Clasament Elvetia – Superliga elvetiana, cunoscuta in acest moment ca Superliga Raiffeisen datorita sponsorizarii, s-a fondat in anul 1898. In cei peste 100 de ani de existenta, campionatul Elvetiei a suferit modificari atat la nivelul primei ligi, cat si la nivelul ligii secunde, cel mai bun exemplu fiind decaderea si apoi revenirea cluburilor de traditie in aceste doua divizii. In prezent, sistemul competitional de fotbal din Elvetia cuprinde 9 ligi.
Prima denumire a campionatului Elvetiei a fost Swiss Serie A si a fost infiintata de un ziar din Geneva. Prima campioana din istoria tarii a fost Grasshopers, echipa care a castigat un turneu organizat. Cu toate acestea, prima campioana oficiala a Elvetiei a fost desemnata clubul anglo-american, Zurich. Din anul 1901, campionatul si-a schimbat formatul pana in anul 1931, elvetienii adoptand un sistem de 3 grupe: Est, Vest si Central. Cea mai prolifica campioana din acele sezoane (1901-1931) a fost Grasshopers, acestia reusind sa se impuna de 7 ori. Seria cea mai lunga de succese a mai fost completata de: Servette si Young Boys, cu cate 6. Desi Grasshopers a avut seria cea mai buna dintre toate echipele inscrise la start, Young Boys a fost prima echipa care a castigat campionatul de 3 ori la rand (1908-1911).
Din anul 1931, numele competitiei se schimba in Nationalliga. Prima campioana a noului format este Lausanne Sports, formatie care se impune la capatul sezonului 1931/1932. Prima editie s-a organizat in 2 grupe a cate 9 formatii, iar echipele care voiau sa se califice in Play-off-ul pentru castigarea campionatului trebuiau sa termine pe primele doua pozitii in grupa lor. Din grupa 1 s-au calificat FC Zurich si Urania Geneva, in timp ce din Grupa a 2-a s-au calificat Grasshoper si FC Biel.
Astfel, cele 4 formatii au luat parte la turneul care decide campioana, si turneul s-a desfasurat in sistem head-to-head. La capatul celor 3 etape, campioana a fost proclamata Lausanne Sports cu 4 puncte (1 victorie, 2 egaluri), singura diferenta intre ea si ocupanta locului 2, Zurich fiind golaverajul (0 Zurich).
Din anul 1933, federatia se hotaraste sa schimbe sistemul si alcatuiesc o singura grupa, iar campioana Elevetiei va fi echipa din clasament care se va situa pe primul loc. Totodata, din acel an, se infiinteaza liga a 2-a elvetiana, ultimele 3 formatii din prima liga urmand a retorgrada in esalonul secund.
Pana in anul 1944, aceasta a fost denumirea oficiala a campionatului, urmand ca din acel an prima liga elvetiana sa isi schimbe denumirea in National League A.
Intre aceste decenii s-au intamplat multe scenarii pe prima scena a fotbalului elvetian, multe echipe cu renume precum: Grasshopper, Basel si Young Boys Berna cunoscand perioade de ascensiune, dar si de declin. In tot acest timp, situatia titlurilor de campioana s-a desfasurat in modul urmator:
1931/1932: Lausanne (2 titluri)
1932/1933: Servette Geneva (7 titluri)
1933/1934: Servette Geneva (8 titluri)
1934/1935: Lausanne Sports (3 titluri)
1935/1936: Lausanne Sports (4 titluri)
1936/1937: Grasshoper Zurich (8 titluri)
1937/1938: FC Lugano (primul titlu)
1938/1939: Grasshoper Zurich (9 titluri)
1939/1940: Servette Geneva (9 titluri)
1940/1941: FC Lugano (2 titluri)
1941/1942: Grasshoper Zurich (10 titluri)
1942/1943: Grasshoper Zurich (11 titluri)
1943/1944: Lausanne Sports (5 titluri)
1944/1945: Grasshoper Zurich (12 titluri)
1945/1946: Servette Geneva (10 titluri)
1946/1947: FC Biel (primul titlu)
1947/1948: Bellinzona (primul titlu)
1948/1949: FC Lugano (3 titluri)
1949/1950: Servette Geneva (11 titluri)
1950/1951: Lausanne Sports (6 titluri)
1951/1952: Grasshoper Zurich (13 titluri)
1952/1953: FC Basel (primul titlu)
1953/1954: FC La Chaux-de-Fonds (un titlu)
1954/1955: FC La Chaux-de-Fonds (2 titluri)
1955/1956: Grasshoper Zurich (14 titluri)
1956/1957: BSC Young Boys Berna (7 titluri)
1957/1958: BSC Young Boys Berna (8 titluri)
1958/1959: BSC Young Boys Berna (9 titluri)
1959/1960: BSC Young Boys Berna (10 titluri)
1960/1961: Servette Geneva (12 titluri)
1961/1962: Servette Geneva (13 titluri)
1962/1963: FC Zurich (3 titluri)
1963/1964: FC La Chaux-de-Fonds (3 titluri)
1964/1965: Lausanne Sports (7 titluri)
1965/1966: Zurich (4 titluri)
1966/1967: Basel (2 titluri)
1967/1968: Zurich (5 titluri)
1968/1969: Basel (3 titluri)
1969/1970: Basel (4 titluri)
1970/1971: Grasshoper (15 titluri)
1971/1972: Basel (5 titluri)
1972/1973: Basel (6 titluri)
1973/1974: Zurich (6 titluri)
1974/1975: Zurich (7 titluri)
1975/1976: Zurich (8 titluri)
1976/1977: Basel (7 titluri)
1977/1978: Grasshoper (16 titluri)
1978/1979: Servette (14 titluri)
1979/1980: Basel (8 titluri)
1980/1981: Zurich (9 titluri)
1981/1982: Grasshoper (17 titluri)
1982/1983: Grasshoper (18 titluri)
1983/1984: Grasshoper (19 titluri)
1984/1985: Servette (15 titluri)
1985/1986: Young Boys Berna (11 titluri)
1986/1987: Neuchatel Xamax (primul titlu)
1987/1988: Neuchatel Xamax (2 titluri)
1988/1989: FC Luzern (primul titlu)
1989/1990: Grasshoper (20 titluri)
1990/1991: Grasshoper (21 titluri)
1991/1992: Sion (primul titlu)
1992/1993: Aarau (3 titluri)
1993/1994: Servette: 16 titluri
1994/1995: Grasshoper (22 titluri)
1995/1996: Grasshoper (23 titluri)
1996/1997: Sion (2 titluri)
1997/1998: Grasshoper (24 titluri)
1998/1999: Servette (17 titluri)
1999/2000: St. Gallen (2 titluri)
2000/2001: Grasshoper (25 titluri)
2001/2002: Basel (9 titluri)
2002/2003: Grasshoper (26 titluri)
Incepand din sezonul 1987/1988, sistemul s-a schimbat din nou. La finalul sezonului, cele mai bune formatii mergeau in play-off-ul pentru campionat in timp ce ultimele formatii jucau in play-out-ul pentru evitarea retrogradarii.
Dupa cum puteti observa, din acest exemplu, in primul sezon s-au calificat 8 formatii pentru play-off-ul care decidea campionatul in timp ce ultimele 4 jucau play-off-ul in speranta evitarii retrogradarii.
Prima echipa care a castigat acel campionat de play-off a fost chiar formatia lider dupa sezonul regulat, Neuchatel Xamax.
Dupa aproape 60 ani,mai precis in anul 2003, federatia decide sa schimbe denumirea primei ligi in denumirea actuala, Super League.
Din anul 2003, balanta intre liderul absolut, Grasshoper , si Basel s-a redus considerabil in raport de titluri de campioana. Astfel, statisticile din acel an pana in prezent sunt urmatoarele:
In sezonul 2003/2004, primul sub noua denumire, campioana avea sa se desemneze echipa FC Basel, cu 85 puncte la finalul sezonului. Echipa s-a descurcat excelent in acest sezon si reusea sa castige primul titlu dupa 2 ani de zile. Acesta a fost cel de-al 10-lea trofeu din visteria clubului, locurile 2, respectiv 3, fiind ocupate de Young Boys Berna (72 puncte) si Servette (52 puncte). Golgeterul acelei editii a fost elvetianul Stephane Chapuisat, de la Young Boys Berna, cu 23 goluri. Media de goluri pe meci din acel sezon a fost de 3.26. Incepand din acest sezon se anuleaza si regula play-off-ului si a play-out-ului.
Echipa care a promovat din liga a 2-a elvetiana la capatul acestui sezon a fost FC Schaffhausen, in timp ce FC Vaduz a jucat barajul cu cei de la Neuchatel Xamax.
Sezonul 2004/2005 a consemnat inca un titlu pentru FC Basel, al 11-lea trofeu din istorie. Echipa s-a impus destul de lejer si in acest sezon, acestia obtinand 70 puncte la capatul sezonului. Podiumul a fost compelat de Thun, cu 60 puncte si Grasshoper cu 50 puncte. Golgeterula acestei editii a fost argentinianul Christian Gimenez, de la FC Basel, cu 27 goluri. Media de goluri pe meci din acel sezon a fost de 2.97. Echipa care a retrogradat din acel sezon a fost Servette, in timp ce echipa care a promovat din liga secunda elvetiana a fost Yverdon-Sport FC. Barajul; de promovare/retrogradare s-a disputat intre Vaduz si Schaffhausen, iar castig de cauza au avut cei de la Schauffhausen.
Sezonul 2005/2006 avea sa fie sezonul in care suprematia celor de la FC Basel avea sa fie intrerupta. Campioana in acel sezon se proclama FC Zurich, dupa un sezon in care batalia s-a dus cap la cap cu FC Basel. Cele doua formatii au incheiat la egalitate de puncte campionatul, golaverajul fiind principalul criteriu de departajare. Golgeterul acelui sezon a fost atacantul din Guinea, Alhassane Keita, cu 20 goluri marcate. Media de goluri pe meci din acel sezon a fost de 2.88. Echipa care a retrogradat in acel sezon a fost Yverdon-Sport, in timp ce echipa care a promovat in prima liga a fost FC Luzern. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre Sion si Neuchatel Xamax, iar castig de cauza au avut cei de la Sion.
Sezonul 2006/2007 s-a desfasurat aproape identic cu cel precedent. Batalia s-a dus tot intre campioana actuala, FC Zurich si echipa inceputului de deceniu, FC Basel. Castig de aceasta data a avut tot FC Zurich, echipa reusind sa castige al 11-lea titlu de campioana si egaland, totodata, rivala din acest sezon la numarul de campioane. Diferenta dintre cele doua formatii a fost de 1 punct la sfarsitul sezonului. Golgeterul acelui sezon a fost atacantul croat al celor de la FC Basel, Mladen Petric, cu 19 reusite. Media de goluri pe meci din acel sezon a fost de 2.61. Echipa care a retrogradat din Swiss Super League a fost Schauffhausen, iar echipa care a castigat Swiss Challenge League a fost Neuchatel Xamax. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre Aarau si Bellinzona, iar castig de cauza au avut cei de la Aarau (5-2 la general).
In editia 2007/2008 s-a facut rocada in ceea ce priveste prima pozitie din clasament. FC Basel a reusit sa depaseasca momentele grele din ultimii 2 ani si a castigat al 12-lea titlu de campioana. Distanta dintre ea si ocupanta locului secund, Young Boys Berna a fost de 4 puncte. Golgeterul acelei editii a fost turcul Hakan Yakin, cu 24 goluri marcate. Media de goluri pe meci din acel sezon a fost 2.90. Echipa care a retrogradat din Swiss Super League a fost FC Thun, in timp ce formatia campioana din Swiss Challenge League a fost Vaduz. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre Bellinzona si St Gallen, iar castig de cauza au avut cei de la Bellinzona (5-2 la general), acestia reusind sa razbune esecul de anul trecut.
Sezonul 2008/2009 avea sa continue batalia din anii trecuti, iar echipa care se impunea la capatul acestuia avea sa fie FC Zurich. Echipa si-a recapatat forma din urma cu 2 ani si a reusit sa castige campionatul Elvetiei cu 79 puncte, 6 puncte avans fata de locul secund, Young Boys Berna. Golgeterul sezonului a fost atacantul celor de la Young Boys Berna, Seydou Doumbia (Coasta de Fildes), cu 20 goluri marcate. Media de goluri pe meci din acel sezon a fost de 3. Formatia care a retrogradat din prima liga elvetiana a fost Vaduz, in timp ce echipa care a castigat esalonul secund a fost St Gallen. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre FC Luzern si Lugani, iar cei care ramaneau in prima liga erau cei de la FC Lugano, scor 5-1 la general.
Sezonul 2009/2010 avea sa faca tranzitia spre noul deceniu cu o formatie ce va pune stapanire pe campionatul Elvetiei in viitorii ani. Formatia despre care discutam este FC Basel, campioana in aceasta editie cu 80 puncte, cu 3 mai multe decat cei de la Young Boys Berna, o formatie care a trebuit sa accepte, ca si in ultimii ani, clasarea pe locul secund. Golgeterul editiei 2009/2010 avea sa fie acelasi Seydou Doumbia, atacantul de la FC Basel reusind sa stabileasca un record ce si in zilele noastre este in picioare, 30 goluri inscrise intr-un sezon. Echipa care a parasit prima divizie a fost Aarau, in timp ce echipa de pe primul loc in liga a 2-a a fost FC Thun. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre Bellinzona si Lugano, scor 2-1 la general, astfel ca Lugano era nevoita sa se intoarca, din nou, in a doua divizie valorica a Elvetiei.
Noul sezon avea sa continue in aceeasi nota cu cel precedentul, campioana editiei 2010/2011 fiind, inca o data, FC Basel. Ca un rezumat, sezonul a fost o lupta in 2, singura echipa care a mai emis pretentii la campionat fiind ultima formatie care s-a impus in prima liga, FC Zurich. Diferenta s-a facut doar la un punct, dar, cu toate acestea, echipa s-a incoronat pentru al 2-lea sezon consecutiv, campioana. Golgeterul acestei editii competitii a fost Alexander Frei, cu 27 goluri. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre Servette si Bellinzona, iar cei care au castigat duelul au fost cei de la Servette.
Sezonul 2012/2013 a fost un sezon in care campioana s-a decis foarte rapid. FC Basel a facut legia in acea editie, reusind sa castige campionatul cu 20 puncte avans in fata locului secund ocupat de FC Luzern. Sezonul a fost dominat cap-coada, astfel ca si primii doi marcatori ai campionatului au fost jucatori de la FC Basel: Alexander Frei (24 goluri) si Marco Streller (13 goluri). Echipa care a parasit prima liga elvetiana a fost Neuchatel Xamax, in timp ce echipa care a promovat pentru sezonul urmator a fost St Gallen. Barajul de promovare/retrogradare s-a disputat intre Sion si Aarau, castig de cauza avand cei de la Sion, 3-1 general.
Sezonul 2012/2013 a fost un sezon mai echlibrat decat precendetul, diferenta intre viitoarea campioana, FC Basel, si ocupanta locului secund, Grasshoper, avea sa fie numai de 3 puncte. Acest campionat echilibrat a produs si un nou golgeter, pentru prima data dupa multe sezoane, un mijlocas este cel care a punctat de mai multe ori, argentinianul Ezequiel Scarione, cu 21 goluri. Formatia care a retrogradat in liga a 2-a elvetiana a fost Servette, in timp ce echipa care pasea in noul sezon pe prima treapta a fotbalului elvetian era FC Aarau. Barajul de promovare/retrogradare nu s-a mai disputat din editia 2011/2012 pana in prezent, doar ultima echipa din prima echipa retrogradeaza, in timp ce prima din liga a 2-a promoveaza in Swiss Super League.
Sezonul 2013/2014 a fost castigat, asa cum va asteptati, tot de FC Basel. Echipa antrenata de Murat Yakin avea sa castige al 5-lea titlu consecutiv si al 17-lea din istorie. Diferenta intre FC Basel si ocupanta locului 2, avea sa fie de 7 puncte, o distanta mai mult decat suficienta pentru gazde pentru a nu avea emotii spre sfarsitul campionatului. Golgeterul acelei editii a fost albanezul Shkelzen Gashi, iar media de goluri pe meci a fost de 2.89. Echipa care a fost nevoita sa joace in Swiss Challenge League (liga a 2-a) a fost Lausanne Sport, in timp ce echipa care promova in prima liga era FC Vaduz.
Sezonul 2014/2015 nu a adus nici o surpriza. Formatia din Basel a dominat si de aceasta data campionatul si a reusit sa se impuna cu 12 puncte avans fata de ocupanta locului secund, Young Boys Berna. Media de goluri pe meci in acel sezon a fost 2.87. Golgeterul sezonului a fost acelasi Shkelzen Gashi, acesta punctand de 22 ori. Echipa care s-a clasat pe ultimul loc in Swiss Super League a fost FC Aarau, in timp ce formatia care a izbutit sa-si asigure tichetele pentru prima liga a fost Lugano.
In sezonul 2015/2016 FC Basel a continuat in aceeasi maniera si a dat de pamant cu concurenta, punctajul final al echipei fiind unul record, 83 puncte, cu 14 peste ocupanta locului 2, Young Boys Berna. Media de goluri pe meci a fost si ea in crestere, 3.14, iar golgeterul campionatului a fost, de aceasta data, Mounas Dabour, atacantul celor de la Grasshoper, cu 19 reusite. ”Lanterna rosie” a campionatului a fost FC Zurich, o formatie cu un palmares de invidiat, iar echipa care a intrat in prima liga a fost Lausanne.
In sezonul 2016/2017 FC Basel si-a umilit din nou concurenta, fiind echipa care s-a instalat pe primul loc din prima pana in ultima etapa a campionatului. Avansul de 17 puncte in fata celor de la Young Boys deja nu mai mira pe nimeni, iar cel de-al 8-lea titlu la rand (20 istorie) afecta grav moralul celorlalte formatii. Media de goluri pe meci din acest sezon a fost de 3.23. Golgeterul acelei editii a fost atacantul celor de la FC Basel, Seydou Doumbia, cu 20 reusite. Ultimul loc a fost ocupat in acel sezon de Vaduz, in timp ce primul loc din Swiss Challenge League era ocupat de FC Zurich, dupa doar un sezon in liga secunda.
Sezonul 2017/2018 a adus schimbarea asteptata de majoritatea microbistilor elvetieni. Dupa 8 ani in care FC Basel a pus stapanire pe aceasta competitie, Young Boys Berna a fost formatia care a oprit seria invincibila. Echipa a reusit sa castige campionatul foarte detasat, avansul fata de locul 2 fiind de 15 puncte, loc ocupat de FC Basel. Media de goluri din acel sezon a fost de 3.01. Golgeterul acelei editii a fost elvetianul Albian Ajeti, cu 17 goluri. Echipa care a retrogradat in acel sezon a fost Lausanne – Sport, iar echipa care a promovat din liga secunda a fost Neuchatel Xamax.
In sezonul 2018/2019 forma fantastica a celor de la Young Boys Berna si-a pus amprenta pe campionat, echipa antrenata de Gerardo Seaone, reusind sa isi adjudece titlul cu un punctaj record, 91 puncte. Echipa care a retrogradat in acel sezon a fost Grasshoper, iar echipa care a promovat din esalonul secund a fost Neuchatel Xamax. Din acest sezon s-a restabilit regula barajului promovare/retrogradare, iar echipele care au luat parte au fost Xamax si Schaffhausen. Xamax a fost echipa care a ramas in prima liga. Golgeterul sezonului a fost Guillaume Hoarau, cu 24 goluri.