Atletico Madrid – Alaves – Ultimele sezoane reprezinta, fara doar si poate, apogeul de pana in acest moment al confruntarii dintre cluburile spaniole de fotbal, Atletico Madrid si Deportivo Alaves. Desi la origini aceasta confruntare a inceput cu mult timp in urma, mai exact in anul 1933, nivelul echipelor a fost unul dezechilibrat pentru mult timp.
Intrucat am mentionat anul primei confruntari directe dintre Atletico Madrid si Alaves, va puteti da seama de faptul ca sunt doua echipe de traditie al fotbalului iberic. Fondate in prima parte a secolului trecut (Atletico -1903 ; Alaves – 1921), cele doua echipe care activeaza in acest moment in La Liga aveau sa se confrunte destul de rapid. La doar 4 ani din momentul infiintarii La Liga (1929), istoria le punea fata in fata. Paradoxal, duelul din Segunda Divison, caci acolo aveau sa se intalneasca acestea, venea pe fondul unei retrogradari suferite de formatia basca.
Ati spune ca la prima vedere Alaves avea sa fie favorita, dar in realitate situatia era alta. Cu gandul doar la promovare in acel sezon, Atletico, condusi de englezul Fred Pentland, aveau sa marsaluiasca in duelurile cu oponentii, castigand ambele partide programate scor 5-2 (deplasare), respectiv 5-0 (acasa).
Daca in primul sezon in acelasi esalon cu Atletico Madrid si Alaves angrenata numarul de trofee lipsea de ambele parti, situatia se schimbase intre timp. Timpul petrecut de catre Babazorros, asa cum sunt porecliti cei de la Alaves, in ligile inferioare aveau efecte negative in palmaresul direct cu Atleti in momentul reluarii disputelor. Acestea intrau inapoi in prim plan incepand cu toamna lui 1954, un moment in care Los Colchoneros aveau in palmares 4 titluri in prima divizie.
Impactul cu prima divizie a fost unul pe care echipa alb-albastra nu l-au putut gesiona, de aici si prezenta lor in ligile secunde in deceniile ce au urmat. Revenind la duel care ne intereseaza pe noi, Atleti vs Alaves s-a jucat asadar in 4 randuri la mijlocul secolului trecut, perioada in care s-au inregistrat niste rezultate memorabile. Daca primii care au provocat surpriza au fost cei de la Alaves, cu o victorie de la revenire, scor 2-0 (Echaniz si Ibarra), peste un an aveam parte de un alt rezultat ce a ridicat semne de interbare. Mai precis, pe data de 25 septembrie 1955, formatia din capitala le administra bascilor cea mai dureroasa infrangere de pana in prezent, scor 8-1.
Cu multe rezultate sub asteptari, Deportivo si-a dezamagit fanii, fiind cu mult in urma rivalelor din provincie, exemple de acest gen fiind Real Sociedad sau Athletic Bilbao. In timp ce la Atletico, Escudero, Aragones, Garate sau Tomas au pus bazele unui club renumit chiar si in afara granitelor (finala Cupei Campionilor Europeni – 1974), lucrurile s-au desfasurat diferit in cealalta tabara. Fara o putere financiara care sa le dea dreptul de a promova in prima divizie si fara o academie sonora, Alaves s-a zbatut intre esalonul al doilea si al treilea valoric pana aproape de sfarsitul secolului (1998).
Acea promovare reusita de cel mai longeviv tehnician de pe banca lui Alaves, spaniolul Mane (1997-2003) a avut cateva urmari pozitive in cadrul echipei. Pe langa faptul ca reusisera sa se obisnuiasca cu nivel primei ligi, in anul 2001 Jordy Cruyff, Cosmin Contra, Ivan Alonso si ceilalti oameni din trupa lui Depor reuseau o performanta extraordinara. La debutul pe plan european, mica echipa basca reusea sa ajunga pana in finala competitiei, acolo unde se opreau in fata marelui Liverpool, la capatul unui meci incredibil, castigat de englezi cu scorul de 5-4.
Desi aveau in palmares o finala jucata de Cupa Uefa, minunea nu a durat mult timp la formatia din Tara Bascilor. Singurul aspect pozitiv l-au reprezentat sezoanele petrecute in La Liga, fara mari pretentii, totusi, motiv pentru care venea din nou declinul. Incepuse iar sa se puna problema cand va reveni, insa asteptarile trebuiau temperate deoarece nu se vedeau semne bune la orizont. Au avut un deceniu din nou cenusiu (2006-2015) in care nu au reusit sa reintre in peisajul primei scene al fotbalului iberic, insa din 2016 lucrurile au venit iar pe o panta ascendenta.
Cu Atleti campioni in La Liga (2014) si cu prezente in doua finale de Champions League (2014, 2016), performante corelate cu finala lui Alaves de Cupa Spaniei (2017), nu ne puteam astepta decat la dueluri foarte tari intre cele doua formatii. Doua astfel de dueluri foarte frumoase s-au jucat si in editia 2019/2020, ultima incheiata, astfel ca pentru a vedea cum a evoluat aceasta rivalitate cat mai recent, ne vom indrepta atentia asupra acestora.
Tintarul La Liga stabilea ca prima data de confruntare intre cele doua formatii, 29 octombrie 2019. Era runda cu numarul 11 din turul de campionat, marii favoriti ai acestei intalniri fiind madrilenii, asta si datorita formei din startul sezonului (o infrangere in 10 etape). De partea cealalta, formatia care isi disputa meciurile de pe teren propriu pe arena Mendizorozza erau undeva la mijlocul clasamentului, un rezultat pozitiv fiind chiar un bonus in aceste circumstante.
O echipa care nu lasa multe spatii libere, de regula, pe teren advers, Atleti, nu facea exces de la aceasta regula nici in aceasta runda, de aici si jocul mai putin spectaculos din prima jumatate de ora. De altfel, singura ocazie serioasa a primei reprize s-a produs in minutul 33, o sansa pe care tanarul fundas lateral al lui Simeone, Lodi, nu a gestionat-o asa cum si-ar fi dorit. Sutul sau s-a dus la o distanta considerabila de buturile portii aparate de Pacheco. S-a intrat la cabine cu scor alb, un rezultat care anunta un act secund foarte imprevizibil.
Nu au rupt gura targului nici in repriza secunda, fiind doua formatii cu aparari destul de eficiente, ritmul fiind rupt abia spre finalul reprizei. Toate calculele erau conform planului lui Simeone, in urma actiunii create de tandemul Correa si Morata. Cu avantaj minim pe tabela inaintea ultimelor 20 minute, trupa madrilena se simtea ca pestele in apa, insa nu avea sa fie un meci cu final fericit pentru acestia.
Loc de greseala nu exista in defensiva coordonata de catre Oblak, astfel ca singura sansa a lui Alaves era o executie de la mare distanta. Aceasta venea in cele din urma, in minutul 83, salvarea venind de la unul dintre putini jucatori ale acestei formatii care jucase la un nivel foarte inalt, varful Lucas Perez. Nimic notabil nu s-a mai intamplat pana la final, motiv pentru care oaspetii au trebuit sa accepte faptul ca au pierdut 2 puncte.
Egalarea extrem de tarzie din meciul tur se dorea pedepsita in returul de pe Wanda Metropolitano, chiar daca nu existau fani in tribune din cauza pandemiei de coronavirus. In lupta directa cu Sevilla pentru ultimul loc de pe podium, gazdele intalneau o formatie destul de motivata, asta din cauza locului din clasament.
Undeva pe la mijlocul clasamentului, oamenii lui Garitano nu veneau cu obiectiv indraznet, fiind constienti de numele pe care le aveau in fata. Din moment ce faci un transfer de 126 milioane de euro (cazul Felix),pleci cu prima sansa intr-o asemenea confruntare. Tocmai jucatorul portughez venit de la Benfica era cel care semna prima incercare de a marca in acest duel, insa executia sa, una pretentioasa, ce-i drept, se ducea pe langa stalpul portii aparate de Pacheco.
Fara a impresiona prea mult pe faza ofensiva, nici la pauza Atletico nu se putea distanta de adversarul basc. Erau 3 reprize consecutive in care se aflau la egalitate cu cei de la Alaves, iar pentru asta Simeone a schimbat intreaga linia ofesiva la putin timp de la startul reprizei secunde. Tactica aleasa trebuia sa aduca schimbarile necesare in ultimii metri, insa solutia venea de la un mijlocas, Saul. Fara a se putea lauda cu o detenta de invidiat, jucatorul crescut in curtea celor de la Real Madrid, se inalta suficient pentru a putea fi primul la centrarea colegului Koke. Din doar cativa metri acesta a trimis in forta, o lovitura de cap ce l-a obligat pe Pacheco sa respinga in propria poarta.
Mai mult decat atat, situatia se inrautatea dupa alte cateva minute. Fara a sta prea mult pe ganduri, centralul Lopez ii oferea sansa lui Diego Costa de a puncta si el in acest duel. Lovitura de la 11 metri a fost executata cu mult calm, sansele oaspetilor din acel moment fiind aproape nule.
Tot dintr-o lovitura de pedeapsa urmau sa inscrie si jucatorii lui Alaves, ca urmare a unui hent cauzat de Koke, dar reusita semnata de Joselu (min.93) avea sa fie mult prea putin. S-a terminat in cele din urma 2-1, un rezultat care ii ajutau pe favoriti sa se mentina pe podium.
Sa speram ca pe viitor aceasta confruntare se va dezvolta mai frumos decat pana acum, sanse exista deoarece ambele par ca se afla intr-un moment bun al istorie insa, fara a ne mai face diverse scenarii, nu ne ramane de facut, in final, decat sa oferim lucruri reale si anume statistica meciurilor directe: