Clasament Italia – Fara indoiala, unul dintre cele mai tari campionate din lume la fotbal este campionatul Italiei. Istoria nu ne contrazice din acest punct de vedere, deoarece titlurile mondiale castigate de aceasta tara, trofeele europene ale cluburilor italiene si prezenta multor fotbalisti legendari in campionatul italian intaresc acest argument. Daca trofeele castigate in trecut obliga cluburile actuale italiene sa tina stafeta ridicata in continuare, cu siguranta ocuparea primului loc in clasamentul Serie A (prima liga din Italia) si chiar si in Serie B (a doua liga din Italia) sunt performante foarte apreciate de toti microbistii acestui sport.
In prezent, fotbalul este cel mai iubit sport din aceasta tara, asadar nu le-a trebuit mult italienilor sa adopte aceasta ”religie” in Peninsula. Chiar daca prima persoana care a fondat un club italian (Internazionale Torino) a fost un englez, in anul 1891, in prezenta lui Edoardo Bosion, bazele fotbalului s-au pus foarte rapid. 7 ani mai tarziu, mai exact, in anul 1898, Federatia Italiana de Fotbal organiza prima editie din istorie a celebrei deja, Serie A.
Timp de 10 ani, doar jucatorii italieni au avut dreptul sa joace in prima divizie italiana, astfel ca din 1908 Federalcio le ofera sanse si jucator straini, dar care traiesc in Italia, sa aibe campionatul lor propriu.
De la infiintare si pana in 1922, campionatul s-a desfasurat pe grupe regionale, insa problemele nu au incetat sa apara. In anul 1921, tot mai multe cluburi au fost nemultumite de faptul ca prima divizie era formata din prea multe echipe (redistribuirea regiunilor), iar scandalul dintre Federatie si cluburi s-a scontat cu o impartire in doua divizii a fotbalului italian. Echipele au fost impartite doar un sezon, deoarece s-a ajuns intr-un final la un pact intre Federatie si cluburile nemultumite: desfasurarea campionatului pe doua regiuni, nord si sud.
Acest sistem aprobat pentru sezonul 1923-1924 a mai activat inca cateva sezoane, iar din anul 1929 s-a fondat, oficial, si liga a doua italiana, Serie B.
Daca din 1929 s-a stabilit, in sfarsit, impartirea fotbalului italian pe ligi valorice (Serie A si Serie B), urmand ca din 1935 sa fie formata si a treia liga valorica din Italia (Serie C), mai trebuia sa se decida si numarul de echipe care aveau drept sa evolueze pe prima treapta a fotbalului italian.
Din acest punct de vedere, Federatia a facut destule schimbari, dupa cum urmeaza:
Daca v-am povestit cum s-a dezvoltat fotbalul italian de-a lungul timpului, e timpul sa facem si o retrospectiva cu cele mai importante repere ale primei ligi din aceasta tara, Serie A.
Fotbalul italian s-a dezvoltat la Torino, astfel ca in prima editie organizata de Federatia Italia de Fotbal s-a desfasurat in acest oras, pe stadionul Velodromo Umberto I. Deoarece proiectul era la inceput, in primul sezon, cel din 1898, au luat parte doar 4 formatii: 3 echipe locale (Internazionale Torino, FBC Torinese si Ginnastica Torino) plus echipa din Genoa, echipa aflata si in prezent in Serie A.
Campionatul s-a desfasurat intr-o singura zi, in sistem eliminatoriu, un meci pe semifinala, iar finala competitiei s-a desfasurat intre Internazionale Torino si Genoa. Chiar daca sansele ca prima campioana a Italiei sa fie din alt oras decat Torino erau mai mici, formatia care s-a impus in acest mini-turneu a fost Genoa, scor 2-1 in finala.
Situatia s-a repetat in ultimul an al secolului XIX, atunci cand Genoa se impunea pentru a doua, alineate la start fiind aceleasi formatii.
Editia din anul 1901 a adus la start 5 formatii. 4 dintre ele si-au disputat locul pana in finala: Juventus, Ginnastica Torino, Milan si Mediolanum, in timp ce campioana Genoa era calificata automat. Milan a fost formatia care s-a impus in turneul eliminatoriu, iar Rossonerii aveau sa opreasca seria de 3 campioanate castigate la rand a genovezilor, invingandu-i in finala cu scorulde 3-0, obtinand astfel primul titlu din istorie.
Chiar daca a luat startul din anul 1900 in Serie A, Juventus, cea mai galonata formatie a fotbalului italian, a reusit sa castige primul titlu de campioana abia in anul 1905. Dupa succesul Milanului din anul 1901, doar Genoa a mai contat in campionat, Grifonii reusind sa contorizeze 6 titluri de campioana pana la succesul torinezilor. Tot anul 1905 a adus si primul format tip campionat in Peninsula, campioana fiind decisa la capatul a 4 etape de campionat.
Va spuneam anterior ca in anul 1907 Federatia le-a acordat sanse si jucatorilor cu o alta nationale, dar care activau in Italia, sa joace pentru un trofeu al acestei tari. In editia din 1908, titlul de campioana a Italiei s-a jucat intre 3 formatii, iar titlul de campioana federala s-a jucat intre alte doua formatii( dupa ce Milan s-a autoexclus din competitie, nemultumita de regula Federatiei). Campioana Italiei a iesit Pro Vercelli, in timp ce campioana federarala a iesit Juventus.
Impartirea campionatului pe 2 ”fronturi” s-a mai jucat si in 1909, urmand ca din sezonul 1909-1910 echipele sa poata juca intr-un sistem asemanator zilelor noastre. 9 formatii au luat startul in aceasta editie, iar campionatul s-a jucat in sistemul tur-retur. La capatul celor 16 partide disputate, primele doua echipe din clasament au trebuit sa joace inca un meci de baraj, deoarece s-au aflat la egalitate de puncte.
Barajul s-a disputat intre Inter Milano si Pro Vercelli. Pro Vercelli pleca favorita in aceasta finala gratie ultimelor doua titluri castigate in Italia, insa rezultatul din finala avea sa uimeasca toata audienta fotbalului italian. Inter a castigat primul titlu de campioana, si chiar in mare stil, dupa ce in finala a reusit sa se impuna cu un neverosimil, 10-3.
Desi sezonul din 1910 a fost unul asemanator zilelor noastre, Federatia Italiana de Fotbal a fost din ce in ce mai permisiva cu cluburile de fotbal in anii ce au urmat. Campioana se decidea dupa un proces de desfasurare a meciurilor foarte incarcat, deoarece echipele trebuiau mai intai sa treaca de etapa regionala, pentru ca apoi sa se califice la un turneu de campioane (2 grupe), iar castigatoarele acestui turneu desfasurat puteau sa joace, in sfarsit, finala una contre celeilalte. Problema nu se lega intru totul de acest sistem de calificare, ci de numarul de formatii care luau parte la aceasta competitie.
Unele cluburi nu au suportat refuzul Federatiei de a mai reduce din numarul formatiilor care joaca in prima liga a campionatului italian, astfel ca in sezonul 1921-1922 s-au organizat doua campionate separat. Campionatul propriu-zis a continuat la fel ca si pana atunci, in timp ce echipele nemultumite si-au facut propria divizie.
Daca in campionatul national, competitia s-a desfasurat tot pe regiuni si campioana a iesit in acel sezon Novese (din regiunea Piemonte), intrebarea era cum avea sa se desfasoare cealalta competitie. Ei bine, cluburile care si-au format propriul campionat, au hotarat sa se imparta pe doua regiuni mai bine delimitate: nord si sud.
Numarul echipelor s-a delimitat egal: 24 nord, 24 sud. In fiecare regiune, competitia se desfasura in 2 grupe a cate 12 formatii. Campioanele din fiecare grupa, 2 la numar, isi disputau suprematia una contra celeilate, iar castigatoarea avea dreptul sa joace contra castigatoarei din regiunea adversa. Campioana echipelor revoltate, sa spunem asa, a provenit din Nord, Pro Vercelli fiind echipa cea mai buna a acestei editii.
Disputa intre cluburi si federatie s-a incheiat dupa doar un sezon, dupa ce sindicatul adopta sitemul pe regiuni nord si sud, in dauna sistemului implementat pana atunci. Echipele disputa acest sistem nou pana in anul 1927, sezon in care lucrurile se muta in alta directie.
Sezonul 1926/1927 avea sa consemneze o pata neagra pentru fotbalul italian. La finalul sezonului regulat, 6 formatii s-au calificat pentru mini-campionatul (sistemul de play-off actual din Romania) care trebuia sa decida campioana acelei editii. Din pacate pentru echipa care termina sezonul pe primul loc, titlul nu avea sa ii fie acordat. Federatia i-a furat acest merit, si pe buna dreptate, dupa ce echipa Torino a fost penalizata din cauza unui meci aranjat cu Juventus.
Presedintele Federatiei, Leandro Arpinati, este cel care imparte, dupa mai bine de 30 ani de activitate, fotbalul italian pe ligi valorice. Aceasta decizie era una, pe alocuri, normala, delimitandu-se astfel si valorile echipelor din Italia.
Asadar, dupa aplicarea regulii, 18 formatii au luat startul in primul sezon de Serie A(denumirea oficiala a primei ligi). Formatiile care s-au luptat pentru titlul de campioana in cea mai importanta liga a Italiei au fost: Juventus, Roma, Napoli, Ambrosiana (denumirea Interului din acea vreme), Bologna, Milan, Lazio, Genova, Torino, Alessandria, Pro Vercelli, Brescia, Modena, Pro Patria, Livorno, Triestina, Cremonese, Padova.
Campionatul s-a desfasurat in 34 etape, sistem tur-retur, iar campioana primei editii sub denumirea noua, avea sa fie Ambrosiana. Golgeterul campionatului din acea editie era Giuseppe Meazza (actuala denumire a stadionului celor de la Inter Milano), cu 31 goluri inscrise.
Dupa succesul celor de la Ambrosiana din sezonul 1929/1930, monopol pe campionatul italian avea sa puna Juventus. Echipa torineza a dominat inceputul anilor ’30, reusind sa castige 5 titluri consecutiv de campioana, in intervalul 1931-1935. Spre deosebire de prezent, unde cele mai bune formatii ale campionatului italian se duc in cupele europene (Champions League si Europa League), echipele care terminau pe primele pozitii ale campionatului italian in acea perioada jucau in Mitropa Cup.
Mitropa Cup a fost o competitie fondata in anul 1927 si care se desfasura, initial, intre cele mai bune cluburi ale unor tari vecine, precum: Austria, Ungaria, Cehoslovacia si Iugoslavia. Din sezonul 1930/1931 si Federatia Italiana s-a alaturat acestei competitii.
Desi Juventus a participat in mod constant la aceasta competitie, prima echipa italiana care s-a impus la o competitie intercluburi din afara granitelor a fost Bologna, castigatoare de Mitropa Cup in sezonul 1933/1934, dupa o victorie in finala, scor 7-4 la general, contra austriecilor de la Admira Viena.
Succesul in aceasta competitie i-a motivat pe jucatorii Bologniei, acestia reusind sa termine pe prima pozitie a clasamentului italian de 3 ori in aceasta perioada (1936, 1937, 1939). Daca raportul titlurilor s-a impartit in aceasta perioada intre Juventus si Bologna (5-3), echipa care reusea sa castige si ea doua titluri de campioana in anii ’30 era Inter (1930, 1938).
La capatul opus, formatia care a suferit cel mai mult in prima liga italiana de fotbal din acest deceniu a fost Livorno (3 retrogradari).
Putem caracteriza campionatul cel mai puternic din lume, in deceniul 1930-1940, intrucat echipa nationala a Italiei, formata exclusiv numai din jucatori din campionatul Italiei, reusea sa castige 2 Cupe Mondiale la rand (editiile 1934 si 1938), record egalat pana in prezent doar de Brazilia (editiile 1958 si 1962).
O alta formatie din Torino avea sa faca furori in acest deceniu, insa de aceasta data echipa care domina clasamentul italian era rivala de pe plan local a celor de la Juventus, FC Torino.
Primul sezon al anilor ’40 avea sa ofere prima campioana a anilor ’30, Ambrosiana-Inter reusind al 5-lea titlu din istorie. Desi editia din anul 1941 era castigata tot de o echipa campioana din marele trio care domina prima liga a Italiei din 1929, Bologna, o premiera istorica avea sa se petreaca in editia urmatoare, 1941/1942.
De cand s-a oficializat distributia campionatului italian de fotbal pe mai mult de o divizie (aparitia Seriei B in 1929), nici o echipa nu fusese proclamata campioana in afara de Juventus, Bologna si Ambrosia-Inter. Aceasta serie avea sa fie intrerupta in sezonul 1942, atunci cand echipa din capitala, AS Roma, reusea sa castige primul titlu din visteria clubului.
Daca AS Roma a oprit hegemonia celor 3 formatii, FC Torino isi incepea dominatia pe plan intern in sezonul 1942/1943, echipa condusa din teren de Guglielmo Gabetto reusind sa castige al doilea titlul din istorie. Suprematia celor de la FC Torino mai avea de asteptat, deoarece in perioada 1943-1945, campionatul italian de fotbal s-a inchis, din cauza desfasurarii celui de-al doilea razboi mondial.
Serie A isi relua activitatea din sezonul 1945-1946, iar titlul a fost acontat, asa cum v-am spus deja, de FC Torino pana la sfarsitul deceniului (1946, 1947, 1948, 1949)
Suprematia titlurilor de campioana s-a imparitit in anii ’50 intre 4 formatii: Juventus, Milan, Inter si Fiorentina.
Dupa o pauza de 15 sezoane, Juventus avea sa castige din nou titlul de campioana, in prima editie a anilor ’50. Titlul de golgeter in acest sezon i-a fost acordat suedezului Gunnar Nordahl, atacantul celor de la AC Milan fiind al doilea strain care castiga acest trofeu in istoria Italiei.
In sezonul 1951, AC Milan a reusit primul succes in noul format, acestia acumuland cu un punct mai mult fata de ocupanta locului secund, Inter Milano. Acest an aducea o premiera negativa, de aceasta data, pentru AS Roma, clubul clasandu-se pe loc retrogradabil la capatul acestui sezon.
In urmatoarele sezoane, 1952-1955, campionatele s-au impartit pe filiera Juventus (1952) – Milan (1955) – Inter (1953, 1954).
Mitropa Cup nu s-a mai organizat din 1940 pana in 1951, astfel ca echipele italiene nu au mai participat in nici o competitie europeana. AC Milan, campioana editiei 1954-1955, a fost prima echipa care reprezenta campionatul italian in Cupa Europei, actuala Champions League. Clubul italian a facut perfomanta chiar de la debut, calificandu-se pana in semifinala competitiei, fiind eliminata de viitoarea campioana, Real Madrid, scor 5-4 la general (4-2 infrangere, 2-1 victorie).
Campionatul s-a desfasurat in continuare in acelasi format pe plan intern, cu 18 formatii angrenate la start si cu 2 echipe care retrogradau in Serie B.
Campioanele din 1955 si pana in 1959 au fost: Fiorentina – 1956 (primul titlu), AC Milan – 1957 (al saselea titlu), Juventus – 1958 (al 10-lea titlu), Milan – 1959 (al saptelea titlu).
Desi fotbalul spaniol a dominat in Cupa Europei in acest deceniu, Real Madrid castigand toate editiile pana in 1960, Italia a fost reprezentata destul de bine pe plan european. AC Milan a fost singura echipa ce le-a pus probleme madrilenilor in finala acestei competitii, spaniolii fiind nevoiti in sezonul 1958 sa joace reprize de prelungiri pentru a castiga trofeul.
Tot cluburile care sunt cele mai iubite in prezent de catre fanii fotbalului italian s-au impus in Serie A si in anii ’60. Juventus a inceput ca din pusca primele doua sezoane si a reusit, rapid, sa bifeze titlurile cu numarul 11 si 12. Din 1960 tot mai multe competitii se raspandeau in Europa, astfel ca echipele italiene aveau sansa de a-si demonstra calitatile pe plan european.
Desi Juventus a reusit sa castige Scudetto in primele doua sezoane, Fiorentina a fost prima formatie italiana care a castigat un trofeu important pe plan european. Gruparea Viola a reusit sa catige Cupa Cupelor chiar de la debut, in sezonul 1960-1961, italienii invingandu-i in finala pe scotienii de la Rangers, scor 4-1.
Tot AC Milan avea sa faca mandri o natiune intreaga in cea mai tare competitie intercluburi Cupa Campionilor Europeni, in sezonul 1962-1963. Acestia s-au impus in sezonul 1961/1962 in Serie A, iar prezenta in Cupa Europei din 1962/1963 s-a concretizat cu castigarea primului titlu important european. In finala competitiei din acel sezon, AC Milan intalnea Benfica, iar brazilianul italienilor, Altafini, a reusit o dubla in aceasta mansa.
Succesul milanezilor a provocat putina invidie in randul rivalei din oras, astfel ca Inter Milano trebuia sa dea replica. Zis si facut, Inter castiga titlul in 1963 si reuseste sa castige si pe plan european, Cupa Campionilor Europeni, in sezoanele 1964 si 1965. In anul 1964, formatia italiana isi razbuna rivalii in finaal competitiei, invingand Real Madrid, scor 3-1, urmand ca in editia din 1965 sa invinga victimele ”diavolilor rosii”, Benfica, scor 1-0.
Cele trei victorii consecutive in cea mai importanta competitie europeana, faceau campionatul Italiei, automat, cel mai puternic din lume la ora actuala.
Valoarea echipelor componente ale primei ligi de fotbal din Italia se materializa, in continuare, in competitiile europene pana la sfarsitul acestui deceniu. Milan a reusit eventul, daca putem spune asa, in acest deceniu, echipa inregistrand succes atat in Cupa Campionilor Europeni in 1969 (4-1 vs Ajax), cat si Cupa Cupelor in 1968 (2-0 vs Hamburg). Concluzionand, din cele 10 trofee puse la bataie in acest deceniu in Cupa Campionilor Europeni, echipele italiene au castigat 4 dintre ele (primul loc), iar in Cupa Cupelor au izbutit 2 trofee (primul loc, la egalitate cu Anglia si Italia).
Din 1964 si pana in 1969, campioanele Italiei au fost urmatoarele:
Prima editie a campionatului italian din anii ’70 a fost castigata de o echipa ce nu mai gustase succesul pe plan national pana in acest moment. Cagliari s-a impus la finalul acestui sezon, cu doar 2 infrangeri si reusea sa le ia fata mult mai titratelor Internazionale Milano (locul 2) si Juventus Torino (locul 3). La capatul acelui sezon, Brescia, Palermo si Bari paraseau prima divizie a fotbalului italian.
Totusi, Inter reia exemplul din deceniul trecut si nu lasa loc de urmari, in editia din 1971, o legenda a ”nerazzurrilor”, Roberto Boninsegna, contribuie decisiv la castigarea titlului (al 11-lea). Juventus simte presiunea venita din partea Interului la numarul de trofee si se regrupeaza, reusind sa castige titlul Italiei doua sezoane la rand, 1972 si 1973.
Retrogradrea din 1971 nu le-a picat prea bine ”lazialilor”, astfel ca in 1974 echipa reuseste un sezon magnific si castiga primul campionat din istorie.
Cele doua rivale din orasul Torino nu accepta prea mult faptul ca au trebuit sa se incline in fata unei echipe neexperimentate din punct de vedere al trofeelor si reusesc sa castige urmatoarele 4 trofee de Serie la rand: Juventus (1975, 1977, 1978), Torino (1978).
Acest deceniu nu se putea incheia fara succesul lui AC Milan, echipa reusind sa castige singurul titlu din acel deceniu chiar in ultimul an. Totusi, pe de o parte, milanezii au o scuza, fiind singura formatie italiana care a reusit un trofeu european in aceasta perioada, Cupa Uefa din 1973, contra britanicilor de la Leeds United. Din pacate pentru italieni, nici un trofeu european in cea mai prestigioasa competitie din lume, Cupa Campionilor Europeni, doar finale pentru Inter si Juventus, in 1972, respectiv 1973, ambele pierdute contra olandezilor de la Ajax Amsterdam.
Anul 1980 a produs o revolutie in clasamentul Serie A, evenimentele nefiind anticipate la inceputul sezonului. Inter a fost echipa ce si-a trecut titlul cu numarul 12 in palmares, insa nu acest aspect a uimit Italia in editia respectiva. Atat AC Milan, cat si Lazio au fost formatiile care au fost retrogradate la capatul sezonului, in Serie B, din cauza scandalului Totonero.
Fara o rivala importanta, Juventus a reusit din nou sa pastreze distanta de Inter in 1981, torinezii reusind sa se impuna pentru a 19-a oara in prima liga italiana de fotbal.
AC Milan, asa cum era de asteptat, nu a stat decat un an in Serie B, insa la capatul sezonul 1982, campionat castigat tot de Juventus (a doua steluta inscriptionata pe tricou), echipa avea sa se claseze pe locul 14, pozitie retrogradabila in acel moment, formatul acceptat fiind de 16 echipe.
AS Roma a reusit sa opreasca seria ”Batranei Doamne” si se incoronau campioana pentru a doua oara in anul 1983.
Juventus venea, inca o data, pe primul loc in Serie A, in sezonul urmator, dar inca o noua surpriza de proportii se prefigura in 1985. O formatie care promova in 1982 din Serie B, Hellas Verona avea castige primul titlu din istorie trei ani mai tarziu.
In 1986 tot ”Bianconerii” se impuneau in Italia, pentru a 4-a oara in acest deceniu. Acestia nu au mai putut sa repete performanta din sezoanele 1981-1982, deoarece o echipa aflata pe val de cateva sezoane in secolul 21, Napoli, reuseste sa ia titlul in sezonul 1987. Si cum putea Napoli castiga acel sezon fara una dintre legendele fotbalului, argentinianul Diego Armando Maradona, cel mai bun jucator al CM din 1986?
Echipele din Milano, Milan (1988) si Inter (1989) s-au impus in ultimele doua editii ale acelui deceniu.
Pe plan european echipele italiene nu s-au descurcat deloc rau, doua dintre ele reusind sa se impuna in competitiile europene. Cea mai tare formatie a acestui deceniu in campionatul italian, Juventus a reusit sa fie si cea mai buna in afara Europei: castigatoare de Cupa Campionilor Eurpeni (1985, 1-0 contra celor de la Liverpool), finalista de Cupa Campionilor Europeni (1983, 0-1 versus Hamburg) si castigatoare de Cupa Cupelor ( 1984, 2-1 contra celor de la Porto).
Pe langa acestia s-au mai impus in Cupa Campionilor Europeni, cei de la AC Milan, in 1989, intr-o finala cu o urata amintire pentru noi, romanii, succes 4-0 contra Stelei Bucuresti.
Fotbalul anilor ’90 din Italia a fost considerat cel mai bun valoric din lume. Foarte multi fotbalisti legendari au ales ca destinatie finala, Italia, iar rezultatele s-au vazut atat pe plan intern, cat si extern.
In sezonul 1989/1990, cea mai buna formatie a campionatului italian a fost Napoli. Echipa a facut fata presiunii constante aplicate de catre AC Milan, echipa reusind sa se impuna la distanta de 2 puncte de diavoli. Ca sa va faceti o idee despre valoarea milanezilor, acestia reuseau in acest an sa castige a doua Cupa a Campionilor Europeni in acest sezon, dupa o victorie scor 1-0 contra portughezilor de la Benfica. Cupa Cupelor a fost castigata in acel sezon de Sampdoria, dupa o finala cu Anderlecht, scor 2-0, rezultat ce consemna succes 100% pe plan european al echipelor europene.
Sampdoria nu s-a multumit cu Cupa Cupelor si a reusit in 1991 sa catige primul titlu din istorie in Serie A. Poate ca acest succes parea surprinzator tinand cont de rivalii sai din campionat, dar in editia din 1992 a Cupei Campionilor Europeni, competitie in care acestia se calificau gratie succesului pe plan intern, Doria a ajuns pana in finala competitiei, pierzand la limita contra Barcelonei, scor 1-0.
AC Milan a reusit o performanta uluitoare in sezonul 1991/1992 al campionatului italian de fotbal. Clubul antrenat de Fabio Capello la acea vreme, avea sa se impuna in Serie A fara a pierde vreun meci disputat: 22 victorii, 12 egaluri.
Echipa s-a evoluat foarte bine si in Champions League, noua denumire a celei mai tari competitii din lume, reusind sa atinga ultimul act al competitiei. Din pacate pentru italieni, un nou insucces, scor 1-0 contra celor de la Marseille.
Totusi, in 1993, Italia nu a plecat fara un trofeu dintr-o competitie intercluburi, Parma reusind sa castige Cupa Cupelor in 1993.
Tot Milan a reusit sa castige si titlul din 1993, insa Liga Campionilor din 1994 nu le-a mai scapat. Acestia s-au impus categoric in finala de la Atena, contra Barcelonei, scor 4-0.
Milan a reusit al treilea titlu consecutiv in 1994 si, totodata, al 14-lea din istorie. Echipa a avut poate cea mai tare echipa din istorie in acea perioada a anilor ’90, inca o finala de Champions League in 1995, pierduta de aceasta data contra celor de la Ajax Amsterdam.
Contrat asteptarilor, Juventus nu a reusit nici un titlu pana in anul 1995. Dar, pe de o parte, echipa are o scuza, Milan a facut istorie in acea periaoda. Juventus nu a vrut sa se lase eclipsata de catre milanezi si au reusit sa isi bucure suporterii in editia Champions League din 1996, echipa reusind sa invinga campioana Ajax, dupa 1-1 si 4-2 la lovituri de departajare.
Milan a revenit in forta in 1996, insa trebuiau sa accepte in acel an castigarea Ligii de catre Juventus.
Ultimele 3 titluri din anii ’90 s-au impartit tot intre aceste doua cluburi italiene, Juventus obtinand 2 titluri (1997, 1998), in timp ce Milan castiga in 1999. Juventus a fost echipa care a reprezentat cel mai bine tara in acest final de deceniu, dar din pacate pentru acestia au pierdut doua finale de Champions League ( 1997, 1-3 cu Dortmund, 1998, 0-1 cu Real Madrid). Lazio a reusit, totusi, sa aduca un trofeu in anul 1999, Cupa Cupelor contra celor de la Mallorca.
Dupa un deceniu in care Milan si Juventus si-au impartit trofeele de campioana, situatia s-a schimbat in Serie A. In anii 2000 si 2001, titlurile de campioana s-au indreptat catre echipele din capitala (Lazio – 2000, Roma – 2001).
Situatia parea sa redevina la normal in 2002 si 2004, atunci cand Juventus( campioana in 2002 si 2003) si Milan (campioana in 2004) isi imparteau din nou titlurile de campioana. Insa, o noua decizie avea sa zguduie din temelii fotbalul italian.
Totul parea sa se desfasoare conform asteptarilor in 2005, cu Juventus declarata din nou campioana. Totusi, Federatia ii anuleaza titlul din acel sezon, deoarece patronul echipei este acuzat ca a mituit arbitrii.
Cu un Juventus trimis in Serie B, o echipa care a stat in umbra mult timp in aceasta perioada reuseste sa castige titluri pe banda rulanta in Italia. Incepand cu anul 2006 si pana la sfarsitul deceniului, Interul lui Chivu reuseste sa se declare campioana Italiei pentru 4 sezoane consecutive.
Pe plan european, lipsa lui Juventus s-a observat in acest deceniu, multi jucatori parasind campioana din cauza scandalului din 2005. Totusi, AC Milan a reusit in aceasta perioada, 2 trofee Champions League si o finala. Prima a survenit in 2003, victorie la loviturie de departajare contra rivalilor de la Juventus, in timp ce a doua a aparut 4 ani mai tarziu, in 2007, 2-1 cu Liverpool. Diavolii nu au avut rata de succes de 100% dupa ce au pierdut contra acelorasi Liverpool, in 2005, la Istanbul. In acea finala, Milan a condus cu scorul de 3-0 la pauza, dar s-a vazut nevoita invinsa la loviturile de departajare.
Intr-adevar, Inter a demonstrat de ce merita sa fie campioana Italiei, clubul milanez reusind sa castige Liga Campionilor inca din primul al al deceniului, 2010. Formatia antrenata de Mourinho a castigat trofeul contra celor de la Bayern, dupa victoria scor 2-0, cu Chivu integralist. Tot acestia reuseau sa se impuna in acel sezon si pe plan intern, semn ca suprematia celor de la Juventus, puternic afecatata de acel scandal, avea sa sufere schimari.
AC Milan reusea si ea un nou trofeu de campioana in anul 2011, insa de atunci si pana in prezent doar o echipa conteaza in Italia. Da, ati ghicit: Juventus.
Din 2012 si pana in prezent, Juventus si-a trecut numele pe lista campionilor de 8 ori consecutiv, un record care, credem noi, nu va fi egalat foarte curand de o formatie italiana.
Fotbalul italian a suferit cea mai mare cadere in acest deceniu, doar Juventus fiind echipa ce le-a mai dat sperante suporterilor pe plan european. Dar deja cunoastem faptul ca echipa este una ghinionista in Europa, trupa italiana pierzand 2 finale in acest deceniu (1-3 contra Barcelonei, in 2015 si 1-4 contra Realului in 2017). Succesul unui club ne demonstreaza ca jucatorii cei mai valorosi din lume sunt interesati de acest aspect, fapt concretizat si de Cristiano Ronaldo prin sosirea la Juventus in vara lui 2018.
Este important sa va oferim si cateva statistici istorice, pentru a va mai face o idee despre valoarea acestui campionat.
Cele mai multe titluri in Serie A : Juventus (35 titluri), AC Milan (18 titluri), Inter (18 titluri)
Cele mai multe aparitii in Serie A : Buffon, Maldini (ambii 647 meciuri)
Cele mai multe goluri in Serie A : Silvio Piola (274 goluri)
Baloane de Aur din campionatul italian: Matthaus (Inter – 1991), van Basten (Milan – 1992), Baggio (Juventus – 1993), Weah (Milan – 1995), Ronaldo (Inter – 1997), Zidane (Juventus – 1998, 2000), Kaka (Milan – 2007)
Sa discutam putin si despre Serie B, a doua liga valorica a Italiei, intrucat ne-am propus sa facem acest lucru la inceputul articolului.
A doua divizie a fotbalului italian are o istorie pe masura, numeroase cluburi cu traditie, precum Juventus, AC Milan, Roma sau Napoli fiind active intr-o perioada de timp in aceasta competitie.
Nici in liga secunda Federatia nu a avut idei fixe de la infiintarea acesteia, in 1929, astfel ca de-a lungul timpului formatul campionatului s-a schimbat, dupa cum urmeaza:
Cele mai multe titluri in Serie B : Atalanta, Genoa ( 6 titluri)
Cele mai multe aparitii in Serie B : Luigi Cagni (483 meciuri)
Cele mai multe goluri in Serie A : Giovanni Costanzo (143 goluri)
Dupa analiza celor doua ligi ale Italiei, prima in mod special, putem observa, cu siguranta, de ce fotbalul italian este in topul preferintelor pariorilor si microbistilor din intreaga lume, nu numai din aceasta tara. De-a lungul timpului, formatiile si jucatorii au facut istorie pe meleagurile acestei tari, dovada si trofeele castigate de catre acestia pentru aceasta tara. Daca doriti informatii si bilete pe fotbalul italian, intrucat suntem o redactie bazata pe pariuri si stiri sportive, aveti la dispozitie din partea noastra cele mai analizate bilete pe meciurile din aceasta tara.