Arsenal – Everton – Sunt putine confruntari in actuala editie de Premier League care s-au jucat in decursul timpului numai in acest esalon si printre acestea enumeram si rivalitatea dintre Arsenal si Everton. Cele doua formatii ne-au obisnuit deja sa isi dea intalnire in prima divizie an de an si fac acest lucru de peste un secol, mai exact din anul 1905. S-au inregistrat pana in acest moment 198 de dueluri in Premier League din cele 212 jucate, aspect ce incadreaza aceasta infruntare intr-o categorie foarte selecta.
Infiintate in ultima parte a secolului XIX (Everton – 1878, Arsenal – 1886), echipele noastre au fost nevoie sa isi inceapa activitatea profesionista in acest sport incepand cu anul 1888, atunci cand s-au pus bazele primelor ligi engleze de fotbal. Cei care s-au inscris primii in noul sistem competitional impus de federatie au fost Caramelele, incepand chiar cu sezonul de debut, in timp ce Arsenal a aderat la aceasta competitie in anul 1894. Pana in momentul cand Arsenal reusea sa obtina promovarea in prima divizie, anul 1905, formatia din orasul Liverpool reusise deja sa isi treaca un titlu de campioana in palmares, editia 1890-1891.
Asa cum v-am precizat in introducere, batalia dintre cele doua cluburi a inceput in anul 1905, momentul in care formatia lui Phil Kelso debuta pe prima treapta a fotbalului din Regat. Cu toate ca Everton s-a impus in prima partida oficiala intre cele doua echipe, 1-0, la data de 5 aprilie 1905, Arsenal avea sa obtina si ea primul succes din istorie contra Caramelelor in returul acelei editii, scor 2-1, un rezultat meritoriu tinand cont ca Tunarii erau la debut.
Suprematia formatiei pregatite, in mare parte, de Will Cuff si Thomas McIntosh asupra formatiei din capitala avea sa se intinda pana in anii ’30 ai secolului trecut, atunci cand Arsenal a demonstrat, pentru prima data, ca merita sa fie in topul celor mai bune formatii ale acestei tari.
Cele 12 trofee castigate in acel deceniu (dintre care 5 tiluri de campioana a tarii) au inversat balanta in raport cu Everton, desi nici formatia din nord-vestul tarii nu a stat prea rau, acumuland 4 trofee (dintre care doua titluri de campioana a tarii). A fost o competitie pe cinste intre cele doua echipe, poate cea mai importanta a acelei perioade, insa sub comanda lui Herbert Chapman, Arsenal si-a demonstrat ei in primul rand ca este capabila de mult mai multe lucruri. Pe langa numarul impresionant de trofee, Arsenal le-a oferit rivalilor inca un motiv de frustrare, dupa ce i-a invins in Supercupa Angliei din 1933, cu scorul de 3-0, o diferenta ce marca schimbarea din punct de vedere al echipei superioare.
Desi inca aveam parte de un echilibru in ceea ce priveste distinctiile cucerite si felul in care cele doua formatii erau privite, ultimul deceniu al primei jumatati din secolul XX si inceputul anilor ’50 a adus rezultatele asteptate numai in tabara echipei ce isi disputa partidele de pe teren propriu pe arena Highbury. Everton a pierdut putin contactul in acea perioada cu echipele de top ale tarii, ajungand, pentru doua sezoane, sa isi dispute partidele in cea de-a doua divizie valorica a tarii.
Chiar daca a avut o perioada foarte grea in spate, sub comanda lui Harry Catherick, Everton a inceput sa aduca fericirea pe chipul suporterilor in anii ’60 si gratie cele doua titluri de campioana au reusit, in compartie cu Arsenal, sa fie superiori. Aceasta confruntare era din nou relansata, dupa un deceniu in care Everton fusese si mai puternica in duelurile directe, scor 10-7 in favoarea acestora, astfel ca anii ’70 aveau sa ne identifice sau nu ce echipa era considerata mai valoroasa in acest duel.
Desi Arsenal a inceput ca din pusca acest nou interval de timp, cu un titlu in sezonul 1970-1971, cu un Roy Kennedy om de baza in atacul Tunarilor, nu putem spune ca acest deceniu a fost unul prea incantator pentru niciuna dintre formatii. In prima divizie nu au reusit sa ameninte prea tare suprematia celor de la Liverpool, astfel ca popularitatea acestor doua cluburi avea putin de suferit.
Ca tot vorbim de Liverpool, acestia au dominat fotbalul din Anglia, cat si din Europa, si in anii ’80, rezultate ce le-au creat multe dificultati rivalilor interne, printre care si cele doua mentionate. Trebuie sa recunoastem, totusi, ca una dintre formatii, Everton, chiar rivala din oras a cormoranilor, a fost singura care le-a tinut piept rivalilor in primii ani ai acelui deceniu, reusind doua titluri de campioana si cateva cupe interne.
De partea cealalta, Arsenal a renascut in ultima parte a acestui interval, cu un titlu in anul 1989, in mandatul scotianului George Graham, cel care a reusit sa il faca sa se simta ca acasa pe golgheterul Alan Smith, in momentul venirii acestuia de la Leicester. Daca Everton a punctat mai bine la trofee in aceasta perioada, totusi, Arsenal se poate lauda ca a fost echipa mai puternica in duelurile directe, reusind sa castige mare parte din aceste dueluri, inclusiv cele din League Cup.
Din pacate pentru fanii Caramelelor, daca timp de aproape un secol au incheiat pe pozitii egale cu Tunarii in ceea ce priveste trofeele obtinute si imaginea cu care erau vazuti, ultimele 3 decenii au reprezentat o diferenta ce cu greu mai poate fi rasturnata in viitor. Daca pentru Everton singura alinare in ultimii 30 ani o reprezinta cele doua trofee de la mijlocul anilor ’90 (FA Cup – 1995 si Community Shield – 1996), Arsenal a facut ceea ce se numeste performanta la nivel inalt.
Daca in primii ani ai ultimului deceniu din secolul trecut au obtinut cateva trofee datorita, in mare parte, golurilor extrem de importante marcate de Ian Wright (golgheterul echipei timp de 6 sezoane consecutive), din anul 1986 si pana in anul 2018 raspunzator de aceasta crestere importanta se afla un alt nume, in persoana lui Arsene Wenger. Managerul francez a ghidat acest club spre 17 titluri obtinute (dintre care 3 campioante, 7 titluri in FA Cup si 7 titluri in Supercupa Angliei) plus o finala de Liga Campionilor (2006). In ceea ce priveste duelurile directe cu Everton, acestia au fost, dupa cum va asteptati, superiori.
Desi v-am prezentat istoria echipelor si a confruntarilor pe o perioada mai mare de timp, multi microbisti prefera sa compare ultimele rezultate directe intre doua formatii atunci cand stabilesc care este mai superioare, uitandu-se, in mare parte felul in care aceste doua formatii evoluau in trecut. Intrucat secolul XXI este reperul iubitorilor de fotbal in cadrul acestor confruntari, in continuare am ales sa va prezentam cateva meciuri de top intre aceste formatii tocmai din perioada mentionata.
Primul duel catre care ne indreptam atentia s-a desfasurat in ultima etapa a editiei 2001/2002 de Premier League. Partida era vazuta ca o sarbatoare a Tunarilor, fiind matematic campioana, o ocazie de a se prezentapentru ultima oara in acel sezon in fata propriilor suporteri. De partea cealalta, Everton incheia in partea a doua a clasamentului un sezon pe care doreau sa-l uite cat mai rapid la capatul acestei ultime etape.
Fara presiunea obinsuita din Premier League, cele doua cluburi au inceput cu ganduri ofensive partide, iar in minutul 4 olandezul Dennis Bergkamp puncta pentru 1-0, dupa o grava eroare a defensivei adverse.
Nu avea sa le afecteze moralul oaspetilor aceasta reusita in startul partidei, intrucat Caramelele optau pentru un stil ofensiv. Desi Campbell rata cu seninatate din pozitii ideale de gol, restabilirea egalitatii pe tabela de marcaj a adus-o mijlocasul Lee Carsley, gratie unui sut plasat din marginea careului.
Prima parte a aduelului a dus nenumarate sanse de gol de ambele parti, sanse pe care antrenorii celor doua formatii le-ar fi comentat foarte aspru in alte circumstante. In acest caz, s-a continuat sa se joace la ambele porti, iar dupa o jumatate de ora Everton trecea in avantaj, dupa o alta reusita cu latul, de aceasta data a canadianului Radzinski.
Cu toate ca faceau o partida bune pe Highbury, formatia vizitatoare nu avea sa intre la cabine in avantaj, asta si pentru ca Berkgamp era cel care ii punea golul pe tava celui mai bun atacant al celor de la Arsenal din acel deceniu, francezul Thierry Henry.
Interventiile celor doi goalkeeperi au facut ca in repriza secunda evolutiile scorului sa nu capete proportii uriase, insa in minutul 72 Henry puncta cu calm pe langa Simonsen, in dorinta de a parasi cu un nou succes acest sezon magnific pentru londonezi.
Intrat in repriza secunda, atacantul Francis Jeffers rezolva definitiv ecuatia celor 3 puncte, inscriind dupa o centrare trimisa tot de golgheterul echipei. Nu avea sa fie acesta rezultatul final, deoarece fundasul Steve Watson puncta pentru 3-4, dupa o eroare grava a nou intratului Stuart Taylor. Aceasta confruntare a fost una in care s-a jucat deschis pe tot parcursul ei combinata cu o relaxare pe care rareori o vezi in prima divizie a tarii.
Desi Everton nu mai reusise sa castige pe terenul echipei din capitala de aproape un deceniu, formatia lui Moyse putea spera la cele 3 puncte in etapa cu numarul 33 din editia de Premier League 2004/2005, datorita pozitiei fruntase din acel sezon, locul al patrulea. De cealalta parte, Arsenal aborda acest duel putin dezamagita deoarece nu puteau sa isi apere titlul cucerit in anul anterior, Chelsea fiind formatia pe val in acest sezon.
Cu toate ca existau unele nemultumiri in interiorul clubului, formatia de pe locul secund din Premier League dorea sa castige acest duel, iar in minutul 8 olandezul van Persie realiza primul pas catre acest scop.
Nici nu au avut timp sa gestioneze primirea golului, caci Caramelele se vedeau conduse cu scorul de 2-0 dupa alte 3 minute de joc. Francezul Pires era cel care puncta cu o lovitura de cap, spre bucuria conationalului sau de pe banca tehnica.
Tunarii nu doreau sa stea la discutii cu oponentii din acest duel si, pe fondul unui joc foarte bun, capitanul Patrick Vieira reusea sa inscrie cu o scarita, un gest tehnic care nu il caracteriza, dar care demonstra ca are si astfel de abilitati. Arteta si comapania au incercat cateva suturi la poarta lui Lehmann in acel prim act, insa la pauza asistam la un scor de neprezentare.
Nici norocul nu era de partea echipei ce isi disputa partidele de pe teren propriu pe Goodison Park fiindca in minutul 50 Pires inscria din cativa metri dupa un balon deviat nefericit din tibia unui adversar.
Reustia de 5-0 avea sa fie semnata de brazilianul Edu, dintr-o lovitura de pedeapsa, una pe care in mod normal acesta nu ar fi executat-o, dar in aceste conditii coechiperii au decis ca acesta sa execute, tinand cont ca era si meciul de adio in tricoul lui Arsenal.
Mintea din partea atacul tunarilor, olandezul Bergkamp, puncta cu un sfert de ora inaintea partidei, dupa o alt carambol in care tunarii aveau de castigat de pe urma acestuia.
Rezultatul final al acestei lectii administrare de catre formatia din capitala tarii a fost realizat de catre un alt francez, Mathieu Flamini, mijlocasul reusind sa puncteze din pasa lui Reyes.
Ce putea fi mai frumos pentru iubitorii fotbalului britanic in prima etapa decat o infruntare clasica, pe numele ei Everton vs Arsenal. Fanii celor doua echipe de-abia asteptau startul favoritilor in noul sezon, o partida in care se puteau remarca anumite aspecte in jocul acestora.
Dupa un prim inceput de partida echilibrat in ceea ce priveste toate statisticile, mijlocasul brazilian al oaspetilor demonstra de ce merita sa fie un tunar, sutul sau din afara careului, din minutul 26, fiind prea bine plasat pentru ca Howard sa poata interveni.
Dupa alte zece minute de joc, goalkeeperul american al gazdelor era din nou invins, de aceasta data in urma unei faze fixe. Belgianul Vermaelen a fost cel care a finalizat cu o lovitura de cap, beneficiind de detenta superioara multor jucatori din teren, stablind un scor foarte greu de gestionat pentru suporterii lui Everton.
Prima victoria a acestei editii de campioat pentru Arsenal era asigurata dupa alte 4 minute, dupa ce si fundasul Gallas reusea sa inscrie, tot cu capul, in urma unei faze fixe. Scorul pauzei era unul pe care foarte putini il anticipau inainte de startul partidei, insa Moyes trebuia sa ia solutii.
Indicatiile tactice ale scotianului nu au avut nici un fel de folos nici in actul secunda, asta dupa ce capitanul Fabregas puncta pentru 4-0 inca din minutul 47. Cu un moral foarte prost in urma rezultatului de pe tabela, gazdele au continuat sa se apere haotic, greseli pentru care nu incetau sa le plateasca. Tot jucatorul spaniol al oaspetilor puncta pentru 5-0 in minutul 70, cu un sut din afara careului, un scor mult prea aspru pentru un debut de sezon.
Nou intratul Eduardo a fost responsabilul pentru inca o lovitura ce a afectat sustinatorii infocati ai gazdelor din acest duel, singura alinare a acestora fiind faptul ca francezul Saha a reusit sa inscrie, totusi, golul de onoare. Un inceput dezastros de sezon pentru Everton, insa Moyse a redresat corabia pe parcurs.
Poate cea mai echilibrata batalie intre Everton si Arsenal din ultimii ani s-a dat in editia de Premier League 2013/2014. Runda cu numarul 33 programa o infruntare intre doua formatii ce erau in lupta directa pentru ultimul loc de Champions League, motiv pentru care fanii echipei de pe Goodison Park erau foarte pregatiti in incercarea de a le crea o atmosfera ostila oaspetilor.
Cu un vibe foarte bun inaintea acestei confruntari, echipa lui Martinez nu a dorit sa isi dezamageasca suporterii intr-o zi asa de mare pentru ei, astfel ca in minutul 14 acestia deschideau scorul prin scotianul Naismith. Acesta a avut meritul de a urmari balonul respins de goalkeeperul Szczesny, trimitand, apoi, pe jos pentru 1-0.
Posesia le apartinea in acel primt act tunarilor, insa contraatacurile Caramelelor erau foarte taioase, portarul polonez simtind pe pielea lui, inca o data, la ocazia belgianului Mirallas din minutul 24.
Si daca tot vorbim de belgieni, soarta partidei ne obliga sa il aduce in discutie si pe cel mai bun atacant al deceniului trecut din lotul lui Everton, Romelu Lukaku. Varful masiv al gazdelor demonstra inca o data ca stie sa si dribleze, o calitate ce-l situa intre cei mai buni atacanti ai lumii, urmand a finaliza in forta pentru 2-0 cu zece minute inaintea finalului primei reprize.
Golul 2, pur si simplu, a semnificat o adevarata sarbatoare in tribunele echipei din Liverpool, astfel ca pe tunari ii astepta o misiune cumplita in actul secund.
Nu s-a mai pus in nici un moment problema revenirii londonezilor pe tabela de marcaj, asta dupa ce cu o jumatate de ora inaintea fluierului final Arteta puncta nefericit, in proprie poarta, pentru 0-3. O mana de ajutor din partea unui fost jucator era de tot ceea ce avea nevoie trupa lui Martinez pe final, un avantaj pe care gazdele l-au aparat cu foarte multa incredere in sine. Era prima victorie a celor de la Everton dupa 7 ani impotriva celor de la Arsenal, insa una care venea intr-un moment foarte potrivit.
In cea de-a doua parte a editie 2017/2018 de Premier League, Arsenal si Everton luptau pentru un numitor comun: prezenta intr-o cupa europeana. Partida era una speciala pentru doi jucatori ai tunarilor, deoarece Mkhitaryan si Aubameyang se aflau, pentru prima oara, titulari pe Emirates.
Includerea acestora se parea ca este una de bun-augur in confruntarea cu Everton deoarece in minutul 6, armeanul era pasator decisiv la reusita lui Ramsey. Dupa 14 minute de joc, Everton dadea semne ca nu poate face fata acestui duel, capitanul Koscielny punctand cu capul, gratie unei faze fixe. Era un inceput de partida pe care suporterii londonezilor il apreciau, mai ales ca achizitiile se miscau si ele destul de bine in teren.
Minutul 20 punea capat oricarui plan tactic pregatit pe parcursul acelei saptamani de catre managerul Sam Allardyce, dupa ce galezul Ramsey inscria, cu putin noroc, pentru 3-0. Era un rezultat foarte greu de digerat pentru oaspeti, mai ales ca ramasesera inca 70 minute din acest meci.
Oaspetii puteau reintra in partida cateva minute mai tarziu, insa tot efortul lui Walcott, un jucator iubit de catre fanii lui Arsenal, avea sa fie in zadar, dupa ce finalizarea sa era interceptata de catre unul dintre fundasii adversari.
Daca englezul din atacul Caramelelor nu era inspirat, nu putem preciza acest lucru si despre gabonezul lui Arsenal, Pierre Aubameyang. Jucatorul venit de la Dortmund, pe o suma foarte mare de bani, dovedea ca isi merita locul de titular in minutul 37 dupa ce il invingea si el pe Pickford. Mare merit l-a avut si coechipierul sau trecut pe la echipa germana, Mkhitaryan cel care stia foarte bine unde prefera atacantul sa primeasca balonul.
S-au facut unele modificar in tabara oaspetilor la pauza, era si normal in urma acelui rezultat, si de abia intrat de 3 minute Calvert-Lewin puncta pentru 1-4. Era o reusita de onoare pentru Everton, care nu mai spera la prea multe din acest duel.
Asa a si fost sa fie deoarece in minutul 74, Ramsey reusea primul hatrrick din cariera pentru aceasta formatie, finalizand tot din pasa fostului jucator al lui Manchester United. Per-total a fost o partida de vis pentru echipa gazda, una in care, pe langa cele 3 puncte, au si castigat doi jucatori.
Aceste dueluri prezentate au fost doar cateva dintr-o serie foarte lunga, una pe care v-o afisam sub forma unor statistici. In cele 212 partide directe, raportul dintre aceste doua echipe britanice sta in felul urmator: