Atletico Madrid – Espanyol – Nu pot concura cu celebrul El Clasico, confruntarea dintre Barcelona si Real Madrid, insa Atletico Madrid si Espanyol au demonstrat ca si alte formatii din cele doua orase arhicunoscute ale Spaniei pot inregistra o rivalitate ce contine toate elementele. Cu 174 meciuri la activ, Atletico Madrid vs Espanyol Barcelona a inregistrat numeroase momente de glorie, unele pe care vom incerca sa le reamintim in cadrul acestui articol.
Nu exita dubiu, asa cum spuneam, asupra formatiilor care domina orasele Madrid si Barcelona din punct de vedere fotbalistic, insa Atletico Madrid si Espanyol si-au castigat respectivul in respectivele zone ale Spaniei datorita nivelului foarte inalt la care au evoluat mai mereu. Fondate cu peste un secol in urma (Espanyol – 1900 ; Atletico – 1903), cele doua grupari iberice s-au intalnit pana in acest moment doar in prima liga a tarii, una cunoscuta de toti microbistii sub denumirea de La Liga.
Pana la infiintarea celei mai importante divizii din acest moment al fotbalului spaniol, proces ce se realiza in anul 1929, Atletico Madrid si Espanyol deja facusera cunostinta una alta. Intrucat Federatia Spaniola le punea la dispozitie doar sansa de a se confrunta in Cupa Spaniei (competitie infiintata in anul 1903), acestea profitau si in anul 1925 se consemna prima confruntare oficiala.
Daca in acest moment avem parte de doua confruntari in aceasta competitie, lucrurile stateau putin diferit in acele vremuri. Pentru a te califica in runda urmatoare aveai nevoie de cel putin o victorie si un rezultat de egalitate, rezultate care nu aveau sa se inregistreze in acest sens. Dupa ce in primul meci direct, catalanii au dat pur si simplu de pamant cu rivalii din Madrid, scor 6-1, calificarea in semifinalele competitiei avea sa fie compromisa in cele doua partide care au urmat. Cu o victorie, scor 2-0, la retur si una cu 3-2 la rejucare, cei porecliti Los Colchoneros aveau sa inainteze in urmatoarea faza. Nu aveau sa castige, deoarece pierdeau contra altei formatii catalane, FC Barcelona, in finala, insa macar in duelurile directe cu Espanyol ieseau cu un palmares pozitiv.
Atingerea fazelor finale ale competitiilor nu se opreau in acel moment pentru cele doua grupari si la putin peste un deceniu distanta jucau cu un trofeu pe masa. Supercupa Spaniei, denumita in acel moment Copa de los Campeones de Espana gazduia in toamna anului 1940 confruntarea dintre castigatoarele competitiilor interne: Atletico Aviacion (denumirea celor de la Atletico Madrid din acea vreme), campioana tarii, si Espanyol Barcelona, castigatoarea Cupei. A fost spectacol la superlativ in cele doua confrunari, media de goluri pe meci fiind 7. Daca in meciul din Barcelona cele doua formatii remizau la 3, in capitala Atletico isi distrugeau oponentii, scor 7-1.
Daca in prima divizie a tarii cele doua echipe au continuat sa se infrunte pe parcursul secolului trecut, in ultima faza a unei competitii nu aveau sa se mai intalneasca. A fost un secol cu gust amar pentru cei porecliti Periquitos, intrucat nu au reusit sa-si adjudece niciun titlu in La Liga, spre deosebire de madrileni, care au punctat de 9 ori la acest capitol. Si in celelalte competitii interne si externe Atletico a avut castig de cauza in fata celor de la Espanyol, lucru care a creat frustrare in tabara alb-albastrilor.
Cu toate ca s-au vazut dominati la toate capitolele, la inceputul acestui secol, Espanyol avea sa-si ia o revansa care le-a mai diminuat acea stare. Mai exact, la data 27 mai 2000, Espanyol si Atletico se infruntau in finala Copa del Rey. O singura mansa, o singura sansa de castig. Pe Mestalla, arena celebra a celor de la Valencia, teren neutru asadar, formatia catalana avea sa se impuna cu scorul de 2-1, la capatul unui meci pe care aveau sa-l domine de la inceput pana la final (Tamudo – min.2, Sergio – min.84 / Hasselbaink – min.90).
Era cea de-a treia cupa a Spaniei castigata de acestia in istorie, precedenta fiind chiar in 1940, revansa fiind cu atat mai mult dulce. Spunem ca a fost gustata din plin deoarece in cazul unui succes Atletico ar fi celebrat La Decima in aceasta competitie, una pe care a realizat-o in 2014. In acest caz, Espanyol i-a facut pe adversari sa paseasca cu stangul in acest mileniu, un rezultat pe care Atletico era nevoita sa-l digere.
Intrucat am tot discutat despre confruntarile acestora din cupele interne, ne vedem obligati sa vorbim putin si despre cele din La Liga. S-au adunat pana in acest nu mai putin de 158 in aceasta competitie, un numar impresionat, insa, intrucat nu putem sa ne indreptam catre toate, am decis sa alegem doar doua, dar foarte actuale. Pentru a realiza acest lucru ne-am orientat atentia catre ultima editie incheiata, 2019/2020, una in care meciurile Espanyol vs Atletico s-au jucat la o un nivel foarte bun.
Primul duel din aceasta editie s-a jucat cu Atletico Madrid in postura de gazda. Pe Wanda Metropolitano, arena deschisa in anul 2017, trupa lui Simeone era favorita incontestabila. La doar doua puncte in spatele primelor doua ocupante din La Liga, Barcelona si Real Madrid, ultima ocupanta a podiumului primea vizita unei echipe care se afla intr-o forma dezastruoasa (locul 19).
Nici Machin nu parea sa indrepte corabia, de la instalarea din octombrie, insa inceputul acestei partide era cat pe ce sa produca o mare supriza. Incercarea lui Wu Lei, prima mare de acest gen, din minutul 21, se ducea la doar o palma de stalpul din dreapta al portii lui Oblak, o ocazie care ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma pentru madrileni.
Erorile din defensiva, din ce in ce mai dese si, totodata, neobisnuite, faceau ca in cele din urma Atletico sa plateasca. Deschiderea de scor era realizata de ibericul Darder, cel care puncta spectaculos cu un sut din marginea careului.
Fara a presta un fotbal nemaipomenit, dupa cum am mentionat deja, ultima echipa care a oprit hegemonia gigantilor Real si Barcelona, gratie titlului din 2014, a reusit, in cele din urma, sa intre cu un rezultat de egalitate la cabine. Sutul-centrare al varfului Morata il depasea pe goalkeeperul Lopez, iar de pe linia portii Angel Correa impingea mingea in poarta, cu toata opozitia fundasilor adversi.
Dupa iesirea de la cabine, madrilenii aratau din ce in ce mai bine, calitatea fiind expirata si asupra rezultatului de pe tabela. O defensiva care patimise mult pana in runda aceasta (nr.13) se vedea inca o data pe pas gresit la pasa filtranta trimisa de extrema Vitolo. Adresa spaniolului era omologul Morata, cel care gasea spatiul necesar pentru a-l invinge pe Lopez cu un sut la coltul scurt.
Desi oaspetii nu au mai sutat pe cadrul portii in timpul reprizei secunde, nu putem admite ca fanii gazdelor au stat foarte relaxati. Momentul in care toata lumea a fost de acord ca nimic nu se mai poate intampla se petrecea in minutul al 3-lea de prelungire, atunci cand Koke puncta cu latul din apropierea punctului cu var.
Pana la returul din Catalunya nu foarte multe lucruri s-au schimbat in ceea ce priveste pozitia celor doua echipe. Daca oaspetii se aflau tot pe treapta a treia, la o distanta considerabila de primele doua pozitii ocupate in continuare de Barca si Real, la Espanyol treaba era si mai complicata. Cu o pozitie mai jos fata de partida tur, adica ultimul loc, elevii lui Abelardo se aflau la 6 puncte de locurile salvatoare.
Situatia foarte grea a clubului patronat de catre compania chineza Rastar Group era uitata cateva momente in minutul 24 al partidei. Unul dintre cei mai buni oameni ai gazdelor din acest sezon, Wu Lei, producea centrarea din care Savic inscria in propria poarta. Cei aproximativ 30.000 de suporteri prezenti pe Estadi Cornellà-El Prat erau foarte aproape de a celebra si golul secund, insa sutul fundasului Victor Sanchez, din afara careului, izbea bara transversala.
Condusi cu 1-0 pe o arena de pe care nu aveau voie sa plece cu un rezultat negativ, Atletico si-a revenit exact cand a trebuit. Desi jocul colectiv nu functiona mai deloc, situatia de pe tabela era, din nou, egala. Jucatorul care aducea sperantele in tabara vizitatorilor era mijlocasul Saul Niguez, ibericul punctand cu un sut din voleu, din afara careului, directionat la coltul lung.
La distanta de cateva minute de la golul egalizator, parteneriatul din atacul madrilenilor Felix-Morata era cat pe ce sa-si aduca coechipierii in avantaj, insa incercarea spaniolului lovea doar stalpul din dreapta al portii lui Diego Lopez. Nu am avut un asediu la poarta gazdelor, asa cum se asteptau multi dintre cei care urmareau duelul, din contra, putea fi chiar foarte usor victoria celor de la Espanyol. Cea mai mare ocazie semnata de acestia a fost ratata de fundasul Bernardo, o lovitura de cap din 6 metri, una la care Oblak a fost la post.
Nu vom sti cand va fi momentul in care trupa catalanta va reveni in prim-plan, insa pana atunci nu ne ramane decat sa verificam cifrele acestui duel. Asadar, pana in acest moment, s-au inregistrat 174 de dueluri directe Atletico Madrid-Espanyol, statistica fiind urmatoarea: