Arsenal vs Burnley – Nu se bucura de o popularitate foarte mare in randul fanaticilor Premier League, insa Arsenal vs Burnley este o rivalitate care merita mai mult respect deoarece se joaca inca dintr-o perioada in care fotbalul in multe tari era ceva idealist, mai exact sfarsitul secolului al XIX-lea.
Fondate la un scurt interval timp una de alta (Burnley – 1882 ; Arsenal – 1886), cele doua formatii care activeaza in Regat si-au dat intalnire pentru prima data in istorie in sezonul 1895/1896. Fiind separate din punct de vedere al nivelului valoric din Albion (Burnley – prima divizie; Arsenal – a doua divizie), cele doua si-au intalnire, in premiera, in primul tur al Cupei Angliei. Intrucat la acea vreme, formatia din regiunea Lancashire era superioara din multe puncte de vedere, acestia le-au administrat celor de la Woolwich Arsenal (denumirea formatiei din capitala pana in anul 1913) un neverosimil 6-1.
Poate parea socant in ziua de azi un astfel de rezultat, insa acesta avea sa fie soarta primei intalniri directe dintre aceste doua formatii, una pe care Arsenal nu avea sa o razbune nici doi ani mai tarziu, atunci cand se intalneau, tot in premiera, intr-un campionat national. Nu era Premier League, era liga secunda, iar rezultatul avea sa fie tot unul la fel de dureros, 5-0.
Nu era epoca de aur a londonezilor, insa nici nu puteau pierde la nesfarsit atat de categoric in fata celor porecliti The Clarets, iar victoria cu 3-1 pe arena Manor Ground avea sa fie cel mai pozitiv pas facut in acest sens. De altfel, tunarii au inceput sa le creeze concurenta celor de la Burnley incepand cu secolul trecut, iar din 1904 aveau sa fie cei care faceau pasul catre prima liga valorica a tarii, o alta premiera pentru acestia.
Nu avea sa rupa Arsenal gura targului in primii ani pe prima treapta a fotbalului britanic, fiind mai mult o formatie de mijlocul clasamentului, fara mari aspiratii, iar asta se vedea si in momentul cand aveau sa dispute, din nou, dueluri in compania celor de la Burnley. Pe langa faptul ca au reusit victorii cu cele mai bune victorii ale acelor timpuri, precum Blackburn Rovers, Aston Villa sau Sunderland, si printre care si Arsenal (scor 2-1), nimeni nu se astepta ca la putin timp dupa incheierea primului razboi mondial Burnley sa reuseasca titlul de campioana a tarii (editia 1919/1920).
Dupa ce primisera o adevarata lovitura din partea baietilor imbracati in bordo, in primul sezon al acestei confruntari din Premier League, londonezii au progresat, treptat, (locul 2 – 1926), iar anii ’30 aveau sa le premieze aceasta performanta. Nu numai ca preluau sefia din punct de vedere al duelurilor directe cu cei de la Burnley, insa jucatorii cu care Herbert Chapman si George Alisson si-au construit un CV puternic au reusit le aduca suporterilor 5 titluri nationale (cea mai laureata formatie a tarii).
Poate ca formatia londoneza ar fi avansat si mai mult pe aceasta scara daca nu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial, eveniment ce stopa inca o data fotbalul in Regat pana in anul 1945. Daca dupa precedentul eveniment istoric cei de la Burnley reusisera sa titulatura de cea mai buna formatie a tarii, de aceasta data acestia trebuiau sa se multumeasca doar cu prezente in partea de mijloc a clasamentului.
Dupa finalizarea acestei tragedii din istoria umanitatii, Arsenal a revenit la fel de puternica si in anul 1948 Rokke, Lewis si compania reuseau al 6-lea titlu national din istorie. Erau pe val si chiar in acest moment puteau sa fie lider la acest capitol, peste Liverpool si Manchester United, caci in anul 1953 mai bifau inca o editie castigata, insa pana la inceputul anilor ’70 nu au mai fost la aceeasi intensitate.
Daca tunarii nu mai reuseau sa se impuna intr-un interval atat de lung pentru un club care devenise asa de consacrat, rivala lor din acest articol avea sa fie formatia care se intorcea in atentia privitorilor la inceputul anilor ’60. Chiar daca balanta contra tunarilor era una negativa, ca o paranteza la aceasta rivalitate, Burnley a reusit sa castige cel de-al doilea titlu national in sezonul 1959/1960. La fel ca si in succesul anterior, nimic nu anunta titlul acesta, mai ales ca veneau dupa multe editii in care stationau undeva in jurul pozitiei a 6-a. Fara a beneficia de golgheterul campionatului sau de vreun antrenor cu multa experienta la club, caci Potts era instalat in anul 1958, The Clarets aveau sa se impuna gratie stilului lor muncitor, dar si foarte eficient in acelasi timp (1.23 goluri/meci).
Ar fi fost foarte frumos pentru rivalitatea dintre aceste doua formatii ca performantele sa fie la acelasi nivel, insa cei de la Burnley au clacat in cele din urma, in urma unor probleme financiare. Daca la inceputul anilor ’70 clubul din capitala celebra un titlu asteptat de atat de mult timp, Burnley nici macar in cele mai negre cosmaruri nu anticipau ceea ce avea sa urmeze. Lipsa de interes a spectatorilor asupra formatiei ce se lauda cu doua titluri interne in prezent se datoreaza si absentei indelungate a acestora din prim-planul fotbalului britanic, mai exact 33 ani.
Fara a se mai disputa timp de 33 ani, aceasta rivalitate a pierdut din notorietate, dupa cum spuneam, insa ultimii ani ne indica din nou semne pozitive. Dupa doua promovari in care nu s-au evidentiat cu nimic (2009, 2014), consiliul de administratie l-a pastrat pe Sean Dyche la timona acestui club, iar rezultatele nu au incetat sa apara. Din anul 2016 aceasta formatie este o componenta foarte valoroasa a Premier League, iar acest lucru nu e de bun-augur pentru tunari, care si-au gestionat foarte bine pana acum duelurile cu cei de la Burnley.
Intrucat am amintit cate putin din aceasta rivalitate inca de la inceputuri, noi spunem ca este cazul sa ne axam si asupra unor dueluri directe ai ultimilor ani. Au fost cateva dueluri care au facut deliciul publicului si tocmai de aceea nu puteam rata ocazia de a le rememora in finalul acestui articol.
Prima partida pe care dorim sa o aducem in discutie s-a jucat chiar in primul sezon al campionilor din Championship in cea mai buna divizie a tarii. Dupa ce pierdusera la limita, in tur, cu 1-0, The Clarets nu pareau sa aiba prea multe sanse pe Emirates Stadium, asta si pentru ca jucau impotriva echipei clasate pe locul secund.
Favoriti clar la pariuri si din toate punctele de vedere, jucatorii antrenati de cel mai de succes antrenor din istoria clubului, Arsene Wenger, si-au creat cateva ocazii importante, insa experimentatul Tom Heaton avea sa fie la post de fiecare data. Desi reusisera sa reziste atacurilor lui Sanchez si compania, ocupanta locului 13 mai avea de rezistat inca o repriza pe una dintre cele mai impunatoare stadioane ale tarii.
Daca prin jocul prestat tunarii nu aveau puterea sa destabilizeze apararea solida a oaspetilor prin orice modalitate, salvarea venita in urma unei faze fixe. Unul dintre cei mai buni pasatori ai campionatului englez de fotbal, neamtul Ozil livra in careu o centrare fix pe fruntea conationalului Mustafi, iar coechiperul sau reusea sa faca ceea ce oamenii din fata nu reusea, adica sa deschida scorul (min.58).
Intrucat cele 3 puncte erau, teoretic, alocate in acest duel, Dyche trebuia sa schimbe putin felul in care elevii sai evoluau in aceasta partida, insa resursele aveau sa fie putin mai limitate. In afara ocaziei ratate de Defour in minutul 73, cei de la Burnley nu iesisera prea mult in evidenta pe partea ofensiva, insa acest aspect avea sa ia o intorsatura in minutele de prelungire. Atunci cand nimeni nu se mai astepta, in minutul 90+2, arbitrul Moss dicta penalty pentru oaspeti, unul pe care varful Gray il transforma, cu toata opozitia lui Cech.
Acest rezultat putea fi catalogat ca un semi-esec pentru formatia gazda, dar masurile aveau sa fie inregistrate la timp. Impedimentul omului in minus (din min.80) nu i-a impedicat sa preseze in ultimele zeci de secunde ale partidei, iar acest asalt a produs si o noua lovitura de la 11 metri. Desi ratase din toate pozitiile in acel duel, golgheterul Sanchez s-a razbunat in ultimul minut de joc, executia sa trimitand toate cele 3 puncte in dreptul tunarilor.
Dupa ce am deschis balul pe terenul echipei din capitala, ne mutam atentia spre o confruntare ce se disputa pe Turf Moor, una dintre cele mai vechi arene prezente in Premier League. Partida se desfasura in ultima etapa a editiei 2018/2019, una in care cele doua formatii isi aveau consolidate pozitiile in acest sezon.
Fara o mare presiune pe umerii acestora, caci Burnley evitase retrogradarea, iar Arsenal bifase un loc in Europa League, cele doua formatii britanice trebuiau sa ofere spectacol celor peste 20.000 suporteri prezenti la meci.
Fara un istoric foarte bun in acest deceniu contra oaspetilor, cei de la Burnley au semnat cea mai mare ocazie a primei reprize, prin atacantul Chris Wood, cel care nimerea bara din dreapta portii lui Leno in minutul 34. 0-0 la cabine, un rezultat care dezamagea un pic audienta, insa aveau parte de un fotbal total in actul secund.
In urma unei erori necaracteristici pentru acest duel a fundasului Ben Mee, golgheterul lui Arsenal din acea editie, Pierre Aubameyang, zburda liber catre poarta adversa, iar duelul cu Tom Heaton a fost unul mult mai usor decat isi inchipuia (min.52).
Trecuti in avantaj in aceasta deplasare, baietii pregatiti de catre Unai Emery au dorit sa profite de faptul ca punctau primii, si cine altul decat atacantul gabonez putea dubla avantajul? Servit in centrul careului de catre un alt jucator cu origini africane, nigerianul Iwobi, jucatorul venit de la Borussia Dortmund puncta din voleu, o executie care era aplaudata si de cativa dintre fanii gazdelor.
Pusi la zid de valoarea individuala a lui Aubameyang, favoritii tribunelor s-au trezit foarte rapid la realitate, iar lovitura de cap a lui Barnes ii putea ajuta in incercarea de a nu parasi, tocmai pe teren propriu, acest campionat invinsi. Cateodata unitatea lotului nu te ajuta chiar daca faci ceea ce trebuie din punct de vedere tactic si exact asta simteau pe propria piele jucatorii lui Dyche in minutul 90+3, atunci cand un alt jucator cu multa calitate, tanarul Nketiah puncta pentru 3-1.
Ultima partida pe care aveam placerea sa o rememoram s-a disputat destul de recent, in editia 2019/2020 de Premier League. Pe data de 17 august 2019, in runda a doua din Premier, cei peste 60.000 de fani prezenti la meci voiau sa vada cum se descurcau elevii lui Arteta si pe teren propriu in aceasta noua editie. Erau emotii in tribune inaintea partidei din runda cu numarul 2, caci cei de la Burnley incepusera si ei campionatul cu dreptul, dar asta era un lucru pozitiv caci ne astepta un duel intre doua formatii in forma.
Fortati de imprejurari, fotbalistii gazdelor au atacat inca din primele minute poarta lui Pope, iar acest asalt avea urmari si pe tabela de joc. In urma unei faze de joc, varful Lacazette dorea sa-i demonstreze antrenorului spaniol ca merita mai multe minute in aceasta campanie, executia sa din cadere fiind una surprinzatoare pentru internationalul britanic al lui Burnley.
Cu o victorie in deplasarea de la Newcastle, scor 1-0, si cu avantaj inca din minutul 12 fanii puteau spera la o campanie mai fericita in acest sezon, insa aceasta stare de euforie avea sa fie intrerupta la putin timp dupa. Desi de aceasta data nu aveau sa o mai comita fundasii, asa cum se intamplase de multe ori in sezoanele anterioare, cei de la Arsenal erau pedepsiti in urma unei devieri nefericite, una de care a profitat Barnes. Din doar cativa metri, atacantul englezul al oaspetilor bifa cel de-al treilea gol din acel sezon in minutul 43 si reprezenta cel mai mare pericol al acestei formatii pentru tunari in actul secund.
Un rezultat de egalitate contra celor de la Burnley nu era privit bine in niciun context, mai ales in acesta, astfel ca de la iesirea de la cabine tunarii au trebuit sa fie mult mai creativi in fata portii pentru a-si adjudeca toate cele 3 puncte. Chiar daca Pope salva incredibil la ocaziile lui Ceballos si Aubameyang, acesta nu putea sa mai intervina si in minutul 63. Pe cont propriu, asa cum ii sta bine unui jucator ce poarta numarul 14 la gruparea londoneza, Aubameyang le amintea suporterilor de cursele remarcabile ale lui Henry, executia fiind de asemenea una ce l-a prins pe contre-pied pe foarte bine cotatul portar al vizitatorilor. In ultima jumatate de ora a partidei gazdele au mentinut un ritm ridicat, unul care avea sa ii ajute, in cele din urma, sa-si bifeze obiectivul primordial.
Daca sunteti un fan al fotbalului britanic, Arsenal – Burnley se poate urmari atat pe TV, cat si pe o sursa de livestream in editia 2020/2021, astfel ca depinde depinde de voi daca doriti sa va bucurati de un duel ce s-a derulat pana in prezent de mai bine de 100 ori.