Arsenal – Norwich – Echipele britanice, de fel, au o activitate de peste un secol in spate, iar Arsenal si Norwich sunt doua astfel de exemple. Cu toate ca erau fondate in primii ani ai secolului trecut, traditia acestei confruntari a inceput abia in partea a doua a acestuia. Au fost ani foarte grei pentru una dintre aceste formatii, cu prezente constante in esaloanele inferioare ale fotbalului britanic, dar cu toate acestea, Arsenal si Norwich insumeaza pana in prezent peste 50 de confruntari.
Infiintate, dupa cum va spuneam, in urma cu peste un secol (Arsenal – 1885; Norwich – 1902), aceste doua formatii componente ale Federatiei Engleze de Fotbal (FA) si-au dat intalnire, pentru prima oara, abia la data de 12 ianuarie 1952, o confruntare din turul 3 al Cupei Angliei. Pentru multe confruntari, primele dueluri s-au dat, asa cum e si normal, in cadrul unei divizii al acelei tarii, insa cum rezulatele sportive ale celor de la Norwich erau departe de cele ale gigantului londonez, acestia si-au dat intalnire pentru prima oara intr-o cupa interna.
Mai exact, la data disputarii acelui duel, Canarii se aflau in esalonul al treilea valoric, unul pe care nu reusisera sa-l paraseaca decat pentru o scurta perioada (1934-1939), atunci cand au promovat in liga secunda, sub tutela lui Tom Parker. Revenind la duel din FA Cup, valoarea incontestabila in plus a Tunarilor a fost pusa foarte bine in aplicare, acestia reusind sa castige duelul de pe Carrow Road cu un neverosimil, 5-0.
Nici nu se punea vorba de revansa din partea celor de la Norwich, asa cum, de pilda, ar putea fi in prezent, insa fanii acestei formatii din estul Angliei puteau sa-i mai vada inca o data la lucru pe londonezi abia in anul 1972. Momentul primei promovari din istoria celor de la Norwich in primul esalon, sub comanda lui Ron Saunders a fost un real succes pentru formatia neobisnuita cu prima scena.
Pe langa faptul ca nu au retrogradat la finele acelui sezon, Kevin Keelan, Duncan Forbes si compania au reusit si prima victorie din istorie, contra celor de la Arsenal, dupa un succes cu scorul de 3-2. Un club istoric precum Arsenal joaca intotdeauna la victorie si, pe langa motivatia celor 3 puncte, baietii lui Bertie Mee mai aveau de razbunat in fata propriilor suporteri si rezultatul din tur. Campioana Angliei de la acea vreme, Arsenal, a fortat pe Highbury, arena legendara a echipei, iar rezultatul nu a incetat sa apara, un 2-0 care impunea respectul in fata nou-promovatei.
Din pacate pentru fanii echipei londoneze, acest succes a fost rapid uitat, deoarece sortii propuneau in sferturile de finala League Cup inca un duel Arsenal vs Norwich. Paradoxal sau nu, jucau pentru a 3-a oara intr-o editie, in conditiile in care nu mai se mai inregistrasera meciuri in trecut. Confruntarea de la Londra a fost putin atipica, cei de la Norwich impunandu-se cu scorul de 3-0.
Dupa multe decenii in care cele doua echipe nu aveau nimic in comun, incepand cu anii ’70 si continuand pana in ultimii ani ai secolului trecut (mai exact, 1995), Arsenal – Norwich a devenit o intalnire aproape anuala din Premier League. Suprematia trupei din capitala nu a fost niciodata pusa la indoiala, fiind in control total in tot acest interval, exceptand editia 1977/1978, atunci cand au obtinut doar un punct din cele doua dueluri.
Comparand palmaresul si performantele celor doua cluburi in aceste doua decenii, nu exista nici aici punct de compartie, Arsenal fiind superioara la toate capitolele. Singurul moment in care Canarii au reusit sa emita pretentii pe viitor a fost editia 1992/1993 de Premier League, atunci cand obtineau primul podium din istorie (pozitia a treia). Ian Butterworth, Mark Robins si ceilalti componenti ai celei mai bune formatii ai lui Norwich din istoria clubului au reusit sa le ofere fanilor o raza de speranta ca acest club poate trece la un nou nivel, insa sezoanele ce au urmat le-au curmat acestora orice asteptare.
”Din fericire” pentru echipa din Norfolk, acestia au prins doar un sezon in prima parte a mandatului lui Wenger la Arsenal, si anume perioada 2004-2005. Am fost putini sarcastici in fraza anterioara, insa Henry, Bergkamp si compania au fost cea mai buna generatie din istoria clubului londonez, conform multor specialisti. Revenind la duelurile directe de dupa 2000, primele dupa un deceniu in care Norwich a activat in liga secunda, diferenta a fost foarte vizibila.
Primul duel direct s-a disputat pe Carrow Road, in runda cu numarul 4, o ocazie pentru fanii locali de admira campioana invincibila a Angliei, asa cum s-a incununat Arsenal cu o editie anterioara. Nu stim cati au venit cu sperante pentru un rezultat pozitiv, dar la pauza scorul era unul destul de categoric in favoarea oaspetilor, 3-0. Putea fi o infrangere si mai cateogorica, insa Tunarii nu au mai jucat cu aceeasi intensitate si in actul secund, partida incheiandu-se cu scorul de 4-1.
Dupa acel rezultat din tur, in care nu au putut sa emita mari pretentii, Norwich s-a deplasat in capitala in retur, de pe o pozitie deloc confortabila, zona retrogradarii. In lupta directa cu Chelsea, condusa de Mourinho, pentru titlul de campioana, Arsenal nu a stat la discutii nici in acel duel, castigand fara drept de apel si de aceasta data, scor 4-1. A fost un show total oferit de golgheterul londonezilor, Thierry Henry, francezul reusind un hattrick in aceasta confruntare.
Din pacate pentru Galben-Verzi a fost ultimul sezon din Premier League in acel deceniu, terminand pe pozitia a 19-a. Au urmat noi incercari de promovare in viitoarele sezoane, insa fara de folos, ajungand la un moment dat, in 2009, in cel de-al treilea nivel valoric. Viitorul celor de la Norwich parea unul incert, la peste un secol de la fondare, insa solutiile adoptate de catre noul manager, Paul Lambert, au fost cele corecte. Au fost doua promovari consecutive pentru Canari, ocazie de a juca din nou in compania celor de la Arsenal, din 2011.
Din fericire pentru acestia, tunarii pierdusera de ceva ani contactul cu Chelsea, Manchester United sau, mai nou, Manchester City, insa tot ramaneau o echipa de temut din Premier League. Spre deosebire de editia anterioara in cadrul primei divizii in care nu au reusit sa reziste nivelului primei ligi, Norwich, prin reusitele lui Grant Holt, a jucat timp trei sezoane contra celor mai bune echipe din Regat.
Desi au evoluat destul de putin contra londonezilor in prima divizie, doar 6 ocazii, cei de la Norwich au fost putin mai competitivi de aceasta data, reusind si o victorie, un 1-0 in editia 2012/2013, pe teren propriu (marcator Holt). Lipsa unei situatii financiare, in comparatie cu celelalte formatii din PL, i-a obligat sa plece de multe ori cu sansa a doua, valorile individuale fiind net in favoarea adversarilor. Au retrogradat in cele din urma in 2014, au promovat in urmatorul an de Championship, insa mirajul celui mai valoros nivel al tarii a fost din nou prea mare pentru acestia.
Fara a avea un lot ce se recomanda de nivelul primei divizii, dar cu un Teemu Pukki idol al tribunelor, Norwich City a reusit in anul 2019 sa bifeze pozitia secunda din Championship, una putin visata la startul sezonului. Aceasta promovare i-a adus din nou in prim plan, chiar daca erau din nou inferiori la multe capitole, insa onoarea de a juca in Premier League intrecea orice impediment. Intrucat in prima liga evolua si Arsenal, o echipa etalon pentru fotbalul britanic, confruntarea noastra se desfasura si in editia 2019-2020.
Duelul de pe Carrow Road din runda cu numarul 14 punea fata in fata doua echipe care nu treceau prin cel mai bun moment al sezonului. Dupa un start promitator, cu victorie contra celor de la Manchester City, Norwich se afla pe un loc retrogradabil, in timp ce londonezii erau mult in afara locurilor de Champions League, doar locul al 8-lea.
Era, in ansamblu, o confruntare care putea sa mai stearga din imaginea proasta cu care era vazuta pana in acel moment echipa castigatoare, insa trebuiau sa sa o dovedeasca pe teren mai intai.
Atunci cand nu sunt solutii in plan ofensiv pentru gazde, se apeleaza, in dese randuri, la finlandezul Pukki. Asa se intampla si in minutul 21 al confruntarii, atunci cand varful celor de la Norwich ducea pe cont propriu o actiune individuala, finalizata cu gol inscris.
Din nefericire pentru suporterii Canarilor, care sperau ca acel gol sa ii scoata din pasa proasta din ultima vreme, dupa 8 minute de joc Paul Tierney acorda lovitura de pedeapsa pentru tunari. Pierre-Emerick Aubameyang a fost cel care si-a asumat responsabilitatea executarii, fiind fata in fata cu unul dintre cei mai buni portari la 11 metri din lume. Initial, Krul a parat lovitura gabonezului, dar in urma consultarii VAR, arbitrul intalnirii a decis ca lovitura de pedeapsa sa se execute din nou. De aceasta data, golgheterul echipei londoneze nu a mai ratat, restabilind egalitatea la capatul primei treimi din partida.
Chiar daca tunarii au avut posesia in primul act, lovitura decisiva in ultimele minute o dadeau gazdele. Fix in ultimul minut suplimentar, partenerul din atac al lui Pukki din acest meci, Cantwell, decidea sa suteze din marginea careului, incercarea lui fiind una prea bine plasata pentru Leno. 2-1 la pauza pentru Norwich, o misiune ingrata pentru interimarul Ljungberg.
Daca in tabara gazdelor Pukki era om de baza, talismanul oaspetilor era in prezenta lui Aubameyang. Gratie unei lovituri de la coltul terenului, atacantul oaspetilor reusea sa trimita din cativa metri direct in vinclul portii aparate de goalkeeperul olandezul (min. 57). Era din nou egal si mai aveam peste o jumatate de ora de joc.
Cu toate ca Arsenal parea echipa care va profita in urma acestui gol egalizator, ultima parte a intalnirii a produs numeroase ocazii la poarta lui Leno. Din pacate pentru cei peste 25.000 de suporteri ai gazdelor, ocaziile favoritilor nu au fost concretizate, partida incheiandu-se la egalitate, scor 2-2, un egal care nu ajuta pe nimeni.
Duelurile dintre Arsenal si Norwich s-au disputat pana in acest prezent de 59, iar in incheiere, dorim sa va afisam raportul acestora din toate confruntarile. Asadar, din 1972 si pana in prezent, statistica sta in felul urmator: