Chelsea – Manchester United – Tur – Retur

Chelsea – Manchester United – Batalia pentru titlurile interne se desfasoara de peste un secol in cea mai populara tara a Marii Britanii, astfel ca anumite formatii au creat rivalitati intre ele tocmai din aceasta dorinta. Exemplul perfect este confruntarea Chelsea vs Manchester United, care care nu incadreaza in notiunea traditionala de derby, dar care, cu trecerea timpului, a ajuns sa fie considerata una dintre cele mai importante partide ale fotbalului englezesc.

Chelsea – Manchester United – Cum a pornit aceasta rivalitate?

Manchester United este un club fondat in anul 1878 la initiativa unor muncitori de la depozitul Lancashire and Yorkshire Railway din Newton Heath. Initial denumit Newton Heat, preluand numele companiei feroviare, primii ani si i-a petrecut mai mult timp in esalonul secund al fotbalului din aceasta tara.

Denumirea actuala a formatiei din nord-vestul Angliei si a culorilor s-a produs in anul 1902, atunci cand John Henry Davies a hotarat sa investeasca in acest club sportiv. Intrucat echipa se afla intr-un moment critic, obiectivul principal impus lui Ernest Mangnall a fost acela de a promova echipa in prima divizie a tarii.

Pana in anul 1905 echipa preluata de managerul englez nu reusise acest lucru, desi a terminat constant in prima parte a clasamentului, insa inainte de continua povestea Diavolilor Rosii ne oprim in acest an, deoarece la Londra se infiinta in data de 10 martie sub investitia lui Gus Mears un nou club, denumit Chelsea.

Clubul omului de afaceri englez a fost inscris cu succes in liga secunda de fotbal, astfel ca la data de 25 decembrie 1905 era programata prima intalnire din istorie, Manchester United vs Chelsea. Partida s-a disputat pe terenul alb-rosiilor, scorul partidei incheiandu-se la egalitate, 0-0.

Desi incepand cu anul 1907 acest duel s-a mutat si in Premier League, putem afirma, chiar daca riscam sa parem subiectivi, ca primele semne de tensiune intre cele doua cluburi s-au produs la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului trecut, mai exact anii ’50.

Chiar daca Manchester United mai cucerise cateva trofee interne si in trecut, cu precadere intervalul 1907-1912, cand obtinusera toate trofeele puse in joc in tara la acea vreme, istoria bogata a clubului din prezent se leaga de la numirea lui Matt Busby pe banca acestora (1945).

Manchester United – Chelsea – Adversar pe masura

Dupa cateva sezoane in care sub comanda managerului scotian echipa a pierdut titlul la mustata, deceniul urmator avea sa fie unul mult mai glorios. Stan Pearson, Jack Rowley, Tommy Taylor sau bine-cunoscutul Bobby Charlton au fost doar cativa dintre jucatorii care au ajutat la castigarea a 3 titluri nationale, 3 Supercupe ale Angliei si la participarea in doua semifinale la rand de Cupa Campionilor Europeni.

Pe langa echipele clasice care le faceau viata grea in fiecare sezon al campionatului Angliei, precum Liverpool si Arsenal, in acest deceniu cei de la Manchester United au trebuit sa isi gaseasca energia necesara pentru a se duela si cu Wolverhamton si Chelsea, doua campioane in premiera ale tarii.

Daca despre ”lupi” nu este cazul sa vorbim acum, ne ramane de aflat felul in care Chelsea a reusit primul titlu de campioana a tarii din visterie. Ei bine, in anul 1952 pe banca clubului londonez era numit fostul mare atacant al clubului Arsenal, Ted Drake. Acesta a implementat noi idei la club, abordate atat pe terenul de joc cat si in afara lui.

Ambele au pe banca doi tehnicieni valorosi

Din punct de vedere al stilului de joc, managerul a decis ca echipa condusa de catre el sa aibe un joc de posesie mult mai imbunatatit, iar in politica de transferuri a decis sa aduca jucatori din divizii inferioare, dar care dadeau totul pentru club, in schimbul aducerii unor jucatori cu renume, dar care nu garantau ca vor face performanta si la aceasta formatie. Tot meritul britanicului este acela si din punct de vedere al sustinerii din afara terenului de joc, cerandu-le suporterilor sa fie mai patimasi, inlaturand, totodata, imaginea de pensionari, asa cum era poreclita echipa.

Munca sa a fost una care a dat rezulate pe parcurs, drept dovada si titlul castigat in 1955, corelat cu cresterea in propia academie a lui Jimmy Greaves, jucator ce detine si pana in prezent recordul de goluri marcate intr-un singur sezon competitional, 43 (editia 1960-1961).

Chiar daca Manchester United a mai obtinut un numar deloc de neglijat de trofee, printre care si Cupa Campionilor Europeni (1968), rivalitatea dintre cele doua cluburi s-a mai stins in deceniile urmatoare. Nu putem da vina, intru-totul, pe Chelsea deoarece aceasta confruntare a mai scazut din intensitatea cu care era urmarita in anii ’50 pe deceniile mai putin glorioase din viitor caci nu este chiar asa. Este drept ca Albastrii promiteau mult mai mult dupa acel titlu castigat, insa cele doua trofee obtinute din Regat (Cupa Ligii – 1964; Cupa Angliei -1970) plus primul trofeu european obtinut chiar in finala cu marele Real Madrid (European Cup Winners Cup – 1971) nu sunt distinctii pe care oricare club le-ar putea atinge.

Chelsea – Manchester United – Doar trofeele conteaza

Aceste rezultate care par sub standardele actuale nu aveau sa se inregistreze la nesfarsit, astfel ca ultima parte a secolului trecut avea sa inregistreze progresele asteptate. Daca Manchester United avea parte de o perioada de stabilitate prin castigarea titlului in 1993, primul din mandatul lui Alex Ferguson, numit la echipa din 1986, Chelsea s-a redresat datorita lui Ken Bates, finantatorul preluand in anul 1982 o echipa cu probleme fianciare reale.

Actionarul britanic al londonezilor a adus pe banca tehnica fosti fotbalisti cu renume in fotbalul mondial, precum Ruud Gullit sau Gianluca Vialli, rolul acestora de a ajuta clubul sa primeasca ceea ce le lipsea de ceva timp, spiritul de invingator, fiind indeplinit cu succes.

Dupa un final de deceniu in care aceste doua formatii reuseau sa atinga multe obiective pe care si le-au indeplinit ceea ce a urmat dupa anii 2000 trecea aceasta confruntare la nivelul urmator.

Este adevarat ca Chelsea isi revenise, gratie titlurilor din intervalul 1996-2000 (Cupa Angliei – 1997, 2000 ; Cupa Ligii – 1998, Uefa Cup Winners Cup – 1998 si Supercupa Europei – 1999), insa cum puteau Albastrii sa le raspunda Diavolilor cand acestia dadeau de pamant cu rivalii in Premier League, 6 titluri in Premier League in intervalul 1993-2000 si obtineau si cel mai important trofeu european in anul 1999, dupa succesul cu Bayern Munchen.

De la egal la egal pentru suprematie

Cu toate acestea, renasterea lui Chelsea, daca o putem numi asa, a fost suficienta pentru a-l convinge pe rusul Roman Abramovich sa cumpere clubul in anul 2003 pentru suma de 140 milioane de euro.

Noul patron al clubului din sud-vestul capitalei nu preluase acest club doar pentru a-si face o imagine, iar Giggs, Scholes, Ferdinand sau Neville aveau sa se convinga de acest lucru in foarte scurt timp.

Au fost investitii uriase facute de catre ambele echipe, iar jucatorii adusi si-au facut treaba cu varf si indesat caci Chelsea si Manchester United au fost cele mai bune echipe ale tarii din acel deceniu. Rivalitatea dintre ele a fost dusa si peste granite, iar finala de Champions League din 2008, una despre care vom vorbi putin mai tarziu, le-a adus pe cele doua echipe fata in fata.

Desi in ultimul deceniu Manchester City a fost formatia cea mai puternica din Regat, cu siguranta fanii acestor doua echipe nu au fost dezamagiti. Au venit in continuare destul de multe trofee interne si nici pe plan european nu au suferit prea mult, ambele reusind sa castige Europa League in aceasta perioada. Suporterii de pe Old Trafford, respectiv Stamford Bridge s-au bucurat si o fac in continuare de unii dintre cei mai valorosi jucatori din lume, iar acest avantaj va genera in viitorul apropiat si alte trofee.

Chelsea – Manchester United – Statistici

In continuare dorim sa va prezentam cateva meciuri  dintre cele doua echipe care au adus multi simpatizanti in randul acestora, dar pana a ne indepta atentia catre acestea dorim sa va afisam o statistica ce ne arata care este situatia exacta a acestei rivalitati:

• Premier League (152 meciuri) : Chelsea (45 victorii) -Egal (45 meciuri) – Manchester United (62 victorii)
• Champions League (3 meciuri) : Egal (un meci) – Manchester United (doua victorii)
• Championship (4 meciuri) : Egal (3 meciuri) – Manchester United (o victorie)
• FA Cup (16 meciuri) : Chelsea (5 victorii) – Egal (doua meciuri) – Manchester United (9 meciuri)
• League Cup (6 meciuri) : Chelsea (doua victorii) – Egal (un meci) – Manchester United (3 meciuri)
• Community Shield (5 meciuri) : Chelsea (o victorie) – Egal (3 meciuri) – Manchester United (o victorie)
• Total (186 meciuri) : Chelsea (53 victorii) – Egal (55 meciuri) – Manchester United (78 victorii)

Chelsea vs Manchester United – Meciuri tari din acest secol

Manchester United Chelsea 1-3 / Premier League (2005)

Prima confruntare pe care am selectat-o in lista noastra se desfasura in runda cu numarul 33 din Premier League, pe Old Trafford (stadionul lui Manchester United). Situatia era aproape hotarata in campionat, cu Manchester United pe loc de Champions League, iar Chelsea campioana, in premiera, dupa 6 decenii.

Cu toate acestea, echipa lui Sir Alex Ferguson nu accepta sa le dea ocazia oaspetilor de a fi doar la un pas de titlul de campioana dupa acest meci, astfel ca aveam parte de o noua intalnire tenstionata.

Desi facuse un campionat perfect. trupa lui Mourinho se vedea in corzi in acest inceput de partida, Cristiano Ronaldo fiind cel care ameninta cel mai des poarta lui Cudicini.

Aceste atacuri aveau sa lase semne si pe tabela de marcaj, caci in minutul 7 pustiul, la acea vreme, Rooney nu a stat prea mult pe ganduri si a tras la poarta, executia sa regasindu-l pe van Nistelrooy pe traiectoria sa. Un varf veritabil precum olandezul nu a ratat sansa oferita si a pus latul pentru 1-0 in favoarea Diavolilor Rosii.

Fara a mai avea luxul de a lovi pe contraatac, Chelsea a trebuit sa reintre prin alte modalitati in parte, dar in minutul 17 reuseau cu succes acest lucru. In lipsa de solutii deoarece gazdele se aparau compact si foarte sus, Thiago a riscat si el un posibil atac ratat, insa executia sa de la aproximativ 30 metri l-a lasat spectator pe goalkeeperul Carroll. O executie pe care rar a reusit-o in carierea mijlocasul defensiv, dar care acum valora destul de mult.

Un titlu venit dupa 50 ani

Nemultumiti de primirea golulului, formatia din Manchester s-a napustit in atac, insa era cat pe ce sa fie penalizata, pe contraatac, insa sutul lui Joe Cole s-a dus la o palma de stalpul portii, scorul la pauza fiind egal, 1-1.

Actul secund a inceput tot cu United avand initiativa, insa transversala se opunea la incercarea de la mare distanta a lui Fletcher.

Dupa o ora de joc, spectatorii asistau la scenariul pe care nu-l doreau la inceputul reprizei. Cu o aparare prinsa foarte avansata, o pasa la islandezul Gudjohnsen a fost tot ceea ce era necesar pentru ca atacantul sa finalizeze cu o scarita peste portarul nord-irlandez.

Totul s-a naruit pentru gazde in minutul 82, atunci cand Joe Cole relua in plasa, din cativa metri, centrarea conationalului Frank Lampard. A fost un gol venit pe o tactica foarte bine aleasa de catre portughezul de pe banca lui Chelsea, caci, spre deosebire de alte partide, in care ar fi ales sa se apere cu toate liniile aproape de careu, de aceasta data baietii sai au stat foarte sus in teren, de aici si recuperarea, intr-o zona periculoasa pentru adversari, a mijlocasului cu numarul 8 londonez.

Chelsea Manchester United 1-1 (5-6 dupa lovituri de departajare) / Champions League (2008)

Poate meciul marcant al deceniului trecut intre Chelsea si Manchester United s-a desfasurat la data de 21 mai 2008. Este vorba despre confruntarea din finala Champions League, prima finala 100% englezeasca din istoria competitiei. Intrucat cele doua echipe se cunosteau atat de bine din campion, finala de la Moscova era trecuta cu semnul intrebarii in ceea ce priveste posibila castigatoare.

Startul finalei a adus doua echipe tematoare, cu actiuni desfasurare minutios, presiunea trofeului spunandu-si cuvantul. Nu am avut vreo faza importanta de gol, dar prima de acest gen era si fructificata. Nu a fost o eroare a linie defensive a lui Chelsea, doar ca centrarea lui Wes Brown i-a pus perfect in valoare detenta lui Cristiano Ronaldo, golgheterul acestei echipe trimitand necrutator pentru portarul Cech, in minutul 26.

Chelsea a ripostat imediat, prin lovitura de cap a lui Ballack, insa van der Sar a avut o interventie pe cinste la acea actiune.

La poarta adversa, Tevez si Carrickl il puneau si ei la mare incercare pe goalkeeperul londonezilor, insa nici acesta nu se lasa mai prejos, tinandu-i pe coechiperii lui in partida.

Exact inaintea pauzei, Chelsea reusea sa puncteze atunci cand avea mai multa nevoie. Un sut al lui Essien de la mare distanta l-a lovit pe Ferdinand in spate, Lampard a fost primul pe faza si, beneficiind de faptul ca portarul olandez a alunecat, a punctat sigur, pe centrul portii.

La cativa centrimentri de prestigiosul trofeu

In repriza secunda s-a jucat cu multa dorinta, specific unei finale, insa Albastrii au fost de aceasta data cei care erau mai periculosi pe faza de atac. Nu s-a reusit inscrierea golului decisiv, caci majoritatea incercarilor au fost trimise in afara cadrului portii, astfel ca a fost nevoie de reprize suplimentare in incercarea de a se decide castigatoarea.

In primele minute ale primei reprize de prelungiri, formatia lui Avram Grant era cat pe ce sa se desprinda pe tabela, insa incercarea lui Frank Lampard a izbit doar bara transversala, mare noroc pentru United, caci van der Sar era batut de mult.

Repriza avea sa ofere si o mare ocazie pentru Manchester, insa sutul lui Giggs a fost respins in corner de capitanul Terry, dupa ce Cech era depasit de faza.

Ultima repriza a finalei a adus numai tensiune, Drogba fiind eliminat in minutul 116, cele doua formatii ajungand, in cele din urma la loviturile de departajare.

S-a mers cap la cap pana la 2-2, acolo unde Cristiano Ronaldo a ratat, iar Terry a avut sansa de a aduce primul trofeu din istorie pentru londonezi. Din pacate pentru acesta a alunecat in momentul executiei, mingea s-a dus in stalpul din stanga al portii, astfel ca seria a continuat. Anelka a fost cel caruia i-a tremurat genunchii in momentul executiei, astfel ca Man U devenea campioana Europei in anul 2008.

Chelsea – Manchester United 2-2 (4-1 dupa lovituri de departajare) / Supercupa Angliei (2009)

Campioana Angliei, Manchester United, si campioana Cupei, Chelsea Londra, aveau sa intalneasca intr-un nou thriller in primul meci oficial al editiei 2009/2010. Era vorba de Supercupa Angliei (Community Shield) si chiar daca nu erau la capactitate maxima, nu doreau sa piarda trofeul in detrimentul rivalilor.

Desi partida de pe Wembley a inceput cu o mare ocazie ratata de Chelsea, dupa ce Evra a scos de sub bara executia lui Ivanovic, acest semnal de alarma a fost foarte bine primit de catre trupa lui Ferguson.

Doar 10 minute de la startul partidei au trecut pentru ca publicul de pe una dintre cele mai frumoase arene ale tarii sa fie conectati total la partida. Nani a incercat o actiune individuala in flancul stang, iar dupa un dribling in interior a hotarat ca este cazul sa ameninte poarta lui Cech. Racheta sa de la distanta s-a dus exact in coltul lung al portii, o executie ce l-a facut mandru si pe Cristiano Ronaldo, predecesorul lui Nani la club pe acea pozitie.

Dupa acest gol s-a jucat in continuare deschis, cu ocazii foarte mari de ambele parti. Malouda a fost primul care a ratat, voleul sau din cativa metri fiind trimis complet eronat, pentru ca apoi Berbatov sa rateze si el din pozitie de 1 la 1 cu Cech. Anelka a avut ultima ocazie importanta a reprizei, insa sutul sau din afara careului s-a dus foarte aproape de buturile lui Foster.

Cech, imperial in fata Diavolilor Rosii

La putin timp de la reluarea jocului, incercarile repetate ale londonezilor aveau sa gaseasca in sfarsit solutia. Englezul Foster a reusit sa-l impiedice pe Drogba sa puncteze cu capul la faza golului, insa respingerea sa s-a dus pe fruntea lui Carvalho, iar din acea pozitie un fundas nu rateaza prea des. Nu a fost cazul nici aici, iar finala ramanea deshisa oricarui rezultat.

Cu 20 minute inaintea finalului partidei, fanii echipei din capitala erau cu adevarat in delir. Un contraatac i-a dat sansa lui Lampard de a avea cateva secunde la dispozitie inainte de a suta din marginea careului. Executia sa a fost una foarte puternica, caci incercarea goalkeeperului advers de a respinge s-a dus in stalpul din stanga si de acolo putini centimetri, dar suficienti, in spatele liniei portii.

A continuat sa se joace pe contre in putinele minute ramase, insa Rooney si-a pastrat cumpatul in minutul 90+2 trimitand balonul peste Cech, executie ce asigura, din nou, 30 minute de joc.

Nici acestea nu au fost suficiente pentru a se decide castigatoarea, astfel s-a mers la loviturile de departajare. Cu un Cech imperial si cu executii curate, cei de la Chelsea au fost cei care au zambit de aceasta data la finalul loteriei.

Chelsea – Manchester United 3-3 / Premier League (2012)

Acel sezon in care Chelsea castiga, in premiera, Liga Campionilor, nu avea sa fie unul fel de stralucit si in campionat. Inaintea acestei confruntari din etapa cu numarul 24, formatia londoneza avea dupa mult timp probleme cu ocuparea unui loc de Champions League, in timp ce United era in lupta directa cu Manchester City pentru titlul de campioana.

La prima vedere United era favorita, forma ii dadea acest drept, insa fiind o confruntare pe Stamford Bridge (stadionul lui Chelsea) situatia nu mai era asa de clara.

O formatie deziluzionata, asa cum era privita echipa londoneza in acea perioada, avea sa dea o replica pe masura in acest duel. Primul gol al intalnirii a venit in minutul 36, dupa ce centrarea din flancul drept al lui Sturridge a fost deviata nefericit, in proprie poarta, de fundasul Evans.

A fost o repriza mai putin spectaculoasa, insa ocaziile existente i-au pus la mare incercare pe De Gea si Cech, doi goalkeeperi in forma in prima parte a meciului.

Echipa lui Ferguson venea decisa sa intoarca partida in favoarea lor, insa doar dupa cateva secunde vedeau, neputinciosi, cum distanta se marea. A fost o actiune pe filiera spaniola, una neobisnuita de altfel, deoarece Mata a fost cel care s-a aflat la capatul centrarii lui Torres. Sutul naprasnic din voleu nu i-a dat nici o sansa omologului din poarta lui United, astfel ca din minutul 46, Chelsea – United era 2-0.

Patru minute mai tarziu, dezastrul era complet pentru oaspeti, dupa ce David Luiz marca si el cu capul dintr-o lovitura libera.

Era 3-0 si nici cel mai optimist suporter al Diavolilor nu mai spera la mare lucru din acest duel.

Fanii lui United au sarbatorit cat pentru un trofeu

Fara a mai avea ceva de pierdut, United a fost mai relaxata in urmatoarele minute, iar acesta stare i-a ajutat sa isi gaseasca echilibrul. Sturridge l-a faultat in careu pe Evra in minutul 58 ce a rezultat o lovitura de pedeapsa in favoarea oaspetilor. Rooney a trimis in vinclu si mai aveam parte de jumatate de ora in care Manchester putea sa mai spere.

Formatia lui Villas Boas comitea o noua greseala in minutul 69, penalty din nou pentru adversari. Si de aceasta data, decarul lui United a transformat fara emotii si distanta ramanea doar de un gol pe tabela.

Impinsi de la spate de catre suporteri, Albastrii au incercata sa se despinda in castigatoare in final de meci, insa executia lui Essien nu era indeajuns de buna pentru a-l bate pe De Gea.

Incercarea Diavolilor de a obtine macar un punct in acest duel nu a fost in zadar deoarece in minutul 84, Chicharito puncta cu capul dupa o centrare ca la carte trimisa de Giggs. Scor final 3-3, in care efortul si dorinta au compensat lipsa de luciditate in randul baietilor lui Ferguson.

Chelsea – Manchester United 2-2 / Premier League (2018)

Duelul din runda cu numarul 9 din editia de Premier League 2018/2019 se anunta unul la fel de aprig, mai ales ca Jose Mourinho, de aceasta data in ipostaza de antrenor al lui United, dorea sa castige pentru prima oara pe echipei unde se consacrase in fotbalul britanic.

Portughezul nu era la prima incercare de acest gen, drept dovada si linistea din joc al celor de la Chelsea din primele minute de joc. Prima sansa de gol a avut-o Willian, in minutul 10, insa lovitura libera executa de la marginea careului s-a dus cu mult peste poarta lui De Gea.

Daca din postura de finalizator brazilianul nu se descurcase asa cum isi dorea, acestuia i s-a potrivit manusa rolul de servant zece minute mai tarziu. Tot cu o faza fixa amenintau Albastrii poarta adversa, dar de aceasta data chiar reuseau sa puncteze pe tabela. Mingea venita din corner s-a dus exact pe fruntea lui Rudiger, iar stoperul german deschidea scorul dupa 20 minute de joc.

A fost un prim act mai putin ofertant din punct de vedere al ocaziilor de gol, insa actul secund avea sa compenseze cu varf si indesat.

Putea fi un avantaj dublat pentru londonezi la doar doua minute de la iesirea de la cabine, insa din intoarcere Morata nu a mai forta si precizia necesara sa-l invinga pe De Gea.

Egal smuls la ultima faza a meciului

Dupa un atac ce nu parea sa se mai termine la poarta lui Kepa, prima ocazie importanta a lui United avea sa fie concretizata. Dupa ce au scapat, initial, la sutul lui Mata, mingea a ajuns in cele din urma la Young, a carui executie a fost respinsa pana la Martial, sansa ce nu a fost ratata de atacantul francez.

Chelsea putea sa preia inca o data conducerea, insa lovitura de cap a lui Luiz s-a dus de putin pe langa poarta lui United, in minutul 65.

Au fost minute mai bune pentru trupa lui Sarri, insa sutul foarte bun al lui Kante avea sa fie respins cu un plonjon pe cinste a lui De Gea.

Impotriva a ceea ce vedeam Stamford Bridge, tot echipa din Manchester avea sa puncteze in aceasta repriza. Acelasi Martial facea unul dintre meciurile sezonului, executia sa din minutul 73 lasandu-l fara replica pe Kepa.

Trupa lui Mourinho a preferat sa conserve rezultatul si a fost doar la cateva secunde a izbuti victoria, insa in ultimul minut de prelungire Barkley avea sa aduca un punct meritat, spunem noi, pentru Chelsea, la o ultima faza in care gazdele ratasera doua sanse uriase.

Chelsea – Manchester United 0-2 / Premier League (2020)

Poate ca aceasta partida nu isi merita locul in aceasta lista, caci au fost dueluri cu o incarcatura mai mare de emotie pentru fani in trecut, insa dupa atata istorie a acestei confruntari, merita sa avem si o partida cat mai apropiata de prezent.

Intrucat Liverpool a spulberat competitorii in editia 2019/2020 de Premier League, iar pe plan european aceste echipe nu pareau sa aiba puterea de altadata de a se impune, aceasta confruntare din runda cu numarul 26 insemna, pe langa o victorie de prestigiu, o sansa de a se apropia cat mai mult de un loc de Champions League.

Intrucat erau obiective pentru care sa lupte si in acest duel, aceasta confruntare de pe Stamford Bridge se anunta una extrem de importanta. Prima ocazie a partidei i-a apartinut tanarului Reece James, in minutul 6, dar executia acestuia s-a dus la o palma de buturile lui De Gea.

Audienta de pe arena londoneza era multumita de jocul elevilor lui Lampard in prima repriza si chiar daca primul act se termina la egalitate, tot aveau sperante, in urma a ce urmarisera, ca vor triumfa in acest duel. Cu toate acestea, fotbalul este imprevizibil uneori, iar ultimul minut regulamentar al primei reprize demonstra inca o data acest lucru. O centrare din flancul stang l-a gasit perfect pe singurul om al lui United din careul de pedeaspsa al celor de la Chelsea, iar Martial trimitea cu capul fara vreo sansa pentru Caballero, asemenea unui varf clasic al anilor 2000.

Elevii lui Solskjaer dau dovada de caracter

Albastrii au venit montati de la cabine, iar dupa o ocazie a lui Batshuay, Zouma relua in plasa lui De Gea, dupa o lovitura de la colt. In urma consultarii VAR (Video Assistant Referee), s-a constatat un fault in atac asupra lui Williams, iar reusita a fost anultata.

Nu doar gazdele erau periculosi la fazele fixe in acest derby, caci in minutul 66 o centrare a lui Bruno Fernades a fost de tot ce avea nevoie Harry Maguire pentru a dubla avantajul echipei lui Solskjaer.

Chiar daca scorul de pe tabela era unul aspru pentru ce s-a jucat in acea seara, jucatorii lui Chelsea au tras de ei pe final de meci, insa un nou gol anulat de sistemul VAR, cel al lui Giroud din minutul 78, pe motiv de offside, le-a taiat tot elanul in final de partida. Nimic notabil nu s-a mai intamplat, o victorie meritata in cele din urma pentru trupa norvegianului, caci pe partea defesiva au jucat aproape fara greseala.

Acestea au fost cateva partide pe care am dorit sa le rememoram din ultimii ani ai confruntarii Chelsea – Mancheser United si speram ca v-am starnit interesul de a urmari si pe viitor acest duel, caci in fotbalul britanic calitatea este la ea acasa.