Arsenal – West Ham – Orasul Londra ofera cele mai multe derby-uri din primul esalon al fotbalului britanic, numit Premier League, asta si datorita echipelor foarte constante si puternice din cadrul acestuia, precum, in cazul de fata, Arsenal si West Ham.
Numarul impresionant de confruntari Arsenal – West Ham pana in prezent, 137 mai exact, se datoreaza si datorita traditiei celor doua formatii, una care dateaza in ambele situatii de peste un secol. Fondate in ultima parte a secolului XIX (Arsenal – 1886 ; West Ham – 1895) aceste doua cluburi londoneze si-au dat intalnire, pentru prima oara, la data de 13 ianuarie 1906. Intrucat West Ham nu facea parte din prima divizie in acel moment, fiind integrata in Southern League, primul duel dintre cele doua formatii se producea in Cupa Angliei. Dupa un rezultat de 1-1 in turul cu Woolwich Arsenal gazda (denumirea tunarilor pana in anul 1914), departajarea avea sa se faca pe Boleyn Ground (arena ciocanarilor in intervalul 1904-2016), una care avea sa le dea castig de cauza celor care activau in cea mai buna divizie a tarii, Arsenal.
Istoria avea sa le separe pe cele doua formatii timp de aproximativ doua decenii, mai precis editia 1923/1924 de Premier Division, atunci cand sub comanda lui Syd King, West Ham reuseau sa le ia fata celor de la Leicester in esalonul secund, pozitia acestora (locul 2) fiind una care asigura promovarea printre cele mai bune formatii ale tarii. Intre timp, tunarii nu reusisera sa rupa gura targului, dupa cum unii dintre voi va asteptati, formatia fiind una care se invartea mai mult in partea a doua a clasamentului.
Pe fondul acestor rezultate care nu speriau nici macar echipele nou promovate, cei de la Arsenal aveau sa piarda partida din tur, scor 1-0, primul succes, de altfel, al rivalilor din oras impotriva acestora. Baietii antrenati de Leslie Knighton aveau sa se impuna pe legendara arena, Highbury, in retur, scor 4-1, insa acest succes nu le garanta suprematia in fata acestora, caci in viitoarele sezoane West Ham avea sa fie o nuca tare in confruntarile directe.
Disputa inceputa in anul 1923 s-a continuat aproximativ un deceniu, pana in anul 1932, asta din cauza unei clasari foarte proaste inregistrate de Vic Watson si ceilalti membri ai clubului din estul Angliei. In timp ce West Ham facea un pas de retragere, din cauza retrogradarii, Jack Lambert, Clifford Bastin, David Jack si compania deveneau prima generatie de aur a clubului de fotbal Arsenal Londra. Numeroasele distinctii cucerite de echipa din nordul Londrei din anii ’30 au marcat prima diferenta considerabila dintre cele doua echipe in ochii publicului. Mai mult, replica din partea celor de la West Ham nu s-a grabit sa apara, echipa parcurgand aproximativ un sfert de secol numai in divizia secunda.
Lipsa acuta de rezultate inregistrata de West Ham in anii ’30 si ’40 au adus numai efecte negative, printre care si popularitatea destul de redusa. Dupa aceasta perioada in care cea mai valoroasa echipa din capitala era chiar Arsenal, formatie care adunase in palmares cateva titluri importante, ciocanarii au reusit, in sfarsit, sa obtina tichetele spre prima scena a fotbalului englezesc, in anul 1958.
Nici aceasta revenire nu era una prea prospera din punct de vedere al trofeelor, doar o cupa a Angliei in anul 1964 (vs Preston North End), insa satisfactia trupei din Stratford a reprezentat-o forma foarte buna din duelurile directe cu cei de la Arsenal. Desi in acea vreme Doug Lishman, John Barnwell, David Herd faceau senzatie in tricoul tunarilor, dupa cum am amintit deja, in duelurile directe cu vecinii de oras, acestia nu au reusit sa se impuna decat abia in 1963. Timp de aproximativ 5 sezoane, cei de la West Ham au stat ca un ghimpe in coasta tunarilor, dar nici dupa acea perioada aceasta formatie nu s-a lasat mai prejos.
Numarul acesta impresionant de partide directe nu putea aparea daca aceste formatii se intalneau atat de rar, astfel ca din anul 1958 si pana in prezent, cu doar cateva exceptii (1978-1981 ; 1989-1991 ; 2004-2005 ; 2011-2012), rivalitatea dintre Arsenal si West Ham s-a derulat doar in Premier League. Din pacate pentru The Hammers, acest interval de timp indelungat nu a produs nici un titlu de Premier League, spre deosebire de tunari care, sub comanda lui Arsene Wenger (1996-2018), au cunoscut foarte multe succese interne, printre care si titlul din 2004, singurul titlu castigat de o echipa in era Premier League fara vreo infrangere suferita.
Intrucat au fost foarte multe dueluri intre aceste formatii in acest secol, caci pe acesta ne-am axat, ne-a fost foarte greu sa alcatuim un top cat mai obiectiv, insa speram sa va placa ordinea aleasa de catre echipa noastra.
Primul meci pe care il introducem in topul nostru este unul care s-a desfasurat foarte recent, mai exact in turul editiei de campionat 2019/2020, o partida din runda cu numarul 16 care punea fata in fata doua formatii sub obiectivul fixat, insa care de ceva etape se aflau intr-o forma foarte buna. Acest derby londonez era cu atat mai special cu cat se disputa pe Stadium Olimpic, o arena foarte cocheta construita in anul 2016.
Desi jucau contra unei formatii in forma si contra unui public ostil, Arsenal era vazuta de casele de pariuri favorita la victorie in aceasta confruntare, insa spre dezamagirea suporterilor si a lui Ljungberg, elevii sai evoluau mult mai slab decat se preconiza. Totodata, prima reusita a intalnirii (min. 38), semnata de fundasul central Ogbonna, dupa o faza fixa, nu a mirat pe absolut nimeni, deoarece venea pe fondul unui joc foarte bun al ciocanarilor. De altfel, a fost si singurul gol al primului act, un scor cat se poate de meritat pentru echipa lui Pellegrini.
Inca o infrangere pentru tunari, dupa esecul din primavara survenit tot pe aceasta arena, era mult prea mult pentru echipa vizitatoare, astfel ca echipa neinvinsa de 13 etape dadea semne de revenire inca din primele minute dupa iesirea de la cabine. Aceasta zvacnire din al doilea act a tunarilor nu avea sa fie in zadar, iar la capatul primei ore de joc, situatia era egala dupa ce tandemul Kolasinac-Martinelli conlucra la capacitate maxima in faza golului.
Reusita brazilianului a reprezentat comeback-ul pe care suporterii din nord il asteptau de cateva minute bune si, spre bucuria acestora, cel mai scump transfer al verii, Nicolas Pepe, avea sa puncteze atunci cand oaspetii aveau mai mare nevoie (min.66). O reusita care justifica fiecare lira platita pentru acesta parea sa incline balanta in favoarea oaspetilor si chiar asa avea sa fie, caci dupa alte 3 minute varful Aubameyang dubla avantajul acestora. Cele 10 minute in care trupa suedezului a punctat de trei ori le-a afectat serios moralul ciocanarilor in acel final de meci, Leno fiind mai putin solicitat decat se astepta oricine.
Locul al patrulea in topul nostru il ocupa confruntarea din runda cu numarul 35 al editiei 2017/2018 de Premier League. Inaintea acestui final de campionat, gazdele erau deja consolate cu un loc de Europa League (locul 6), in timp ce ciocanarii mai aveau de tras putin pentru a evita, matematic, retrogradarea (locul 15).
Intrucat nu parea o partida decisiva pentru niciuna dintre tabere, primul act a fost unul destul de deschis, cu ocazii de ambele porti, insa Hart si Ospina au fost la locul potrivit atunci cand situatiile au cerut acest lucru. S-a intrat cu scor alb la cabine, un lucru nu prea des intalnit in aceasta confruntare, insa tot mai aveam inca 45 minute in care pe Emirates, o arena in care media de goluri ne facea increzatori ca vom vedea un al doilea act mult mai darnic din punct de vedere al reusitelor.
Spre fericirea celor care au urmarit aceasta partida, repriza a doua a debutat in forta, cu un gol dupa doar 6 minute de joc. Cel care puncta in aceasta intalnire era fundasul Monreal, un nume surprinzator pe lista marcatorilor, insa ce era si mai neasteptata era executia acestuia, un sut din voleu pe care nici macar portarul Hart nu-l anticipa, desi parea sa fie destul de bine plasat.
Cu ceva presiune pe umerii lor, oamenii lui Moyes nu aveau cea mai facila misiune dupa reusita spaniolului, insa cel mai bun jucator al acestora din acel sezon, austriacul Arnautoric, avea sa isi ajute inca o data coechipierii, gratie unui sut puternic in coltul lung al portii lui Leno (min.64)
Parea ca totul sa se indrepte catre un rezultat de egalitate, desi se notau ocazii de ambele parti, dar ultimele 10 minute aveau sa aduca un final total neasteptat. Mai intai, in minutul 82, galezul Ramsey era cel care isi aducea din nou formatia in avantaj, dar asta si datorita unei neintelegeri impardonabile din defensiva ciocanarilor. Dupa alte trei minute de joc, partida era in mare parte incheiata, dupa ce varful Lacazette inscria din pasa omologului sau din atac, Aubameyang.
Tunarii nu aveau sa se opreasca aici, fiind pe val in acele momente, iar in minutul 89 acelasi atacant francez simtea pasivitatea din apararea oaspetilor, motiv pentru care ii mai pedepsea inca o data. Per-total a fost un rezultat cam dur pentru felul cum au evoluat lucrurile, insa asa se intampla, de regula, cand nu esti la acelasi nivel pe tot parcursul unei intalniri cu o echiap de top.
Prima partida care prinde podiumul in aceasta lista s-a desfasurat intr-o perioada in care tunarii erau in carti pentru un loc de Champions League, o pozitie pe care au si obtinut-o de altfel, insa pentru asta trebuiau sa-si castige, in primul rand, partidele de pe teren propriu, confruntarea din runda a 19-a cu West Ham (locul al 12-lea) fiind un astfel de exemplu.
Contrar aparentelor, pe fondul unei respingeri intr-o zona periculoasa a francezului Giroud, West Ham avea sa fie prima formatie din acest duel care reusea sa puncteze pe tabela de marcaj. Nu stim exact cat a fost vina varfului tunarilor la acea faza din minutul al 17-lea, insa si reusita decarului Collison a fost una de exceptie.
Intr-o forma foarte proasta pe teren advers in acel sezon, ca si in multe sezoane recene, de altfel, jucatorii condusi la acea vreme de englezul Sam Allardyce au rezistat in avantaj doar 5 minute, dar nu pot fi foarte multe de reprosat, caci sutul stangaciului Podolski a fost unul fara vreo sansa de reflex pentru finlandezul Jaaskelainen. Cota mult mai ridicata pe Transfermarkt a celor de la Arsenal nu si-a spus cuvantul in primul act, astfel ca la cabine cele doua formatii intrau la egalitate, scor 1-1.
Putine formatii plecau in mandatul francezului de pe Emirates cu un rezultat pozitiv, astfel ca dupa pauza ciocanarii trebuiau sa joace la parametrii optimi pentru a elimina aceasta difenta vizibila de valoare, doar ca aceste calcule de pe hartie nu se potriveau si in teren. Fix la prima actiune periculoasa a tunarilor din actul secund, o faza de colt, West Ham se vedea condusa, Giroud fiind cel care isi lua revansa cu varf si indesat.
Din acel moment, tunarii nu aveau cum sa mai piarda controlul partidei, drept urmare dupa alte 6 minute acestia isi dublau avantajul pe tabela. Combinatiile din linia ofensiva a echipei lui Wenger, unele purtate in mare viteza, aveau sa destabilizeze cu totul apararea ciocanarilor, Santi Cazorla fiind responsabilul cu golul de aceasta data.
Daca mai era vreun dubiu in privinta castigatoarei sau vreo speranta ca aceasta infruntare se va echilibra in urmatoarele minute, toate acestea aveau sa fie naruite dupa ce Walcott puncta, imediat, pentru un neverosimil 4-1. In doar sapte minute de joc, apararea condusa de Winston Ried era destramata de o formatie cu un apetit ofensiv destul de dezvoltat, astfel ca in ultima parte a confruntarii se punea accent doar pe scorul final.
Pentru ca tacamul sa fie complet, dupa zece minute de la marcarea primului gol, francezul Giroud bifa dubla, dupa o executie de finete ce il lasa inca o data neputincios si, totodata, frustrat pe portarul nationalei Finlandei. Din fericire sau nu pentru formatia vizitatoare, scorul intalnirii nu s-a mai modificat in niciun fel, insa acea partida avea sa fie lectia cea mai dura predata de tunari in ultimul deceniu acestora.
Cea mai veche intalnire din topul nostru este, fara doar si poate, si cea mai speciala. La data de 1 februarie 2006, Arsenal – West Ham United se juca pentru ultima oara pe Highbury, o ocazie speciala pentru cele doua formatii de a se impune.
Asa cum ne asteptam cu totii, favorita suporterilor si a caselor de pariuri, Arsenal pleca cu un avantaj foarte important in acest duel, insa prima reusita a intalnirii avea sa fie semnata de jucatorul de echipa nationala, englezul Nigel Reo-Cocker (min.25).
Desi erau una dintre cele mai puternice echipe ale tarii pe teren propriu, mai valoroasa decat in prezent, tunarii se vedeau condusi cu 2-0, dupa alte sapte minute de joc. Noua reusita, semnata de aceasta data de Zamora, avea sa fie cu atat mai socanta, cu cat inaintea acestei confruntari din runda cu numarul 24, ciocanarii nu facusera o figura exceptionala in campionat, fiind doar o echipa modesta, clasata pe locul al noualea.
Pareau niste minute agonizante traite de intreaga suflare tunara, insa in minutul 45 Arsenal reusea sa mai reduca din diferenta prin mijlocasul francez, Pires. Era un semnal pozitiv pentru Wenger, care aborda actul secund cu o mutare extrem de ofensiva, Larsson pentru Campbell, insa portarul din Trinidad Tobago, Hilsop, facea unul dintre meciurile carierei.
Contrar aspectului jocului, ciocanarii aveau sa fie ce-i care dadeau lovitura decisiva in minutul 80, prin mijlocasul Etherington, o reusita ce insemna, in mare parte, prima victoria in deplasare impotriva rivalilor din nord dupa mai bine de 11 ani, precendenta victorie fiind la limita, scor 1-0.
Trupa francezului a incercat sa mai salveze ceva din acest duel, tot dupa o noua reusita a lui Pires, plasat ideal in locul in care portarul african a respins balonul, insa reusita de 2-3 din minutul 89 nu avea sa mai fie completata de golul egalizator, astfel ca echipa antrenata de Alan Pardew bifa o victorie ce semnifica mai mult decat cele 3 puncte.
Primul loc in topul nostru il ocupa confruntarea din data de 9 aprilie 2016, una ce conta pentru etapa cu numarul 33 din Premier League. Spre deosebire de alte sezoane, cand doar tunarii se luptau pentru un loc in cupele europene, in aceasta editie vecina din Londra avea si ea astfel de aspiratii.
Pe acel final de campionat cele doua formatii chiar trebuiau sa demonstreze mai mult ca oricand ca merita sa reprezinte tara in afara granitelor, iar in minutul 18 echipa mai experimentata lua atitudine. Tademul de vis al tunarilor din acel sezon format din Ozil si Alexis Sanchez functiona inca o data la parametrii optimi, insa de aceasta neamtul era cel care prelua rolul de finalizator.
Reusita a deschis si mai tare partida, insa chiar daca echipa lui Slaven Bilic era o fortareata pe teren propriu, tot cei de la Arsenal avea sa se distanteze pe tabela de marcaj. Pasator la primul gol, Sanchez, prelua o pasa in marginea careului de la tanarul Iwobi si fara sa mai stea pe ganduri il invingea pe Adrian cu un sut plasat la coltul lung.
In mod normal, de la 0 la 2 cu o echipa care se bate la titlu greu sa mai speri la ceva, insa golul marcat cu capul de catre varful englez Andy Carroll aducea o frantura de speranta in tabara gazdelor. Ba chiar mai mult, Boleyn Ground tresarea inca o data in cel de-al doilea minut de prelungire al primului act, atunci cand masivul atacant marca cel mai frumos gol personal din acel sezon, o semi-foarfeca la care portarul Ospina era doar spectator.
Iata ca in interval de cateva minute ciocanarii egalau pe tabela si, de ce nu, aveau 45 minute la dispozitie sa aduna trei puncte extrem de importante in batalia pentru o pozitie de Europa League.
Impulsionati de revenirea atat de rapida, West Ham a inceput repriza secunda la fel cum a terminat-o pe prima, iar in minutul 52, gratie unei noi executii cu capul, Carroll avea sa bifeze hattrick-ul. In doar cateva minute, tot avantajul oaspetilor era anulat complet, spre bucuria celor de la Leicester.
Mai erau aproximativ 40 minute de joc, un timp mai mult decat suficient pentru una dintre cele mai ofensive echipe ale campionatului sa intoarca scorul, primul pas fiind reusit in minutul 70, atunci cand fundasul central Koscielny demonstra ca antrenamentele in compania lui Giroud nu erau in zadar. Ca tot veni vorba de atacantul francez, acesta rata ultima ocazie mare a tunarilor, in minutul 77, atunci cand sutul sau trimis cu piciorul de baza se ducea la doar cativa centimetri de bara stanga a portii lui Adrian. Nici West Ham nu s-a multumit cu situatia de pe tabela, mai ales ca reusisera una dintre revenirile sezonului, insa rezultatul final, 3-3, era satisfacator, pe de o parte, deoarece isi incurcasera marea rivala din nord in lupta catre al 14-lea titlu din istorie.
Daca tot am mentionat de titluri anterior, este cazul sa specificam si distinctiile cu care aceste doua formatii londoneze in lunga lor istorie inceputa cu mai bine de un secol in urma. Asadar, fara a mai pierde timpul, palmaresul echipelor arata, in acest moment, in felul urmator:
Din aceste statisitici observam clar de ce Arsenal este o echipa mult mai bine privita in oras si in Regat decat cei de la West Ham, insa in istoria meciurilor directe statistica este una mai echilibrata, dupa cum urmeaza:
Arsenal – West Ham United va fi garantat un spectacol si in editia 2020/2021 de Premier League, asadar nu ezitati sa urmariti acest derby londonez in mansa tur-retur.