brazilieni nu au uitat infrangerea cu Paraguay din competitie si au pus foarte multa presiune pe formatia oaspete. Va spuneam ca terenul propriu influenteaza aceasta competitie, caci finala a fost un fiasco la propriu, Brazilia castigand al 3-lea titlu dupa un inimaginabil, inaintea finalei, 7-0. Nu mai putin de 46 goluri au inscris Selecao la aceasta editie, iar primii 3 marcatori ai turneului au provenit din aceata nationala: Jair (9 goluri), Ademir, Tesourinha (7 goluri).

Paraguay, primul succes – South American Championship Football 1953

Dupa o pauza de 4 ani, formatiile isi incarcau bateriile si veneau pe teritoriul statului Peru pentru a lua parte la adrenalina competitiei. Echipele inregistrate la acest turneu au fost: Peru, Brazilia, Uruguay, Chile, Paraguay, Bolivia si Ecuador.

Competitia s-a desfasurat in perioada 22 februarie – 1 aprilie 1943. A fost un turneu decis la limita, intrucat 5 formatii au obtinut punctaje aproximativ silimare. S-a repetat situatia din 1949, iar finalistele acestei editii au fost Brazilia, campioana in curs, si Paraguay.

A fost o mare frustrare pentru paraguayeni finala pierduta in fata Braziliei din 1922 si mai aveau de batut un baraj psihologic: acela de a se impune pentru prima oara. Presiune pe ambele formatii, intrucat si Brazilia trebuia sa pastreze trofeul in tara, iar meciul a fost la un nivel ridicat. Publicul din Lima a fost uimit de prestatia paraguayenilor din prima repriza, acestia conducand la pauza cu 3-0. Desi Brazilia a revenit in partida in repriza secunda prin golurile lui Baltazar, acestia nu au mai avut forta de a egala si pe tabela, scor final 3-2.

Primul succes in aceasta competitie pentru Guaranies, iar in capitala Asuncion se sarbatorea cea mai mare performanta a echipei nationale de la infiintare.

Trei editii in trei ani

Dupa cate puteti observa, programul de desfasurare a acestei competitii este unul foarte bizar, iar in perioada 1955-1957 s-au organizat cate o editie pe sezon. Fotbalul este cel mai important sport de pe acest continent, iar in lipsa altor activitati locuitorii acestor tari isi doreau pe cat mai mult posibil desfasurarea acestei competitii pentru a le mai oferi divertisment. Echipele s-au pus, din nou, in miscare si au facut tot ce au depins de ele pentru a se impune in Chile (1955), Uruguay (1956) si Peru (1957).

Aceste schimbari le venisera manusa argentinienilor in anii ’40 si aveau sansa, din nou, de a acumula trofee intr-o perioada foarte scurta. In editia din 1955 argentinienii au revenit in competitie dupa o pauza de 8 ani, iar gandul le statea doar la medalia de aur. Au avut de infruntat 4 rivale, printre care si cei mai puternici adversari, Uruguay, insa intoarcerea in circuit s-a desfasurat asa cum se asteptau suporterii nationalei. Atacantul Rodolfo Micheli, golgeter cu 8 goluri, a contribuit foarte mult la castigarea celui de-al 10-lea trofeu South American Championship din vitrina.

Drum oprit pana la un anumit punct

Cursa pentru trofee a argentinienilor s-a oprit in editia din 1956, atunci cand aveau o misiune aproape imposibila. Turneul a fost organizat in Uruguay, iar aceasta tara a avut mereu succes cand au jucat pe teren propriu, avantaj de care incercau sa profite si de aceasta data. Pe langa aceste doua formatii au mai jucat la aceasta editie: Brazilia, Peru, Paraguay, Chile.

Nu a fost o competitie foarte disputata deoarece Uruguay pe teren propriu era o echipa invincibila in aceasta competie. 4 victorii si un egal, iar trofeul cu numarul 9 ii apropia de argentinieni.

Ultima editie din acest interval s-a disputat in anul 1957. Lima a fost teren argentinian in aceasta editie, deoarece nationala antrenata de Guillermo Stabile s-a simtit ca pestele in apa pe taram peruan. A fost o adevarata demonstratie de forta din partea argentinienilor care si-au calcat toate rivalele in drumul spre trofeu: 5-2 Ecuador, 8-2 Columbia, 4-0 Uruguay, 6-2 Chile, 3-0 Brazilia. Doar Peru a invins Argentina la aceasta editie, insa la data disputarii ultimei partide cea mai tare formatie de la aceasta editie era deja declarata campioana.

Pele, golgeter

Desi Argentina si-a facut un renume pe continent, Brazilia, datorita titlului la CM din 1958, si-a facut un renume mondial, iar editia din 1959 era, poate, cea mai asteptata din ultimii ani. Aveam insrise doua dintre cele mai puternice echipe ale lumii, la care se mai adaugau alte natiuni puternice precum: Uruguay, Peru, Chile si Bolivia. Competitia s-a desfasurat in Argentina.

Dupa cum se asteptau multi fani ai acestui sport la acea vreme, marea lupta s-a dat intre Argentina si Brazilia, celelalte formatii multumindu-se la aceasta editie doar cu o batalie pentru locul 3.

Marea confruntare s-a desfasurat in ultima etapa, iar competitia era inca deschisa. Brazilia avea nevoie de o victorie in acest duel pentru a castiga trofeul, insa pe langa cei 11 jucatori din teren, ”Galben-verzuii” aveau de infruntat si aproximativ 85.000 suporteri patimasi prezenti pe Estadio Monumental in momentul finalei.

Desi gazdele aveau nevoie doar de un egal, acestia nu s-au aparat in aceasta partida, nici nu ar fi putut face asta in conditiile actuale, si au deschis scorul in minutul 40 prin Pizzuti. Replica a venit in minutul 58, atunci cand atacantul brazilienilor, Pele, golgeter la aceasta editie cu 8 goluri la doar 18 ani, le-a taiat rasuflarea fanilor argentinieni pret de cateva secunde. 1-1 si mai mult de jumatate de ora pentru brazilieni de a reusi ”minunea”.

Argentinienii nu le-au mai oferit sanse mari de gol brazilienilor si, in ciuda succesului colosal din 1958, oaspetii au trebuit sa accepte suprematia Argentinei pe plan continental pentru cel putin inca 1 an.

Clasamentul final a fost urmatorul:

1. Argentina
2. Brazilia
3. Paraguay
4. Peru
5. Chile
6. Uruguay
7. Bolivia

Bolivia pune mana pe trofeu – 1963

Dupa ce Uruguay si-a mai trecut numele o data pe trofeu in 1959, o alta premiera in aceasta competitie de top avea loc in editia din 1963. Pentru prima data in istorie, South American Champions Football se muta in Bolivia. Conflictele politice inca primau in acea perioada, iar Chile si Uruguay nu au luat parte la aceasta editie, insa lupta pentru trofeu nu a dus lipsa de candidati. Pe langa gazda, Bolivia, s-au mai alaturat competitiei: Argentina, Peru, Paraguay, Brazilia, Ecuador si Columbia.

Primul meci a fost unul de poveste, Bolivia-Ecuador 4-4, iar fanii vibrau din nou dupa 4 ani. La Paz si Cochabamba au fost orasele care au sustinut indeaproape nationala Boliviei la prima editie organizata pe teren proriu. Si cum organizarea unui asa mare turneu in tara natala este un imbold pentru orice jucator, Bolivia a intrat si ea in categoria formatiilor care se impun in competitia sud-americana.

Trofeul avea sa le fie inmanat bolivienilor dupa partida cu Brazilia, iar acel meci este unul dintre reperele oricarui fotbalist bolivian la inceput de cariera. Echipa gazda s-a impus cu scorul de 5-4 in ultimul meci, iar victoria avea sa vina in fata unei duble campioane mondiale, dupa ce Brazilia a reusit sa castige si editia din 1962, dupa cea din 1958. Insa, dupa cate se pare, competitia propriului continent este o sarcina mai grea de indeplinit pentru Pele, Garincha si compania.

Prima editie de Copa America – 1975

Uruguay a castigat editia din 1967, dar am sarit peste acea editie deoarece in 1975 se organiza prima editie de Copa America din istorie. Noua denumire a venit la pachet cu noi reguli, astfel pentru prima data in istoria competitiei formatiile sunt impartite in grupe. Pe langa aceste reguli de desfasurare s-a modificat si numarul tarilor organizatoare, iar in aceasta editie fiecare tara a organizat macar un meci.

Competitia fost organizata in 3 grupe, dupa cum urmeaza:

• Grupa A: Brazilia, Venezuela, Argentina
• Grupa B: Boliviu, Peru, Chile
• Grupa C: Ecuador, Paraguay, Columbia

Pentru a se califica in faza semifinalelor, aceasta faza fiind si ea infiintata in 1975, echipele trebuiau sa se situeze pe primul loc in grupa la capatul celor 4 partide (se disputa mansa tur-retur).

Cine intra in careul de asi?

Echipele care au avut castig de cauza in fiecare grupa au fost Brazilia (Grupa A), Peru (Grupa B) si Columbia (Grupa C). Pe langa aceste formatii s-a mai adaugat Uruguay, formatie care si-a obtinut locul datorita succesului de la editia precedenta (1967).

Semifinalele s-au jucat in dubla mansa, iar duelurile au fost Uruguay-Columbia si Brazilia-Peru.

Columbia si-a asigurat calificarea in finala gratiei victoriei de pe teren propriu, scor 3-0, in timp ce in Uruguay a pierdut doar cu 1-0.

In cealalta semifinala, lucrurile nu erau chiar asa simple. Dupa ce Peru a castigat 3-1 la Belo Horizonte, se parea ca avem si a doua finalista. Insa, in returul de acasa, gazdele erau cat pe ce sa piarda calificarea dupa ce au pierdut cu 2-0.

Finala dintre Columbia si Peru s-a disputat in 3 manse. Una pe terenul fiecarei formatii si una pe teren neutru, in Venezuela.

Desi Columbia a castigat primul duel, Peru s-a mobilizat in urmatoarele confruntari si reusea sa castige primul trofeu de Copa America si al doilea din istorie.

Se premiaza si locul 3 – Copa America 1987

Sistemul organizat la editia initiala s-a mentinut si la editiile din 1979 (castigata de Paraguay) si din 1983 (castigata de Uruguay), insa formatul avea sa se modifice la editia din 1987. Editia organizata de Argentina, caci se revenise la formatul cu o tara organizatoare, le aducea la start pe urmatoare formatii:

• Grupa A: Argentina, Ecuador, Peru
• Grupa B: Brazilia, Chile, Venezuela
• Grupa C: Peru, Columbia, Paraguay

Cele 3 castigatoare de grupa, Argentina (Grupa A), Chile (Grupa B) si Columbia (Grupa D) se alaturau campioanei din 1983, Uruguay. Pana acum nimic anormal, insa din semifinale s-a reorganizat competitia.

Echipele se duelau intr-un singur meci, iar echipele care pierdeau in aceasta faza aveau sansa sa se confrunte intre ele pentru un loc pe podium, medalia de bronz nefiind adjudecata pana la aceasta decizie.

In prima semifinala, Chile a trecut de Columbia, dupa un meci cu reprize suplimentare, scor 2-1.

In a doua semifinala, campioana Uruguay a trecut in timp regulamentar de Argentina, scor 1-0.

In acest caz, aveam primul duel pentru locul al treilea. Columbia s-a impus cu scorul de 2-1 in fata Argentinei, iar singura ecuatie nerezolvata era castigatoarea competitiei.

Chiar daca Chile a fost sustinuta puternic de catre argentinieni, Uruguay a reusit sa castige finala, la limita, scor 1-0 (gol Bengoechea).

Toate echipele din America de Sud participa la Copa America 1991

Dupa atatea editii in care au fost dispute, iar acordurile intre federatii au afectat fotbalul, in editia din 1991 a Copa America toate cele 10 nationale ale continentului sud-american si-au dat acordul de a se duela: Brazilia, Argentina, Uruguay, Peru, Chile, Bolivia, Venezuela, Columbia, Paraguay si Ecuador.

Formatiile au fost organizate in doua grupe a cate 5 formatii, iar echipele care se calificau in runda urmatoare trebuiau sa se claseze pe primele doua pozitii. Din pacate, nationalele nu au avut prea multe sanse de a-si demonstra calitatile, caci grupele s-au disputat doar in format tur. Echipele care au jucat cele mai bine in aceste 4 etape si au avansat in faza urmatoare au fost: Argentina si Chile (Grupa A), Brazilia si Columbia (Grupa B). In aceasta editie, nu s-au mai organizat semifinale sau finala, asadar s-a organizat o grupa decisiva care decidea campioana la capatul celor 3 etape.

Batalia s-a dat intre Argentina si Brazilia, insa aportul lui Batistuta a cantarit decisiv pentru al 13-lea titlu in aceasta competitie al Argentinei.

Tot continentul american ia startul in competitie

Incepand cu editia din 1993, au luat parte si alte formatii din afara CONMEBOL (organizatia sportiva din America de Sud). Mai exact, doua formatii din America de Nord au fost invitate, SUA si Mexic. Decizia sud-americanilor a venit cu scopul completarii grupelor competitiei, deoarece natioanalele din America de Sud sunt in total, 10.

Cum s-a desfasurat turneul?

Pentru ca turneul sa se desfasoare intr-un format eliminatoriu, echipele calificate trebuiau sa intocmeasca anumite criterii. Primele doua formatii din fiecare grupa se calificau automat in sferturi, deci 6 locuri din 8 sunt ocupate. Ultimele doua formatii care obtineau calificarea in sferturi trebuiau sa se claseze pe locul trei si sa aibe rezultate mai bune fata de o alta echipa clasata pe locul trei. In cazul de fata, Mexic, Venezuela si Paraguay s-au clasat pe locul 3. Paraguay a avut cele mai multe puncte dintre echipe, deci a fost a saptea echipa calificata. Mexic a avut un golaveraj mai bun decat al Venezuelei si astfel era ultima echipa calificata.

Rezultatele din sferurile de finala au fost urmatoarele: Ecuador – Paraguay 3-0, Mexic – Peru 4-2, Columbia – Uruguay 1-1 (5-3 lov.de departajare), Argentina – Brazilia 1-1 (6-5 lov.de departajare).

Rezultate din semifinale: Mexic – Ecuador 2-0, Argentina – Columbia 0-0 (6-5 lov.de departajare)

Finala mica a fost castigata de Columbia cu 1-0, insa toata lumea astepta marea finala dintre Argentina si Mexic.

Aveam fata in fata cea mai titrata echipa de pe continentul sud-american verus o formatie din afara continentul aflata la debut. Ar fi fost un esec usturator pentru continent daca Argentina pierdea acea finala in fata mexicanilor si partida chiar a fost una echilibrata.

Mexicanii au fost la un nivel ridicat, insa acelasi Batistuta, cu o dubla, aducea al doilea trofeu consecutiv pentru argentinieni.

Surprize din afara continentului

Editiile viitoare au provocat extinderea Copei America intr-o competitie internationala. Rand pe rand, noi formatii au jucat in aceasta competitie, cea mai mare surpriza fiind prezenta Japoniei la editia din 1999.

Dupa ce au indurat atatea esecuri pe plan continental, brazilienii reusesc, datorita unor jucatori fenomenali precum Ronaldo, Rivaldo sau Romario, sa se impuna in editiile Copa America 1997 si 1999.

Campioni ai ultimelor editii, brazilienii au venit in editia din 2001 fara nume mari in componenta lotului, iar acest aspect a fost taxat ulterior. Brazilia nu a inceput rau competitia, chiar si in condiile actuale, iar primul loc din grupa a fost asigurat. Bomba inceputului de mileniu, daca o putem denumi asa, a fost eliminarea acestora in sferturile de finala contra statului Honduras, scor 2-0. Acest succes al hondurienilor a socat lumea, iar numele marcatorului acelei duble, Saul Alvarez Martinez, a fost pe buzele suporterilor multor fani la acea editie. De infrangerea brazilienilor s-a bucurat Columbia, acestia reusind in premiera titlul in aceasta competitie.

Talentul iese la suprafata

Succesul nu i-a afectat pe brazilieni atat de mult pe cat au dorit rivalii, iar generatia alcatuita din Ronaldo, Ronaldinho, Roberto Carlos si multi altii au dominat fotbalul mondial si sud-american in anii 2000. Acestia s-au impus la CM din 2002, iar dupa acest succes au castigat si editiile Copa America 2004 si Copa America 2007. Au fost niste succeste cu atat mai importante, cu cat victima din finala a fost, in doua randuri, Argentina.

Deceniu negru pentru Argentina

Succesul brazilienilor a venit la pachet cu alte rezulate negre in editiile urmatoare ale Copa America. Dupa ce au pierdut ultimele doua finale de Copa America, Argentina, cu un Messi la apogeul carierei, spera sa castige mult-ravnitul trofeu, iar terenul propriu reprezenta un avantaj in acest context. Din pacate pentru argentinieni, competitia gazduita de catre acestia din 2011 avea sa fie castigata de o alta formatie cu multe trofee, Uruguay. Si pentru ca cireasa de pe tort sa fie completa, Argentina pierde finalele din 2015 si 2016 ale Copa America, contra statului Chile si ambele la loviturile de departajare.

Copa America 2019 a fost o sansa atat pentru Brazilia, cat si pentru Argentina, sa isi mai spele din rusinea ultimilor ani, iar una dintre formatie a avut de castigat in aceasta editie. Nu a fost cazul Argentinei care s-a oprit in semifinala, chiar contra Braziliei, dupa un esec, scor 2-0. Brazilia a fsot formatia care a castigat Copa America 2019, in conditiile in care vedeta echipei, Neymar, s-a accidentat cu cateva zile inaintea turneului. Echipa gazde a beneficiat si de un program Copa America foarte bun, dupa ce in finala au infruntat Peru, o formatie cu sanse mici inaintea turneului. Scorul finalei a fost 3-1.

Copa America 2020 este oficial Copa America 2021

Competitia Copa America 2020, care trebuia sa se desfasoare in Columbia si Argentina s-a programat, din cauza pandemiei de coronavirus, in intervalul 11 iunie-11 iulie 2021, astfel echipele vor avea sansa se impuna in aceasta prestigioasa competitie la Copa America 2021.

Competitia sud-americana are o traditie uriasa in spate, fiind una dintre prinicipalele motoare ale fotbalului mondial, motiv pentru care sud-americanii pretuiesc si investesc pasiune in fiecare an pentru echipele lor nationale. Cu peste 46 editii in spate si multe altele organizate in continuare, orice suporter al fotbalului claseaza Copa America in topul competitiilor internationale din lume.