Clasament Croatia – Desi este o tara cu o populatie destul de mica, iar cluburile croate nu se numara printre cele mai puternice ale Europei, cu toate acestea, performanta nationalei croate la Campionatul Mondial din 2018 (locul 2) a schimbat perceptia microbistilor despre valoarea campionatului acestei tari. Majoritatea fotbalistilor croati au provenit din academiile cluburilor acestei tari, au debutat si jucat in diviziile acestei tari si au urmat, asa cum era cazul, marea performanta in Vest.
Pana sa avem parte de jucatori precum Suker (golgeter CM 1998, editie in care echipa a terminat pe locul 3), Modric (Balon de Aur in 2019) sau alti fotbalisti de talie mondiala mondiala croati ca Boban, Prosinecki, Rakitic sau Boksic, fotbalul croat a traversat anumite etape pentru a putea sa ii puna pe acesti fotbalisti in valoare.
Fotbalul a aparut in foarte multe tari datorita englezilor, inventatorii acestui sport, iar Croatia nu face nici ea exceptie in acest caz. Desi au fost organizate cateva partide amicale la sfaristul secolului XIX, primele echipe infiintate ale fotbalului croat au aparut abia in anul 1903: HASK si PNISK.
Dupa aparitita primelor cluburi croate s-a infiintat si Federatia Croata de Fotbal in anul 1912. Desi in sfarsit, s-a fondat Federatia tarii, ideile acestora nu au fost puse in aplicare deoarece, in scurt timp, se declansa primul razboi mondial.
Din cate stiti de la orele de istorie, Croatia a facut parte dupa primul razboi mondial dintr-o alianta cu Serbia si Slovenia, care ulterior a purtat denumirea de Iugoslavia. Deci din anul 1918 si pana la independenta Croatiei, din anul 1991, fotbalistii si cluburuile croate si-au desfasurat activitatea in campionatul acestei aliante.
Alianta era denumita, initial, Regatul Sloveniei, Croatiei si Serbiei, astfel ca din anul 1918 si pana in 1923 cluburile din fiecare tara isi organizau propriul campionat. Revenind la Croatia, doar echipele croate puteau participa in campionatul intern astfel cele 5 campioane ale regiunii Zagreb au fost: HASK si Gradanski (1919, au impartit titlul deoarece au fost la egalitate), Gradanski (1919, 1920), HASK (1921, 1922)
Incepand cu anul 1923, cele trei tari ajung la un consens pentru ca fotbalul sa fie mai spectaculos in zona. Competitia, in sine, era una din ce in ce mai atractiva deoarece in Liga Iugoslava de Fotbal participau cele mai bune cluburi ale acestor tari. Pentru a participa la aceasta competitie, echipele croate trebuiau sa se impuna in competitiile desfasurate pe regiuni (exemplu: Zagreb 1918-1922).
La prima editie din Liga Iugoslaviei, cluburile croate au fost reprezentate de Hajduk Split si Gradanski. Succesul din prezent era predestinat inca de atunci, prima campioana a competitiei fiind chiar o echipa croata, Gradanksi (1923).
Desi sistematizat aceasta competitie era una europeana, sa nu uitam totusi ca cele trei tari reprezentau o comunitate, astfel ca prima formatie croata calificata intr-o competitia din afara granitelor a fost Hajduk Split (in 1927). Paradoxal, nici un club croat nu a mai castigat de la debutul ligii Iugoslave, insa exact cand s-a organizat prima competitie europeana, Minerva Cup, campioana acestei aliante a venit din Croatia.
Din pacate pentru aceasta alianta, Hajduk Split s-a facut de ras la prima apartie, echipa croata fiind invinsa de formatia austriaca, Austria Viena, cu 9-1 la general.
Cluburile croate au continuat sa se impuna in liga Iugoslava si in periaoda urmatoare (1928-1930), insa au mai avut sansa doar o data, in 1928 sa reprezinte comunitatea in Mitropa Cup. Nici in 1928 nu au avut sorti de izbanda, competitia fiind castigata in acea editie de echipa ungara, Ferencvaros.
Cluburile din Serbia si Croatia si-au impartit rand pe rand trofeele in Liga Iugoslava pana la suspendarea competitiei din 1940, din cauza celui de-al doilea razboi mondial.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Iugoslavia s-a dezvlotat treptat, astfel ca tot mai multe cluburi din alte tari amenintau suprematia croatilor in aceasta competie. Totusi, chiar daca cluburile s-au inmultit, acest lucru a ajutat la dezvoltarea fotbalului croat din prezent.
Desi nu s-au impus in primul sezon a noului format, succesul unui club croat nu s-a lasat prea mult asteptat, Dinamo Zagreb spargand gheata in sezonul 1946/1947. Echipa croata a fost superioara unor formatii din Serbia, Bosnia, Macedonia sau chiar italiene.
Chiar daca nu au putut sa tina pasul in aceasta competitie cu cluburile sarbesti, croatii nu au avut o prestatie dezamagitoare in cele peste 40 editii disputate in istorie. Cele doua formatii care au ridicat valoarea fotbalulului croat in aceasta liga au fost Hajduk Split si Dinamo Zagreb.
Hajduk Split a fost formatia croata care a ridicat deasupra capului trofeul de campioana de cele mai multe ori, ”Albii” fiind pe prima treapta a acestei competitii de 7 ori: 1950, 1952, 1955, 1971, 1974, 1975, 1979. Pe langa succesul acestora, si Dinamo Zagreb a mai completat titlul din ’47, cu inca 3 ocazii: 1954, 1958, 1982.
Poate nu vi se par performante asa importante, insa facand o comparatie cu celelalte tari componente, acestia s-au situat destul de bine. Dintre celelalte tari participante,doar Bosnia a castigat 3 titluri, Macedonia, Muntengru si Slovenia neavand niciun trofeu.
Ei bine, dupa declararea independentei din 1991, Croatia a avut sansa de a-si proclama in fiecare sezon campioana.
Toti microbisitii au asteptat, cu ardoare, primul sezon al fotbalului croat dupa acordarea independetei, astfel ca echipa campioana din acel sezon avea sa fie foarte populara in acea perioada. La startul primei editii s-au alineat la start 12 formatii. Campionatul s-a desfasurat in sistem tur-retur, astfel ca la capatul acelui sezon, prima campioana a primei ligii croate a iesit Hajduk Split.
In sezonul din 1993, rivalii de la Croatia Zagreb (denumirea din acea vreme a celor de la Dinamo Zagreb) nu a vrut sa piarda din popularitate in fata celor de la Hajduk Split si reuseau sa castige titlul, pierzand doar 2 etape. Numarul echipelor s-a inmultit in aceasta editie, nu mai putin de 16 echipe fiind alineate la start. Hajduk Split a trebuit sa se multumeasca doar cu locul secund.
Rocada se producea in sezonul 1994, atunci cand Hajduk Split reuseau sa se regrupeze si sa castige titlul de campioana cu 50 puncte, la doar 1 punct avans fata de locul doi, NK Zagreb. Federatia a luat masuri in acest sezon, si din cele 18 echipe prezente la inceputul campionatului, ramaneau doar 14. Pazinka, Dubrava, Dubrovnik si Radnik au trebuit sa se accepte participarea in liga secunda din editia viitoare.
Editia din 1995 se desfasura cumva la indigo, deoarece tot Hajduk Split castiga titlul de campioana si in acest sezon, avand avantaj doar de un punct peste rivala, Dinamo Zagreb. Federatia a schimbat din nou formatul, la start fiind acceptate 16 formatii, insa doar primele 12 pozitii le ofereau echipelor o prezenta si in sezonul urmator de HNL (prima liga de fotbal a Croatiei).
Dupa doua editii in care cei de la Hajduk Split s-au impus in campionatul croat, cei de la Croatia Zagreb s-a impus in editia din 1996, razbunand astfel esecul inregistrat in sezonul precedent. Succesul a fost cu atat mai frumos, cu cat in acel sezon s-a implementat, pentru prima oara, sistemul de Play-off si de Play-out. Primele 6 formatii s-au calificat in campionatul pentru titlul de campioana, in timp ce urmatoarele 6 formatii s-au luptat pentru a evita retrogradarea in liga secunda.
Daca in urma cu un sezon, jucatorii din campitala Croatiei au luat campionatul la puncte, sezonul 1996/1997 a oferit pentru prima data o campioana categorica: Croatia Zagreb, 81 puncte (20 puncte avans fata de locul 2, Hajduk Split). Federatia croata a stabilit un format diferit pentru acel sezon, Play-off-ul fiind anulat. Desi campionatul s-a jucat tur-retur, la capatul celor 30 etape, locurile 11-13 jucau un baraj pentru evitarea retrogradarii, in timp ce locurile 14-16 retrogradau automat. Primele 10 locuri au fost decise in urma celor 30 etape.
Editia din 1997/1998 s-a schimbat din nou, iar cluburile adoptau din nou sistemul implementat in urma cu doua sezoane. La capatul acelui sezon, cele 6 formatii care s-au calificat in play-off au fost: Croatia Zagreb, Hajduk Split, NK Zagreb, Hrvatski Dragovoljac, Osijek si Zadarkomec. In play-out au jucat: Rijeka, Varteks, Slaven Belup, Mladost 127, Samobor, Sibernik. Echipa care a luat titlu a fost tot Croatia Zagreb, in timp ce Samobor pica in liga secunda.
Ultima editie a acelui deceniu a adus aceeiasi campioana, Croatia Zagreb, pentru a 5-a oara consecutiv. Bizar sau nu, in acel sezon probleme nu le-au pus cei de la Hajduk Split, ci cei de la Rijeka, acestia terminand campionatul pe locul secund, la doar un punct in spatele campioanei. Federatia dorea sa le ofere mai multe sanse formatiilor din liga secunda, astfel ca in aceasta editie au retrogradat doua echipe: Zadarkomerc si Mladost 127.
Daca v-ati gandit ca lucrurile se vor schimba incepand cu anul 2000, va spunem ca va inselati. Singurul lucru important care s-a petrecut in primul sezon al secolului XXI a fost schimbarea denumirii campioanei, din Croatia Zagreb in Dinamo Zagreb. Din punct de vedere fotbalistic, ”Albastrii” nu au prea multe emotii in acest sezon , reusind sa domine tot campionatul.
Supriza avea sa se petreaca in sezonul 2000/2001. Desi Dinamo Zagreb a dominat sezonul regulat, la capatul Play-off-ului acestia se vedeau, in premiera dupa multi ani, invinsi. Esecul a fost greu de acceptat, deoarece rivalii din Split, Hajduk, le-au furat titlul in mod caracteristic, un punct avans. Marsonia a fost cea mai slaba echipa a acelui sezon si au retrogradat in liga a 2-a.
Ivica Olic, un atacant care a jucat la multe echipe importante pe ”Batranul continent”, precum Bayern Munchen, Hamburger SV, Wolfsburg sau TSKA Moscova avea sa scrie o pagina de istorie in sezonul 2001/2002. Atacantul croat a contribuit decisiv la castigarea titlului lui NK Zagreb, primul si ultimul din istorie. Performanta este cu atat mai mare, cu cat echipa sa reusea sa opreasca suprematia gigantilor pentru prima data de la infiintarea campionatului croat de fotbal.
Tot Olic a fost decisiv si in sezonul viitor, dar de aceasta data acesta a iesit golgeterul campionatul in tricoul celor de la Dinamo Zagreb. Echipa s-a impus la capatul sezonului cu un punctaj de 78, cu 8 mai multe decat locul 2, Hajduk Split. Echipele care s-au clasat pe ultimele doua locuri in Play-out sunt: Pomorak si Sibernik.
Sezonul 2003/2004 a fost o editie disputata, iar fanii celor de la Hajduk Split au fost cei care au sarbatorit titlul de campioana. Acestia s-au duelat pana la sfarsitul campionatului cu cei de la Dinamo Zagreb, cele doua echipe avand un avans de peste 30 puncte fata de locul 3.
In 2005, Hajduk nu a avut o soarta usoara desi Dinamo Zagreb a ratat Play-off-ul. Cei care au pus presiune constanta au fost cei de la Inter Zapresic, insa acestia nu au putut repeta performanta celor de la NK Zagreb, din anul 2002.
Daca pana in anul 2005, situatia titlurilor de campioana se decidea, in 90% dintre cazuri intre Dinamo Zagreb si Hajduk Split, acest raport avea sa sufere modificari seriose din acel sezon. Cei de la Dinamo Zagreb au avut un management mai capabil decat cel al rivalilor Hajduk si au stiut sa profite la maximum de resursele pe care le poate utiliza o echipa dintr-un campionat nu foarte popular al Europei. Atat prezentele constante in competitiile europene(o reteta financiara perfecta) plus titlurile pe banda rulanta (sansa de a avea la dispozitie cei mai buni jucatori croati) au transformat aceasta formatie intr-un brand national. Cei de la Hajduk Split le-au mai pus probleme pana in 2012, insa din acel sezon situatia financiara a inclinat decisiv balanta.
Singura formatie care i-a furat un titlu celor de la Dinamo Zagreb pana in prezent a fost Rijeka, in anul 2017, insa cei din capitala au stiut sa gestioneze aceasta situatie si s-au impus in editiile urmatoare (2018, 2019).
Titluri nationale: Dinamo Zagreb (20), Hajduk Split (6), NK Zagreb (1), Rijeka (1)
Cele mai multe aparitii: Jakov Surac – 453
Golgeter all-time: Davor Vugrinec – 146
Dinamo Zagreb – semifinala Cupa Cupelor (1962)
Hajduk Split – semifinala Cupa Cupelor (1973)
Hajduk Split – sfert de finala Cupa Campionilor Europeni (1976)
Hajduk Split – sfert de finala Cupa Campionilor Europeni (1980)
Hajduk Split – semifinalista Cupa Uefa (1984)
Hajduk Split – sfer de finala UCL (1994)