Atletico Madrid – Granada – Desi raportul de forte nu a fost niciodata egal intre cele doua echipe, asta nu i-a impiedicat pe andaluzi in incercarea de a da tot ce au mai bun de fiecare data cand intalnesc echipa din capitala Spaniei. Din 1941 si pana in prezent am avut parte de 50 de intalniri intre cele doua grupari, iar daca istoria era una mai blanda cu cei de la Granada cu siguranta am fi avut parte si de mai multe meciuri directe.
Prima formatie care s-a fondat dintre cele doua pe care le amintim astazi a fost echipa madrilena, Atletico, in anul 1903. Proiectata de cativa studenti basci, dupa modelul celei mai puternice echipe ale acelor vremuri in Peninsula Iberica, Athletic Bilbao, pana in anul 1920 aceasta formatie a fost si satelit pentru acestia. Dupa obtinerea independentei fata de clubul basc, rezultatele au venit de la sine in acel deceniu, iar dupa doua finale pierdute de Copa del Rey (1921, 1926), Atletico a fost invitata sa participe in sezonul inaugural de la La Liga.
Desi primii ani sub noul format au fost unii dintre cei mai grei din istoria sa, cu o retrogaradare in liga secunda in 1930 si apoi patru sezoane in aceasta, au urmat multe lucruri pozitive dupa. Dar pana la a le continua pe acelea, trecum sa facem un scurt popas deoarece celalalt club din acest articol lua fiinta in anul 1931.
Inscrisa initial in fotbalul amator, formatia patronata la acea vreme de Julio Fernandez a reusit 3 promovari consecutive, astfel ca pe perioada Razboiului Civil din Spania echipa era deja in esalonul secund. Dupa incetarea confruntarilor politice din tara, in 1939, cluburile veneau cu pofta de joc, iar una dintre acestea a si demonstrat-o. Este vorba de Atletico Madrid care cu Jose Suarez, Ramon Gabilondo, Francisco Arencibia si multi altii reuseau sa castige titlul national doua sezoane la rand, 1940 si 1941.
Nici Granada nu a uitat fotbalul in acesti 3 ani, iar la finalul editiei 1940/1941 obtinea prima promovare din istorie in La Liga. Am ajuns, asadar, la prima confruntare directa intre cele doua cluburi, etapa cu numarul 5 de la Liga, editia 1941/1942. Asa cum va asteptati probabil, Atletico nu a stat la discutii cu cei de la Granada in primul duel, castigand pe teren propriu 3-0. Doar patru sezoane a durat aceasta confruntare, caci la finalul sezonului 1944/1945, Nazaries nu mai puteau face fata nivelului primei ligi.
Dupa acest sezon, Atletico a continuat rezultatele bune in Spania cu clasari constante in partea de sus a clasamentului, completate cu alte doua titluri consecutive (1950, 1951), in timp ce Granada era o echipa deja consacrata a celei de a doua divizii a fotbalului spaniol. Avea sa ne astepte un duel direct intre aceste doua formatii abia dupa multi ani, mai exact anul 1957, caci timp de peste un deceniu jucatorii din sudul Spaniei au evoluat in Segunda Division. Si cum istoria se repeta de foarte multe ori, aventura celor de la Granada in prima liga s-a incheiat din nou dupa 4 sezoane, insa au jucat o finala de cupa (1959), o distinctie foarte importanta pentru istoria lor.
In legatura cu duelurile directe din aceasta perioada, victoriile s-au dus si catre Granada, de remarcat fiind editia 1959/1960, atunci cand i-au invins de doua ori pe madrileni. A urmat din nou o perioada de tranzitie pentru Gradana intre prima divizie si a doua in anii ’60-’70, cu 8 sezoane consecutive in La Liga (1968-1976), dar dupa acea retrogradare totul a decurs numai in jos pentru aceasta formatie.
Pana la retrogradarea rivalilor din 1976, cei de la Atletico, asa cum v-au obisnuit deja, au tintit tot mai sus de fiecare data. Au castigat trofee interne, ba chiar si in afara granitelor, si aveau sa ajunga si in finala celei mai importante competitii a lumii, Cupa Campionilor Europeni, in 1974.
Din pacate pentru suporterii El Grana, ultimul sfert de veac al secolului XX aveau sa si-o petreaca in esaloanele inferioare ale fotbalului acestei tari. In intervalul 2002-2006 ajunsesera sa joace si in liga a 4-a, insa familia Sanz a salvat clubul din situatia critica in care se afla. S-a reconstruit din temelii formatia, iar in anul 2011 veneau din nou in La Liga. Au fost 6 sezoane consecutive in cel mai tare nivel fotbalistic al tarii, cu 12 confruntari contra celor de la Atletico, insa nici una castigata pentru andaluzi. Au retrogradat, din nou, insa din sezonul actual, 2019/2020, sunt din nou prezenti in La Liga.
Despre Atletico Madrid noi consideram ca nu mai trebuie sa va amintim rezultatele ultimilor ani, caci cu siguranta ati urmarit macar una dintre cele doua finale de Champions League contra celor de la Real Madrid.
Intrucat cei de la Granada au promovat exact in acest sezon, iar prezentul este cel care ne intereseaza pe multi dintre noi, am ales in incheierea articolului sa prezentam ultimele dueluri directe din sistemul competitional actual pentru a observa, cat mai in detaliu, aceasta rivalitate.
Ne astepta un duel mai apropiat valoric decat ne-am fi asteptat la inceputul sezonului pe Nuevo Estadio de Los Cármenes, intrucat gazdele se clasau pe pozitia a 8-a. De partea cealalata, Atleti venea motivata chiar daca Granada era in forma, caci pozitia a 3-a din campionat ii obliga sa micsoreze distanta in fata granzilor, Real Madrid si Barcelona.
O formatie care nu risca atunci cand e cazul, mai ales in deplasare, Atleti a preferat sa astepte greseala oponentilor, dar acest lucru era cat pe ce sa ii coste. O deviere nefericita in interiorul careului l-a gasit pe decarul celor de la Gradana, Puertas, liber, insa suprins si acesta de felul in care mingea a venit la acesta, nu a avut timp sa-si pregateasca pasii, iar executia sa, desi bine plasata, nu a avut forta de a-l invinge pe slovenul Jan Oblak.
Unul dintre cei mai prezenti oameni din jocul oaspetilor in primul act, Alvaro Morata, a produs o pasa filtranta in ultimele minute catre Vitolo, dar din unghi, spaniolul nu l-a putut invinge pe Silva, astfel ca la pauza aveam parte de un scor nul, 0-0.
S-a jucat dur si in startul reprizei secunde, cu multe interventii la limita, dar avea sa apara si golul pe tabela de marcaj. Daca oamenii ofensivi ai Los Colchoneros erau bine marcati, nu putem spune acest lucru si despre alti jucatori. Cel mai bun exemplu in acest sens s-a produs in minutul 60, atunci cand fundasul stanga Renan Lodi s-a demarcat in interiorul careului si din pozitie de 1 la 1 cu portarul a sutat pe sub printre picioarele acestuia pentru 1-0.
In mod normal, echipa lui Simeone avea toate cele 3 puncte asigurate in acest caz, dar dupa 7 minute cei de la Granada restabilesc egalitatea. O lovitura de colt l-a gasit foarte bine in interiorul careului pe Herman Sanchez, iar detenta fundasului central a fost pusa bine in valoare. Vazuti egalati, ocupanta unui lod de podium in La Liga a atacat mai mult pe final de meci, majoritatea actiunilor plecand din flancul stang, insa acelasi Morata a ratat niste ocazii pe care, intr-o zi buna, le-ar fi fructificat fara mari probleme. 1-1, scor final, dupa o prestatie solida a gazdelor.
Dupa un meci foarte solicitant in tur, pe Wanda Metropolitano (arena celor de la Atletico), jucatorii gazdelor trebuiau sa dea tot ce au mai bun pret de 90 minute pentru a incerca sa obtina cele 3 puncte puse in joc. Granada era tot in prima parte a clasamentului, asadar era o disputa mult mai dificila decat ar parea la prima vedere.
De aceasta data, gruparea lui Simeone nu mai astepta spatiile libere din defensiva oaspetilor si pleca pe cartea atacului inca din primul minut de joc. Dupa o eroare a fundasilor centrali, mingea a ajuns la Koke, acesta a distribuit-o mai departe la Correa, argentinianul finalizand fara nici o sansa pentru goalkeeperul advers.
Reusita din minutul 6 i-a obligat pe El Granero sa se deschida mai mult, insa eroarea lui Partey nu a putut fi fructificata de Azeez, sutul nigerianului ducandu-se mult peste poarta. Putea sa fie o partida conform planului pentru gazde, insa sutul lui Vitolo de la mare distanta a lovit stalpul portii Granadei, astfel ca la pauza s-a intrat cu avantaj minim pentru gazde.
Tot formatia din Madrid a fost mai periculoasa si in repriza secunda, sutul lui Saul din minutul 55 fiind cu greu respins de portarul Escandell. O formatie artagoasa ca cea a oaspetilor nu a cedat, iar in minutul 73 era sa asistam la una dintre reusitele etapei. Reluarea cu calcul al lui Soldado nu a putut patrunde in plasa, caci Oblak anticipa inca o data intentiile adversarilor. In ultimele 20 minute ale intalnirii, oaspetii nu au mai avut vreo sansa notabila si nici forta de a ataca, astfel ca dupa un efort considerabil, Atletico reusea sa o invinga in acest sezon, in cele din urma, pe Granada.
Daca cei de la Granada vor fi la fel de solizi si in viitor, suntem siguri ca cei de la Atletico vor avea partide dificile, precum cele din acest sezon.