Chelsea – Aston Villa – In fiecare sezon exista jocuri geniale in Premier League, iar confruntarea dintre cele doua grupai se incadreaza de multe ori in acest grup select. In 2007-08 a fost intalnirea de Boxing Day intre Chelsea si Aston Villa au facut un astfel de meci. Pe arena celor de la Chelsea, Stamford Bridge, tabela a indica un incredibil 4-4, asta desi pana in minutul 41 oaspetii conduceau doar cu 1-0.
Dupa ce a inceput puternic sezonul, Villa si-a trecut rivalii in drumul lor pe jos. Au fost intr-o mansa fara victorie in patru meciuri. In timp ce Chelsea a avut unul din cinci in cinci si a avansat la etapele de eliminare ale Ligii Campionilor neinvinsa.
Echipa lui Grant s-a aflat, de asemenea, pe un meci neinvins al ligii de acasa care dateaza de aproape patru ani. Atunci, evident, Villa a castigat cu 2-0 prin dubla lui Shaun Maloney, a doua printr-un urlet Petr Cech. Totusi, a fost Villa lui Martin ONeill. Expertii s-au apropiat de a perturba ierarhia din Premier League, dar nu au reusit atunci cand au contat.
Cu siguranta vor gasi o modalitate de a-l lasa pe Chelsea sa intre in joc. Ei bine, nu greseste: chiar la lovitura de pauza. La cateva secunde dupa o lovitura de cap decisiva, Zat Knight a primit partea gresita a lui Michael Ballack. L-a adus pe mijlocas in jos, dand un penalty si castigand cartonas rosu pentru ultimul om al omului.
A fost bun din perspectiva echilibrului de joc? Poate nu. Dar pentru cei care vad fotbalul ca nimic mai mult decat divertisment la nivel de circ, a fost praful de aur. Sevcenko a transformat penalty-ul, iar noi aveam un joc pe mainile noastre.
Indiferent ce credeti despre acest plan, nu puteti ignora faptul ca minutele finale din 10 – 10 de la Stamford Bridge au facut o distractie aproape de joc. Indraznim sa o spunem, un caz pentru a face asa ceva mai des. Jocul se simtise deja intins, dar spatiul suplimentar deschis de expeditii nu a facut decat sa accentueze acest lucru. La fel ca introducerea lui Shaun Wright-Phillips de la Chelsea pentru a profita de lacunele de pe teren.
Vazusem deja doua povesti mari sub forma de bretele de fata ale lui Maloney si Sevchenko. Dar naratiunea hashtag nu s-a facut acolo: Michael Ballack, facand prima sa aparitie in liga din sezonul dupa accidentare. A marcat un gol in Villa pentru a pune Chelsea inapoi in fata cu o lovitura libera de 20 de metri.Villa a raspuns aruncand pe Marlon Harewood si mergand efectiv 3-3-3 pentru etapele de inchidere. Nu l-am sfatui in circumstante normale, dar acestea nu au fost absolut circumstante normale.
Pana la acel moment, singurul lucru din care lipsea jocul era furia. Ciudat, avand in vedere cartonasele rosii anterioare, insotite de ceea ce am vedea de la jucatorii de la Chelsea intr-un joc special incalzit.
Dupa ce Villa a egalat jocul cand Trezeguet a intrat, Chelsea si-a recapatat conducerea la scurt timp dupa repornire, datorita lui Abraham a lovit cu grija pe calea lui Mason Mount, care a lovit acasa un voleu.
Chelsea, asa cum au facut-o in prima repriza inaintea nivelului lui Trezeguet, a dominat posesia si teritoriul. In timp ce pareau sa-si sporeasca avantajul.
De doua ori, Abraham s-a apropiat de adaugarea unui al treilea club, pe care l-a ajutat sa ia foc la promovarea in sezonul trecut. In timp ce William, unul dintre ceilalți interpreti stelari ai lui Chelsea, a lovit postul cu o lovitura libera rafinata.
Albastrii au incheiat o serie de infrangeri din spate cu o victorie care ii ajuta să consolideze locul patru. Mutandu-le cu sase puncte in afara celor mai apropiati rivali Lupi. Reducand in acelasi timp diferenta de pe locul trei pe Manchester City la trei puncte.
Villa, care a castigat o singura data in acest sezon, ramane pe locul 15, un punct deasupra zonei de retrogradare dupa victoria lui Southampton.
Urmatoarea este incercarea mea de a documenta putin momente mari din istoria lui Chelsea. Incepand cu iunie 2003, cand Roman Abramovici a devenit pentru prima data un nume gospodaresc in fotbalul mondial.
Cand Jose Mourinho a ajuns la club in vara lui 2004, a devenit rapid evident ca lucrurile grozave sunt in viitorul lui Chelsea.
Cand maestrul portughez a intrat in prima sa conferinta de presa ca manager al lui Chelsea, el a facut imediat titluri etichetandu-se „Special One”.
Timpul lui Mourinho la Chelsea a fost intr-adevar special si, daca nu ar fi cazut cu Abramovici, s-ar fi putut forma o dinastie de neoprit.
Unul dintre cele mai mari meciuri din epoca Abramovici a fost emotionantul 4-4 Champions League din sferturile de finaladin Liga a doua cu Liverpool.
Chelsea avea un avantaj in deplasare de 3-1 in joc, dar nu i-a oprit pe rosii sa creeze niste momente nervoase si la un moment dat nu era sigur ca Chelsea va progresa.
Dar apoi Alex de la Chelsea s-a ridicat pentru a da o lovitura libera pe o distanta lunga si sutul sau a rasunat in plasa, uimind fanii si jucatorii de la Liverpool deopotriva.
Acesta a schimbat ritmul egalitatii si a fost crucial in evoluția lui Chelsea spre runda urmatoare.
Dar, de asemenea, a fost deosebit in felul in care le-a oferit tuturor in temeiul unei persuasii de la Chelsea, in special a jucatorilor, un impuls foarte necesar.
Michael Essien a contribuit la un alt moment minunat, cand a zdrobit un voleu pe stanga in coltul de sus, pentru a-i oferi lui Chelsea inceputul perfect in incercarea lor de a elimina Barcelona.
Acesta a fost un gol din absolut nimic si aproape ca s-a asigurat ca Chelsea sa ajunga la a doua finala a Ligii Campionilor pentru o revansa cu Manchester United.
5.Mourinho a fost intotdeauna controversat, iar gestul sau zguduitor fata de fanii lui Liverpool in finala Cupei Carling din 2005 i-a adus o inlaturare.
Mourinho a aratat toata aroganta si pasiunea care l-au facut atat de popular la Chelsea. Inseamna intotdeauna ceva care sa ii atraga pe fanii lui Liverpool.
Aceasta a fost in prima finala a lui Mourinho ca manager, care a dus la primul sau trofeu dupa o lupta epica cu rivalii lor Merseyside.
Era un semn al lucrurilor care aveau sa vina si acest moment nu va fi ultima data cand Mourinho a avut probleme cu oficialii din cariera sa la Chelsea.
Obiectivul individual al lui Joe Cole care a ajutat sa obtina titlul in 2005-06. Joe Cole a fost un jucator special care detinea talent, pricepere si foame pentru jocul care a fost de neegalat intr-o etapa.
Cariera sa de la Chelsea a avut ascensiunile sale si coborasuri, dar, probabil, cel mai mare moment pentru albastri a venit atunci cand campionii din spate s-au intalnit cu Manchester United la sfarsitul sezonului 2005-2006.
Cursa pentru titlu a fost facuta si prafuita in acest moment. Dar golul lui Cole a epitomizat dominanta lui Chelsea, in timp ce el s-a invartit prin aparitia United, care ii stanjenea pe aparatorii clasei internationale. Inainte de a tranti mingea acasa pentru unul dintre cele mai mari goluri din istoria Chelsea.
Una dintre cele mai mari semnaturi ale epocii Abramovici a fost Claude Makelele, a carui contributie la succesul lui Chelsea din pozitia de detinere nu trebuie subestimata.
Internationalul francez a revolutionat acea pozitie asezata in fata apararii, care este acum cunoscuta in mod universal drept „rolul Makelele”.
Dar, in timp ce abordarea grea si fiabilitatea lui Makelele au fost instrumentale in a treia defensiva a terenului, el nu a fost niciodata unul prolific in a treia finala, asa cum demonstreaza lunga sa cariera din Real Madrid, care a trecut fara un singur gol.
Dar in timpul victoriei lui Chelsea impotriva lui Charlton in 2005, albastrii au castigat un penalty si omul care a urcat sa o ia a fost Claude Makelele.
Acest lucru a fost predeterminat de Jose Mourinho inaintea meciului, deoarece el a dorit ca Makelele sa-si aiba momentul in soare.
Ceea ce a urmat a fost unul dintre cele mai emotionante momente din istoria Chelsea si un alt exemplu de spirit de echipa imens care a existat la club la acea vreme.
Makelele a ratat lovitura sa intr-unul dintre cele mai grave penalty-uri la care a asistat vreodata la Stamford Bridge. Dar intr-un fel portarul a reusit sa o manevreze, iar francezul a reusit sa-l bage inapoi.
El a fost ocupat de intreaga echipa Chelsea. Inclusiv de inlocuitori si rezerve si nimeni nu a putut sa o priveasca fara sa zambeasca.
Inainte de Abramovici, Chelsea era incapabil sa-si invingarivalii din nordul Londrei, Arsenal, oricat de greu ar incerca.
Asa ca, atunci cand echipa lui Ranieri a fost atacata impotriva Tunarilor in sferturile de finala ale Ligii Campionilor, putini au oferit lui Chelsea speranta mai ales dupa o dezamagitoare remiza de 1-1 la Bridge.
Nefericile lui Chelsea s-au marit atunci cand Jose Antonio Reyes i-a dat lui Arsenal conducerea in piciorul de retur la Highbury. Insa Frank Lampard a reusit sa marcheze un egal-cheie, ceea ce a insemnat ca, daca Chelsea ar putea sa marcheze inca un gol, vor fi siguri de progresie.
Golul s-a deschis pentru Bridge si a reusit sa-l treaca pe Lehmann pentru victoria care i-a oferit lui Chelsea prima lor victorie semnificativa asupra Arsenalului in aproape un deceniu.
Aceasta a fost partea invincibila a Arsenalului care nu a pierdut un meci din liga in acel sezon. Iar obiectivul a insemnat atat de mult pentru toti cei implicati.
Sarbatorile epice ale lui Claudio Ranieri sunt legendare si pentru asta va fi amintit timpul italianului de la Chelsea.
Pana sa prezezntam golghetarii echipei o sa prezint cateva detalii despre istoria Aston Villa.
Clubul s-a fondat in anul 1874 in orasul Birmingham. Stadionul acestuia Villa Park are capacitatea de 42.788 mii de spectatori. Au castigat Premier League de 7 ori, iar ultima oara a fost in sezonul 1980-1981. Tot de 7 ori a castigat si Cupa FA, ultima fiind in sezonul 1956-1957.
Cupele internationale pe care le-au castigat sunt urmatoarele UEFA sezonul 1981-1982, Supercupa UEFA sezonul, 1982-1983, iar Cupa Intercontinentala sezonul 1982.
Golghetarii care au ajutat la aceste meciuri in acesti 146 de ani de la infiintare sunt:
Fost jucator de fotbal pe pozitia de atacant central. S-a retras din fotbal anul trecut, 2019, la varsta de 32 de ani. Englezul a jucat pentru AstonVilla in mai multe etape. Sezonul 2005 a fost imprumuatat pentru club, apoi de la finalul sezonului 2005 s-a transferat pana in 2018. In acesti ani el a jucat un total de 391 de meciuri si a marcat 86 de goluri. De asemenea, asta a fost singurul sau contract indelungat, din 2018 pana cand a decis sa se retraga a jucat pentru mai multe cluburi.
Atacantul central in varsta de 48 de ani s-a retras in 2009. Atacantul avea suturi bune date cu ambele picioare. A jucat pentru AstonVilla din 1989 pana in 1998. Timp in care a strans un total de 205 de aparitii si 66 de goluri.
Un alt fost jucator columbian a jucat pentru club in perioada 2001-2007. A fost atacant central si a avut un total de 199 de aparitii pentru club. Golurile marcate au fost in numar de 60.